1ra-1155/17 — art.190 alin.5, 190 alin.2 lit.c CP

1ra-1155/17 — art.190 alin.5, 190 alin.2 lit.c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.1ra-1155/17

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 septembrie 2017 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecătorii Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 01 iulie 2016 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 14 februarie 2017, declarate de către avocații Zadorojnîi Andrei și Moloșag Natalia în

numele inculpatei și inculpata

Moroșan Lucia Xxx, născută la xxxxxx,

originară din or.Xxxxxx și domiciliată în

mun.Xxxxxxxxx, str.Xxxxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

recunoscută vinovată și condamnată în baza art.190 alin.(4) Cod penal la 8 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a deține funcții de răspundere pe un termen de 5 ani și în baza art.190 alin.(5) Cod

penal la 9 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a deține funcții de răspundere pe un termen de 5

ani.

În baza art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al

pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 10 ani închisoare în penitenciar de tip

semiînchis pentru femei, cu privarea de a dreptul de deține funcții de răspundere pentru un termen

de 5 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunându-se încasarea de la Moroșan Lucia în

beneficiul lui:

- Caculia Alexandru a prejudiciului material în sumă de 55000 euro sau echivalentul în lei

conform cursului oficial al BNM la data executării sentinței, a prejudiciului moral în sumă de 1000

lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5000 lei

- Cornet Mihail a prejudiciului material în sumă de 5000 dolari SUA sau echivalentul în lei

conform cursului oficial al BNM la data executării sentinței.

decembrie 2009, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, afirmând și obligându-

se intenționat fals, sub pretextul de a deschide o afacere comună cu Caculia Alexandru peste hotarele

țării, în Bulgaria, neavând intenția executării angajamentului asumat, a însușit prin înșelăciune și

abuz de încredere de la acesta, bani în sumă de 55000 euro, ce constituiau la acea perioadă suma de

971 190 lei, după care s-a ascuns cu banii primiți, cauzându-i părții vătămate o daună materială în

proporții deosebit de mari.

1

Tot ea, Moroșan Lucia, la 15 februarie 2013, aflându-se în incinta cafenelei „Andy-s Pizza”,

din bd.Grigore Vieru 20, mun.Chișinău, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane

și însușirea lor ulterioară, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările lor prejudiciabile și admițând în mod conștient survenirea acestora, prin înșelăciune și abuz

de încredere, sub pretextul de a realiza tutun, voalând această înșelăciune cu existența recipisei pe

care a întocmit-o la aceiași dată, ilicit a dobândit, prin intermediul lui Culai Alexandru și o persoană

de naționalitate ucraineană, bani în sumă totală de 5000 dolari SUA, care conform cursului oficial al

BNM la data de 15.02.2013 constituiau 60 306,5 lei, ce aparțineau cet.Cornet Mihail, pe care i-a

folosit în scopuri personale, cauzându-i astfel părții vătămate o daună în proporții mari.

inculpată, care au solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri de achitare, pe motiv că

instanța nu a apreciat corect toate circumstanțele de fapt ale cauzei și probele din dosar, fiind încălcat

dreptul inculpatei la un proces echitabil; - instanța nu a oferit copiile proceselor-verbale ale ședințelor

de judecată și prin urmare nu au fost examinate obiecțiile pe marginea lor; - instanța și-a bazat

învinuirea pe delarațiile martorilor care nu au fost prezenți la transmiterea banilor, dânșii cunoscând

de datorie doar de la partea vătămată A.Caculia; - suma de 5000 dolari dânsa a primit-o de la o

persoană cu cetățenie ucraineană și nicidecum de la partea vătămată M.Cornet.

admise apelurile avocatului A.Zadorojnîi în numele inculpatei și a inculpatei, casată parțial sentința

și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care L.Moroșan a

fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art.190 alin.(2) lit.c) Cod penal la 3 ani închisoare,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere materială pe un termen de 3 ani, cu menținerea

dispozițiilor de condamnare în baza art.190 alin.(5) Cod penal.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al

pedepselor aplicate lui L.Moroșan i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 9 ani și 6 luni închisoare,

