1ra-641/2015 — art. 188 alin. 2 lit. b,c,d,e, 217 alin. 2 CP

1ra-641/2015 — art. 188 alin. 2 lit. b,c,d,e, 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-641/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 iunie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

inculpații Banari Ion, Dodon Gheorghi și avocatul Medeleanu Roman în numele

inculpatului Zagorodniuc Gabriel, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 05 noiembrie 2014 și a sentinței Judecătoriei

Ciocana mun. Chișinău din 16 decembrie 2013, în cauza penală privindu-i pe,

Banari Ion Boris, născut la 15 decembrie 1981, originar și

domiciliat mun. Chișinău str. Milescu Spătaru 19 ap. 84,

Dodon Gheorghi Mihail, născut la 15 iulie 1983, originar și

domiciliat mun. Chișinău str. Piața unirii Principatelor, 3 ap.

54,

și

Zagorodniuc Gabriel Visarion, născut la 23 aprilie 1971,

originar din Uhta, Komi, Federația Rusă și domiciliat mun.

Chișinău str. V. Badiu 15

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

fost recunoscuți vinovați și condamnați:

- Banari Ion Boris și Dodon Gheorghi Mihail, în baza art. 27-188 alin. (2) lit. b), c),

d) Cod penal, la 7 ani 6 luni închisoare, fiecare, cu executare în penitenciar de tip

închis;

- Zagorodniuc Gabriel Visarion, în baza:

- art. 27-188 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, la 7 ani 6 luni închisoare;

- art. 217 alin. (2) Cod penal, la 1 an închisoare.

Conform art. 84 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate lui

Zagorodniuc G., i-a fost stabilit pedeapsă definitivă 8 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis.

1

În baza art. 103 Cod penal, lui Dodon Gh. i-a fost aplicat tratament medical

forțat.

A fost confiscat automobilul de model „Wolksfagen LT” cu n/î C LE 281, ori

contravaloarea lui în cazul în care nu mai există ori nu se găsește.

A fost încasat în beneficiul lui Miron Ion din contul lui Zagorodniuc G., Banari I.,

Dodon Gh., prejudiciul moral în sumă de 50.000 lei, de la fiecare.

împreună cu Banari I. și Dodon Gh. au întocmit un plan criminal îndreptat spre

obținerea unui profit ilegal în urma atacului tâlhăresc asupra lui Miron I.

În continuarea acțiunilor sale, la data de 04 iulie 2013, în jurul orei 23.00, Dodon

Gh. împreună cu Zagorodniuc G. și Banari I., în vederea realizării intenției lor

criminale, acționând de comun acord și prin înțelegere prealabilă, având la ei bandă

adezivă „scotch” și fragmente de frânghie, fiind mascați cu cagule și mănuși pe mâini,

înarmați cu un pistol cu țeava lisă de model „Fort 17P” încărcat cu cinci cartușe și un

cuțit, au pătruns în domiciliul lui Miron I., care locuia temporar în mun. Chișinău, c.

Tohatin, întovărășirea pomicolă „ Poiana Nucului”, cu scopul de a-l ataca și a sustrage

de la el bunuri, însă nu și-au dus intenția până la capăt din motive independente de

voința lor, deoarece au fost reținuți de către colaboratorii de poliție.

Tot el, Zagorodniuc G., în timpul și circumstanțe necunoscute pentru organul de

urmărire penală a obținut substanță narcotică - heroină, pe care a păstrat-o la sine în

scop de utilizare, fără scop de înstrăinare până la 04 iulie 2013, când a și fost depistată

asupra sa.

Conform concluziei raportului de expertiză nr. 4008 din 17 iulie 2013, substanța

de culoare bej, cu greutatea de 0,20 grame și 0,19 grame din cele două pachețele din

polietilenă transparente, ce au fost depistate la data de 04.07.2013 la Zagorodniuc G.,

reprezintă heroină - substanță narcotică. Masa totală a substanței narcotice – heroină,

constituie 0,39 grame, care conform listei substanțelor narcotice, psihotrope și a

plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile

acestora, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006, constituie

proporții mari.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima

instanță a calificat de drept fapta inculpaților, Banari I., Dodon Gh. și Zagorodniuc G.,

în baza art. 27-188 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal și anume – tentativa de tâlhărie, adică

acțiunea intenționată îndreptată spre comiterea atacului săvârșit asupra unei persoane în

scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea

persoanei agresate, de mai multe persoane, de o persoană mascată, deghizată, prin pătrundere

în încăpere, care din cauze independente de voința făptuitorilor, nu și-a produs efectul;

precum și fapta inculpatului Zagorodniuc G. în baza art. 217 alin. (2) Cod penal -

circulația ilegală a substanțelor narcotice fără scop de înstrăinare prin păstrarea și

transportarea lor în proporții mari.

3.1 Procurorul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care: - Banari I. și Dodon Gh. să fie condamnați în baza art. 188 alin. (2) lit. b), c), d), e)

2

Cod penal, la câte 9 ani închisoare, fiecare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, iar în privința lui Dodon Gh. de aplicat, în baza art. 103 Cod penal,

tratament medical forțat;

- Zagorodniuc G. să fie condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. b), c), d), e) Cod

penal, la 9 ani închisoare și în baza art. 217 alin. (2) Cod penal – la 1 an închisoare, iar

prin cumul total de a-i stabili acestuia pedeapsă definitivă de 10 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis. Acțiunea civilă înaintată de partea

vătămată, Miron I. a o admite.

În motivarea apelului său, procurorul a invocat că:

- instanța de judecată a apreciat incorect prevederile legale, indicând că atât

pistolul, cât și cuțitul depistat la inculpați la momentul reținerii nu se atribuie la

categoria armelor în sensul prevederilor pct. e) alin. (2) art. 188 Cod penal, însă aceste

arme depistate cad sub incidența Legii nr. 130 din 08 iulie 2012 privind regimul

armelor și a munițiilor cu destinație civilă;

- instanța de judecată a apreciat în sensul individualizării pedepsei, indicând că a

avut loc o tentativă de atac tâlhăresc, însă totodată a menționat că a început să fie

realizată latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie de către inculpați;

- în dispozitivul sentinței nu a fost reflectat faptul admiterii sau respingerii

acțiunii civile.

3.2 Avocatul Medeleanu Roman în numele inculpatului Banari I., prin care a

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei hotărâri prin care

acțiunile inculpatului să fie reîncadrate din prevederile art. 27-188 alin. (2) Cod penal,

în cele prevăzute de art. 27-186 alin. (2) Cod penal și aplicarea unei pedepse sub formă

de amendă. A exclude aplicarea prevederilor art. 106 și 103 Cod penal și a respinge

acțiunea civilă înaintată.

3.3 Avocatul Medeleanu Roman în numele inculpatului Dodon Gh., prin care a

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei hotărâri prin care

acțiunile inculpatului să fie reîncadrate din prevederile art. 27-188 alin. (2) Cod penal,

în cele prevăzute de art. 27-186 alin. (2) Cod penal și aplicarea unei pedepse sub formă

de amendă. A exclude aplicarea prevederilor art. 106 și 103 Cod penal și a respinge

acțiunea civilă înaintată.

