1re-96-2015 — art.91 Cod penal

Prima instanță: 03.04.2014 - 23.12.2014,

Instanța de apel: 17.01.2015 - 24.02.2015,

Instanța de recurs: 28.05.2015 - 24.06.2015. C O N S T A T Ă: 1. Prin sentința Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 06 martie 2007, Coneva Lilia a fost condamnată în baza art.195 alin.(2) Cod penal la 11 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Totodată, s-a dispus încasarea de la Coneva Lilia a prejudiciului material în sumă de 18050 euro. 2. Potrivit încheierii Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 08 octombrie 2010, acțiunile lui Coneva Lilia au fost reîncadrate în prevederile art.190 alin.(5) Cod penal, fiindu- i menținută pedeapsa stabilită prin sentința de condamnare. 3. Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 11 ianuarie 2008, modificată parțial prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2009, care a fost menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție, Coneva Lilia a fost condamnată în baza art.190 alin.(2) lit.c) Cod penal la 3 ani închisoare. În temeiul art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 11 ani și 6 luni închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip închis.

Condamnata L.Coneva, la 01.04.2014, s-a adresat cu cerere la Judecătoria Hîncești, solicitînd, în baza art.91 Cod penal, liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen.

Prin încheierea Judecătoriei Hîncești din 23 decembrie 2014, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea condamnatei L.Coneva privind liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen. Instanța a conchis că, lipsesc temeiuri pentru liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen a condamnatei L.Coneva, deoarece la moment, nu corespunde cerințelor normelor materiale, care reglementează domeniul dat, dat fiind că potrivit datelor din dosarul personal, dînsa nu a restituit prejudiciul cauzat prin infracțiune. Or, lipsa prejudiciului cauzat prin infracțiune este o cerință directă a normei penale, care prevede posibilitatea liberării de executarea pedepsei închisorii înainte de termen, neîndeplinirea căreia impune interdicția aplicării acesteia. La fel, instanța a menționat că L.Coneva la momentul examinării cererii nu a executat termenul necesar pentru aplicarea prevederilor art.91 Cod penal, adică 3/4 din termenul total 1 al pedepsei stabilite, deoarece aceasta a fost condamnată pentru săvîrșirea unei infracțiuni deosebit de grave. Prin urmare, instanța, reținînd circumstanțele expuse mai sus, a conchis că lipsesc temeiuri legale pentru liberarea condamnatei L.Coneva de pedeapsă înainte de termen, aceasta neîntrunind cerințele dispoziției art.91 Cod penal.

Împotriva încheierii nominalizate au declarat recursuri avocatul V.Vieru în numele condamnatei și condamnata L.Coneva, solicitînd admiterea recursurilor, anularea încheierii și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie dispusă liberarea condiționată a acesteia înainte de termen, pe motiv că prima instanță nu a ținut cont de starea de sănătate a ei, că este invalid de gradul III, iar deținerea în continuare în penitenciar ar agrava situația ei; nu s-a luat în considerație încălcarea regimului de detenție, fapt constatat și de CEDO.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2015, recursurile avocatului V.Vieru în numele condamnatei și condamnatei L.Coneva au fost respinse ca nefondate. În motivarea soluției instanța de recurs a indicat că, potrivit prevederilor art.91 Cod penal, liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen poate fi aplicată dacă instanța de judecată va considera posibilă corectarea condamnatului fără executarea deplină a pedepsei, dacă acesta a reparat integral daunele cauzate prin infracțiunea pentru care este condamnat, care a participat la executarea și care nu a refuzat executarea muncilor remunerate și neremunerate. Colegiul penal a indicat că soluția instanței de fond este corectă, deoarece din materialele cauzei rezultă că L.Coneva a fost condamnată pentru comiterea unei infracțiuni deosebit de grave, iar ultima la data înaintării cererii în instanța de judecată a executat mai puțin de ¾ din termenul de pedeapsă stabilit, nefiind întrunită condiția principală a art.91 Cod penal. Totodată, instanța a menționat că faptul participării condamnatei la munci neremunerate în cadrul penitenciarului, că se caracterizează satisfăcător, vorbesc în favoarea ei, însă instanța apreciind circumstanțele și împrejurările comiterii infracțiunii, motivele și scopul urmărit de către condamnată, perioada real executată, a conchis că prima instanță corect a respins cererea acesteia, deoarece la moment L.Coneva nu poate beneficia de prevederile stipulate în art.91 Cod penal, fiind prematură liberarea ei condiționată de pedeapsă înainte de termen.

În recursul în anulare declarat de condamnata L.Coneva solicită casarea hotărîrilor judecătorești și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie admisă cererea sa, pe motiv că instanțele nu au luat în considerație starea de sănătate a ei, că este invalid de gradul III, dînsa nu are careva încălcări, solicitînd eliberarea înainte de termen, deoarece dorește să restituie prejudiciul material, dar fiind în detenție nu poate face acest lucru.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Conform prevederilor art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, pot fi atacate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, numai hotărîrile judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac, în cazurile în care cauza a fost examinată în fond. În conformitate cu art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate la art.401 alin.(1) pct.2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac. Instanța de recurs menționează, că noțiunea de „hotărîri judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac” nu cuprinde încheierile adoptate de către judecătorul 2 de instrucție, dar se referă la sentințele adoptate de instanțele de judecată, care au parcurs căile ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea a II-a din Codul de procedură penală - calea apelului și a recursului ordinar. Totodată, Colegiul penal reține că, la 27.10.2012, a întrat în vigoare Legea nr.66 din 05.04.2012 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală. Potrivit pct.144 al art.(1) din legea menționată, prevederile expuse în alin.(2) și (3) din art.452 Cod de procedură penală, au fost abrogate. Chestiunea care s-a aflat în examinarea instanțelor de fond și de recurs, se referă la una din cele reglementate de art.469 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen. În conformitate cu prevederile art.472 Cod de procedură penală, încheierea instanței privind soluționarea chestiunilor referitor la executarea hotărîrilor judecătorești poate fi atacată de către persoanele interesate, în termen de 15 zile, cu recurs care se judecă conform prevederilor titlul II capitolul IV secțiunea a II-a § 2 din Partea specială. Această cale de verificare a legalității hotărîrii judecătorești condamnata L.Coneva a exercitat-o. Conform art.466 alin.(2) pct.6) și alin.(5) Cod de procedură penală, această hotărîre a instanței de recurs devine definitivă și irevocabilă la data cînd s-a respins recursul, deci la 24 februarie 2015. Prin urmare, după examinarea recursului de către instanța respectivă de recurs, căile de atac a unei hotărîri judecătorești pe o chestiune de executare a pedepsei s-au epuizat și o asemenea hotărîre nu cade sub incidența acelor hotărîri judecătorești irevocabile, prevăzute de art.452 alin.(1) Cod de procedură penală. Astfel, cele menționate mai sus confirmă că, în ordinea recursului în anulare poate fi atacată hotărîrea care a fost verificată pe căile ordinare de atac - calea apelului și a recursului ordinar, și a devenit irevocabilă. În cazul în care, potrivit legii, o hotărîre judecătorească nu parcurge aceste două căi consecutive de atac această hotărîre, deși a devenit irevocabilă, nu mai are calea de atac a recursului în anulare. În aceste împrejurări, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursul în anulare declarat de condamnata L.Coneva, din motiv că legea nu prevede o atare cale de atac.

În conformitate cu prevederile art.432, 452, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnata Coneva Lilia împotriva încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Hîncești din 23 decembrie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2015, privind liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen, în temeiul art.91 Cod penal. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 10 iulie 2015. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 3