1ra-965/2016 — art. 287 alin. 2 lit. b, 187 alin. 2 lit. e, f CP

1ra-965/2016 — art. 287 alin. 2 lit. b, 187 alin. 2 lit. e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-965/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare declarate de avocatul Nicolae Daniliuc în numele

părților vătămate Pavlov Evghenii, Pavlov Sveatoslav și Tataru Valeriu, și de

avocatul Ion Căpățînă în numele inculpatului Vasiliciuc Vasile, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2016, în privința

inculpaților

Matasari Feodor Ion, născut la

22 februarie 1991, originar și locuitor al s. Pitușca, r-nul

Călărași, cetățean al R. Moldova, anterior condamnat:

1) prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău

din 23 ianuarie 2015, în baza art. 287 alin. (1) Cod penal,

la 2 ani închisoare;

Vasiliciuc Vasile Iochim, născut la 22

noiembrie 1984 în s. Rovnoe, reg. Nikolaev, Ukraina,

locuitor al s. Țîghira, r-nul Ungheni, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 09.01.2013 – 26.08.2015,

instanța de apel: 26.11.2015– 17.02.2016,

instanța de recurs: 11.04.2016 –06.06.2016.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

1

cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală,

inculpatul Vasiliciuc Vasile a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal la 2 ani închisoare și în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal la 4 ani și 7

luni închisoare.

În temeiul art. 84 Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a

fost stabilită pedeapsă definitivă de 4 ani și 8 luni închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probă de 2 ani.

Matasari Feodor a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. d) Cod penal la

2 ani închisoare.

În conformitate cu art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumulul parțial al

pedepselor aplicate, inclusiv conform sentinței Judecătoriei Botanica din 23.01.2015,

i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 2 ani și 2 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, începând din 26 august 2015, deducându-se durata

aflării în arest preventiv din 24 martie 2015 până la 26 august 2015.

Acțiunea civilă înaintată de părțile vătămate Tataru V., Pavlov E. și Pavlov S.,

a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se

pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

00.30, inculpații Matasari Feodor și Vasiliciuc Vasile, aflându-se la intersecția str.

Columna cu str. Diordița, mun. Chișinău, acționând de comun acord și împreună cu

încă 2 persoane, materialele în privința căror au fost disjungate în procedură separată,

fiind în stare de ebrietate alcoolică, încălcând grosolan ordinea publică, au provocat

un conflict cu părțile vătămate Tataru V., Pavlov E. și Pavlov S., în cadrul căruia le-

au aplicat mai multe lovituri cu mâinile și picioarele peste diferite părți ale corpului,

cauzând lui Pavlov E., conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2575/D din

02.10.2012, vătămare ușoară a integrității corporale, lui Pavlov S., conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 2574/D din 02.10.2012, vătămare

neînsemnată a integrității corporale și lui Tataru V., conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 3092/D din 26.11.2012, vătămare neînsemnată a integrității

corporale.

Inculpatul Vasiliciuc V., continuând acțiunile sale, la 10 septembrie 2012,

aproximativ ora 00.30, aflându-se la intersecția str. Columna cu str. Diordița, mun.

Chișinău, aplicând violența nepericuloasă pentru viața și sănătatea persoanei, în mod

deschis a sustras de la partea vătămată Tataru V. telefonul „NOKIA 3720”, cu nr. I-

MEI 351539045833888, în care se afla cartela SIM, cu nr. 068509767, bani în sumă

de 20 lei, o monedă sovietică din argint cu nominalul 50 copeici, la prețul 300 lei, un

flash - card de 2 GB la prețul 100 lei, iar de la partea vătămată Pavlov E. în mod

deschis a sustras telefonul mobil „Orange Stockholm”, cu nr. I-MEI

357232043256484, în care se afla cartela SIM, cu nr. 069218090, la prețul de 2000

lei, cauzând părților vătămate o daună în proporții considerabile, în sumă totală de

4330 lei.