3.4 Avocatul Medeleanu Roman în numele inculpatului Zagorodniuc G., prin

care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei hotărâri prin

care acțiunile inculpatului să fie reîncadrate din prevederile art. 27-188 alin. (2) Cod

penal, în cele prevăzute de art. 27-186 alin. (2) Cod penal și aplicarea unei pedepse

sub formă de amendă. La fel, a-i stabili pedeapsă sub formă de amendă și pentru

infracțiunea săvârșită, și prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal. A exclude aplicarea

prevederilor art. 106 și 103 Cod penal și a respinge acțiunea civilă înaintată.

În motivarea acestor cereri de apel a fost invocat că:

- instanța de judecată greșit a calificat acțiunile inculpaților în baza art. 27-188

alin. (2) lit. b),c),d) Cod penal, deoarece reieșind din considerentele teoretice stabilirea

tentativei la comiterea infracțiunii de tâlhărie este imposibilă, iar partea acuzării nu a

prezentat nici o probă ce ar demonstra intenția inculpaților de a comite infracțiunea

de tâlhărie, precum nu a fost combătută versiunea inculpaților de a săvârși furt și nici

3

de cum tâlhărie;

- deoarece automobilul de marca „Wolksfagen LT” cu n/î C LE 281, nu a fost

recunoscut ca corp delict pe cauza dată, instanța de judecată nu a fost în drept de a

aplica confiscarea specială conform art. 106 Cod penal, mai ales că acest automobil

aparține cu drept de proprietate și soției inculpatului Zagorodniuc G., fiindu-i încălcat

dreptul de proprietate al acesteia, prevăzut de Constituție și Convenția Europeană

pentru Drepturile Omului;

- instanța de judecată incorect a aplicat prevederile art. 103 Cod penal, în privința

lui Dodon Gh., deoarece la materialele cauzei lipsește avizul medical corespunzător,

așa precum prevede norma dată;

- instanța de judecată neîntemeiat a admis parțial acțiunea civilă, deoarece nu au

fost prezentate probe ce ar confirma prejudiciul material, fiind doar solicitat încasarea

prejudiciului moral, care de asemenea nu a fost confirmat prin probe;

- consideră că pedeapsa stabilită inculpatului Zagorodniuc G., în baza art. 217

alin. (2) Cod penal, este prea aspră, deoarece acesta a recunoscut vina sa pe acest

capăt de acuzare și s-a căit sincer, fiind oportună aplicarea unei pedepse sub formă de

amendă.

3.5 Suplimentar și avocatul Țurcan Veaceslav în numele inculpatului Dodon Gh.,

prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei hotărâri

prin care acțiunile inculpatului să fie reîncadrate din prevederile art. 27-188 alin. (2)

Cod penal, în cele prevăzute de art. 27-186 alin. (2) Cod penal și aplicarea unei

pedepse sub formă de amendă. La stabilirea pedepsei să-i fie aplicate prevederile art.

385 alin. (4) Cod de procedură penală, cu reducerea pedepsei inculpatului drept

recompensă pentru ilegalitățile comise în privința lui. A exclude aplicarea

tratamentului forțat și a respinge acțiunea civilă ca neîntemeiată.

În motivarea apelului a invocat că:

- instanța de judecată greșit a calificat acțiunile inculpatului Dodon Gh. ca

tâlhărie, deoarece la materialele cauzei lipsesc dovezi ce ar confirma comiterea unui

atac tâlhăresc;

- inculpații au fost atacați violent de către polițiști, fiindu-i cauzat lui Dodon Gh.,

leziuni corporale, fiind necesară asistența medicală urgentă. Din circumstanțele cauzei

rezultă că în privința inculpatului Dodon Gh., la momentul reținerii a fost aplicată

tortura, pentru care fapt necesită reducerea pedepsei, drept recompensă pentru aceste

încălcări;

- instanța de judecată incorect a aplicat tratamentul forțat în privința inculpatului

Dodon Gh., deoarece nu există avizul medical corespunzător;

- neîntemeiat a fost admisă acțiunea civilă a lui Miron I., deoarece gravitatea

suferințelor psihice și fizice cauzate nu au fost determinate, argumentate și probate

conform prevederilor legale.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către avocatul Medeleanu R. în

numele inculpaților și apelul suplimentar al avocatului Țurcan V. în numele

inculpatului Dodon Gh., fiind admis apelul procurorului și pronunțată o nouă

4

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care au fost recunoscuți

vinovați și condamnați;

- Banari Ion Boris și Dodon Gheorghi Mihail, în baza art. 188 alin. (2) lit.

b),c),d),e) Cod penal, la 9 ani închisoare, fiecare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis;

- Zagorodniuc Gabriel Visarion, în baza:

- art. 188 alin. (2) lit. b),c),d),e) Cod penal, la 9 ani închisoare;

- art. 217 alin. (2) Cod penal, la 1 an închisoare.

În temeiul art. 84 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate lui

Zagorodniuc G., i-a fost stabilit pedeapsă definitivă 9 ani 6 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis. Fiind menținute celelalte dispoziții a

sentinței.

cauzei respective prima instanță incorect a apreciat faptele ca tentativă de infracțiune,

deoarece în cazul unei tâlhării infracțiunea se consideră ca fiind consumată din

momentul declanșării actului de tâlhărie în scopul sustragerii bunurilor altei persoane

însoțit de amenințarea aplicării violenței periculoase pentru viața și sănătatea

persoanei, fără necesitatea ca acțiunea să se finalizeze cu sustragerea reală a bunurilor.

Iar în speță, atacul tâlhăresc a fost declanșat de către inculpați în momentul

pătrunderii în locuința părții vătămate Miron I. prin utilizarea mijloacelor și obiectelor

special pregătite pentru atac asupra persoanei, adică uneltele pe care le țineau în mâni

și buzunare aceștia cum ar fi pistolul, cuțitul, funiile, scotchul, lanterna, cagulele,

mănușile.

Faptul că inculpații avuseră din timp intenție de a comite atac tâlhăresc se

dovedește și prin informația operativă de care avea cunoștință organul de drept,

despre care a comunicat părții vătămate cu o săptămână înainte de atacul tâlhăresc și

au asigurat ambuscadă la domiciliul lui Miron I., unde au și fost reținuți inculpații.

În viziunea instanței de apel, nu poate fi reținută versiunea inculpaților precum

că intenția lor a fost îndreptată spre sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

deoarece nu este clar pentru care necesități au avut nevoie de pistol, cuțit, funii,

scotch, obiecte ce puteau fi folosite doar pentru aplicarea violenței față de persoană,

deci acțiuni ce nu puteau fi realizate în mod ascuns nici sub o formă și care

indiscutabil aveau menirea de a aplica violență periculoasă pentru viața și sănătatea

persoanei agresate, ori cu amenințarea aplicării unei asemenea violențe. La fel,

versiunea inculpaților precum că nu au avut la ei careva arme, cuțite, frânghii și

scotch, nu au avut intenția de a săvârși atac tâlhăresc, iar cagulele și mănușile au fost

folosite pentru a se ascunde de camerele de luat vederi și pentru a nu lăsa urme,

instanța de apel a considerat că este combătură prin probele administrate în prezenta

cauză penală, ce confirmă încadrarea juridică a infracțiunii săvârșite în baza art. 188

alin. (2) lit. b),c),d),e) Cod penal și anume parțial declarațiile inculpaților Banari I.,

Dodon Gh., Zagorodniuc G., părții vătămate Miron I. și materialele dosarului:

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 04.07.2013 și a imaginilor video

înregistrate (f.d. 9-16 v. 1); raportul de expertiză nr. 3869 din 15 iulie 2013 (f.d. 25-26 v.

