1ra-785/2015 — art. 186, 187 CP

Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 29 decembrie 2014, Andrieș Dumitru a fost recunoscut vinovat și condamnat: - în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare; - în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare fără amendă. Conform art. 84 alin. (1) Cod penal pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate, s-a stabilit pedeapsă definitivă de 6 (șase) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Acțiunea civilă înaintată de părțile vătămate Aculov Andrei, Dragancea Anatolie, Bulgac Sebastian și Cebanu Igor a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului să se expună instanța în ordine civilă.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, Andrieș Dumitru la 25.09.2013, în jurul orelor 17.00-21.00, avînd scopul sustragerii bunurilor altei persoane și însușirii lor ulterioare, aflîndu-se în blocul nr. 2/6 de pe str. Ceucari, 1 mun. Chișinău, la etajul 3, prin acces liber, pe ascuns a sustras o bicicletă de model „Avigo" la prețul de 6 400 lei, de culoare vișinie, ce aparține lui Aculov Andrei, după ce, cu bunul sustras a părăsit locul săvîrșirii infracțiunii, cauzînd astfel părții vătămate o daună considerabilă în valoare de 6 400 lei. Tot el, la 05.10.2013, în jurul orei 14.00, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aflîndu-se pe str. Armenească 25, mun. Chișinău, în mod deschis, a sustras bicicleta de model „RSK-10", la preț de 4 000 lei și conștientizînd că este văzut de partea vătămată Dragancea Anatolie, cu bunul sustras a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzîndu-i acestuia o daună în proporții considerabile în sumă de 4 000 lei. Tot el, la 07.10.2013, avînd același scop și aflîndu-se în preajma magazinului „Fidesco" din șos. Hîncești 20, mun. Chișinău, a sustras o bicicletă de model „Stels Navigator 710", care aparține lui Bulgac Sebastian, după care, cu bunul sustras a părăsit locul infracțiunii, cauzîndu-i acestuia o pagubă în proporții considerabile în sumă 4 500 lei. Tot el, împreună cu o persoană nestabilită de organul de urmărire penală, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, la 09.10.2013, în jurul orei 20.00 aflîndu-se în preajma cinematografului „Gaudeamus" de pe str. V. Alecsandri 4, mun. Chișinău, au sustras o bicicletă de model „Pegasus", care aparținea lui Stoianov Emil, cauzîndu-i acestuia o pagubă în proporții considerabile în sumă de 6 000 lei și o bicicletă de model „Giant Seek2" ce aparține lui Spînu Ana-Maria, cauzîndu-i acesteia o pagubă în proporții considerabile în sumă de 12 200 lei. Tot el, la 24.11.2013, în jurul orei 02.10, avînd același scop și aflîndu-se în incinta căminului studențesc, situat pe str. Pan Halipa 6/5, mun. Chișinău, a intrat în camera nr. 25 unde dormea Cebanu Igor, de unde, pe ascuns a sustras bunuri ce aparțineau ultimului și anume: o scurtă în valoare de 650 lei, un sacou la prețul de 1500 lei, o scurtă din piele la prețul de 1 200 lei, o scurtă din piele la prețul de 3 000 lei, o pereche de blugi la prețul de 600 lei, o centură din piele la prețul de 250 lei, o cămașă bărbătească la prețul de 400 lei, un portmoneu în valoare de 300 lei în care se aflau patru bancnote a cîte 50 euro, echivalentul a 3 512 lei, suma de 5 000 lei, un card bancar al BC „Moldincombank", un pașaport, permisul de conducere, permisul de mic trafic pe numele lui Cebanu Igor, după care, cu bunurile sustrase a părăsit locul infracțiunii, cauzîndu-i părții vătămate Cebanu Igor un prejudiciu in proporții considerabile în sumă totală de 16 412 lei.

Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Natalia Culeac-Reul în numele inculpatului, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare. În motivarea cererii declarate apelantul a indicat că, instanța de fond nu a studiat minuțios și sub toate aspectele probele administrate în cauză și în baza unei analize și aprecieri superficiale, nejustificat a ajuns la concluzia că, în cauză există fapta 2 infracțională pusă în seama inculpatului, acesta fiind incorect recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii or, părțile vătămate Stoianov Emil și Spînu Ana-Maria audiate în cadrul cercetărilor judecătorești au declarat că, pe inculpat nu-1 cunosc și n-au văzut ca inculpatul să le fi sustras bicicletele. Partea vătămată Bulgac Sebastian a declarat că, personal nu 1-a recunoscut pe Andrieș Dumitru ca fiind persoana care a sustras bicicleta. Partea vătămată Aculov Andrei, atît la urmărirea penală cît și în instanța de judecată nu a prezentat documente ce ar confirma dreptul de proprietate asupra bicicletei sau costul acesteia, iar potrivit învinuirii, pe episodul unde parte vătămată figurează Cebanu Igor, inculpatul a declarat că, bunurile care se aflau la el, au fost procurate de la piața din regiunea gării feroviare la prețul de 550 lei. Bunurile au fost restituite părții vătămate personal de inculpat, fără careva pretenții.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 martie 2015 a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. Instanța de apel a precizat că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că, inculpatul a săvîrșit infracțiunile prevăzute de art.186 alin.(2) lit. b), c), d) și art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal. Aceste împrejurări au fost constatate prin totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectîndu-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Necătînd la faptul că Andrieș Dumitru vina în cele încriminate nu și-a recunoscut-o, aceasta se dovedește pe deplin prin următoarele probe, cercetate în instanța de fond și verificate în instanța de apel și anume: - declarațiile părților vătămate Aculov Andrei, Dragancea Anatolie, Bulgac Sebastian, Spînu Ana-Maria, Stoianov Emil, Cebanu Igor; - declarațiile martorilor Cebotari Pavel, Velișco Marian, Tcaci Ion, Chicu Veaceslav, Barbos Denis; Materialele cauzei,inclusiv: procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 17.01.2014; procesul-verbal de examinare a obiectului din 07.02.2014; procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 11.10.2013 cu foro-tabel; procesul- verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 07.11.2013; ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 11.10.2013; procesul-verbal de examinare a obiectului din 12.10.2013 cu foto-tabel; ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 12.10.2013; ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 19.11.2013; procesul-verbal de examinare a obiectului din 20.11.2013; ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 20.11.2013; recipisa lui Stoianov Emil din 21.11.2013; recipisa lui Spînu Ana-Maria din 17.10.2013; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 24.11.2013; procesul-verbal de examinare a obiectului din 09.12.2013; recipisa lui Cebanu Igor din 09.12.2013. 3 Astfel, argumentele apelantului referitoare la faptul că, inculpatul nu a fost recunoscut ca fiind făptuitorul sustragerii bicicletelor lui Spînu Ana-Maria și Stoianov Emil nu exclude, potrivit celor sus-menționate că, anume Andrieș Dumitru a sustras bunurile acestora, în condițiile în care, infracțiunea de furt presupune sustragerea pe ascuns a bunurilor, ceea ce semnifică că, părțile vătămate nu sunt martori oculari ai sustragerii or, ridicarea bunurilor de la inculpat și restituirea acestora denotă cert că, anume Andrieș Dumitru a realizat sustragerea lor, raționament aplicabil și în cazul argumentului apelantului referitor la nerecunoașterea sa personal de către Bulgac Sebastian, în condițiile în care, acesta din urmă declarase că, în urma investigațiilor efectuate s-a stabilit că anume inculpatul este persoana care i-a sustras bicicleta, ce nu i-a fost restituită. Colegiul nu a reținut nici argumentul apelantului referitor la neprezentarea de către Aculov Andrei a documentelor privind confirmarea dreptului de proprietate asupra bicicletei sustrase și a valorii acesteia or, prima instanță nu a soluționat chestiunea referitoare la acțiunile civile, urmînd ca cuantumul prejudiciului să fie probat în instanță în ordine civilă. În acest context, Colegiul a menționat că, lipsa actelor ce ar confirma proprietatea lui Andrei Aculov asupra bunului mobil sustras de inculpat nu exclude însăși existența acestui drept, în condițiile în care, legislația civilă nu instituie vreo obligație de înregistrare a dreptului de proprietate asupra acestui bun, astfel încît, în lipsa pretențiilor terților asupra bunului dat rezultă existența dreptului de proprietate al posesorului bunului mobil, prezumție valabilă pînă la proba contrarie în temeiul art. 305 Cod civil. Instanța de apel a respins și ipoteza prezentată de apărare precum că, bunurile sustrase de la Cebanu Igor au fost procurate de inculpat de la o persoană necunoscută, la piață, contra prețului de 550 lei, deoarece acest tertip, de altfel, pe larg utilizat de inculpați și în alte pricini, nu a fost stabilit ca fiind veridic de către organul de urmărire penală prin prisma prevederilor art.19 alin.(3) Cod de procedură penală. Astfel, nerecunoașterea vinei de către inculpat este combătută prin probele concludente, fiind dovedită prin probe pertinente, admisibile și veridice, iar Colegiul a ajuns la concluzia că, apelul declarat urmează a fi respins ca nefondat, cu menținerea fără modificări a sentinței primei instanțe.

