1ra-785/2015 — art. 186, 187 CP

1ra-785/2015 — art. 186, 187 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-785/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 iunie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpat,

prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 29

decembrie 2014 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 martie

2015, în cauza penală în privința lui

Andrieș Dumitru Dumitru, născut la 07

aprilie 1988, originar și locuitor al r-nului

Ungheni, s. Cornești,

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 20.02.2014 – 29.12.2014;

- instanța de apel: 09.02.2015- 08.04.2015;

- instanța de recurs: 03.06.2015- 24.06.2015;

C O N S T A T Ă :

Andrieș Dumitru a fost recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare;

- în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare fără

amendă.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, s-a stabilit pedeapsă definitivă de 6 (șase) ani închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de părțile vătămate Aculov Andrei, Dragancea

Anatolie, Bulgac Sebastian și Cebanu Igor a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra

cuantumului să se expună instanța în ordine civilă.

Dumitru la 25.09.2013, în jurul orelor 17.00-21.00, avînd scopul sustragerii bunurilor

altei persoane și însușirii lor ulterioare, aflîndu-se în blocul nr. 2/6 de pe str. Ceucari,

1

mun. Chișinău, la etajul 3, prin acces liber, pe ascuns a sustras o bicicletă de model

„Avigo" la prețul de 6 400 lei, de culoare vișinie, ce aparține lui Aculov Andrei, după

ce, cu bunul sustras a părăsit locul săvîrșirii infracțiunii, cauzînd astfel părții vătămate

o daună considerabilă în valoare de 6 400 lei.

Tot el, la 05.10.2013, în jurul orei 14.00, urmărind scopul sustragerii bunurilor

altei persoane, aflîndu-se pe str. Armenească 25, mun. Chișinău, în mod deschis, a

sustras bicicleta de model „RSK-10", la preț de 4 000 lei și conștientizînd că este văzut

de partea vătămată Dragancea Anatolie, cu bunul sustras a părăsit locul comiterii

infracțiunii, cauzîndu-i acestuia o daună în proporții considerabile în sumă de 4 000

lei.

Tot el, la 07.10.2013, avînd același scop și aflîndu-se în preajma magazinului

„Fidesco" din șos. Hîncești 20, mun. Chișinău, a sustras o bicicletă de model „Stels

Navigator 710", care aparține lui Bulgac Sebastian, după care, cu bunul sustras a

părăsit locul infracțiunii, cauzîndu-i acestuia o pagubă în proporții considerabile în

sumă 4 500 lei.

Tot el, împreună cu o persoană nestabilită de organul de urmărire penală,

urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, la 09.10.2013, în jurul

orei 20.00 aflîndu-se în preajma cinematografului „Gaudeamus" de pe str. V.

Alecsandri 4, mun. Chișinău, au sustras o bicicletă de model „Pegasus", care aparținea

lui Stoianov Emil, cauzîndu-i acestuia o pagubă în proporții considerabile în sumă de 6

000 lei și o bicicletă de model „Giant Seek2" ce aparține lui Spînu Ana-Maria,

cauzîndu-i acesteia o pagubă în proporții considerabile în sumă de 12 200 lei.

Tot el, la 24.11.2013, în jurul orei 02.10, avînd același scop și aflîndu-se în

incinta căminului studențesc, situat pe str. Pan Halipa 6/5, mun. Chișinău, a intrat în

camera nr. 25 unde dormea Cebanu Igor, de unde, pe ascuns a sustras bunuri ce

aparțineau ultimului și anume: o scurtă în valoare de 650 lei, un sacou la prețul de

1500 lei, o scurtă din piele la prețul de 1 200 lei, o scurtă din piele la prețul de 3 000

lei, o pereche de blugi la prețul de 600 lei, o centură din piele la prețul de 250 lei, o

cămașă bărbătească la prețul de 400 lei, un portmoneu în valoare de 300 lei în care se

aflau patru bancnote a cîte 50 euro, echivalentul a 3 512 lei, suma de 5 000 lei, un card

bancar al BC „Moldincombank", un pașaport, permisul de conducere, permisul de mic

trafic pe numele lui Cebanu Igor, după care, cu bunurile sustrase a părăsit locul

infracțiunii, cauzîndu-i părții vătămate Cebanu Igor un prejudiciu in proporții

considerabile în sumă totală de 16 412 lei.

inculpatului, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri de achitare.

