1ra-437/2015 — art.309/1 alin.1 CP

1ra-437/2015 — art.309/1 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-437/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 mai 2015 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

Președinte: Ursache Petru

Judecători: Toma Nadejda

Nicolaev Ghenadie

Alerguș Constantin

Moraru Petru

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul

Grosu Aurel în numele inculpatului Cociorbă Eduard, prin care se solicită

casarea parțială a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12

noiembrie 2014, în cauza penală în privința lui

Cociorbă Eduard Petru, născut la

01.03.1976, originar din sat. Slobozia, r-nul

Ștefan Vodă, domiciliat în sat. Olănești, r-nul

Ștefan Vodă.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 12.01.2012 - 30.04.2013

Instanța de apel: 30.05.2013 – 24.09.2013

05.05.2014 – 12.11.2014

Instanța de recurs: 13.11.2013 – 18.03.2014

05.03.2015 – 19.05.2015

A C O N S T A T A T :

penal privind învinuirea lui Cociorbă Eduard de săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 309/1, alin.(1) Cod penal a fost încetat, în legătură cu

existența faptului ce exclude tragerea lui la răspundere penală, și anume că

1

art. 309/1 Cod penal a fost abrogat.

S-a dispus încasarea din contul lui Cociorbă Eduard în beneficiul părții

vătămate Chilianu Dumitru a sumei de 8000 lei cu titlul de prejudiciu moral.

Cererea părții vătămate Chilianu Dumitru cu privire la încasarea

prejudiciului material în mărime de 3078 lei a fost admisă în principiu,

urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se expună instanța

în ordinea procedurii civile.

inspector superior al poliției criminale în CPR Ștefan Vodă, fiind persoană cu

funcție de răspundere și acționând cu titlu oficial, reprezentând Ministerul

Afacerilor Interne, la data de 19.02.2011 spre 20.02.2011, fiind membru al

grupei operative, a fost implicat în descoperirea unui caz de furt de notebook

de model „Sony Vaio" ce aparține cet.Gore Andrei, a.n.1986, locuitor al s.

Horești, r-nul Ialoveni, din microbuzul de model „Mercedes Sprinter", cu nr.î. C

IG 435, condus de către Chilianu Dumitru, parcat pe teritoriul SA „Vinăria

Purcari", comis la data de 19.02.2011, în perioada de timp între orele 09.00 -

21.45. În cadrul documentării și întreprinderii de acțiuni operativ-

investigative în vederea identificării persoanei, care a comis furtul acestui

notebook, primul suspect a fost considerat Chilianu Dumitru, șoferul

microbuzului de model „Mercedes Sprinter", cu nr.î. C IG 435, în care s-a aflat

notebook-ul de model „Sony Vaio”, ce aparține cet.Gore Andrei. Chilianu

Dumitru a fost escortat la Comisariatul de Poliție Ștefan Vodă, unde în

perioada de timp aproximativ între orele 02.00 – 07.00, a fost condus de către

inspectorul superior al poliției criminale Cociorbă Eduard în biroul nr.25, iar

ulterior în biroul nr.18 din incinta Comisariatului de Poliție Ștefan Vodă, unde,

nemijlocit de către inspectorul superior al poliției criminale Cociorbă Eduard

au fost duse discuții cu caracter de presiune psihică cu cet.Chilianu D., în

scopul de a obține recunoașterea faptului comiterii sustragerii notebook-ului

de model „Sony Vaio" de către acesta, cît și a denunța persoana care a comis

acest furt. Primind de fiecare dată un răspuns negativ, urmărind intenția de a

obține recunoașterea furtului și a-l determina să recunoască vina, i-a provocat

intenționat dureri fizice lui Chilianu D., manifestate prin aplicarea de multiple

lovituri cu pumnii în partea stângă și dreaptă a capului și peste diferite părți

ale corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală

nr.103/D din 23.08.2011, traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin

comoție cerebrală, echimoză pe față, care se califică ca vătămare corporală

ușoară.

2

vătămată Chilianu D.