în penitenciar de tip semiînchis pentru femei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere

materială pe un termen de 5 ani. În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a constatat că acțiunile inculpatei urmează a fi reîncadrate din art.190 alin.(4)

Cod penal, în baza art.190 alin.(2) lit.c) Cod penal, deoarece, potrivit Legii nr.207 din 29.07.2016,

art.126 Cod penal, care reglementează proporțiile, se consideră proporții mari valoarea bunurilor

sustrase, dobândite, primite, valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane,

care depășește 20 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern

în vigoare la momentul săvârșirii faptei, iar caracterul considerabil sau esențial al daunei cauzate se

stabilește luându-se în considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă,

starea materială și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe care

influențează esențial asupra stării materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor și

intereselor ocrotite de lege - gradul lezării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Astfel

că, conform hotărârii Guvernului nr.951 din 20.12.2012 a fost aprobat cuantumul salariului mediu

lunar pe economie, prognozat pentru anul 2013, care constituie 3850 lei. Prin urmare, prin

infracțiunea comisă de inculpata pe episodul din 15 februarie 2013, dânsa a cauzat un prejudiciu

material în valoare totală de 60 306,5 lei, mărime care, raportată la art.126 alin.(2) Cod penal,

constituie daune considerabile, luându-se în considerație valoarea și însemnătatea bunurilor pentru

partea vătămată.

În acest context, instanța de apel a ținut cont de efectul retroactiv al legii și a recalificat

acțiunile inculpatei, constatând că:

Moroșan Lucia, la 15 februarie 2013, aflându-se în incinta cafenelei „Andy-s Pizza” din

bd.Grigore Vieru 20, mun.Chișinău, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane și

2

însușirea lor ulterioară, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările lor prejudiciabile și admițând în mod conștient survenirea acestora, prin înșelăciune și abuz

de încredere, sub pretextul de a realiza tutun, voalând această înșelăciune cu existența recipisei pe

care a întocmit-o la aceiași dată, ilicit a dobândit, prin intermediul lui Culai Alexandru și a unei

persoane de naționalitate ucraineană, bani în sumă totală de 5 000 dolari SUA, care conform cursului

oficial al BNM, la data de 15 februarie 2013, constituie 60 306,5 lei, ce aparțineau lui Cornet Mihail,

pe care i-a folosit în scopuri personale, cauzându-i părții vătămate o daună în proporții considerabile.

Astfel, instanța a calificat acțiunile inculpatei în baza art.190 alin.(2) lit.c) Cod penal ca

escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere,

săvârșită cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că, probele cercetate de prima instanță, cu

respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, confirmă vinovăția inculpatei L.Moroșan

în comiterea infracțiunilor imputate, acțiunile acesteia urmând a fi încadrate în baza art.190 alin.(2)

lit.c) și art.190 alin.(5) Cod penal. Concluziile despre vinovăția inculpatei au fost bazate pe probele

administrate în cauză și cercetate în ședințele de judecată, și anume pe declarațiile inculpatei, a

părților vătămate M.Culai, A.Caculia, a martorilor D.Guraspashvili, V.Levovski, V.Manvelov,

R.Talmaci, cât și prin actele cauzei - procesele-verbale de confruntare dintre L.Moroșan și martorii

D.Guraspashvili, V.Levovski din 09.10.2013, L.Moroșan și partea vătămată A.Caculia din

16.06.2012; de ridicare din 11.06.2012 și examinare a recipisei scrisă de L.Moroșan și a discului de

model CD-R 700Mb 80 min din 23.06.2012; de ridicare și examinare a recipisei în original de la

M.Cornet din 23.04.2014; raportul de constatare tehnico-științifică nr.1561 din 26.06.2012.

Analizând în ansamblu probele sus-menționate, instanța de apel a constatat că acestea

coroborează între ele, nu trezesc careva dubii și demonstrează incontestabil vina inculpatei în

comiterea escrocheriei, acțiuni încadrate corect în baza art.190 alin.(5) și art.190 alin.(2) lit.c) Cod

penal.