În motivarea cererii declarate apelantul a indicat că, instanța de fond nu a studiat

minuțios și sub toate aspectele probele administrate în cauză și în baza unei analize și

aprecieri superficiale, nejustificat a ajuns la concluzia că, în cauză există fapta

2

infracțională pusă în seama inculpatului, acesta fiind incorect recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii or, părțile vătămate Stoianov Emil și Spînu Ana-Maria audiate

în cadrul cercetărilor judecătorești au declarat că, pe inculpat nu-1 cunosc și n-au

văzut ca inculpatul să le fi sustras bicicletele. Partea vătămată Bulgac Sebastian a

declarat că, personal nu 1-a recunoscut pe Andrieș Dumitru ca fiind persoana care a

sustras bicicleta. Partea vătămată Aculov Andrei, atît la urmărirea penală cît și în

instanța de judecată nu a prezentat documente ce ar confirma dreptul de proprietate

asupra bicicletei sau costul acesteia, iar potrivit învinuirii, pe episodul unde parte

vătămată figurează Cebanu Igor, inculpatul a declarat că, bunurile care se aflau la el,

au fost procurate de la piața din regiunea gării feroviare la prețul de 550 lei. Bunurile

au fost restituite părții vătămate personal de inculpat, fără careva pretenții.

2015 a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. Instanța de apel a precizat că instanța de fond corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că, inculpatul a săvîrșit

infracțiunile prevăzute de art.186 alin.(2) lit. b), c), d) și art.187 alin.(2) lit. f) Cod

penal.

Aceste împrejurări au fost constatate prin totalitatea de probe acumulate la cauza

penală, fiind corect apreciate, respectîndu-se prevederile art. 101 Cod de procedură

penală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar

toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Necătînd la faptul că Andrieș Dumitru vina în cele încriminate nu și-a

recunoscut-o, aceasta se dovedește pe deplin prin următoarele probe, cercetate în

instanța de fond și verificate în instanța de apel și anume:

- declarațiile părților vătămate Aculov Andrei, Dragancea Anatolie, Bulgac

Sebastian, Spînu Ana-Maria, Stoianov Emil, Cebanu Igor;

- declarațiile martorilor Cebotari Pavel, Velișco Marian, Tcaci Ion, Chicu

Veaceslav, Barbos Denis;

Materialele cauzei,inclusiv: procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după

fotografie din 17.01.2014; procesul-verbal de examinare a obiectului din 07.02.2014;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 11.10.2013 cu foro-tabel; procesul-

verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 07.11.2013; ordonanța și

procesul-verbal de ridicare din 11.10.2013; procesul-verbal de examinare a obiectului

din 12.10.2013 cu foto-tabel; ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpurilor

delicte la cauza penală din 12.10.2013; ordonanța și procesul-verbal de ridicare din

19.11.2013; procesul-verbal de examinare a obiectului din 20.11.2013; ordonanța de

recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 20.11.2013; recipisa

lui Stoianov Emil din 21.11.2013; recipisa lui Spînu Ana-Maria din 17.10.2013;

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 24.11.2013; procesul-verbal de

examinare a obiectului din 09.12.2013; recipisa lui Cebanu Igor din 09.12.2013.

3

Astfel, argumentele apelantului referitoare la faptul că, inculpatul nu a fost

recunoscut ca fiind făptuitorul sustragerii bicicletelor lui Spînu Ana-Maria și Stoianov

Emil nu exclude, potrivit celor sus-menționate că, anume Andrieș Dumitru a sustras

bunurile acestora, în condițiile în care, infracțiunea de furt presupune sustragerea pe

ascuns a bunurilor, ceea ce semnifică că, părțile vătămate nu sunt martori oculari ai

sustragerii or, ridicarea bunurilor de la inculpat și restituirea acestora denotă cert că,

anume Andrieș Dumitru a realizat sustragerea lor, raționament aplicabil și în cazul

argumentului apelantului referitor la nerecunoașterea sa personal de către Bulgac

Sebastian, în condițiile în care, acesta din urmă declarase că, în urma investigațiilor

efectuate s-a stabilit că anume inculpatul este persoana care i-a sustras bicicleta, ce nu

i-a fost restituită.

Colegiul nu a reținut nici argumentul apelantului referitor la neprezentarea de

către Aculov Andrei a documentelor privind confirmarea dreptului de proprietate

asupra bicicletei sustrase și a valorii acesteia or, prima instanță nu a soluționat

chestiunea referitoare la acțiunile civile, urmînd ca cuantumul prejudiciului să fie

probat în instanță în ordine civilă.

În acest context, Colegiul a menționat că, lipsa actelor ce ar confirma proprietatea

lui Andrei Aculov asupra bunului mobil sustras de inculpat nu exclude însăși existența

acestui drept, în condițiile în care, legislația civilă nu instituie vreo obligație de

înregistrare a dreptului de proprietate asupra acestui bun, astfel încît, în lipsa

pretențiilor terților asupra bunului dat rezultă existența dreptului de proprietate al

posesorului bunului mobil, prezumție valabilă pînă la proba contrarie în temeiul art.