3.1. Procurorul prin apelul declarat a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Cociorbă

Eduard să fie condamnat în baza art. 309/1 alin.(1) Cod penal la 3 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în cadrul

MAI pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În motivarea apelului a invocat că, din conținutul normei abrogate și a

celei noi introduse în Capitolul III, Partea Specială, acțiunile lui Cociorbă

Eduard se regăsesc în art. 166/1 alin.(3) Cod penal. Respectiv, instanța de

judecată nu poate invoca abrogarea art. 309/1 Cod penal, drept „alte

circumstanțe prevăzute de lege care condiționează excluderea sau după caz

exclud urmărirea penală". Instanța de judecată urma să indice în sentința că

deși, art. 309/1 Cod penal a fost abrogat, fapta comisă de către inculpat

constituie infracțiune de tortură și își găsește încadrare în art. 166/1 alin.(3)

Cod penal, și în coroborare cu art. 10 alin.(1) Cod penal, urma să-i aplice

pedeapsă în baza art. 309/1 alin. (1) Cod penal. Aceasta explicându-se prin

aceea că fapta incriminată a fost comisă de către inculpat până la intrarea în

vigoare a Legii nr.252 din 08.11.2012, iar norma penală nou introdusă

prevede o pedeapsă mai aspră, decât pedeapsa prevăzută de norma abrogată.

Legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează

pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei care a comis

infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au

săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv

asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar

au antecedente penale.

Astfel, în cazul în care fapta săvârșită și încadrată în baza legii penale

vechi (abrogate) se consideră infracțiune și în baza legii penale noi, însă dacă

noua lege înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei care a

săvârșit o astfel de infracțiune, se aplică legea penală veche, mai favorabilă

pentru făptuitor.

Apelantul a subliniat că în cazul dat este prezentă ultraactivitatea legii

penale vechi mai favorabile și, respectiv, inculpatul urma să fie recunoscut

culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 309/1 alin.(1) Cod penal,

cu aplicarea pedepsei stipulate la acest articol.

La fel, în opinia apelantului, instanța de judecată a omis aplicarea art. 8

Cod penal, care prevede că, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru

aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei.

3

Totodată a invocat că, mărimea prejudiciului moral încasat de către

instanța în beneficiul părții vătămate, nu este în stare să acopere suferințele

fizice și morale pe care le-a avut de suferit aceasta în rezultatul acțiunilor

inculpatului.

3.2. Inculpatul prin apelul declarat a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat din

lipsa în acțiunile lui a elementelor infracțiunii.

Apelantul a menționat că în cadrul urmăririi penale și cercetării

judecătorești nu au fost administrate probe, ce ar dovedi incontestabil

vinovăția lui în comiterea infracțiunii de tortură.

Inculpatul a mai considerat că instanța de judecată a examinat probele

prezentate unilateral, apreciind ca fiind veridice doar declarațiile părții

vătămate și a martorilor cointeresați - tatăl pătimitului și socrul acestuia. Mai

mult, în plângerile inițiale Chilianu Dumitru a solicitat să fie luate măsuri cu

un colaborator de poliție pe nume Alexandru, ce purta epoleți corespunzători

gradului de locotenent major, caracteristici care nu corespund cu ale

inculpatului, el având gradul militar de căpitan.

3.3. Partea vătămată Chilianu Dumitru prin apelul declarat a solicitat

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care să fie admisă integral acțiunea civilă și încasat de la inculpat prejudiciul

moral în sumă de 100000 lei, prejudiciul material în mărime de 3078 lei și

1727 lei cheltuieli de transport suportate de partea vătămată pe parcursul

examinării cauzei.

Apelantul a indicat că instanța, dispunând încasarea prejudiciului moral

nu a ținut cont de caracterul și gradul suferințelor fizice și psihice, de

circumstanțele în care au fost cauzat prejudiciul, precum și de practica CtEDO

la acest capitol.

Consideră că prejudiciul material în sumă de 3078 lei a fost pe deplin

dovedit prin probele anexate la dosar. Disjungerea acțiunii civile într-o

procedură separată va majora considerabil suma solicitată, deoarece vor fi

necesare cheltuieli suplimentare de deplasare în instanța de judecată.

septembrie 2013, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, iar apelurile

declarate de procuror și partea vătămată au fost admise, casată total sentința,

rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre prin care Cociorbă Eduard a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 166/1 alin. (3) la 2 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa orice funcții în organele MAI pe

un termen de 1 an. În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost

4

suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Chilianu D. a fost admisă

parțial și dispusă încasarea din contul inculpatului Cociorba E. în beneficiul

părții vătămate Chilianu D. a prejudiciului material în sumă de 4805 lei și

prejudiciul moral în sumă de10000 lei.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a determinat

circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că inculpatul a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 309/1 alin.(1) Cod penal. Aceste

împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe administrate la cauza

penală și care au fost corect apreciate.