1); raportul de expertiză nr. 4008 din 17 aprilie 2013 (f.d. 34-35 v. 1); ordonanța privind

5

recunoașterea în calitate de corpuri delicte din 22 iulie 2013 (f.d. 37 v. 1); actul de

expertiză psihiatrico-legală (narcologico-legală) nr. 66 din 25 iulie 2013 (f.d. 144-146 v.

1).

Totodată, instanța de apel a considerat că, prima instanță greșit a dat o apreciere

prevederilor legale ce țin de aplicarea pistolului și cuțitului ca fiind obiecte ce nu se

atribuie la arme, indicând că atât pistolul, cât și cuțitul sus indicat nu se atribuie la

arme, în sensul prevederilor art. 188 alin. (2) lit. e) Cod penal, or atât pistolul cât și

cuțitul deținut de făptași sunt obiecte care pot fi folosite ca armă și cu care se pot

produce vătămări corporale periculoase pentru viața și sănătatea persoanei, și cu

aceste obiecte părții vătămate real puteau fi cauzate vătămări corporale periculoase

pentru viață și sănătate. Iar în sensul Legii nr. 130 din 08.07.2012 privind regimul

armelor și a munițiilor cu destinație civilă, pistolul și cuțitul ridicat la fața locului se

atribuie la categoria armelor.

Astfel, instanța de apel a conchis că în actul de învinuire au fost corect calificate

acțiunile inculpaților și potrivit agravantei prevăzute la lit. e) alin. (2) art. 188 Cod

penal - atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, cu

aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de arme, legiuitorul nu a făcut o

diferență distinctă între aceste obiecte, iar calificativul stipulat la lit. e) al normei supra

menționate având un sens unic și nu impune încadrare separată.

Analizând în ansamblu probele, instanța de apel a calificat faptele inculpaților

Banari I., Dodon Gh. și Zagorodniuc G. conform art. 188 alin.(2) lit. b),c),d) și e) Cod

penal - tâlhărie, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor,

însoțit cu amenințarea de aplicare a violenței periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei

agresate, de mai multe persoane, mascate, deghizate, prin pătrundere în încăpere, cu aplicarea

armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că, Banari I., Dodon Gh. și Zagorodniuc

G. la începutul lunii iulie 2013 împreună au întocmit un plan criminal îndreptat spre

obținerea unui profit ilegal în urma atacului tâlhăresc asupra lui Miron Ion. În

continuarea acțiunilor sale, la data de 04 iulie 2013, în jurul orei 23.00 Dodon Gh.

împreună cu Zagorodniuc G. și Banari I., în vederea realizării intenției lor criminale,

acționând de comun acord și prin înțelegere prealabilă, având la ei bandă adezivă

„scotch” și fragmente de frânghie, fiind mascați cu cagule și având mănuși, înarmați

cu un pistol cu țeava lisă de model „ФОРТ 17P” încărcat cu cinci cartușe și un cuțit, au

pătruns în domiciliul lui Miron Ion, care locui temporar în mun. Chișinău, c. Tohatin,

întovărășirea pomicolă „Poiana Nucului", cu scopul de al ataca și a sustrage de la

acesta bunuri prin amenințarea aplicării violenței periculoase pentru viața și sănătatea

persoanei, declanșând atacul prin utilizarea și demonstrarea armei, după ce au fost

văzuți de victimă care s-a ascuns într-o odaie, însă făptuitorii îndreptându-se în

camera unde era victima au fost imobilizați de poliție.

În opinia instanței de apel, infracțiunea s-a consumat din momentul declanșării

atacului, indiferent de faptul că bunurile persoanei nu au fost real sustrase, adică din

momentul pătrunderii în locuința victimei cu folosirea armei – pistolului, ce a fost

demonstrat de către inculpați și văzut de către victima Miron I., iar ultimul a

recepționat faptele ca o amenințare reală periculoasă pentru viața și sănătatea sa

6

ascunzându-se. Inculpații în timpul atacului au folosit și demonstrat arma, cuțitul,

funiile și scotchul, acționând cu intenție directă, folosindu-le în scopul realizării

intențiilor criminale, amenințând cu aplicarea violenței periculoase pentru viața și

sănătatea persoanei.

Instanța de apel a considerat că fapta imputată inculpatului Zagorodniuc G.

prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal, a fost dovedită apreciind ca juste concluziile

instanței la acest capitol.

La capitolul stabilirii pedepsei, instanța de apel a ținut cont de gravitatea

crimelor comise, de personalitatea infractorilor, de rolul fiecăruia la comiterea

infracțiunii, circumstanțele cauzei, precum și de influența pedepsei aplicate

inculpaților. Astfel, a fost reținut că, toți inculpații anterior au mai fost condamnați,

dar antecedentele penale sânt considerate ca fiind stinse. La fel, s-a reținut că

inculpatul Dodon Gh. a organizat comiterea infracțiunii și a participat nemijlocit la

comiterea infracțiunii, iar Banari I. și Zagorodniuc G. fiind complici și coautori la

comiterea infracțiunii. Totodată, fiind menționat că inculpații se caracterizează

satisfăcător la locul de trai, iar Zagorodniuc G. este căsătorit și are un copil minor la

întreținere.

De asemenea, instanța de apel a conchis că inculpatul Dodon Gh. suferă de

narcomanie și necesită tratament antidrog, reieșind din actul de expertiză nr. 66 din

25.07.2013. Fiind reținut și faptul că inculpatul Zagorodniuc G. se află la evidența

narcologică din 11.02.2011 cu diagnoza consumator de substanțe narcotice (hașiș,

opiu).

Instanța de apel nu a stabilit careva circumstanțe atenuante și agravante

prevăzute de art. 76, 77 Cod penal și nici excepționale prevăzute de art. 79 Cod penal.

În concluzie, instanța de apel a considerat că corectarea și reeducarea inculpaților

este posibilă doar în condițiile izolării de societate, cu aplicarea pedepsei privativă de

libertate sub formă de închisoare.

În privința inculpatului Dodon Gh., instanța de apel a statuat că prima instanță

corect a constatat aplicarea tratamentului forțat antidrog.

