1ra-653-2015 — art.186 alin.2 CP lit.c, d și 190 alin.2 lit.c CP

Dosarul nr.1ra-653/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 iunie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

judecînd, fără citarea părților, recursul avocatului Cataramă Rodica în numele

inculpatului Vetrila Oleg, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Vetrila Oleg Andrei, născut la 29 februarie

1976, originar din s.Ghiduleni, r-nul Rezina,

domiciliat în s.Mășcăuți, r-nul Criuleni.

Termenul examinării cauzei:

În baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă :

Oleg a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal

la 3 ani închisoare și în baza art.190 alin.(2) lit.c) Cod penal la 4 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere ce țin de gestionarea mijloacelor

financiare pe un termen de 3 ani.

În temeiul art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al

pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții de răspundere ce țin de gestionarea mijloacelor financiare pe

un termen de 3 ani.

Conform art.85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată i-a fost

adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Orhei

din 15 decembrie 2011, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 6 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere ce țin de gestionarea mijloacelor

financiare pe un termen de 4 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Vetrila Oleg în

beneficiul părții vătămate Oleinic Irina a prejudiciului material în sumă de 2700 lei.

2012, ora 07.30 pînă la 15 aprilie 2012, ora 16.30, aflîndu-se în casa nr.8 situată pe

str.Ion Luca Caragiale, mun.Chișinău, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a

bunurilor altei persoane, acționînd cu intenție directă și asigurîndu-se că nu este văzut

de nimeni, cu ajutorul unei pînze și șurubelnițe a deschis ușa de la intrare în prima

odaie situată în partea laterală de la intrarea în casă, de unde a sustras din dulap o cutie

în care se aflau o brățară din aur la prețul de 3500 lei, o brățară din aur la prețul de

1500 lei, un lanț din aur la prețul de 700 lei, cruciuliță din aur la prețul de 900 lei, un

1

medalion din aur de formă rotundă cu zodia gemeni la prețul de 500 lei, un inel din aur

cu pietricele la prețul de 1600 lei, un inel din aur cu pietricele mărunte sub formă de

inimioare la prețul de 1500 lei, ce aparținea cet.Panfil Maria, cauzîndu-i părții

vătămate o daună materială considerabilă, în sumă totală de 10200 lei.

Tot el, la 12 aprilie 2012, avînd scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane

prin înșelăciune, în timp ce se afla în apartamentul nr.106 din str.Matei Basarab 5/5,

mun.Chișinău, a dobîndit ilicit de la cet.Oleinic Irina un telefon mobil de model

„Samsung GT-S 3850” la prețul de 2300 lei, după care în același apartament, a mai

dobîndit ilicit prin abuz de încredere de la Oleinic Irina un alt telefon mobil de model

„Samsung C 6712” la prețul de 2700 lei, astfel cauzîndu-i părții vătămate Oleinic Irina

un prejudiciu material considerabil, în sumă totală de 5000 lei.

care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,

prin care inculpatului în baza art.186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal să-i fie stabilită o

pedeapsă mai blîndă, cu aplicarea art.90 alin.(11) Cod penal, și să fie dispusă

executarea în mod separat a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Orhei din

15.12.2011, iar în baza art.190 alin.(2) lit.c) Cod penal - să fie achitat, deoarece în

acțiunile lui lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii incriminate, invocînd că

probele prezentate de partea acuzării nu demonstrează vina inculpatului în săvîrșirea

acestei infracțiuni, declarațiile părții vătămate I.Oleinic, cît și a martorilor, în cazul dat,

urmau a fi apreciate critic, deoarece au tendința de a induce în eroare organele de drept

și a se răzbuna pe inculpat; în cauză a fost încălcate prevederile art.8 Cod de procedură

penală, nefiind dovedită vina inculpatului, respectiv, toate dubiile în probarea

învinuirii care nu pot fi înlăturate se interpretează în favoarea inculpatului.

fost respins apelul avocatului M.Afanas în numele inculpatului O.Vetrila, ca nefondat.

Instanța de apel a constatat că prima instanță obiectiv și sub toate aspectele,

prin prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat probele

administrate în cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui O.Vetrila în săvîrșirea

infracțiunilor imputate, fiind bazate pe declarațiile părților vătămate M.Panfil și

I.Oleinic, a martorilor T.Oleinic, O.Andrieș, date atît la urmărirea penală, cît și în

cadrul cercetării judecătorești, care coroborează cu celelalte materiale ale cauzei, și

anume procesele-verbale de examinare a descifrărilor telefonice din 27.06.2012; de

recunoaștere a persoanei din 12.06.2012, prin care partea vătămată I.Oleinic l-a

recunoscut pe O.Vertila, care a dobîndit de la ea prin înșelăciune și abuz de încredere

două telefoane mobile de model ,,Samsung”; de recunoaștere a persoanei din

26.08.2012, prin care martorul O.Andrieș l-a recunoscut pe O.Vertila, care i-a vîndut

telefonul mobil de model ,,Samsung”; de ridicare de la T.Radionov și examinare a

telefonului mobil de model ,,Samsung” din 17.07.2012 și 24.08.2012, care analizate în

ansamblu, dovedesc vinovăția inculpatului în cele incriminate, astfel că acțiunile lui

întrunesc elementele infracțiunilor prevăzute de art.186 alin.(2) lit.c), d) și art.190

alin.(2) lit.c) Cod penal.