Ce privește concluzia de încetare a procesului penal în privința

inculpatului în legătură cu existența faptului care exclude atragerea la

răspundere penală din motiv că art. 309/1 alin.(1) Cod penal a fost abrogat,

instanța de apel a menționat că concluzia în cauză este bazată pe interpretarea

eronată a normelor dreptului material.

În acest sens instanța de apel a menționat că, potrivit prevederilor Legii

nr. 252 din 08.11.2012, în vigoare de la 21.12.2012, art. 309/1 Cod penal a

fost abrogat însă prin aceiași lege, în capitolul III din Codul penal, a fost

introdus art. 166/1 - „Tortura, tratamentul inuman sau degradant". Potrivit

alin. (3) al acestui articol, tortura se pedepsește cu închisoare de la 6 la 10 ani,

cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de la 8 la 12 ani.

În opinia instanței de apel, acțiunile inculpatului se regăsesc în art. 166/1

alin.(3) Cod penal.

Instanța de apel a notat că în astfel de împrejurări prima instanță nu

poate invoca abrogarea art. 309/1 Cod penal în calitate de „alte circumstanțe

prevăzute de lege care condiționează excluderea sau după caz exclud urmărirea

penală", cu încetarea procesului penal în condițiile art. 391 alin.(1) pct. 6) Cod

de procedură penală.

Astfel, instanța de apel a conchis că, deși art. 309/1 Cod penal a fost

abrogat, fapta comisă de inculpat constituie o infracțiune de tortură ce își

găsește încadrare în art. 166/1 alin.(3) Cod penal și inculpatul urma să fie

condamnat în baza acestei legi, dar cu aplicarea pedepsei în limitele prevăzute

de sancțiunea art. 309/1 alin.(1) Cod penal.

Deoarece norma penală nou introdusă prevede o pedeapsă mult mai

aspră, decât norma abrogată, ținînd cont de ultraactivitatea legii penale vechi

care prevedea o pedeapsă mai favorabilă, inculpatul urmează să fie

recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 166/1 alin. (3)

5

Cod penal, dar cu aplicarea pedepsei prevăzute la articolul abrogat - 309/1

alin.(1) Cod penal.

procurorul, și avocatul Silvian Mahu în numele inculpatului.

5.1. Procurorul prin recursul ordinar declarat a solicitat casarea

hotărârilor judecătorești menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către

instanța de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că, instanța de apel eronat a concluzionat, că

acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza art. 166/1 alin(3) Cod

penal, iar pedeapsa urmează a fi aplicată în baza art. 309/1 Cod penal,

deoarece potrivit prevederilor art. 8 din Codul penal, inculpatul urmează să fie

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 309/1 alin.(1)

Cod penal, cu aplicarea pedepsei prevăzute la acest articol.

În opinia recurentului, instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpatului

nu a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal și eronat a constatat că

prin numirea pedepsei cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal va fi atins

scopul legii penale de corectare a condamnatului precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni de către respectivul, deoarece prin acțiunile sale,

inculpatul a subminat autoritatea organelor de drept, a cauzat daune

considerabile intereselor publice, drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

părții vătămate, de aceea nesancționarea aspră a acestui gen de infracțiuni

poate servi drept stimul pentru săvârșirea noilor infracțiuni, deci acest fapt a

sporit neîncrederea cetățenilor față de colaboratorii MAI, legalitatea activității

acestor organe și nesiguranța persoanei în caracterul inevitabil al pedepsei

penale.

5.2. Avocatul Silvian Mahu în numele inculpatului prin recursul declarat a

solicitat casarea hotărârilor emise de instanțele ierarhic inferioare,

rejudecarea cauzei și emiterea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie

achitat.

Recurentul a indicat că la baza condamnării inculpatului au fost puse

depozițiile divergente ale părții vătămate. Ultimul, în cererea sa îl descrie pe

colaboratorul de poliție, care l-ar fi torturat ca o persoană scurt tunsă, cu

părul negru și având pe epoleți trei steluțe, pe cînd Cociorbă Eduard este

blond și are gradul de căpitan de poliție, având patru steluțe pe epoleți.