Instanța de apel a menționat că, prima instanța corect a concluzionat că pe parcursul urmăririi

penale și cercetării judecătorești, inculpata a făcut declarații contradictorii înaintând diferite versiuni

privind acțiunile sale, din care considerente declarațiile ei au fost apreciate critic, considerându-le ca

o metodă de apărare a acesteia. Mai mult, inculpata nu a prezentat careva date în confirmare că

dispune de terenuri și proprietăți în Bulgaria, cum i-a afirmat lui A.Caculia, precum și date că ar fi

vărsat banii în sumă de 5000 dolari preluați în contul întreprinderii sale.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, potrivit art.24 Cod de procedură penală, părțile

participante la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind investite de legea procesual penală cu

posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor și își aleg poziția, modul și mijloacele de susținere

de sine stătător, fiind independent de instanță.

La fel, instanța de apel a susținut concluziile primei instanțe referitor la vinovăția inculpatei,

concluzionând că probele administrate, care coroborează între ele, confirmă faptul că inculpata a

obținut ilicit banii de la partea vătămată A.Caculia, prin înșelăciune și abuz de încredere, ducându-1

în eroare, și anume prin crearea unei false reprezentări a realității, astfel dându-i de înțeles că pot

face o afacere împreună. Partea vătămată a fost dusă în eroare, având o reprezentare greșită a situației.

Toate aceste acțiuni ale inculpatei având scopul de a realiza interesele personale, obținând banii.

Infracțiunea s-a consumat odată cu transmiterea banilor, inculpata obținând posibilitatea reală de a

se folosi și a dispune de aceștea după bunul său plac. Examinând declarațiile părților vătămate și a

martorilor, instanța a considerat că acestea demonstrează cu certitudine consecutivitatea

evenimentelor și demonstrează vinovăția inculpatei, dânsa acționând cu intenție directă, la momentul

3

primirii banilor, având drept scop însușirea lor, neavând de gând să-și îndeplinească angajamentele

asumate față de niciunul dintre așa numiții parteneri ai săi.

Instanța de apel a menționat că, aceste circumstanțe sunt dovedite prin faptul că inculpata nu

a prezentat careva acte care ar demonstra deținerea dreptului de proprietate asupra careva imobile

din Bulgaria, iar banii obținuți nu au fost restituiți pe parcursul mai multor ani atât lui A.Caculia, cât

și lui M.Cornet. La fel instanța a indicat că inculpata nu a adresat executorului judecătoresc

R.Talmaci nici o cerere prin care să solicite permisiunea privind realizarea tutunului sechestrat, nu a

informat că are un antecontract cu cineva, iar banii primiți în sumă de 5000 dolari i-a însușit și nu i-

a transmis nici în stingerea datoriei, nici la contabilitatea firmei.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatei, instanța de apel, ținând cont de

prevederile art.7, 61, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunilor săvârșite, care fac parte din categoria

celor grave și deosebit de grave, de persoana inculpatei, care pentru prima dată este atrasă la

răspundere penală, de circumstanțele atenuante prezente în cauză, a ajuns la concluzia că corijarea

și reeducarea acesteia este posibilă numai prin izolarea ei de societate, aplicându-i o pedeapsă

echitabilă în raport cu faptele comise.

N.Moloșag în numele inculpatei și inculpata care, invocând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1)

pct.6), 8), 9) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei hotărâri de achitare, pe motiv că invinuirea adusă inculpatei este bazată pe presupuneri, deoarece

nu a fost demonstrat faptul comiterii infracțiunilor de către dânsa; - între aceasta și părțile vătămate

sânt relații civile, circumstanță ce nu a fost luată în considerație de către instanțele de fond; - nu au

fost prezentate probe certe ce ar demonstra vinovăția inculpatei, instanțele bazându-și concluziile

numai pe declarațiile părților vătămate, astfel încălcând dreptul inculpatei la un proces echitabil; -

instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor expuse în apel; - martorii care au declarat că

inculpata este datoare lui A.Caculia cu bani, cunosc acest fapt din declarațiile ultimului, care a