Instanța a statut că, inculpații au recunoscut în totalitate faptele indicate în

rechizitoriu și au solicitat ca examinarea cauzei să aibă loc în baza probelor

administrate la faza de urmărire penală.

2

Instanța a conchis, că vinovăția inculpaților a fost dovedită integral prin

cumulul de probe care se conțin în materialele cauzei penale și a încadrat acțiunile lor

în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, ca acțiuni intenționate care încălcă

grosolan ordinea publică, însoțite de amenințări cu aplicarea violenței și cu aplicarea

violenței asupra persoanei, săvîrșite de mai multe persoane.

Acțiunile inculpatului Vasiliciuc V. au fost încadrate și în baza art. 187 alin.

(2) lit. e), f) Cod penal, ca sustragerea deschisă a bunurilor părților vătămate Tataru

V. și Pavlov E., cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea

persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de circumstanțele atenuante și

anume recunoașterea integrală a vinovăției, căința în cele comise, acordarea

ajutorului la descoperirea infracțiunilor comise, vârsta tânără a inculpaților, că

inculpatul Vasiliciuc V. întreține un copil minor, lipsa antecedentelor penale la

Vasiliciuc V., de circumstanța agravantă a inculpatului Vasiliciuc V. – săvârșirea

infracțiunii în stare de ebrietate alcoolică, circumstanțele agravante ale inculpatului

Matasari F. – săvîrșirea infracțiunii în stare de ebrietate alcoolică și de către o

persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară, concluzionând

că corectarea și reeducarea inculpatului Vasiliciuc V. este posibilă fără izolare de

societate, iar corectarea și reeducarea inculpatului Matasari F. este posibilă doar prin

izolare de societate.

Pavlov E., Pavlov S. și Tataru V., solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care inculpatului Matasari F. să-i fie aplicată o pedeapsă reală de 3 ani

închisoare, inculpatului Vasiliciuc V. o pedeapsă reală de 6 ani închisoare, să fie

admise integral acțiunile civile, cu încasarea de la inculpați în beneficiul lui Pavlov

E., Pavlov S. și Tataru V. a câte 30.000 lei pentru fiecare, cu titlu de prejudiciu moral

și 5000 lei cheltuieli pentru asistența juridică.

Apelantul a invocat, că instanța de fond i-a aplicat inculpatului Vasiliciuc V. o

pedeapsă prea blândă, suspendându-i condiționat executarea pedepsei pe un termen

de probă de 2 ani, fără nici un temei legal.

La aplicarea pedepsei inculpatului Vasiliciuc V., instanța de fond nu a ținut

cont că acesta a fost anterior condamnat, a săvârșit infracțiunile prin formă de

participație, în stare de ebrietate, s-a eschivat intenționat de la prezentarea în fața

instanței de judecată și ulterior a fost anunțat în căutare.

La fel, și pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului Matasari F. este

una prea blândă, una reală fiind de 3 ani închisoare.

Nu sunt clare motivele pentru care instanța de fond a refuzat să se expună

asupra acțiunii civile, or suma despăgubirilor a fost stabilită, nu s-a solicitat

administrarea de probe suplimentare, nu a apărut necesitatea de a amâna judecarea

cauzei, însă instanța de fond a refuzat să soluționeze acțiunea civilă în procesul penal,

încălcând flagrant prevederile art. 225 Cod de procedură penală.

2016, apelul a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Vasiliciuc Vasile, a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la

2 ani închisoare, în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal la 4 ani închisoare.

În temeiul art. 84 Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a

fost stabilită pedeapsă definitivă de 4 ani și 6 luni închisoare, cu executare în

3

penitenciar de tip semiînchis, începând din data reținerii, deducându-se durata aflării

în arest preventiv din 24.03.2015 și până la 26.08.2015.

Matasari Feodor, a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. d) Cod penal la

2 ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor

aplicate, inclusiv conform sentinței Judecătoriei Botanica din 23.01.2015, i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă de 2 ani și 2 luni închisoare, cu executare în penitenciar

de tip închis, din data pronunțării deciziei, cu includerea termenului aflării sub arest

din 24.03.2015 și până la 26.08.2015.

