1ra-980/2015 — Art. 152 al. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți din 15.09.2014, Gherasimciuc Ivan a fost condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod Penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu închisoare pe termen de 1 an. In temeiul art. 90 Cod Penal, executarea pedepsei în privința lui Gherasimciuc Ivan a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an, ultimul fiind obligat să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent.

In fapt, potrivit sentinței, prima instanță a constatat că, inculpatul Gherasimciuc Ivan la data de 12.05.2011, aproximativ la orele 12.00, aflîndu-se pe teritoriul pieții „Caraciobanu" din mun. Bălți, în preajma containerului nr. 120-121, în urma unor relații ostile intenționat a maltratat-o pe cet. Boico Inna, apucînd-o pe, ultima cu mîna de gît din spate după ce a lovit-o cu genunchiul piciorului drept în regiunea osului coccigen, împingînd-o cu capul spre masa de realizare confecționată din fier, astfel cauzîndu-i ultimei conform raportului de examinare medico-legală nr. 3432/D din 16.12.2011, leziuni corporale medii sub formă de traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală, fractură de os coccigian cu deplasare.

Împotriva sentinței a declarat apel comun avocatul V. Negru și inculpatul Gherasimciuc Ivan, prin care au solicitat admiterea apelului cu casarea sentinței nominalizate și emiterea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat, din motivul lipsei elementelor infracțiunii în acțiunile acestuia. 1 In motivarea apelului s-a invocat, că martorii învinuirii se află în relații de subordine cu partea vătămată, activînd la ea în calitate de realizatori și sunt în relații ostile cu Gherasimciuc Dina, Gutium Alina, Gutium Anatolie. Din aceste motive consideră că declarațiile acestor martori urmează a fi apreciate critic. Invocă, că nevinovăția inculpatului se confirmă prin rapoartele de expertiză medico-legală nr. 391 din 13.05.2011, nr. 444 din 02.06.2011, nr. 193 D din 14.09.2011 prin care la Boico I. s-au depistat vătămări corporale fară cauzarea prejudiciului sănătății. Conform raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 72 din 07.05.2012, la Boico I. s-a depistat vătămare corporală neînsemnată a integrității corporale. Lipsa fracturii osului coccigeu la partea vătămată s-a confirmat prin expertiza medico-legală în comisie efectuată de I.N.M.L. „Mina Minovici" din România. Consideră, că medicul legist A. Vicol a dat o concluzie contradictorie privind prezența la Boico I. a leziunilor corporale medii, bazîndu-se pe aceleași constatări, rezultate Rg, iar partea vătămată de fiecare dată a relatat experților medico-legali împrejurări noi și divergente cît privește leziunile corporale primite.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 februarie 2015, apelul comun declarat de către inculpat și avocatul acestuia a fost respins ca nefondat și menținută sentința primei instanțe.

In motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că instanța de fond a stabilit cu certitudine vinovăția inculpatului în savîrșirea infracțiunii prevăzute art. 152 alin. (1) Cod penal, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele, în ansamblu, din punct de vedere a coroborării lor, iar afirmațiile, inculpatului și avocatului acestuia, precum că în acțiunile inculpatului lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii și solicită să fie achitat, sunt neîntemeiate, deoarece partea vătămată și martorii acuzării univoc indică la inculpat, că el a lovit-o pe Boico Inna cu genunchiul în regiunea coccigiană și a împins-o spre masa de fier.

