1ra-719-2015 — art.179 alin.1, 27,145 alin.1 CP

Dosarul nr.1ra-719/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 iunie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicit casarea

sentinței Judecătoriei Rîșcani din 21 noiembrie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 21 ianuarie 2015, declarat de inculpatul

Luca Ivan Efim, născut la 28 ianuarie

1978, originar și domiciliat în

s.Malinovscoe, r-nul Rîșcani.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art.179 alin.(1) Cod penal la 1 an închisoare, iar în baza art.27,145

alin.(1) Cod penal la 10 ani închisoare.

În temeiul art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul total al

pedepselor aplicate, i-a fost stabilit pedeapsă definitivă de 11 ani închisoare, cu executarea

ei în penitenciar de tip închis.

ora 22.00, aflîndu-se la domiciliul cet.Gavriliuc Feodor din s.Malinovscoe, r-nul Rîșcani,

unde a intrat cu permisiunea acestuia, stînd la masă și consumînd băuturi alcoolice, la un

moment dat, fără careva motiv, fiind în stare de ebrietate cu grad avansat, a inițiat un

conflict în cadrul căruia i-a aplicat cet.Gavriliuc Feodor cîteva lovituri cu pumnul în față,

motiv pentru care ultimul i-a cerut acestuia să părăsească domiciliul, însă Luca Ivan

categoric a refuzat, la încercările proprietarului de a-l scoate cu forța din locuință continua

să aplice violență fizică față de acesta.

Tot el, la 04 februarie 2014, aproximativ la ora 22.00, fiind în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat, aflîndu-se ilegal în locuința cet.Gavriliuc Feodor, nereacționînd la

solicitarea proprietarului de a părăsi domiciliul, în rezultatul unui conflict spontan inițiat de

el însuși, avînd scopul de a-l omorî pe cet.Gavriliuc Feodor, a luat un topor ce se afla într-o

odaie alăturată (veranda), și i-a aplicat acestuia din urmă mai multe lovituri în diferite

regiuni ale corpului, în deosebi în regiunea capului, însă din cauze independente de voința

sa, nu și-a dus intenția pînă la capăt, deoarece Gavriliuc Feodor a opus rezistență fizică

activă și i-a smuls toporul din mîini. În rezultatul loviturilor aplicate cet.Gavriliuc Feodor i-

au fost cauzate, conform raportului de expertiză medico-legală nr.39/d din 10 februarie

2014, traumă cranio-cerebrală deschisă, contuzie cerebrală minoră, defect osos de formă

liniară, de os parietal pe dreapta, de asemenea plăgi tăiate pe diferite regiuni ale corpului și

echimoze, care se califică ca vătămări corporale medii.

1

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că nu au fost cercetate

toate probele prezentate în cauză, nu a făcut cunoștință cu raportul de expertiză medico-

legală a obiectelor, nu a aplicat lovituri părții vătămate, nu s-a luat în considerație faptul

maltratării părții vătămate de către nepotul său și prietenii acestuia, nu este de acord cu

învinuirea adusă pe faptul că nu a dorit benevol să părăsească locuința lui F.Gavriliuc,

deoarece acesta personal l-a invitat la el, unde împreună au consumat băuturi alcoolice.

respins apelul inculpatului Luca Ivan, ca fiind nefondat.

Instanța de apel a constatat că probele cercetate de prima instanță, cu respectarea

prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, dovedesc vinovăția lui I.Luca în

comiterea infracțiunilor imputate și acțiunile lui corect au fost încadrate în baza art.179

alin.(1) și art.27,145 alin.(1) Cod penal, care se confirmă prin probele prezentate de către

partea acuzării, cercetate în ședința primei instanțe și recercetate în ședința instanței de apel,

și anume declarațiile părții vătămate F.Gavriliuc, a martorilor A.Pasecinic, L.Gaidaji,

A.Colibaba, V.Balchivschi, E.Ursul, E.Perebicovschi, S.Timotina, și actele cauzei -

procesele-verbale de examinare corporală a părții vătămate F.Gavriliuc, de cercetare la fața

locului din 04.02.2014, de examinare a toporului, hainelor din 06.02.2014, rapoarte de

constatare și expertiză medico-legală nr.37/d din 04.02.2014, nr.38/d din 05.02.2014 și

nr.73 din 07.02.2014 în privința lui I.Luca, de constatare și expertiză medico-legală nr.36/d

din 04.02.2014, nr.39/d din 05.02.2014 și nr.72 în privința lui F.Gavriliuc.

La fel, instanța de apel a respins afirmațiile inculpatului, precum că partea vătămată a

fost bătută de către nepotul său E.Perebicovschi și prietenii acestuia, deoarece acestea au un

caracter declarativ și contravin probelor administrate în cauză, instanța considerîndu-le ca o

metodă de apărare aleasă de către inculpat, fapt ce rezultă și din concluzia expertizei

psihiatrico-legală, potrivit căreia la darea declarațiilor nu se exclude faptul că inculpatul să

folosească minciuni, să inventeze ceva în scop de autoapărare.