La fel, instanța de apel a considerat că întemeiat au fost aplicate de către prima

instanță și dispozițiile art. 106 Cod penal, ce prevăd confiscarea specială a bunurilor

utilizate sau folosite pentru săvârșirea infracțiunii, fiind corect constatat că inculpații

au utilizat și folosit pentru săvârșirea infracțiunii automobilul de model „Volkswagen

LT 46” cu n/î CLE 281, ce aparține cu drept de proprietate inculpatului Zagorodniuc

G., cu care ultimii fiind mascați, deghizați și având asupra sa obiecte special adaptate

pentru comiterea infracțiunii, s-au deplasat la ÎP „Poiana Nucului” din c. Tohatin

mun. Chișinău, pentru a comite infracțiunea și a pleca de la locul săvârșirii acesteia.

ordinare de către:

6.1 Avocatul Medeleanu Roman în numele inculpatului Zagorodniuc G., prin

care solicită casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la o nouă rejudecare

în instanța de apel în alt complet de judecată.

În motivarea recursului invocă că:

7

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și

anume referitor la aplicarea prevederilor art. 106 Cod penal – confiscarea specială al

automobilului „Wolksfagen LT” cu n/î CLE 281 și nu a motivat din care cauză a fost

menținută concluzia primei instanțe în acest sens, deoarece în opinia apărării este

încălcat dreptul de proprietate al coproprietarilor. Automobilul dat aparține cu drept

de proprietate lui Zagorodniuc Vera. Mai mult ca atât, automobilul menționat nu a

fost recunoscut ca corp delict la dosar și nu întrunește condițiile prevăzute la alin. (2)

al normei supra menționate;

- instanța de apel nu s-a expus asupra motivelor invocate de apărare referitor la

excluderea prevederilor art. 103 Cod penal, fiind ilegal și neîntemeiat menținute

aceste prevederi, deoarece inculpatul Dodon Gh. a fost condamnat pentru o

infracțiune de sustragere și nu pentru o infracțiune legată de substanțele narcotice. La

materialele cauzei nu există nici un aviz medical corespunzător în privința lui Dodon

Gh. și instanța nu putea să-i aplice acestuia tratament medical forțat;

- instanța de apel greșit a calificat acțiunile inculpaților în baza art. 188 alin. (2)

lit. b),c),d),e) Cod penal, deoarece nu a avut loc atacul săvârșit asupra persoanei,

condiție necesară pentru realizarea tâlhăriei, însoțit de careva violență periculoasă

pentru viața sau sănătatea persoanei sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea

violențe, adică nu s-a dovedit momentul declanșării, consumării atacului asupra

persoanei;

- instanța de apel greșit a constatat faptul existenței circumstanței agravante, cu

aplicarea armei sau altor obiecte în calitate de arme, deoarece nu au fost prezentate

probe precum că pistolul și cuțitul aparține inculpaților. Totodată, nici pistolul și nici

cuțitul nu se referă la categoria de arme, iar pistolul potrivit raportului de expertiză

nr. 3869 din 15 iulie 2013 nu se referă la categoria armelor de foc;

- nu au fost prezentate probe ce ar demonstra intenția inculpaților de a săvârși

tâlhărie, nefiind combătută prin careva probe versiunea acestora că au avut intenția

de a comite un furt și nici de cum tâlhărie, iar toate dubiile trebuiau interpretate în

favoarea inculpaților;

- în partea descriptivă a deciziei instanței de apel se concluzionează că inculpații

urmează să-și ispășească pedeapsa în penitenciar de tip închis, însă în dispozitivul

acestei hotărâri este stabilit inculpaților tipul penitenciarului semiînchis, astfel

dispozitivul deciziei contravine părții descriptive al aceleiași decizii.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 8), 12) Cod de procedură penală.

6.2 Inculpatul Dodon Gh., prin care consideră că hotărârile judecătorești

adoptate în prezenta cauză sânt ilegale și neîntemeiate.

În motivarea recursului invocă că:

- au fost greșit calificate acțiunile sale ca tâlhărie, deoarece la materialele cauzei

lipsesc dovezi pertinente și concludente ce ar confirma săvârșirea atacului în privința

părții vătămate, precum și aplicarea violenței periculoase pentru viață sau sănătate,

condiție obligatorie pentru realizarea tâlhăriei;

8

- au avut intenția doar de a sustrage bunuri pe ascuns, adică de a comite un furt,

însă nu și-au dus intenția până la capăt deoarece au fost atacați și reținuți de către

polițiști;

- concluziile instanței de fond precum că inculpații au pregătit un atac cu

aplicarea violenței, sunt doar presupuneri și inadmisibile, în sensul art. 8 Cod de

procedură penală;

- anume inculpații au fost atacați de către polițiști, cauzându-i multiple leziuni

corporale lui Dodon Gh., fiind necesară asistența medicală, iar circumstanțele reținerii

trezesc suspiciuni ce se referă la necesitatea și proporționalitatea aplicării forței de

către polițiști;

- din declarațiile părții vătămate nu rezultă că inculpatul Dodon Gh. a opus

rezistență polițiștilor, ultimul fiind lovit în cap și a pierdut cunoștința;

- prima instanță corect a conchis că nu a fost dovedită utilizarea armei, iar

pistolul nu-i aparține;

- prima instanță neîntemeiat a admis acțiunea civilă a părții vătămate, care nu a

fost recunoscută și ca persoană civilă, lipsind careva acte procesuale confirmative în

acest sens, iar acțiunea civilă a fost înmânată inculpaților împreună cu sentința;

- în instanța de apel, unul dintre judecătorii completului de judecată, este vecinul

părții vătămate, astfel acesta nu a avut dreptul de a judeca această cauză.

6.3 Inculpatul Banari I., prin care solicită casarea deciziei instanței de apel,

considerând că aceasta este neîntemeiată.

În motivarea recursului invocă că:

- inițial a dat declarații fiind supus presiunilor psihice și torturii din partea

organelor de drept, fiind bătut în sediul procuraturii de către persoane mascate;

- din înregistrarea video, ce este o probă importantă în cauza dată au fost parțial

șterse careva momente;

- la baza condamnării sale nu sânt puse probe ce ar confirma vinovăția sa;

- nu este de acord cu termenul pedepsei stabilit lui.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate,

solicitând respingerea acestora ca inadmisibile, deoarece în criticele formulate nu se

conțin indicii unor erori de drept, ceea ce echivalează cu nemotivarea lor în sensul

cerințelor prevăzute de art. 430 și 427 Cod de procedură penală, acestea formând

obiect de studiu la examinarea cauzei în instanța de apel, cărora li s-a dat o motivare

corespunzătoare.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, ca fiind

vădit neîntemeiate din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

9

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

8.1 Cu referire la recursul declarat de către avocatul Medeleanu Roman în numele

inculpatului Zagorodniuc Gabriel.

Autorul își întemeiază recursul său în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de

procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; nu au fost

întrunite elementele infracțiunii sau instanța de judecată a pronunțat o hotărâre de

condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire;

precum și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În argumentarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, recurentul a indicat că, instanța de apel în motivarea hotărârii

sale nu s-a expus referitor la argumentul privind legalitatea aplicării prevederilor art.

106 Cod penal - confiscarea specială al automobilului „Wolksfagen LT” cu n/î CLE 281

și nu a motivat din care cauză a fost menținută concluzia primei instanțe în acest sens,

și referitor la legalitatea aplicării prevederilor art. 103 Cod penal – aplicarea

tratamentului forțat în privința inculpatului, Dodon Gh..