prezentat o recipisă potrivit căreia inculpata a împrumutat de la el 55000 euro; - suma de 5000

dolari nu-i aparține părții vătămate M.Cornet, ci cetățeanului ucrainean pentru care inculpata a și

semnat recipisa; - banii au fost transmiși pentru garantarea procurării tutunului, fapt confirmat și de

către inculpată, suma data fiind arvuna care nu se restituie în cazul în care tranzacția nu are loc din

vina cumpărătorului; - instanța a ignorat prevederile CEDO, care stabilește că nimeni nu poate fi

privat de libertate pentru datoriile care le are; - probele prezentate de partea acuzării nu demonstrează

fapta infracțională de escrocherie.

cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca fiind

neîntemeiate, Colegiul penal concluzionează că recursurile urmează a fi respinse din următoarele

considerente.

Potrivit textului recursurilor, avocații și inculpata au invocat ca temeiuri de casare a deciziei

instanței de apel prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 8) și 9) Cod de procedură penală, potrivit cărora

hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept atunci când aceasta nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței

sau inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, ori

nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Raportând norma dată la situația în cauză, Colegiul penal conchide că aceste temeiuri nu și-

au găsit confirmare, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de recurenți.

Astfel, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele

cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia nu întrunesc elementele

4

constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura

obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul penal reține că, instanțele de fond, în baza probelor administrate legal de către

organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art.100-

101 Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt

și de drept, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția lui L.Moroșan în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.190 alin.(2) lit.c) și art.190 alin.(5) Cod penal - escrocherie, adică dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită cu cauzarea de

daune în proporții considerabile și în proporții deosebit de mari, încadrarea juridică a acțiunilor

acesteia fiind justă.

Conform conținutului hotărîrilor judecătorețti, atît prima instanță, cît și instanța de apel au

conchis că vinovăția inculpatei în săvîrșirea infracțiunilor menționate se dovedește prin probele

acumulate legal în cadrul urmăririi penale, precum și administrate în cadrul cercetării judecătorești,

și recercetate în cadrul instanței de apel, și anume declarațiile însuși ale inculpatei, a părților

vătămate A.Caculia, M.Cornet, care au indicat că inculpata prin înșelăciune și abuz de încredere a

dobândit banii ce le aparțineau în sumă de 55000 euro și, respectiv, de 5000 dolari, a martorilor

D.Guraspashvili, V.Levovski, V.Manvelov, R.Talmaci, cât și prin actele cauzei - procesele-verbale

de confruntare dintre L.Moroșan și martorii D.Guraspashvili, V.Levovski din 09.10.2013;

L.Moroșan și partea vătămată A.Caculia din 16.06.2012; de ridicare și examinare a recipisei scrisă

de L.Moroșan și a discului de model CD-R 700Mb 80 min cu înregistrările convorbirilor telefonice

între partea vătămată și inculpată din 11.06.2012 și 23.06.2012; de ridicare și examinare a

originalului recipisei de la partea vătămată M.Cornet din 23.04.2014; raportul de constatare

tehnico-științifică nr.1561 din 26.06.2012.

Probele indicate sînt amănunțit și detaliat descrise în sentință și decizia instanței de apel,

care sînt pertinente și concludente, coroborează între ele și nu prezintă temei de îndoială și care,

analizate în ansamblu, confirmă cu certitudine săvârșirea de către inculpată a faptelor imputate,

care întrunesc elementele infracțiunii de escrocherie, adică atât latura obiectivă, cât și cea

subiectivă a acestei infracțiuni, deoarece aceasta, prin înșelăciune și abuz de încredere a dobândit

ilicit banii părților vătămate A.Caculia și M.Cornet, cauzându-le acestora o daună materială în

proporții deosebit de mari și, respectiv, considerabile.