De la inculpați s-a încasat în beneficiul lui Tataru V., Pavlov E și Pavlov S.

prejudiciul moral în sumă de 3000 lei pentru fiecare și cheltuieli de asistență juridică

în mărime de 5000 lei.

Instanța de apel a reținut, că instanța de fond, a stabilit în mod corect situația

de fapt și vinovăția inculpaților, care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc,

dând faptelor săvîrșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator

administrat.

Însă, la stabilirea pedepsei inculpatului Vasiliciuc V., instanța de fond incorect

a aplicat prevederile art. 7, 75 Cod penal, nu a ținut cont de limitele de pedeapsă

prevăzute de lege, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de

împrejurările săvârșirii sale, de poziția procesuală a inculpatului în cadrul procesului

penal, dar și de personalitatea lui.

Incorectă a fost stabilirea de către prima instanță a circumstanței agravante în

cazul inculpatului Matasari F. - anterior a fost condamnat pentru infracțiune similară,

prevăzută de art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal. Or, potrivit materialelor cauzei, fapta

ilicită pe prezenta cauză penală a fost comisă de el la 10.09.2012, adică anterior datei

de 31.03.2013, când a săvârșit un alt act de huliganism, pentru care a fost condamnat

prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, din 21 ianuarie 2015.

Totodată, instanța de fond just a individualizat pedeapsa inculpatului Matasari

F. în baza art. 7, 75 Cod penal, sub formă de închisoare, care este una echitabilă și

proporțională infracțiunii comise.

Nu este justificată solicitarea apelantului privind stabilirea unei pedepse mai

aspre inculpatului Matasari F., or, pedeapsa stabilită de prima instanță sub formă de 2

ani și 2 luni închisoare este în limitele prevăzute de art. 3641 alin. (8) Cod penal, fiind

una echitabilă, întemeiată și suficientă pentru a asigura realizarea scopului legii

penale de restabilire a echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Instanța de fond incorect a stabilit ca circumstanță atenuantă recunoașterea

vinovăției de către inculpatul Vasiliciuc V. Or, recunoașterea vinovăției, care atrage

incidența procedurii simplificate în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală, nu

poate fi valorificată și ca o circumstanță atenuantă prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f)

Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă

valență juridică.

Pedeapsa penală aplicată inculpatului Vasiliciuc V. sub formă de închisoare cu

suspendarea executării pe un termen de probă de 2 ani este una inechitabilă și

neproporțională infracțiunilor comise, luând în considerație personalitatea lui, care a

comis o infracțiune gravă și una mai puțin gravă, împotriva ordinii publice și

proprietății private, comportamentul inculpatului după săvîrșirea infracțiunii -

4

eschivarea de la judecarea cauzei penale, fiind anunțat în căutare, adică nu a

conștientizat gravitatea faptelor comise, nu a reparat prejudiciul material și moral

cauzat părților vătămate în urma săvârșirii infracțiunilor.

Totodată, conform art. 61 alin. (2) Cod penal, pedeapsa penală stabilită

inculpatului Vasiliciuc V. nu-și va atinge scopul - prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni din partea inculpatului cât și din partea altor persoane odată ce, reieșind din

caracterul și metoda prin care a fost săvârșită infracțiunea, precum și comportamentul

inculpatului după săvîrșirea infracțiunilor, cert se atestă că corectarea și reeducarea lui

este posibilă doar prin stabilirea unei pedepse privative de libertate. Or, soluția

instanței de fond nu își va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului

Vasiliciuc V. și doar stabilirea unei pedepse penale sub formă de închisoare cu

executare ar duce la conștientizarea de către inculpat a celor comise, cu tragerea unor

concluzii corecte ce țin de comportamentul în locurile publice și respectarea ordinii

publice și a proprietății private.