Analizând textul deciziei atacate, Colegiul constată că, temeiul invocat de către

recurent, prin prisma pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-a găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de

procedură penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în cererile de apel declarate, hotărârea cuprinzând și motivele pe care se

întemeiază soluția adoptată, inclusiv și asupra chestiunilor invocate de apărător

menționate mai sus. Din textul deciziei recurate se atestă că instanța de apel, a statuat

corectitudinea concluziei primei instanțe de a aplica prevederile art. 106 Cod penal,

constatând că inculpații au folosit automobilul „Wolksfagen LT” cu n/î CLE 281, care

aparține cu drept de proprietate inculpatului Zagorodniuc G. și pentru a săvârși

infracțiunea imputată, l-a utilizat pentru deplasarea la locul comiterii infracțiunii și

pentru a pleca de acolo. La fel, instanța de apel a menționat în hotărârea sa că,

deoarece inculpatul Dodon Gh., potrivit actului de expertiză suferă de narcomanie și

necesită tratament antidrog, sânt juste concluziile primei instanțe de a aplica în

privința acestuia tratament medical forțat, conform art. 103 Cod penal.

Instanța de recurs consideră că, de fapt prin argumentele invocate sub aspectul

temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

recurentul își exprimă dezacordul cu motivarea hotărârii instanței de apel referitor la

aplicarea prevederilor art. 106 Cod penal – confiscarea specială a automobilului

„Wolksfagen LT” cu n/î CLE 281 și 103 Cod penal – aplicarea tratamentului medical

forțat în privința inculpatului Dodon Gh., însă aceste critici au format obiectul

discuției și asupra cărora instanța de apel s-a expus întemeiat.

10

Aplicarea confiscării speciale a automobilului „Wolksfagen LT” cu n/î CLE 281,

în viziunea Colegiului penal este just bazată pe norma art. 106 alin. (1) și (2) lit. b) Cod

penal, unde este stipulat că, confiscarea specială constă în trecerea, forțată și gratuită, în

proprietatea statului a bunurilor (inclusiv a valorilor valutare) utilizate la săvârșirea

infracțiunilor sau rezultate din infracțiuni. În cazul în care bunurile utilizate la săvârșirea

infracțiunilor sau rezultate din infracțiuni nu mai există sau nu se găsesc, se confiscă

contravaloarea acestora. Sânt supuse confiscării special bunurile folosite sau destinate pentru

săvârșirea unei infracțiuni, dacă sânt ale infractorului. Iar alin. (3) al aceleiași norme

prevede că, confiscarea specială se aplică persoanelor care au comis fapte prevăzute de

prezentul cod. În prezenta speță se constată, că infracțiunea imputată a fost săvârșită

inclusiv și de către inculpatul Zagorodniuc G., care pentru a facilita săvârșirea

infracțiunii imputate a folosit automobilul „Wolksfagen LT” cu n/î CLE 281, iar

potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului din 05 iulie 2013 (f.d. 17 v. 1),

acest automobil este înregistrat pe numele inculpatului Zagorodniuc G., a cărui

proprietar și este. Prin urmare, alegațiile recurentului precum că automobilul aparține

lui Zagorodniuc Vera, Colegiul le apreciază ca declarative, deoarece partea apărării

nu a prezentat careva probe confirmative privind aparținerea cu drept de proprietate

sau coproprietate acesteia sau altor persoane. De asemenea, la acest capitol nu poate fi

reținută nici critica precum că automobilul menționat nu a fost recunoscut ca corp

delict și care nu poate fi spus confiscării speciale, deoarece prevederile legale nu

indică expres ca o condiție obligatorie a confiscări speciale - recunoașterea bunurilor

ca corpuri delicte. Astfel, Colegiul penal consideră justă aplicarea prevederilor art. 106

Cod penal în privința automobilului „Wolksfagen LT” cu n/î CLE 281, în prezenta

cauză penală.

Cu referire la temeinicia aplicării prevederilor art. 103 Cod penal – tratamentul

medical forțat în privința inculpatului Dodon Gh., instanța de recurs relevă că, în

cadrul urmăririi penale prin ordonanța din 25 iulie 2013 privind numirea expertizei

narcologice ambulatorii (f.d. 141 v. 1), au fost puse specialiștilor în domeniu

chestiunile dacă inculpatul Dodon G., suferă de narcomanie și dacă acesta necesită

aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter medical. Iar prin actul de expertiză

narcologică-legală nr. 66, cu participarea a 7 specialiști, dintre care cel puțin 4 sunt

medici narcologi și care au și fost avertizați conform art. 312 Cod penal pentru

concluzii false, expres au indicat că inculpatul Dodon Gh., suferă de narcomanie și

necesită tratament antidrog. Prin urmare, este nefondat argumentul recurentului

precum că la dosar nu este un act medical corespunzător ce ar justifica aplicarea art.

103 Cod penal în privința lui Dodon Gh., precum este neîntemeiat și argumentul că

ultimul a fost condamnat pentru infracțiune de sustragere și nu este legată de

substanțele narcotice, deoarece din dispoziția alin. (1) art. 103 Cod penal rezultă că

această măsură de constrângere se aplică față de persoanele care au săvârșit

infracțiune și care este alcoolic sau narcoman, fără a fi specificat anume care tipuri de

infracțiuni. Astfel, instanța de recurs constată că la caz sunt prezente condițiile

aplicării tratamentului medical forțat față de inculpatul Dodon Gh.

În acest context, de remarcat este și acel fapt că prezentul recurs a fost declarat în

numele inculpatului Zagorodniuc G., însă sânt invocate critici ce se referă la interesele

11

inculpatului Dodon Gh., ceea ce este inadmisibil, dat fiind faptul că în conformitate cu

alin. (1) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul numai cu

privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în raport cu calitatea pe care

aceasta o are în proces.

În continuare, instanța de recurs reține că, autorul recursului invocă în prezenta

speță simultan temeiurile pentru recurs prevăzute la pct. 8) și 12) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală. Însă, din conținutul recursului declarat Colegiul atestă că,

recurentul de fapt critică încadrarea juridică a faptelor săvârșite de către inculpați, în

baza art. 188 alin. (2) Cod penal, ca tâlhărie, expunându-și dezacordul că nu a avut loc

atacul, nu a fost aplicată violența periculoasă asupra victimei, nu au fost folosite arme,

inculpații intenționând să sustragă pe ascuns bunuri, adică furt. Deci, în astfel de

împrejurări, instanța de recurs consideră că, de fapt apărătorul în recursul declarat

semnalează temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, adică faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Respectiv,

este alogică invocarea concomitentă și a temeiului pentru recurs stipulat la pct. 8) al

aceleiași norme, deoarece nu a fost pronunțată o hotărâre de condamnare pentru o

altă faptă decât cea pentru care inculpații au fost puși sub învinuire, mai ales în

contextul că inculpații au invocat că au intenționat să comită un furt și nu au pledat

nevinovați pentru cele săvârșite. Totodată, din conținutul recursului nici nu se atestă

o argumentare desfășurată a acestui temei pentru recurs, fiind doar indicat la

temeiurile de drept. De asemenea, rezultând din conținutul recursului, autorul

acestuia nu contestă vinovăția inculpatului Zagorodniuc G. în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, precum și încadrarea juridică a acesteia, din

care motive instanța de recurs nu se va expune la capitolul dat.