De asemenea, instanța de apel a respins ca neîntemeiate afirmațiile inculpatului,

precum că în cadrul cercetării judecătorești nu s-a stabilit cu ce obiect anume au fost

provocate vătămările corporale părții vătămate, or, aceste afirmații contravin declarațiilor

părții vătămate, care a indicat că acestia i-au fost cauzate cu toporul, precum și concluziei

din raportul de expertiză medico-legală nr.39/d din 05.02.2014, din care rezultă că leziunile

corporale depistate la partea vătămată sub formă de defect și plăgile tăiate, au apărut în

urma acțiunii unui corp ascuțit-spicător, care putea fi și toporul ridicat de la locul faptei, cu

care s-au aplicat lovituri pe diferite regiuni, parietală traumînd și osul, formînd un defect

osos, iar plăgile de pe mîina dreaptă au fost provocate de lama toporului în momentul cînd

ultimul se apăra, opunea rezistență.

Neîntemeiate a considerat instanța de apel și argumentele inculpatului, precum că

raportul de constatare medico-legală în privința lui a fost efectuat superficial, că nu a făcut

cunoștință cu el și instanța nu i-a dat o apreciere obiectivă, deoarece aceste afirmații

contravin materialelor cauzei, potrivit cărora, ultimul a făcut cunoștință cu raportul în cauză,

în prezența apărătorului și obiecții nu a avut.

Instanța a menționat că, la stabilirea pedepsei, prima instanță a ținut cont de

prevederile art.7, 61, 75 Cod penal, de scopul pedepsei penale întru restabilirea echității

sociale, de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea și motivul

infracțiunilor săvîrșite, de urmările prejudiciabile, precum și de persoana inculpatului, și

corect a conchis că scopul educativ și preventiv al pedepsei în privința acestuia poate fi atins

numai prin numirea pedepsei cu închisoare.

2

I.Luca care, fără a invoca vreun temei prevăzut la art.427 Cod de procedură penală, solicită

casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare pe ambele

capete de învinuire, pe motiv că fapta de tentativă de omor nu a fost săvîrșită de el și că în

acțiunile lui lipsesc elementele infracțiunii de violare de domiciliu; instanțele de judecată nu

au apreciat multilateral și obiectiv probele prezentate care dovedesc cu certitudine

nevinovăția lui; partea vătămată l-a invitat în casa pentru a servi băuturi alcoolice și din

partea acestuia nu au parvenit cereri ca el să părăsească locuința; condamnarea lui se

bazează doar pe probele administrate de partea acuzării în cadrul urmăririi penale.

dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, prin

care solicită dispunerea inadmisibilității recursului, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru repararea erorilor de drept comise de instanța de fond și de apel în

cazurile stipulate în acest articol.

Recurentul, în recursul declarat, nu a invocat vreun temei prevăzut de art.427 Cod de

procedură penală, dar din conținutul acestuia reiese că dînsul consideră că instanțele de

judecată nu au apreciat multilateral și obiectiv probele prezentate, care dovedesc cu

certitudine nevinovăția lui, fiind condamnat pentru faptele care nu le-a săvîrșit, temei

prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărîrea

instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, sau aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, sau nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Colegiul constată că nici unul din aceste temeiuri pentru declararea recursului ordinar

nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilite presupusele erori de

drept invocate de recurent.

Sub aspectul situației de “neîntrunire a elementelor infracțiunii” se înțeleg acele

cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul penal reține că instanțele de fond și de apel, în baza probelor administrate

legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea

prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-au dat o apreciere justă, potrivit

art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,

veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de

drept. Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată în textele sentinței și

deciziei instanței de apel, iar temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu s-

au stabilit.

Ambele instanțe de judecată au motivat concluzia de vinovăție a lui I.Luca și corect

au calificat acțiunile acestuia în baza art.179 alin.(1) și art.27, 145 alin.(1) Cod penal, ca

violare de domiciliu, adică rămînerea ilegală în domiciliu fără consimțămîntul persoanei și

refuzul de al părăsi la cererea ei, și tentativă de omor intenționat, adică tentativă de omor a

unei persoane, care din cauze independente de voința făptuitorului nu și-a produs efectul.