La stabilirea categoriei și măsurii pedepsei în privința inculpatului Vasiliciuc V.,

instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 – 77 Cod penal, de gradul

prejudiciabil și pericolul social al infracțiunilor comise, de persoana lui, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea penală, și anume că

acesta anterior a fost condamnat, antecedentul penal fiind stins, a săvârșit o infracțiune

gravă și una mai puțin gravă, a săvârșit infracțiunile în stare de ebrietate, la evidența

medicului narcolog și psihiatru nu se află, se căiește sincer de cele comise, are un copil

minor la întreținere, de influența pedepsei, concluzionând că corectarea și reeducarea

inculpatului este posibilă doar prin stabilirea unei pedepse privative de liberate, cu

aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Urmează a fi respinse argumentele apelantului că instanța de fond, la aplicarea

pedepsei inculpatului Vasiliciuc V. nu a ținut cont de circumstanțele agravante: a fost

anterior condamnat, a săvârșit infracțiunile sub formă de participație, or, săvîrșirea

infracțiunii de huliganism prin participație simplă este prevăzută de norma incriminată

inculpatului - art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, „de două sau mai multe persoane”, iar

conform art. 111 alin. (3) Cod penal, stingerea antecedentelor penale anulează toate

incapacitățile și decăderile din drepturi legate de antecedentele penale, aceasta

însemnând reabilitarea totală a persoanei, nemaifiind considerată condamnată, poate să

practice orice activitate legală, chiar și acele activități care sunt interzise persoanelor

condamnate, deoarece, după stingerea antecedentelor penale, persoana nu mai este

considerată condamnată.

Totodată, solicitarea reparării prejudiciului moral nu necesită prezentarea de

probe materiale și achitarea cheltuielilor pentru asistență juridică, în acest sens, fiind

prezentat în ședința de fond și anexat la materialele cauzei penale bonul de plată, care

confirmă cuantumul sumei achitate de părțile vătămate pentru reprezentarea în fața

instanței de judecată, și anume suma de 20.000 lei.

În aceste circumstanțe, instanța de fond incorect a admis în principiu acțiunea

civilă, cu indicarea că asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite urmează să se

expună instanța civilă, or, părțile vătămate au prezentat bonul de plată eliberat de

avocatul Nicolae Daniliuc, pentru acordarea asistenței juridice pe prezenta cauză

penală, iar prejudiciul moral urmează a fi apreciat la discreția instanței de judecată în

baza tuturor circumstanțelor în care a fost cauzat prejudiciul moral.

5

Suma cheltuielilor pentru asistența juridică acordată în mărime de 5000 lei, este

echitabilă și întemeiată, urmând a fi încasată din contul inculpaților în beneficiul

părților vătămate.

Conform art. 1422 alin. (1) și (2) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat

un prejudiciu moral (suferințe psihice și fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei

personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de

judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin

echivalent bănesc.

Potrivit art. 1423 Cod civil, mărimea compensației pentru prejudiciul moral se

determină de către instanța de judecată și caracterul și gravitatea suferințelor psihice

cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă

vinovăția este o condiție a răspunderii și de măsura în care această compensare poate

aduce satisfacție persoanei vătămate.

Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de

judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum

și statutul social al persoanei vătămate. Respectiv, fiecare persoană care pretinde că a

suferit, este în drept să-și estimeze prejudiciul moral suferit, dar numai instanța de

judecată este împuternicită prin lege să determine mărimea prejudiciului moral prin

echivalent bănesc, conducându-se de noțiunea reparării rezonabile, de personalitatea

părții vătămate, de circumstanțele cazului concret în care părții vătămate i-au fost

cauzate leziuni corporale.

Mărimea prejudiciului moral solicitat de părțile vătămate de a câte 30.000 lei

pentru fiecare, nu a fost dovedit în cuantumul cerut.

Acestea, fără îndoială, au avut de suferit și moral în urma acțiunilor ilegale ale

inculpaților, având stări de stres, frustrări, disconfort, dureri și suferințe legate de

vătămările corporale de scurtă durată.