Instanța de apel la baza deciziei adoptate a pus și declarațiile martorului

Chilianu Mihail, care ar fi văzut pe fața părții vătămate, în regiunea ochiului

stâng o echimoză, și pe corpul ultimului multiple vânătăi, însă conform

raportului de expertiză medico-legală din 23.08.2011, la Chilianu Dumitru s-a

6

depistat numai echimoza pe față, alte leziuni corporale lipsind.

Recurentul a invocat că sunt dubii și în privința veridicității depozițiilor

martorului Storceac Alexandru, care a declarat că l-a văzut pe Chilian Dumitru

peste trei săptămâni după maltratarea ultimului și a observat că acesta avea

ochii vineți și multiple vânătăi pe corp.

Instanța nu a dat apreciere depozițiile martorilor care se aflau împreună

cu Chilianu Dumitru în incinta comisariatului de poliție Ștefan Vodă, care au

declarat că ultimul niciodată nu s-a plâns că a fost maltratat. Aflându-se în fața

unității de gardă, fiind liber în acțiuni, nu a apelat cu plângeri la ofițerii unității

de gardă, însă a efectuat doar un apel telefonic către șeful poliței criminale a

Comisariatului de poliție Ștefan Vodă, Sergiu Gurulea, solicitând ajutorul

ultimului să fie înlăturate bănuielile precum că el a comis furtul,

necomunicându-i însă că a fost maltratat.

Recurentul a considerat că din probele examinate nu rezultă că inculpatul

a comis infracțiunea incriminată.

2014 au fost admise recursurile declarate de procuror și de avocatul Silvian

Mahu în numele inculpatului, casată total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Bender din 24 septembrie 2013, în privința inculpatului Cociorba Eduard

și dispusă rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Chișinău.

În motivarea soluției sale, instanța de recurs a menționat că instanța de

apel potrivit părții descriptive a deciziei contestate, nu s-a pronunțat asupra

nici unui motiv din apelurile declarate.

Instanța de apel, casând în totalitate sentința instanței de fond și

rejudecând cauza potrivit regulilor generale, corect a indicat că legea penală,

care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni, comise pînă la intrarea în vigoare a legii, nu are

efect retroactiv și acțiunile unei asemenea persoane vor fi încadrate juridic în

baza prevederilor respective ale legii, care era în vigoare la data săvârșirii

infracțiunii indiferent de data la care va fi pusă sub învinuire sau condamnată

această persoană, dar concluzionând eronat că: „inculpatul urmează să fie

recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 166/1 alin.(3)

Cod penal, însă cu aplicarea pedepsei prevăzute la articolul abrogat - 309/1

alin.(1) Cod penal.

Instanța de apel, în partea descriptivă a deciziei, nu a constatat fapta

considerată ca fiind dovedită și absolut neîntemeiat a încadrat acțiunile

inculpatului în baza unei norme penale, dar i-a aplicat pedeapsa conținută în

sancțiunea altei norme penale - soluție neprevăzută de legea penală.

7

În cazul în care instanța de apel ar fi ajuns la concluzia, că vinovăția

inculpatului este dovedită integral de probele administrate, acțiunile lui

urmau a fi încadrate în baza art. 309/1 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea

pedepsei în limitele prevăzute de aceiași normă penală.

Astfel instanța de recurs a conchis că circumstanțele expuse atestă că

instanța de apel nu a judecat în condițiile legii apelurile înaintate, deoarece nu

s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelurile depuse și a adoptat o

hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția.

Chișinău din 12 noiembrie 2014, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului

și admise apelurile procurorului și a părții vătămate Chilianu Dumitru.

Sentința instanței de fond a fost casată și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care Cociorba Eduard a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 309/1 alin.(1) Cod penal la 3 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a exercita orice funcții în cadrul Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova, pe un termen de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Chilianu Dumitru, a fost

admisă parțial și dispusă încasarea din contul inculpatului în beneficiul părții

vătămate, prejudiciul material în sumă de 5405 lei și prejudiciul moral în

sumă de 20000 lei.