Argumentele recurenților, precum că instanțele de fond eronat au apreciat probele cauzei,

că neîntemeiat nu au apreciat critic declarațiile părților vătămate, deoarece în cauză sânt prezente

relații civile, nu pot fi reținute, pe motiv că aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei

de către instanțele de fond și de apel, și nu poate constitui temei pentru recurs. Mai mult, acest

argument a fost invocat și în apel, iar instanța de apel, examinându-l în ansamblu, conform art.414

alin.(3) Cod de procedură penală, s-a pronunțat detaliat și motivat asupra lui în decizie.

Astfel, Colegiul penal reține că solicitările recurenților privind achitarea lui L.Moroșan, nu

au suport probatoriu și contravin probelor administrate în cauză, iar nerecunoașterea vinovăției de

către inculpată în comiterea infracțiunilor imputate, este apreciată de către instanță drept o

modalitate de exercitare a dreptului său la apărare.

Argumentele părții apărării, precum că suma de 5000 dolari nu-i aparține părții vătămate

M.Cornet, ci cetățeanului ucrainean, pentru care inculpata a semnat recipisa, nu poate fi reținut,

deoarece la materialele cauzei este plângerea părții vătămate M.Cornet în care este indicat expres

că L.Moroșan prin înșelăciune a primit suma de 5000 dolari pentru procurarea tutunului, banii fiind

transmiși de către partenerul său de afacere A.Culai, ultimul și figurând în recipisa eliberată de

inculpată fiindcă el la acel moment se afla în deplasare. Prin ordonanța din 26.02.2014 M.Cornet a

5

fost recunoscut ca parte vătămată, la fel, conform rechizitoriului ca parte vătămată în cauză este

recunoscut M.Cornet, de la care a și fost ridicat originalul recipisei eliberată de inculpată, fapt ce

nu a fost contestat de către partea apărării.

Motivul invocat de partea apărării, precum că între părți au avut loc niște raporturi civile

și că arvuna nu se întoarce în cazul în care tranzacția nu are loc din vina cumpărătorului, nu poate

fi luat în considerație, deoarece în cauză cu certitudine s-a constatat că inculpata, cunoscând din

start că tutunul propus este sechestrat prin procesul-verbal de sechestru din 17.10.2012 (f.d.215-

216, v.1), intenționat a indicat că are tutun pentru realizare, dobândind prin înșelăciune și abuz de

încredere la 15.02.2013 banii în sumă de 5000 dolari.

La fel, în cadrul cercetării judecătorești, prin probele administrate în cauză și reținute de

instanțele de fond, incontestabil a fost dovedită vinovăția inculpatei și în dobândirea prin

înșelăciune și abuz de încredere a banilor în sumă de 55000 euro de la partea vătămată A.Caculia,

deoarece inculpata, neavând careva proprietăți în Bulgaria, propunându-i părții vătămate de a

deschide o afacere comună cu el, de la bun început a avut intenția de a însuși bunurile acestuia.

Faptul primirii banilor de la partea vătămată se confirmă și prin recipisa eliberată de inculpată, prin

care și-a luat obligațiunea de a restitui suma 55000 euro și prin înregistrările audio anexate la

materialele dosarului.

Trimiterea părții apărării, precum că inculpata a restituit părții vătămate banii în sumă de

55000 euro, fapt ce se confirmă prin notițele de verificare semnate de A.Caculia, nu poate fi

reținută, deoarece, în primul rând din textul acestor notițe nu rezultă că A.Caculia a primit sumele

indicate, în al doilea rând acestea sunt doar niște xerocopii, iar originalul notiței de la f.d.51 v.1 nu

este semnat de partea vătămată în confirmarea primirii sumelor de bani indicate în ea, după cum

susține inculpata.

Afirmațiile recurenților, precum că instanțele de fond incorect au apreciat probele cauzei

punându-le la baza hotărârilor de condamnare, nu pot fi reținute ca temei de admitere a recursului,

deoarece, ca probe, acestea sânt administrate cu respectarea procedurii penale, verificate și

apreciate de instanțe conform legislației în vigoare. Mai mult că, critica referitor la procedura de

apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei și care deja a fost efectuată de ambele instanțe

de fond.