Pe această linie de considerente, Colegiul penal va examina recursul prin prisma

incidenței temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală în privința infracțiunii prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. b),c),d),e)

Cod penal.

La analiza prezenței temeiului de casare invocat și anume - faptei săvârșite i s-a

dat o încadrare juridică greșită, instanța de recurs notează că, e necesar de a ține cont de

fapta săvârșită și cum aceasta a fost stabilită de către prima instanță și cea de apel, și

dacă această faptă a fost încadrată în norma penală corect, iar dacă injust fapta s-a

încadrat într-o altă normă penală, rezultă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și

să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține seama

de starea de fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească definitivă.

Așadar, având în vedere argumentele recursului și pretinsa eroare de drept la

care se referă recurentul, Colegiul, verificând materialele dosarului constată că la

judecarea apelului, instanța a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv,

adoptând o soluție corectă de calificare a acțiunilor inculpatului în baza art. 188 alin.

(2) lit. b),c),d),e) Cod penal, care este argumentată și corespunzătoare cumulului de

probe administrat. Probele prezentate atât de partea acuzării, cât și argumentele părții

apărării, au fost nemijlocit verificate suplimentar în ședințele de judecată în condițiile

12

art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și, totodată au fost just apreciate prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității,

concludenței, veridicității și coroborării reciproce, în baza cărora s-au stabilit cu

certitudine că inculpații, inclusiv și Zagorodniuc G., au săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. b),c),d),e) Cod penal și anume, tâlhărie, adică atacul

săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de amenințarea de

aplicare a violenței periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate, de mai multe

persoane, de o persoană mascată, deghizată, prin pătrundere în încăpere, cu aplicarea armei

sau altor obiecte folosite în calitate de armă, așa precum a și fost indicat în rechizitoriu

prin care a fost sesizată instanța de judecată.

Reieșind din lucrările dosarului, Colegiul penal consideră că, soluția adoptată de

către instanța de apel în partea calificării de drept a acțiunilor inculpatului în baza art.

188 alin. (2) lit. b),c),d),e) Cod penal, este corectă și întemeiată prin ansamblul de

probe expus și analizat în hotărârea contestată și menționat în pct. 5 al prezentei

decizii. În opinia Colegiului, instanța de apel just a apreciat cumulul de probe,

reținând ca decisive ce confirmă vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, anume declarațiile părții vătămate (f.d. 226-227 v. 1), de unde rezultă cert că

anume inculpații au pătruns la el în casă fiind mascați cu cagule, mănuși și înarmați

cu un pistol și un cuțit, dispunând de frânghie și lipici, el speriindu-se fiindu-i astfel

cauzat un stres enorm atât lui, cât și familiei sale, însă în rezultatul acțiunilor

operative ale colaboratorilor de poliție, acțiunile inculpaților au fost curmate, ultimii

fiind reținuți. Potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului și a imaginilor

video înregistrate, se atestă că persoanele reținute au fost identificate, aceștia fiind

inculpații, care erau mascați și în mănuși, iar lângă locul unde au fost imobilizați

inculpații s-a depistat un pistol încărcat cu cartușe, cuțit, frânghii, lipici și lanternă.

Astfel, sânt întemeiate concluziile instanței de apel că modul în care au acționat

inculpații și mijloacele utilizate indică direct la intenția comiterii unui atac tâlhăresc,

deoarece la săvârșirea furtului, sau altor tipuri de sustrageri nu este necesar utilizarea

armelor și obiectelor ce ar servi la imobilizarea victimelor, decât doar comiterea

tâlhăriei, ceea ce exclude versiunea inculpaților și argumentele invocate în sensul că

au intenționat de a săvârși furt, adică sustragere pe ascuns a bunurilor. Subsidiar, la

capitolul dat, just a fost menționat de către instanța de apel și acel fapt că în

gospodăria victimei era conectată lumina, în preajmă fiind parcat și automobilul

acestuia, ceea ce indică suplimentar că aceste împrejurări nu i-au pus în gardă pe

inculpați, circumstanțele date în cumul cu cele menționate supra indică anume la

intenția comiterii unui atac tâlhăresc asupra victimei.

Din conținutul recursului declarat, apărătorul contestă că în acțiunile

inculpaților, inclusiv și a lui Zagorodniuc G., ca condiție indispensabilă a

componenței de tâlhărie, nu a fost declanșat atacul, însoțit de componentele

alternative adică violența periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei sau

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe. Însă, potrivit considerentelor

teoretice prin amenințare cu aplicarea violenței periculoase pentru viața sau sănătatea

persoanei agresate se înțelege săvârșirea unui act asupra victimei de natură să-i inspire

temerea că va fi supusă, în mod real și imediat, violenței periculoase pentru viața sau

13

sănătatea ei, act care o pune în situația de a nu mai avea resursele psihice necesare

pentru a rezista constrângerii. Totodată, în doctrina penală se menționează că la

calificare nu are relevanță forma exteriorizării amenințării și nu se exclude nici

exteriorizarea prin gesturi sau acțiuni concludente (pe baza cărora se poate trage o

concluzie). Este important ca amenințarea, expusă într-o formă evident clară victimei,

să fie percepută de aceasta ca fiind reală și imediată. În virtutea acestui fapt,

amenințarea trebuie să creeze convingerea că, în caz dacă făptuitorul, în timpul

săvârșirii infracțiunii, va întâmpina împotrivire din partea victimei, amenințarea va fi

realizată de îndată.

Având în vedere considerentele doctrinale, cumulul de probe și circumstanțele

săvârșirii infracțiunii, în opinia Colegiului penal, este întemeiată concluzia instanței

de apel că inculpații au comis un atac tâlhăresc, deoarece au inspirat victimei temerea

că va fi supusă unei violențe periculoase pentru viața și sănătatea sa personală și a

familiei lui, fiind prezente condiții obiective, propice înfăptuirii acestei amenințări și

anume în jurul miezului nopții, partea vătămată a văzut personal cum în casa sa au

pătruns 3 persoane mascate, care au asupra lor un pistol și un cuțit, și care fără a se

reține mult la I etaj al casei s-au îndreptat la etajul II, unde se afla acesta împreună cu

familia sa.

În astfel de împrejurări, Colegiul consideră că atacul a fost declanșat și

amenințarea a fost reală la acel moment pentru victimă, adică atacul a fost consumat

indiferent de faptul că bunurile persoanei nu au fost real sustrase, datorită intervenției

colaboratorilor de poliție, iar în acțiunile inculpaților sânt prezente elementele

infracțiunii de tâlhărie, cu agravantele prevăzută la lit. b),c),d),e) alin. (2) art. 188 Cod

penal.