Instanța de apel a conchis, că instanța de fond corect a constatat prezența

în acțiunile inculpatului Cociorbă Eduard, a elementelor constitutive ale

infracțiunii prevăzută de art. 309/1 alin. (1) Cod penal „tortură, acțiunea

exprimată prin provocarea intenționată de dureri puternice fizice persoanei, în

scopul de a obține de la ea mărturisiri și de a se autoincrimina, acțiuni comise de

către o persoană cu funcție de răspundere”, vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate fiind demonstrată integral prin următoarele probe

administrate și cercetate pe parcursul examinării cauzei:

- declarațiile depuse în cadrul cercetării judecătorești de către partea

vătămată Chilianu Dumitru (f. d. 186-195, Vol. I); declarațiile depuse în cadrul

cercetării judecătorești de către martorii Chilian Mihail (f. d. 196-198, Vol. I),

Jelamschi Constantin (f. d. 199-201, Vol. I), Pavlov Ilie (f. d. 202-204, Vol. I),

Guzun Valeriu (f. d. 205-207, Vol.I), Guzun Pavel (f. d. 208-210, Vol. I), Tăbîrță

Ion (f. d. 211-212, Vol.I), Grigorev Andrei (f. d. 213-218, Vol. I), Cojocaru Ion (f.

d. 219-224, Vol. I), Storceac Alexandru (f. d. 225-227, Vol. I), Sîrbu Victor (f. d.

228-300, Vol. I), Ciocoi Serghei-expert judiciar medico-legist (f. d. 304-305)

- ordonanța de pornire a urmării penale, din 22.04.2011 (f.d.1, Vol. I);

8

- plângerea depusă de către Chilianu D. din 23.02.2011 (f.d.2, Vol.I);

- raportul de examinare medico-legală nr.802, din 23.02.2011, conform

căruia în urma examinării medicale a lui Chilianu Dumitru Mihail, s-a

constatat traumă cranio cerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală;

echimoză pe față, care au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unor obiecte

dur contondente, posibil în timpul și circumstanțele indicate, ce condiționează

o dereglare a sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu se califică ca

vătămare corporală ușoară (f. d. 5, Vol.I);

Careva circumstanțe ce ar pune la îndoială vinovăția inculpatului

Cociorbă Eduard, instanța de apel nu a stabilit.

Ce privește faptul că instanța de fond a încetat procesul penal în legătură

cu abrogarea normei art. 309/1 Cod penal, prin Legea nr.252 din 08.11.2012

„pentru modificarea și completarea unor acte legislative", în vigoare la data de

21.12.2012, instanța de apel a considerat ilegală această soluție și

contradictorie situației de drept, reiterând în acest sens că prevederile art. 8

Cod penal stipulează faptul că „caracterul infracțional al faptei și pedeapsa

pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârșirii

faptei", menționând că potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, „se consideră

calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii

exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței

infracțiunii, prevăzute de norma penală. Calificarea oficială a infracțiunii se

efectuează la toate etapele procedurii penale de către persoanele care

efectuează urmărirea penală și de către judecători".

Instanța de apel a menționat că potrivit art. 15 a Legii nr. 252 din

08.11.2012 „pentru modificarea și completarea unor acte legislative", în

vigoare la data de 21.12.2012, art. 309/1 Cod Penal, a fost abrogat, însă

conform art. 9 al Legii vizate, a fost introdus art. 166/1 Cod Penal, „tortura,

tratamentul inuman sau degradant, adică cauzarea intenționată a unei dureri

sau a suferinței fizice ori psihice, care reprezintă tratament inuman ori

degradant, de către o persoană publică sau de către o persoană care, de facto,

exercită atribuțiile unei autorități publice, sau de către orice altă persoană care

acționează cu titlu oficial sau cu consimțământul expres ori tacit al unei

asemenea persoane".

Însă, avînd în vedere că sancțiunea art. 166/1 alin.(3) Cod penal, prevede

pedeapsa cu închisoare de la 6 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 8 la

12 ani, fiind mai aspră decât sancțiunea art. 309/1 alin.(1) Cod penal, care

prevedea pedeapsa cu închisoare de la 2 la 5 ani cu privarea de dreptul de a

9

ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de

pînă la 5 ani, instanța de apel a concluzionat legal și echitabil de a-l recunoaște

vinovat pe Cociorbă Eduard de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 309/1

alin.(1) Cod penal.

Instanța de apel a concluzionat că inculpatului Cociorbă Eduard, echitabil

urmează ai fi aplicată pedeapsă – închisoare cu executarea în penitenciar de

tip semiînchis, deoarece aceasta în opinia instanței este corespunzătoare

faptelor comise și va contribui la corectarea și reeducarea inculpatului în

vederea neadmiterii pe viitor a careva încălcări a ordinii de drept.