305 Cod civil.

Instanța de apel a respins și ipoteza prezentată de apărare precum că, bunurile

sustrase de la Cebanu Igor au fost procurate de inculpat de la o persoană necunoscută,

la piață, contra prețului de 550 lei, deoarece acest tertip, de altfel, pe larg utilizat de

inculpați și în alte pricini, nu a fost stabilit ca fiind veridic de către organul de urmărire

penală prin prisma prevederilor art.19 alin.(3) Cod de procedură penală.

Astfel, nerecunoașterea vinei de către inculpat este combătută prin probele

concludente, fiind dovedită prin probe pertinente, admisibile și veridice, iar Colegiul a

ajuns la concluzia că, apelul declarat urmează a fi respins ca nefondat, cu menținerea

fără modificări a sentinței primei instanțe.

neinvocînd prevederile art. 427 Cod de procedură penală, dar solicitînd casarea

acestora, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie aplicată o

pedeapsă mai blîndă.

În motivarea recursului indică că instanțele de judecată nu au luat în considerație

circumstanțele cauzei și anume: vîrsta tînără, faptul că a crescut în condiții social

vulnerabile, iar circumstanțe agravante nu au fost stabilite.

4

Totodată, inculpatul invocă că pe parcursul judecării cauzei în instanța de fond a

fost prezent doar o singura data, fiind audiată doar o singură parte vătămată și anume

Drăgănica Anatolie, care a depus declarații false.

respingerea acestuia, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut, or recurentul nu a

invocat nici un temei prevăzut la art. 427 Cod de procedură penală.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia,

din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și

să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține seama de

starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească definitivă.

În speță, Colegiul penal precizează că inculpatul nu invocă careva temei

prevăzut la art. 427 Cod de procedură penală, însă din conținutul acestuia rezultă că

recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, dar critică

pedeapsa aplicată de către prima instanță și menținută de instanța de apel, eroare care

de fapt este prevăzută la pct. 10) alin. (1) Cod de procedură penală.

Conform art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de

instanțele de fond ori de apel, atunci cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Colegiul consideră, că temeiul semnalat nu este incident în prezenta cauză, iar

instanța de apel menținînd soluția instanței de fond just și-a motivat decizia adoptată,

deoarece vina inculpatului a fost demonstrată prin cumulul de probe administrate la

materialele cauzei și care confirmă săvîrșirea de către Andrieș Dumitru a infracțiunilor

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d), art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal.

În această ordine de idei instanța de recurs precizează, că la aplicarea pedepsei

în privința inculpatului s-a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75, 84 Cod

penal.

5

Reieșind din doctrina penală, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de

judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a

pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd deplina libertate de

acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmînd ca celelalte două criterii

alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvîrșite.

Astfel, conform alin. (1) art. 75 Cod penal persoanei recunoscută vinovată de

săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului

penal.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei instanța de apel a ținut cont de

gravitatea infracțiunilor săvîrșite, de motivul acestora, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

acestuia.

În conformitate cu art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor

persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să

înjosească demnitatea persoanei condamnate.

În speță, Colegiul penal constată, că instanța de apel în raport cu fapta comisă și

cu cumulul de circumstanțe, corect a menținut sentința de condamnare în privința lui

Andrieș Dumitru, deoarece acesta nu are un loc de muncă, nu a restituit prejudiciul

părților vătămate, anterior a comis infracțiuni analogice și cele din speța fiind mai

puțin gravă și gravă.

Astfel, circumstanțele expuse corect au dus la emiterea unei sentințe de

condamnare cu menținerea acesteia de către instanța de apel, iar corectarea

inculpatului nu ar fi posibilă cu aplicarea unei pedepse mai blînde.

6

De asemenea, conform procesului verbal al ședinței de judecată din instanța de

fond (f. d. 37-98, Vol. III), inculpatul a fost prezent la toate ședințele de judecată, fiind

audiate și toate părțile vătămate, fapt ce duce la respingerea argumentului invocat de

inculpat.

Prin urmare, instanța de recurs precizează că argumentele expuse de recurent

întru casarea deciziei recurate sunt declarative și neîntemeiate, invocate în scopul

evitării executării pedepsei aplicate, or instanța de apel examinînd minuțios cauza a

apreciat toate probele din dosar, examinîndu-le în ansamblu și detaliat, iar alte

probleme de drept care ar afecta hotărîrea în cauză nu au fost invocate și nici nu se

conțin în materialele dosarului.

Din acest punct de vedere se conchide că în cauză nu s-a comis eroarea de drept

prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, la care se face

referință, prin urmare nu persistă temeiul de casare a soluțiilor adoptate, din care

considerente se impune inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, ca fiind vădit

neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 29 decembrie 2014 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 18 martie 2015, declarat de Andrieș Dumitru, în propria cauză penală, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 10 iulie 2015.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

7