Astfel, mărimea prejudiciului moral pretins de părțile vătămate în mărime de

30.000 lei este exagerat de mare, ținând cont de suferințele psihice și fizice care le-au

fost provocate părților vătămate în rezultatul acțiunilor infracționale ale inculpaților,

iar o recompensă echitabilă și rezonabilă a prejudiciului moral suportat de părțile

vătămate constituie echivalentul sumei de 3000 lei.

vătămate Pavlov E., Pavlov S. și Tataru V., în care solicită casarea hotărârilor

adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului

Matasari F. să-i fie aplicată o pedeapsă reală de 3 ani închisoare, inculpatului

Vasiliciuc V. o pedeapsă reală de 6 ani închisoare, cu încasarea de la inculpați în

beneficiul părților vătămate a câte 30.000 lei pentru fiecare cu titlu de prejudiciu moral

și 5000 lei cheltuieli pentru asistența juridică.

Apelantul a invocat, că instanța de apel le-a aplicat inculpaților o pedeapsă prea

blândă.

Or, nu a fost contestat că lui Vasiliciuc V. îi sunt stinse antecedentele penale,

fiind invocat ca circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei penale că acesta anterior

a fost condamnat, o circumstanță agravantă expres prevăzută în art. 77 alin. (1) lit. a )

Cod penal.

Nu este clar, din care considerente instanța de apel a apreciat critic argumentul că

una din circumstanțele agravante, prevăzută de art. 77 alin. (1) lit. c) Cod penal –

săvîrșirea infracțiunii sub orice formă de participare, și din care considerente instanța

6

de apel a aplicat prevederile art. 3641 alin. (8) Cod penal. Or, în Codul penal al R.

Moldova nu există art. 3641 alin. (8), corect urmând a fi aplicate prevederile art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală.

Instanța de apel, i-a stabilit inculpatului Vasiliciuc V. o pedeapsă de 4 ani

închisoare, pe când instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă de 4 ani și 7 luni închisoare.

Astfel, instanța de apel i-a aplicat acestuia o pedeapsă mai blândă, agravând

situația părților vătămate în propriul apel.

Nu este clar, pentru care merite, fapte eroice, având mai multe condamnări, fiind

cu antecedente penale, instanța de apel i-a aplicat inculpatului Matasari F. în baza art.

287 alin. (2) lit. b) Cod penal, o pedeapsă de 2 ani închisoare, adăugându-i parțial

partea neexecutată a pedepsei, stabilită prin sentința Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 23.01.2015, cu numirea pedepsei definitive de 2 ani și 2 luni închisoare.

De către instanța de apel a fost admisă o eroare gravă, și anume interpretarea

eronată și aplicarea greșită a normelor de drept material și normelor de procedură

penală.

Suma de 3000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, este una mizeră și nici pe departe

nu corespunde suferințelor fizice și psihice, iar suma de 5000 lei pentru asistența

juridică este în contradicție cu materialele cauzei penale, în dosar existând bonul de

plată, prin care este confirmată suma pe care părțile vătămate și civile în procesul

penal au achitat-o pentru asistența juridică, nefiind clar care parte din sumele încasate

o va achita inculpatul Vasiliciuc V. și care inculpatul Matasari F.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 420 – 436 CPP.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Ion Căpățână, în numele inculpatului

Vasiliciuc V., în care solicită casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței

instanței de fond.

Apelantul a invocat, că inculpatul a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate la faza de

urmărire penală, potrivit prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de fond a constatat cu certitudine toate circumstanțele de fapt și

de drept, și anume că inculpatul Vasiliciuc V. nu prezintă pericol pentru societate, a

recunoscut vina integral, se căiește sincer de cele comise, a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii, are o vârstă tânără, are un copil minor la întreținere, anterior

nu a fost judecat și că este disponibil de a repara prejudiciul cauzat părților vătămate.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 CPP.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Însă, în recursurile declarate, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat nici

un temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind

7

omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității

deciziei contestate în acest sens (pct. 5., 5.1. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursurile nu întrunesc condițiile de conținut,

iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursurile ordinare

ale avocaților cu circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica.