Hotărîrile judecătorești adoptate pe caz, sunt atacate cu recurs ordinar de către inculpat și avocatul acestuia Negru Veaceslav, prin care solicită casarea acestora și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare a inculpatului, invocînd aceleași motive ca și în cererea de apel.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia, cu menținerea hotărîrii contestate, menționînd netemeinicia cerințelor solicitate de către recurent, deoarece recurentul solicită, reaprecierea probelor, care ține de starea de fapt a cauzei, stabilirea căreia este de competența instanțelor ierarhic inferioare, iar un asemenea temei nu se regăsește în prevederile art. 427 Cod de procedură penală.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. 2 Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Din textul recursului declarat se constată că recurentul invocă drept temei art. 427 alin. (1) pct. 8), 12) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Sub incidența împrejurării de „neîntrunire a elementelor infracțiunii” se raportează acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). Recurentul invocă faptul că nu a fost prezentată nici o probă ce ar confirma existența laturii obiective și anume nu există urmările prejudiciabile obligatorii sub formă de vătămări corporale medii, iar depozițiile părții vătămate necesită a fi apreciate critic, deoarece sunt în contradicție cu raportul de expertiză medico-legală a Institutului Național de Medicină Legală ,,Mina Minovici” din Romînia nr. 391 din 13.05.2011, în care nu s-au constatat careva leziuni corporale după cum aceasta relatează. Însă Colegiul penal constată că, în speță acest temei de casare nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului menționat, deoarece atît rapoartul de expertiză medico-legal nr. 3432/D din 23.12.2011, cît și cel efectuat în Rominia, menționat supra, confirmă leziunile corporale medii cauzate părții vătămate, și anume: traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală, fractură de os coccigian cu deplasare, care au fost cauzate la acțiunea traumatică a unui obiect contodent-dur, ce condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală medie. Astfel, instanța de recurs relevă faptul că anume rapoartele de expertiză medico- legale menționate atestă prezența laturii obiective a infracțiunii de vătămare intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății comisă de către inculpat. Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 152 Cod penal - ,,vătămare intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății”, are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea sau inacțiunea de cauzare a vătămării medii a integrității corporale sau a sănătății, 2) urmările prejudiciabile sub forma vătămării medii a integrității corporale sau a sănătății, 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile. Latura subiectivă a infracțiunii de vătămare intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății se exprimă, în primul rînd vinovăție sub formă de intenție directă sau indirectă. Motivele infracțiunii prevăzute la art. 152 Cod penal, pot fi diverse: răzbunare, gelozie, invidie, ură, interes material, motive huliganice, ură socială, națională, rasială sau religioasă etc. În consecință, Colegiul precizează că acțiunile inculpatului întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, fiind dovedită vina acestuia prin întreg cumulul de probe cercetate și invocate în prezenta decizie, care în totalitatea lor coroborează cu declarațiile părții vătămate și a martorilor: G. Zalacevscaia, A. Macarciuc, G. Labutina, G. Cazacu, G. Șcurac. 3 Prin urmare, Colegiul penal conchide că temeiurile invocate de recurent nu sunt supuse pentru a răsturna situația de fapt și se resping ca neîntemeiate și declarative. În contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că concluziile la care a ajuns instanța de apel privitor la vinovăția inculpatului este corectă și corespunde materialului probator, iar careva încălcări nu au fost comise la rejudecarea cauzei. Referitor la eroarea invocată prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, care stipulează că, faptei săvîrșie i s-a dat o încadrare juridică greșită, Colegiul concluzionează, că acest temei pentru declararea recursului ordinar de asemenea nu și-a găsit confirmare la examinare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent. Mai mult ca atît, temeiul dat se invocă numai în cazul cînd faptei săvîrșite i s-a dat o altă încadrare juridică greșită, iar în cazul dat recurentul își exprimă dezacordul cu neîntrunirea elementelor infracțiunilor imputate dînsului, motiv la care instanța de recurs s-a expus în prezenta decizie în partea motivatoare. Totodată, Colegiul reține faptul că, argumentele invocate de recurent au fost obiect de studiu la judecarea cauzei în prima instanță și în instanța de apel, deoarece sunt identic formulate în apel și recurs. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, ce impune inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Gherasimciuc Ivan și avocatul acestuia Negru Veaceslav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 februarie 2015, în cauză penală ăprivindu-l pe Gherasimciuc Ivan Ivan, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Publicată integral la data de 11 noiembrie 2015. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 4