Argumentele apărării precum că nu a fost dovedită agravanta infracțiunii de

tâlhărie, cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă, deoarece nu

s-a confirmat că pistolul și cuțitul sânt ale inculpaților, instanța de recurs nu le poate

reține, deoarece acestea se combat prin declarațiile părții vătămate, care a declarat că

inculpații când au pătruns în domiciliul său dețineau aceste arme în mâinile sale,

precum și prin procesul-verbal de cercetare la fața locului și înregistrarea video din 04

iulie 2004, unde este indicat că aceste obiecte au fost depistate lângă inculpații reținuți

și datorită procedeelor speciale aplicate de polițiști în urma intervenției operative, ei

au fost deposedați de aceste arme. La fel, prezența armelor la inculpați a fost

confirmată și prin raportul din 05 iulie 2013 al colaboratorului de poliție Tudorovici V.

(f.d. 38 v. 1), unde este menționat că la inculpatul Dodon Gh., a fost depistat un pistol

de model „Ford-17”. Elocvent, la acest capitol este și acel fapt că în caz de dezacord cu

apartenența acestor arme inculpaților sau legalitatea acțiunilor organului de urmărire

penală în vederea stabilirii prezenței armelor menționate la ei, acțiunile date urmau a

fi reclamate sau contestate conform prevederilor legale procurorului ierarhic superior

sau judecătorului de instrucție, fapt care nu a fost realizat de partea apărării la etapa

respectivă.

De asemenea, Colegiul apreciază ca nefondate și argumentele precum că cuțitul

și pistolul nu se referă la categoria armelor, mai mult ca atât că potrivit raportului de

expertiză nr. 3869 din 15 iulie 2013, pistolul menționat nu se referă la categoria

14

armelor de foc. La acest capitol, instanța de recurs statuează că instanța de apel corect

a menționat prevederile art. 129 Cod penal și ale Legii nr. 130 din 08.06.2012 privind

regimul armelor și munițiilor cu destinație civilă, unde conform alin. (2) al legii vizate

armele depistate la inculpați la momentul săvârșirii infracțiunii, se încadrează la

categoria armelor. Iar faptul că, pistolul ridicat de la inculpați nu se referă la categoria

armelor de foc, nu are nici o relevanță la încadrarea juridică potrivit agravantei

prevăzute la lit. e) alin. (2) art. 188 Cod penal, deoarece norma dată nu specifică

anume cu aplicarea armei de foc, legislatorul operând cu noțiunea generală de „armă”.

Mai ales că, nu este exclus în cazul folosirii unui model de pistol, precum cel ridicat

de la inculpați, posibilitatea aplicării violenței periculoase pentru viață și cu care

respectiv e posibil producerea vătămărilor periculoase pentru sănătatea persoanei

agresate, inclusiv și cu cuțitul.

Colegiul penal consideră, pretextul apărătorului în ce privește mențiunea în

partea dispozitivă a hotărârii instanței de apel privind executarea pedepsei de către

inculpați în penitenciar de tip semiînchis, iar în concluziile din partea motivată a

acestei hotărâri este indicat că inculpații urmează să execute pedeapsa în penitenciar

de tip închis, ca insuficient pentru a desființa o hotărâre judecătorească, deoarece

inițial la data adoptării dispozitivului deciziei, adică 05 noiembrie 2014, a fost corect

stabilit tipul penitenciarului – semiînchis. Fiind astfel respectate prevederile art. 72

alin. (3) Cod penal, deoarece infracțiunea săvârșită de inculpați se atribuie la categoria

celor grave, iar faptul că în partea motivată a hotărârii este menționat tipul

penitenciarului închis, în care urmează să-și execute pedeapsa inculpații, constituie o

eroare materială evidentă, însă care poate fi corectată în conformitate cu prevederile

art. 249 Cod de procedură penală, la cererea persoanei interesate sau din oficiu, fără a

desființa hotărârea judecătorească.

Deci, luând în considerație circumstanțele cauzei, conținutul probelor supra

menționate și celelalte probe specificate în textul hotărârilor judecătorești atacate,

analizate prin prisma coroborării lor, Colegiul consideră juste concluziile instanței de

apel privind încadrarea acțiunilor inculpaților, inclusiv a lui Zagorodniuc G., în baza

art. 188 alin. (2) lit. b),c),d),e) Cod penal.

Respectiv, temeiul pentru recurs - faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită, în prezenta cauză supusă examinării în privința inculpatului, Ionescu I., nu și-

a găsit confirmarea.

8.2 Cu referire la recursul declarat de către inculpatul Dodon Gh.

Din conținutul recursului declarat de către inculpatul Dodon Gh., Colegiul penal

atestă că autorul nu este de acord cu încadrarea juridică a acțiunilor sale, astfel

semnalând, de asemenea temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 12) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală. Prin urmare argumentele recurentului precum că lipsesc

probe ce ar confirma comiterea atacului, nu s-a dovedit utilizarea armelor, nu au avut

intenția de a săvârși tâlhărie, ci un furt, au fost invocate și în recursul avocatului

Medeleanu Roman, asupra cărora Colegiul s-a expus mai sus și care sânt valabile și în

privința inculpatului Dodon Gh.

15

În ce privește argumentul precum că nu s-a confirmat calificativului infracțiunii

imputate - aplicarea violenței periculoase, instanța de recurs îl consideră neîntemeiat,

deoarece de către instanța de apel la încadrarea juridică a faptelor săvârșite de

inculpați nu a fost reținut un astfel de calificativ, ci au fost apreciate acțiunile lor ca

atac însoțit de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, calificativ care a fost

analizat și asupra căruia de asemenea Colegiul s-a expus în prezenta decizie.

Referitor la faptele invocate de inculpatul Dodon Gh., precum că de către

colaboratorii de poliție la reținerea lor le-au fost cauzate leziuni corporale, în urma

cărora a fost necesară asistența medicală, Colegiul penal constată că chiar și dacă au

fost provocate leziuni corporale, acestea nu au legătură cu presupusele insinuări de

maltratare a inculpaților, deoarece potrivit ordonanței de refuz în pornirea urmăririi

penale din 22 iulie 2013 (f.d. 40-42 v. 1), în acțiunile colaboratorilor de poliție, în timp

ce au curmat acțiunile inculpaților și la reținerea lor, nu sânt prezente elementele

infracțiunii de tortură sau depășirea atribuțiilor de serviciu, aceștia acționând în

strictă conformitate cu prevederile art. 19 lit. d), 20 lit. f) și 25 alin. (5) pct. 20) al Legii

cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, în virtutea faptului că inculpații

la momentul săvârșirii infracțiunii dețineau asupra sa arme și nu s-au supus cerințelor

legale ale colaboratorilor de poliție, din care motiv aceștia au fost în drept de a acționa

prompt, aplicând forța fizică prin procedee speciale, inclusiv arma din dotare pentru a

reține și imobiliza inculpații. De asemenea, instanța de recurs relevă că din raportul

colaboratorului de poliție, Tudorovici V. (f.d. 38 v. 1) se constată faptul opunerii de

rezistență colaboratorilor de poliție de către inculpați la momentul reținerii, care

dețineau arme, din care motiv a fost și aplicată forța fizică și mijloacele speciale

pentru imobilizarea lor. În asemenea circumstanțe, Colegiul penal consideră că forța

fizică aplicată de către colaboratorii de poliție a fost proporțională pentru a reține

inculpații și a-i dezarma și prin urmare argumentele invocate în acest sens de recurent

nu pot fi reținute ca temei pentru casare a hotărârilor judecătorești.