Totodată instanța a concluzionat necesitatea aplicării față de inculpatul

Cociorbă Eduard Petru a pedepsei complementare, privarea de dreptul special

și anume privarea de dreptul de a ocupa orice funcție în cadrul Ministerului

Afacerilor Interne al RM, deoarece sancțiunea complementară are un caracter

obligatoriu prevăzut de art. 309/1 alin.(1) Cod penal.

Cu referire la acțiunea civilă, instanța de apel a considerat întemeiată

cerința părții vătămate Chilianu Dumitru, privind încasarea prejudiciului

material în suma de 5405 lei, avînd în vedere că cuantumul dat a fost dovedit

prin bonurile de casă (f. d. 129-131, 372-377, Vol. I), precum și prin bonurile

de casă, prezentate de către pătimitul Chilianu Dumitru în cadrul examinării

cauzei în instanța de apel, dintre care bonuri pentru tratamentul medical,

precum și cheltuieli legate de asistența juridică, acordată de avocat pe

parcursul judecării cauzei penale.

De asemenea, instanța de apel a considerat parțial justificată cerința

părții vătămate privind încasarea prejudiciului moral, de aceea a ajuns la

concluzia, că la stabilirea cuantumului prejudiciului moral se va ține cont de

gradul suferințelor provocate părții vătămate, estimate în bani, de

personalitatea inculpatului Cociorbă Eduard, cît și de posibilitățile reale ale

acestuia, concluzionînd că urmează a fi dispusă spre încasare din contul

inculpatului în beneficiul părții vătămate suma de 20000 lei, sumă a cărei

mărime a fost considerată fiind proporțională suferințelor morale suportate

de partea vătămată, deoarece însuși condamnarea inculpatului constituie

pentru partea vătămată o satisfacție morală.

Grosu Aurel în numele inculpatului, solicitând casarea parțială a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2014, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în partea aplicării pedepsei, aplicarea

față de inculpat a unei pedepse mai blânde.

Recurentul indică în motivarea recursului în calitate de temei de drept

10

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală,

menționînd că instanța de apel, rejudecând cauza conform deciziei Colegiului

lărgit al Curții Supreme de Justiție din 18 martie 2014, trebuia să țină cont de

indicațiile instanței de recurs, care a constatat că instanțele au comis erori

anume în ce privește stabilirea pedepsei inculpatului. În acest sens recurentul

consideră că instanța de apel a aplicat față de inculpat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat, solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil, opinând că

instanța ierarhic inferioară nu a comis erori de drept prevăzute de art. 427

Cod de procedură penală.

motivelor invocate, Colegiul lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis, din următoarele considerente.

Potrivit recursului declarat avocatul Grosu A. în numele inculpatului,

invocă drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, avînd în vedere că hotărîrea

instanței de apel conține erori de drept și anume hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Reieșind din textul recursului, deși recurentul invocă că instanțele

ierarhic inferioare examinând cauza au comis erori de drept prevăzute de art.

427, alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală însă solicită casarea

parțială a hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, în partea stabilirii pedepsei și anume aplicarea unei pedepse mai

blânde față de inculpat.

Astfel, Colegiul lărgit va supune verificării hotărârea atacată prin prisma

erorilor de drept prevăzute de art. 427 alin. (1), pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală pentru a verifica dacă au fost stabilite pedepse

individualizate potrivit prevederilor legale și dacă concluziile instanței de apel

în acest sens sunt motivate.

Colegiul penal constată că recurentul nu contestă starea de fapt stabilită

de instanța de apel și încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, însă critică

hotărârea în ceea ce privește pedeapsa, solicitînd aplicarea față de inculpat a

unei pedepse mai blânde.

Potrivit deciziei atacate Colegiul lărgit atestă că instanța de apel, făcând

referire la prevederile art. 6, 7, 61, 75, și 76 Cod penal, a indicat la stabilirea

11

pedepsei lipsa circumstanțelor agravante și atenuante în privința inculpatului

Cociorbă E., totodată menționînd că infracțiunea săvîrșită de către acesta este

una mai puțin gravă, a reținut la caracteristicile personale ale inculpatului,

faptul că el nu are antecedente penale, că nu a recunoscut vina, n-a recuperat

prejudiciul cauzat prin infracțiune. De asemenea instanța de apel a indicat că

ține cont și de urmările prejudiciabile ale faptei.