La fel, instanța a menționat că nu pot fi reținute argumentele apelanților, precum

că inculpatul nu a sustras prin înșelăciune telefoanele mobile de la partea vătămată,

care benevol i-a transmis telefonul mobil de culoare roz, deoarece acestea sînt

combătute prin declarațiile lui I.Oleinic, care a declarat că avînd încredere în acesta,

inculpatul a cerut acest telefon pe o perioadă de o lună, iar al doilea telefon i l-a dat

2

pentru a-l da la reparație, acesta spunînd că are un prieten care se ocupă cu reparația

telefoanelor, însă ulterior nu i l-a întors și nici nu i-a spus că la reparat.

Totodată, instanța de apel a conchis că nerecunoașterea vinovăției de către

inculpat în săvîrșirea infracțiunii de escrocherie, nu echivalează cu achitarea lui de

vreme ce probele prezentate în sprijinul învinuirii, administrate și apreciate de prima

instanță - relevate în cuprinsul sentinței, verificate în ședința instanței de apel, înlătură

orice dubiu rezonabil și dovedesc cu certitudine săvîrșirea infracțiunii respective.

De asemenea, instanța de apel a menționat că nu are temei de a aprecia critic

declarațiile părții vătămate, după cum solicită apelanții, deoarece aceasta a depus

declarații cu privire la constatarea faptei prejudiciabile și identificarea făptuitorului, cît

și nu au fost stabilite careva împrejurări ce ar determina instanța să dea apreciere

critică depozițiilor acesteia, care a fost audiată sub jurămînt și avertizată de răspundere

penală în baza art.312-313 Cod penal, de vreme ce nu a fost dovedită existența unor

relații ostile între inculpat și partea vătămată, precum și că aceasta din urmă ar fi

urmărit incriminarea pe nedrept a unei persoane nevinovate.

La fel, instanța de apel a concluzionat că, prima instanță, la stabilirea pedepsei

inculpatului O.Vetrila, a acordat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75-77 Cod

penal, ținînd cont de gravitatea infracțiunilor comise, de persoana acestuia, care fiind

anterior condamnat pentru săvîrșirea infracțiunilor similare, careva concluzii pozitive

în acest sens nu și-a făcut, corect și întemeiat a considerat că O.Vetrila poate fi corectat

și reeducat doar izolîndu-1 de societate, deoarece faptele comise de el prezintă un

pericol sporit pentru cetățeni, iar pedeapsa stabilită acestuia este echitabilă în raport

faptele comise.

R.Catarama în numele inculpatului care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1)

pct.8) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care O.Vetrila să fie achitat în baza art.190 alin.(2)

lit.c) Cod penal, pe motiv că sentința de condamnare este bazată pe presupuneri, doar

pe declarațiile părții vătămate care urmau a fi apreciate critic, deoarece aceasta a depus

plîngere la poliție din dorința de a se răzbuna pe inculpat; în cauză lipsesc careva probe

că ar fi existat al doilea telefon și că inculpatul l-ar fi dobîndit prin abuz de încredere,

partea vătămată neprezentînd careva probe în acest sens, astfel, învinuirea lui O.Vetrila

în săvîrșirea infracțiunii de escrocherie este bazată pe presupuneri, iar conform art.8

Cod de procedură penală, toate dubiile se interpretează în favoarea inculpatului; în ce

privește infracțiunea de furt, instanța neîntemeiat nu a reținut că inculpatul a

recunoscut vina și în privința acestuia este posibilă stabilirea unei pedepse mai blînde,

cu aplicarea prevederilor art.90 alin.(11) Cod penal.

procurorului și a părții vătămate I.Oleinic expuse în referințe, prin care au solicitat

respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, Colegiul penal concluzionează că recursul

urmează a fi respins din următoarele considerente.

Conform prevederilor art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, la care

face referire recurentul, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

Raportînd norma dată la situația în cauză, Colegiul conchide că acest temei nu

și-a găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent.