Temeiurile invocate de recurent referitor la nevinovăția lui în săvîrșirea infracțiunilor

imputate sînt neîntemeiate, deoarece atît prima instanță, cît și instanța de apel au motivat

condamnarea prin faptul că, învinuirea a prezentat suficiente probe ce cert dovedesc

vinovăția acestuia în săvîrșirea infracțiunilor imputate și anume: declarațiile părților

vătămate F.Gavriliuc, a martorilor A.Pasecinic, L.Gaidaji, A.Colibaba, V.Balchivschi,

3

E.Ursul, E.Perebicovschi, S.Timotina, precum și probele scrise, care luate în ansamblu,

dovedesc vinovăția acestuia, în comiterea tentativei de omor intenționat și violarea de

domiciliu.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii, inclusiv vinovăția lui I.Luca, după cum rezultă din sentința primei instanțe și

decizia instanței de apel, care s-au pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-au motivat

concluzia prin cumulul de probe pertinente și concludente administrate pe parcursul

judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură

penală, în mod obiectiv.

Argumentele invocate de recurent, precum că instanțele de fond eronat au apreciat

probele cauzei, și anume declarațiile părții vătămate, a martorilor, nu pot fi reținute,

deoarece instanțele de fond s-au expus asupra acestora, concluzionînd că declarațiile lor pe

parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești sînt consecvente și coroborează între

ele, precum și cu restul probelor cauzei, și nu trezesc careva dubii, mai mult că aceștia fiind

audiați în prima instanță, au dat declarații sub jurămînt, fiind preîntîmpinați, conform

art.312-313 Cod penal, pentru darea mărturiilor false.

Lipsite de temei sînt și argumentele recurentului, precum că careva cereri din partea

părții vătămate de a părăsi locuința nu au fost, deoarece acestea contravin probelor din dosar

în coroborare cu declarațiile părții vătămate, care a relatat că numai după ce a fost lovit în

față de inculpat, dînsul i-a cerut să părăsească locuința, însă acesta a refuzat și i-a aplicat

lovituri cu toporul pe care l-a luat din verandă. Aceste declarații se confirmă și prin

concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.39/d din 05.02.2014, potrivit căruia

leziunile corporale depistate la partea vătămată au fost cauzate cu un obiect ascuțit-

despicător, care putea fi și toporul ridicat de la locul faptei, în timp ce acesta se apăra,

opunea rezistență, încercînd să-l dea afară pe inculpat din casă.

Nu poate fi reținut nici argumentul inculpatului, precum că nu el i-a aplicat lovituri

părții vătămate, iar vătămările corporale depistate la acesta sînt rezultatul conflictului cu

nepotul său și prietenii acestuia, deoarece aceste afirmații sînt declarative și contravin

probelor cauzei, declarațiilor părții vătămate care cert a indicat că anume inculpatul i-a

aplicat lovituri cu toporul, precum și rapoartelor de expertiză medico-legală, potrivit cărora

pe hainele inculpatului au fost depistate urme de sînge ce aparține părții vătămate.

Astfel, afirmațiile recurentului, precum că instanțele de judecată incorect au apreciat

probele cauzei punîndu-le la baza sentinței de condamnare, nu pot fi reținute ca temei de

admitere a recursului, deoarece, ca probe, acestea sînt adunate cu respectarea procedurii

penale, verificate și apreciate de instanțe conform legislației în vigoare. Cu atît mai mult că,

critica referitor la procedura de apreciere a probelor ține de stare de fapt a cauzei și care deja

a fost efectuată de două instanțe de judecată. Motivele invocate în recurs referitor la modul

de apreciere a probelor, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală.

Concomitent, Colegiul constată că recurentul invocă în recurs aceleași argumente ca

și în apel, asupra cărora instanța de apel, examinîndu-le în ansamblu, conform art.414

alin.(3) Cod de procedură penală, s-a pronunțat detaliat și motivat.

Astfel, Colegiul penal constată că toate probele administrate au primit o apreciere la

justa lor valoare, iar concluziile privind vinovăția inculpatului I.Luca în comiterea

infracțiunilor imputate rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

Prin urmare, motivele inculpatului ce țin de starea de fapt, de afirmațiile precum că

incorect au fost apreciate declarațiile lui, a părților vătămate și a martorilor, Colegiul penal

le respinge ca fiind inadmisibile, iar nerecunoașterea vinovăției de către acesta nu

echivalează cu achitarea lui, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate

4

suficiente probe, care confirmă cu certitudine vinovăția dînsului în comiterea infracțiunilor

imputate.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept

care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor art.61, 75-76 Cod

penal, în limita sancțiunii normelor penale în baza cărora a fost declarat vinovat, ținîndu-se

seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al

infracțiunilor comise, persoana acestuia, de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori

atenuează răspunderea.

Astfel, analizînd materialele cauzei și hotărîrile judecătorești atacate, Colegiul penal

nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea acestora.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar declarat de inculpat și, potrivit legii, se impune respingerea lui ca

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Luca Ivan, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 ianuarie 2015 în propria lui cauză

penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 10 iulie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

5