De asemenea, este nefondată și critica recurentului referitor la netemeinicia

admiterii acțiunii civile a părții vătămate, nefiind recunoscută și ca parte civilă,

lipsind și careva acte ce ar confirma recunoașterea ca parte civilă, iar acțiunea civilă le-

a fost înmânată odată cu sentința. La acest capitol, reieșind din procesul verbal al

ședinței de judecată în prima instanță (f.d. 213-214 v. 1), Colegiul constată că la data

de 08 octombrie 2013, apărătorul părții vătămate a solicitat admiterea și anexarea la

materialele cauzei a acțiunii civile cu privite la încasarea prejudiciului moral și a

recunoașterii părții vătămate Miron I. și în calitate de parte civilă. Chestiunea dată

fiind pusă în discuție în ședință de judecată, asupra căreia, potrivit procesului verbal

inculpații nu au avut obiecții, iar apărătorul lor a lăsat la discreția instanței faptul dat

și prin încheierea protocolară a instanței, demersul a fost admis, fiind acceptată

acțiunea civilă și recunoscută partea vătămată și ca parte civilă în prezenta cauză.

Totodată, se atestă că inculpații și nici apărătorul acestora nu au solicitat de a le fi

înmânate copii ale acțiunii civile sau termen suplimentar pentru a face cunoștință și a

se expune asupra acesteia.

Nu poate fi reținut și nici argumentul, precum că unul din judecătorii

completului de judecată care a judecat prezenta cauză în ordine de apel este vecinul

16

părții vătămate și nu a avut dreptul de a participa la judecarea prezentei spețe,

deoarece Colegiul consideră că nu au fost prezentate careva probe ce ar confirma

faptele invocate, mai mult ca atât în cadrul ședinței de judecată inculpații precum și

apărătorii acestora au fost în drept de a înainta recuzare acestui judecător sau complet

de judecată, punând astfel în discuție această chestiune, însă reieșind din procesul

verbal al ședinței de judecată în instanța de apel, nu au fost înaintate careva recuzări

completului de judecată, din care motiv argumentele invocate în acest sens sânt

nefondate.

8.3 Cu referire la recursul declarat de către inculpatul Banari I.

În motivarea recursului său, inculpatul Banari I., a invocat că a fost maltratat de

către persoane mascate când a fost escortat la sediul procuraturii, însă instanța de

recurs apreciază acest argument înaintat cu scopul de a răsturna o hotărâre

judecătorească în favoarea sa fără a indica concret la ce etapă a procesului a fost

maltratat, în ce împrejurări, ce fel de leziuni sau suferințe i-au fost provocate. Mai

mult ca atât, inculpatul Banari I., nu a semnalat anterior aplicarea în privința lui a

torturii, nu a depus în acest sens careva petiții, invocând abia la etapa recursului

ordinar faptul că a fost maltratat, ceea ce este inadmisibil potrivit alin. (2) al art. 427

Cod de procedură penală, care stipulează că temeiurile prevăzute pentru recurs pot fi

invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut

loc în instanța de apel.

În privința criticii invocate de recurent precum că probele cauzei nu confirmă

vinovăția lui în săvârșirea faptelor imputate, Colegiului penal s-a expus la analiza

recursurilor supra menționate și considerentele enunțate de către instanța de recurs se

referă inclusiv și la inculpatul Banari I.

Privitor la argumentul recurentului precum că înregistrarea video de la

momentul reținerii nu este completă, fiind ștearsă o parte de înregistrare, Colegiul

menționează că nu poate fi reținut, deoarece inculpatul Banari I. în cadrul urmăririi

penale la finisarea acesteia (f.d. 155-156 v. 1), făcând cunoștință cu materialele cauzei

împreună cu apărătorul său nu au înaintat careva obiecții asupra celor invocate și nici

nu au înaintat careva plângeri judecătorului de instrucție pentru a fi verificate

acțiunile organului de urmărire penală la capitolul dat. De asemenea, nici în cadrul

judecării cauzei în prima instanță, potrivit procesului verbal al ședinței de judecată

din data de 28 octombrie 2013 (f.d. 17 v. 2) după vizionarea înregistrării video, nu au

fost înaintate careva obiecții asupra acestei înregistrări, fiind invocate de către

recurent abia la etapa judecării cauzei în instanța de apel, ceea ce contravine

dispozițiilor alin. (4) art. 251 Cod de procedură penală.

La capitolul dezacordului inculpatului Banari I. cu pedeapsa stabilită, Colegiul

penal consideră că, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal,

învederându-se gravitatea infracțiunii săvârșite, ce se atribuie la categoria

infracțiunilor grave, personalitatea făptuitorului – care se caracterizează satisfăcător,

faptul că anterior a mai fost condamnat, antecedentele penale fiind stinse,

circumstanțe atenuante și agravante, conform art. 76, 77 Cod penal nu au fost stabilite.

17

În acest context, instanța de recurs remarcă și acel fapt că infracțiunea de tâlhărie a

fost săvârșită cu prezența a 4 semne din 5 agravate prevăzute la alin. (2) art. 188 Cod

penal. La fel și acel fapt că inculpatului Banari I. pentru săvârșirea infracțiunilor

anterioare i-au fost aplicate sancțiuni neprivative de libertate și anume suspendarea

condiționată a executării pedepsei și amenzi, însă acesta nu și-a făcut concluziile

respective pentru a nu admite pe viitor comiterea infracțiunilor, astfel nefiind atins

scopul legii penale de corectare a condamnatului, prevăzut de alin. (2) art. 61 Cod

penal. Prin urmare, în viziunea Colegiului, este întemeiată concluzia instanței de apel

că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar prin aplicarea pedepsei cu

închisoare și dozarea acesteia cu termenul de 9 ani este justificată pentru ca persoana

vinovată să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a

săvârșirii unor fapte similare, iar aplicarea unei pedepse mai blânde, poate încuraja pe

viitor săvârșirea altor infracțiuni.

În concluzie, rezumând cele expuse mai sus, constatând că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța

de apel în privința inculpaților Zagorodniuc G., Dodon Gh. și Banari I., nefiind

identificată de instanța de recurs vreunei erori judiciare, care ar putea servi drept

temei de casare a hotărârilor judecătorești atacate, Colegiul penal consideră ca fiind

vădit neîntemeiate criticile formulate de către recurenți în recursurile ordinare

deferite spre examinare.

Astfel, odată ce recursurile de pe rol sânt vădit neîntemeiate, acestea urmează a fi

declarate inadmisibile.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpații Banari Ion,

Dodon Gheorghi și avocatul Medeleanu Roman în numele inculpatului Zagorodniuc

Gabriel, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05

noiembrie 2014 și sentinței Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 16 decembrie

2013, în cauza penală privindu-i pe Banari Ion Boris, Dodon Gheorghi Mihail și

Zagorodniuc Gabriel Visarion, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 08 iulie 2015.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

18