Or, potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când s-a aplicat o pedeapsă individualizată

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile

ordinare, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5., 5.1.

din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

atacate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind latura civilă și a pedepselor aplicate inculpaților, just și

argumentat ținând cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, art. 84 alin. (1) și (4) Cod penal, art. 1423 Cod civil, conform căror

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul

pedepsei cu închisoare. În cazul în care, după pronunțarea sentinței, se constată că

persoana condamnată este vinovată și de comiterea unei alte infracțiuni săvârșite

înainte de pronunțarea sentinței în prima cauză, instanța stabilește pedeapsa definitivă

pentru concurs de infracțiuni prin cumul, total sau parțial, al pedepselor aplicate.

Mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de

judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate

persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului și de măsura în

care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în

considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al

persoanei vătămate.

8

Deci, despăgubirile încasate de la inculpați au fost legal motivate, iar pedepsele

respective au fost argumentate, individualizate și aplicate lor în corespundere cu

prevederile legale (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. și 5.1. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica

modului în care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepselor

aplicate inculpaților și a mărimii compensației pentru prejudiciul moral cauzat

părților vătămate.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, art. 1423 Cod civil, judecătorul apreciază probele în conformitate

cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei și a mărimii

compensației pentru prejudiciul moral în alt sens decât cel pe care îl propune

avocatul părților vătămate și avocatul inculpatului Vasiliciuc V., este o competență și

prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală, și invocarea doar acestei

chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice suport legal (pct. 5., 5.1. din decizie).

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2-5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza

hotărârii de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO (hotărârea din 16 ianuarie 2007,

pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova), nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

În al treilea rând, potrivit art. 248-250, 469 alin. (1) pct. 17), 18) și alin. (2)

Cod de procedură penală, erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural

se corectează de însuși organul de urmărire penală, de judecătorul de instrucție sau de

instanța de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.

Despre corectarea efectuată, judecătorul de instrucție sau instanța de judecată adoptă

o încheiere. Prevederile art. 249 se aplică și în cazul în care instanța de judecată, ca

urmare a unei omisiuni vădite, nu s-a pronunțat asupra sumelor pretinse. La

executarea pedepsei, instanța de judecată soluționează chestiunile cu privire la

explicarea neclarităților care apar la punerea în executare a pedepselor, alte chestiuni

prevăzute de lege care apar în procesul executării pedepselor de către condamnați.

Chestiunile privind executarea hotărârii judecătorești referitor la acțiunea civilă și

alte chestiuni patrimoniale se soluționează conform dispozițiilor legislației de

executare privind executarea documentelor cu caracter civil.

Prin urmare, soluționarea chestiunilor abordate de recurentul Nicolae Daniliuc

că nu-i este clar din care considerente instanța de apel, în dispozitivul deciziei a

indicat art. 3641 alin. (8) Cod penal, (în descriptivul deciziei corect menționând prevederile

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală) și că nu este clar care parte din sumele încasate

o va achita inculpatul Vasiliciuc V. și care inculpatul Matasari F., nu sunt de

competența instanței de recurs (pct. 5. din decizie).

9

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, inclusiv în

latura civilă, că inculpaților li s-au aplicat pedepse individualizate conform

prevederilor legale, și că recursurile ordinare sunt vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursul ordinar este vădit neîntemeiat, acesta urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Nicolae Daniliuc

în numele părților vătămate Pavlov Evghenii, Pavlov Sveatoslav și Tataru Valeriu, și

de avocatul Ion Căpățînă în numele inculpatului Vasiliciuc Vasile, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2016, în privința

inculpaților Matasari Feodor Ion și Vasiliciuc Vasile Iochim, pe motiv că sunt vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 iunie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

10