Astfel, Colegiul penal susține concluzia privind temeinicia acuzării referitor la prezența în

acțiunile inculpatei L.Moroșan a dobândirii ilicite a banilor părților vătămate prin înșelăciune și

abuz de încredere, deoarece cert a fost dovedit că inculpata a avut intenția de a însuși banii acestora

și de a nu deschide o afacere comună cu A.Caculia în Bulgaria și a realiza tutunul, care la momentul

primirii banilor era pus sub sechestru, faptele inculpatei întrunind elementele infracțiunii de

escrocherie.

Sub aspectul dat, Colegiul penal atestă că obiectul juridic special al infracțiunii de

escrocherie este constituit din relațiile sociale cu caracter patrimonial, nașterea și dezvoltarea cărora

trebuie să se bazeze pe buna-credință și încrederea între subiecții afacerilor, fie persoane fizice, fie

juridice; buna-credință și încrederea subiecților raporturilor juridice patrimoniale se prezumă, iar

în anumite cazuri este și protejată prin legea penală.

Latura obiectivă a escrocheriei se exprimă prin dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin înșelăciune sau abuz de încredere.

Astfel, prin dobândirea ilicită a bunurilor legiuitorul prezumă un act opus celui licit,

efectuat cu rea-credință, prin care făptuitorul obține transmiterea voită în proprietate, posesiune,

detenție a bunului mobil sau imobil, a altor valori străine sau dreptul asupra acestora.

Înșelăciunea întrunește în sine variate metode, procedee și tehnici de operare ale

făptuitorului - denaturarea informațiilor despre sine sau prin ascunderea unor informații a căror

6

anunțare era obligatorie. Datele false se pot referi atât la persoana făptuitorului sau a altor persoane,

cât și la unele obiecte, fenomene.

Prin modalitatea înșelăciunii făptuitorul induce victima în eroare, îi creează o falsă

reprezentare a realității, indiferent de mijloacele utilizate, pentru a realiza transmiterea voită, sub

incidența sa ori a altei persoane, a bunului sau dreptului asupra lui.

Abuzul de încredere constă în faptul că infractorul până la primirea averii sau a dreptului

asupra acesteia își asumă obligațiuni patrimoniale care apar drept condiție pentru a i se transmite

averea, adică făptuitorul exploatează raporturile de încredere care s-au stabilit între el și victimă.

Pentru existența infracțiunii de escrocherie este necesar ca victima să fi fost indusă în eroare

și să fi ajuns la o reprezentare greșită a unei situații sau împrejurări. Iar latura subiectivă a

infracțiunii date se manifestă prin vinovăție sub formă de intenție directă. Primirea bunurilor cu

condiția îndeplinirii unui angajament poate fi calificată ca escrocherie în cazul în care făptuitorul,

încă la momentul intrării în stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea scopul de a le sustrage și nu

avea intenția să-și onoreze angajamentul asumat.

De aici rezultă că, limita între un acord civil și o componență de infracțiune este latura

subiectivă, care în cadrul relațiilor civile este caracterizată prin buna-credință a părților, iar în cazul

escrocheriei este carcterizată prin abuz de încredere și înșelăciune.

Lipsa intenției infracționale la momentul intrării în raporturi juridice civile nu presupune

excluderea posibilității trecerii pe parcurs a raporturilor civile în sfera penalului.

Prin urmare, reieșind din probele administrate în cauză, inculpata, prin înșelăciune și abuz

de încredere l-a convins pe A.Caculia, sub pretextul de a deschide o afacere comună în Bulgaria,

iar pe M.Cornet, sub pretextul de a realiza tutun, să-i ofere bani în sumă de 55000 euro și, respectiv,

în sumă de 5000 dolari, având intenția de la bun început de a dobândi ilicit banii acestora, deoarece

cunoștea că nu are proprietăți în Bulgaria și că tutunul propus spre vânzare era sechestrat.