3

Colegiul penal reține că, instanța de fond și de apel, în baza probelor

administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de

judecată, cu respectarea prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat

o apreciere justă potrivit art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungînd la concluzia privind

vinovăția lui O.Vetrila în comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(2) lit.c) Cod

penal, iar încadrarea juridică a acțiunilor acestuia este justă.

Concluziile instanțelor judecătorești contestate au fost bazate pe cumulul de

probe administrate în cauză, și anume declarațiile părții vătămate I.Oleinic, a

martorilor T.Oleinic, O.Andrieș, date atît la urmărirea penală, cît și în cadrul cercetării

judecătorești, care coroborează cu materialele cauzei - procesele-verbale de examinare

a descifrărilor telefonice din 27.06.2012, de recunoaștere a persoanei după fotografie

din 12.06.2012, de ridicare și examinare a telefonului mobil din 17.07.2012 și

24.08.2012, ordonanța de recunoaștere ca corp delict a telefonului mobil de model

„Samsung GT-S 3850” din 24.08.2012, care analizate în ansamblu, confirmă cu

certitudine săvîrșirea de către inculpat a faptei imputate, care întrunește elementele

infracțiunii de escrocherie, adică atît latura obiectivă, cît și cea subiectivă a acestei

infracțiuni, deoarece acesta, prin înșelăciune și abuz de încredere, a dobîndit ilicit

bunurile părții vătămate I.Oleinic, cauzîndu-i acesteia o daună materială considerabilă.

Argumentele recurentului, precum că instanțele de fond eronat au apreciat

probele cauzei, că neîntemeiat nu au apreciat critic declarațiile părții vătămate,

deoarece a depus plîngere la poliție din dorința de a se răzbuna pe inculpat, nu pot fi

reținute, pe motiv că aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către

instanțele de fond și de apel, și nu poate constitui temei pentru recurs. Mai mult, aceste

argumente au fost invocate și în apel, iar instanța de apel, examinîndu-le în ansamblu,

conform art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, s-a pronunțat detaliat și motivat

asupra lor în decizie.

Astfel, Colegiul penal reține că solicitările recurentului privind achitarea lui

O.Vetrila, nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate în cauză, iar

nerecunoașterea vinovăției de către acesta în comiterea infracțiunii imputate, este

apreciată de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului lui la

apărare.

Argumentele recurentului, precum că instanțele de judecată incorect au

individualizat pedeapsa și greșit nu au aplicat în privința lui O.Vetrila prevederile

art.90 alin.(11) Cod penal, Colegiul le consideră neîntemeiate.

Instanța de recurs constată că, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

instanțele de fond au ținut cont pe deplin de prevederile art.7, 61, 75 Cod penal, ce

prevăd scopul pedepsei penale, de criteriile generale de individualizare a pedepsei

penale, au luat în considerație gradul pericolului social al infracțiunilor comise, acestea

făcînd parte din categoria celor mai puțin grave și grave, de persoana inculpatului care

fiind anterior condamnat nu și-a făcut concluziile necesare, nu s-a corectat, astfel

scopul preventiv și educativ al pedepsei penale nefiind atins, și, reieșind din

prevederile art.61, 90 alin.(11) Cod penal, corect au considerat că corijarea și

reeducarea lui O.Vetrilă este posibilă doar numai prin stabilirea unei pedepse cu

închisoarea.

La acest capitol, Colegiul penal remarcă că, potrivit art.90 alin.(11) Cod penal,

4

în cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

săvîrșește în termenul de probă o infracțiune din imprudență sau o infracțiune

intenționată mai puțin gravă, problema anulării sau menținerii condamnării cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei se soluționează de către instanța de

judecată.

În cazul dat, inculpatul a comis două infracțiuni cu intenție, una facînd parte din

categoria celor mai puțin grave, iar alta se atribuie la categoria celor grave. Deci,

pedeapsa aplicată inculpatului O.Vetrila a fost motivată, individualizată și aplicată

acestuia în limitele prevăzute de lege, iar hotărîrile atacate conțin motive clare și legale

pe care se întemeiază soluția.

La fel, instanțele de fond ținînd cont de faptul că O.Vetrila anterior a fost

condamnat, corect i-au stabilit pedeapsa cu aplicarea prevederilor art.85 Cod penal, în

cazul unui cumul de sentințe, considerînd că corectarea și reeducarea acestuia este

posibilă doar în condițiile de izolare de societate.

Prin urmare, decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de

fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării

soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală, iar

temei pentru casarea acesteia lipsesc.

Potrivit dispoziției art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecînd

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.

Prin urmare, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal conchide că nu

există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de avocatul R.Catarama

în numele inculpatului O.Vetrila, care urmează a fi respins ca inadmisibil.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Catarama Rodica

în numele inculpatului Vetrila Oleg, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 02 martie 2015, în cauza penală în privința acestuia, cu menținerea

hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 07 iulie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

5