Împotriva hotărîrilor menționate inculpatul a declarat recurs ordinar, neinvocînd prevederile art. 427 Cod de procedură penală, dar solicitînd casarea acestora, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie aplicată o pedeapsă mai blîndă. În motivarea recursului indică că instanțele de judecată nu au luat în considerație circumstanțele cauzei și anume: vîrsta tînără, faptul că a crescut în condiții social vulnerabile, iar circumstanțe agravante nu au fost stabilite. 4 Totodată, inculpatul invocă că pe parcursul judecării cauzei în instanța de fond a fost prezent doar o singura data, fiind audiată doar o singură parte vătămată și anume Drăgănica Anatolie, care a depus declarații false.

Procurorul a depus referință asupra recursului declarat prin care solicită respingerea acestuia, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut, or recurentul nu a invocat nici un temei prevăzut la art. 427 Cod de procedură penală.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească definitivă. În speță, Colegiul penal precizează că inculpatul nu invocă careva temei prevăzut la art. 427 Cod de procedură penală, însă din conținutul acestuia rezultă că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, dar critică pedeapsa aplicată de către prima instanță și menținută de instanța de apel, eroare care de fapt este prevăzută la pct. 10) alin. (1) Cod de procedură penală. Conform art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Colegiul consideră, că temeiul semnalat nu este incident în prezenta cauză, iar instanța de apel menținînd soluția instanței de fond just și-a motivat decizia adoptată, deoarece vina inculpatului a fost demonstrată prin cumulul de probe administrate la materialele cauzei și care confirmă săvîrșirea de către Andrieș Dumitru a infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d), art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal. În această ordine de idei instanța de recurs precizează, că la aplicarea pedepsei în privința inculpatului s-a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75, 84 Cod penal. 5 Reieșind din doctrina penală, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul. De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite, care se măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmînd ca celelalte două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvîrșite. Astfel, conform alin. (1) art. 75 Cod penal persoanei recunoscută vinovată de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal. La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei instanța de apel a ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvîrșite, de motivul acestora, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia. În conformitate cu art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate. În speță, Colegiul penal constată, că instanța de apel în raport cu fapta comisă și cu cumulul de circumstanțe, corect a menținut sentința de condamnare în privința lui Andrieș Dumitru, deoarece acesta nu are un loc de muncă, nu a restituit prejudiciul părților vătămate, anterior a comis infracțiuni analogice și cele din speța fiind mai puțin gravă și gravă. Astfel, circumstanțele expuse corect au dus la emiterea unei sentințe de condamnare cu menținerea acesteia de către instanța de apel, iar corectarea inculpatului nu ar fi posibilă cu aplicarea unei pedepse mai blînde. 6 De asemenea, conform procesului verbal al ședinței de judecată din instanța de fond (f. d. 37-98, Vol. III), inculpatul a fost prezent la toate ședințele de judecată, fiind audiate și toate părțile vătămate, fapt ce duce la respingerea argumentului invocat de inculpat. Prin urmare, instanța de recurs precizează că argumentele expuse de recurent întru casarea deciziei recurate sunt declarative și neîntemeiate, invocate în scopul evitării executării pedepsei aplicate, or instanța de apel examinînd minuțios cauza a apreciat toate probele din dosar, examinîndu-le în ansamblu și detaliat, iar alte probleme de drept care ar afecta hotărîrea în cauză nu au fost invocate și nici nu se conțin în materialele dosarului. Din acest punct de vedere se conchide că în cauză nu s-a comis eroarea de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, la care se face referință, prin urmare nu persistă temeiul de casare a soluțiilor adoptate, din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 29 decembrie 2014 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 martie 2015, declarat de Andrieș Dumitru, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 10 iulie 2015. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Liliana Catan Ion Guzun 7