Sub acest aspect, Colegiul conchide că inculpata a dus o activitate de convingere a părților

vătămate despre veridicitatea intenției sale, mai mult inculpata și părțile vătămate făceau parte din

sfera afacerilor, fapt ce a pus amprenta încrederii în aceste relații, eliberând și recipise în acest sens,

convingând părțile vătămate că-și va onora obligațiile asumate, creând astfel imaginea de un

executor de bună-credință. Prin aceste acțiuni, cert se confirmă intenția inculpatei de a însuși prin

înșelăciune și abuz de încredere bunurile părților vătămate.

Prin urmare, este neîntemeiată trimiterea recurenților la art.1 din Protocolul nr.4 al

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale -

interzicerea privării de libertate pentru datorii, deoarece, la caz, aceste prevederi nu pot fi atribuite

lui L.Moroșan. Instanța menționează că, în cazul când una din părți, asumându-și angajamente, din

start cunoaște că nu are posibilitate și nici dorință să le execute (în prealabil fiindu-i transmise

bunuri de cealaltă parte, care astfel își pierde dreptul de proprietate asupra lor), este necesară

intervenția legii penale.

Astfel, în esență, delimitarea escrocheriei de încălcarea normelor de drept civil, se face

luându-se în considerație două aspecte de maximă importanță: atitudinea făptuitorului față de faptul

transmiterii lui a bunurilor și disponibilitatea efectivă a acestuia de a-și executa angajamentele.

Aceste două aspecte sânt puse la baza circumstanțelor care trebuie cercetate în vederea constatării

lipsei sau prezenței scopului de cupiditate.

Colegiul penal constată că, inculpata a fost supusă pedepsei închisorii nu pentru că nu a fost

în măsură să execute obligațiile contractuale, dar, după cum s-a menționat mai sus, pentru faptul

că având intenția de a însuși prin înșelăciune și abuz de încredere bunurile părților vătămate, a

dobândit suma de 55000 euro sub pretextul de a deschide o afacere comună cu A.Caculia în

Bulgaria, fără a avea intenția să investească în vreo afacere comună cu acesta, neprezentând în

7

acest sens nici un act care ar demonstra deținerea dreptului de proprietate asupra vreunui imobil în

Bulgaria, și suma de 5000 dolari, sub pretextul realizării tutunului, știind cu certitudine că la

momentul primirii acestei sume - 15.02.2013, tutunul, inclusiv și alte bunuri, erau sechestrate prin

procesul-verbal de sechestru din 17.10.2012, ca măsură de asigurare a acțiunii BC ,,Energbank”

SA către SRL ,,Criulagrocom” și L.Moroșan privind încasarea datoriei de 3406449,79 lei (f.d.215-

216 v.1).

La la stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de apel a ținut cont pe deplin de

prevederile art.7, 61, 75 Cod penal, ce prevăd scopul pedepsei penale, de criteriile generale de

individualizare a acesteia, de gradul pericolului social al infracțiunilor comise, care fac parte din

categoria celor deosebit de gravă și gravă, de persoana inculpatei, care anterior nu a fost

condamnată, precum și de circumstanțele atenuante prezente în cauză și, reieșind din prevederile

art.61 Cod penal, corect a considerat că corijarea și reeducarea inculpatei este posibilă doar prin

aplicarea acesteia a unei pedepse cu închisoarea.

Astfel, pedeapsa aplicată inculpatei L.Moroșan a fost motivată, individualizată și aplicată

acesteia în limitele prevăzute de lege, iar hotărârea atacată conține motive clare și legale pe care se

întemeiază soluția.

Prin urmare, decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de

drept care au dus la respingerea apelurilor în partea ce ține de nevinovăția inculpatei, precum și

motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală,

iar temei pentru casarea acesteia lipsesc.

Potrivit dispoziției art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Prin urmare, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal conchide că nu există

temei legal pentru admiterea recursurilor ordinare declarate de avocații A.Zadorojnîi și N.Moloșag

în numele inculpatei L.Moroșan și inculpata, care urmează a fi respinse ca inadmisibile, cu

menținerea hotărârii contestate.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către avocații Zadorojnîi Andrei

și Moloșag Natalia în numele inculpatei și inculpata Moroșan Lucia, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2017, în cauza penală în privința lui Moroșan

Lucia, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 octombrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

8