Din analiza motivării expuse supra și a materialelor cauzei, Colegiul lărgit

constată că instanța de apel a stabilit inculpatului pedeapsa închisorii, fără a

ține cont de toate circumstanțele cauzei și fără a motiva necesitatea dispunerii

executării reale a acestei pedepse și neaplicarea în privința inculpatului a

prevederilor art. 90 Cod penal.

În acest sens Colegiul lărgit menționează că sancțiunea art. 309/1 alin.

(1) Cod penal în redacția legii nr. 139-XVI din 30.06.2005, prevede pedeapsă

cu închisoare de la 2 la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții

sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

Conform art. 7 alin.(1) Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de persoana celui

vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea

penală.

Reieșind din prevederile art. 61, 75 alin.(1) Cod penal, Colegiul lărgit

atestă că pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc

de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică persoanelor care au

săvîrșit infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, avînd

drept scop restabilirea echității sociale și corectarea acestuia. Persoanei

recunoscute vinovată de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea Specială și în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții Generale a Codului penal.

Astfel, Colegiul reține că persoanei declarate vinovate trebuie să i se

aplice o pedeapsă, echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată. În același rînd, după caz, instanța este în drept

să aplice și prevederile Părții generale a Codului penal, în special, a

prevederilor art. 90 Cod penal. În cazul săvîrșirii unei infracțiuni, instanța de

judecată este singură în măsură să individualizeze pedeapsa inculpatului care

a comis infracțiunea, avînd deplina libertate în acest sens.

Potrivit practicii judiciare stabilite instanțele trebuie să asigure aplicarea

măsurilor aspre de pedeapsă față de persoanele adulte care au săvârșit

infracțiuni grave, deosebit de grave și excepțional de grave, în special în ipoteza

pluralității de făptuitori, precum grupul criminal organizat și organizația

12

criminală.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de

judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii

săvîrșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după

următoarele criterii: - împrejurările și modul de comitere a infracțiunii,

precum și mijloacele folosite; - starea de pericol creată pentru valoarea

ocrotită; - natura și gravitatea rezultatului produs or a altor consecințe ale

infracțiunii; - motivul săvîrșirii infracțiunii și scopul urmărit; - natura și

frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului;

- conduita după săvîrșirea faptei și în cursul procesului penal; - nivelul de

educație, vîrsta, starea de sănătate, situația familială și socială etc.

Criteriile generale de individualizare a pedepsei pot fi definite ca fiind

acele reguli, principii, prevăzute în Codul penal, de care instanța de judecată

trebuie să țină cont la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în

cadrul individualizării acesteia.

La caz Colegiul lărgit constată că, instanța de apel în decizia atacată, a

indicat că, potrivit materialelor cauzei, nu a stabilit în privința inculpatului

prezența cărorva circumstanțe agravante și atenuante.

Totodată Colegiul consideră că concluziile instanței de apel precum că în

privința inculpatului nu se constată circumstanțe atenuante sunt eronate,

deoarece inculpatul Cociorbă E. a săvîrșit pentru prima dată o infracțiune mai

puțin gravă ( art. 76 alin.(1) lit. a) Cod penal) și această circumstanță este

indicată chiar în decizia instanței de apel.

Colegiul de asemenea subliniază și faptul că instanța de apel, indicînd că

ține cont și de urmările prejudiciabile ale faptei, n-a menționat care sunt

aceste urmări și cum influențează ele asupra stabilirii pedepsei inculpatului.

De asemenea Colegiul constată că instanța de apel a indicat în calitate de

caracteristici ale persoanei inculpatului Cociorbă E. faptul că acesta n-a

recunoscut vinovăția și n-a recuperat prejudiciul cauzat, omițînd totodată să

menționeze că inculpatul se caracterizează pozitiv (f. d. 99, Vol. I), este

căsătorit și are la întreținere doi copii minori (f. d. 43, Vol. I).

Potrivit art. 90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea de

cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție, ținînd seama de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

or în speță nu este nici un impediment pentru aplicarea acestei norme de

drept.

Colegiul penal de asemenea menționează că potrivit practicii judiciare

13

stabilite urmează a fi acordată o atenție sporită la stabilirea pedepsei pentru

infracțiunile de tortură, deoarece acesta afectează autoritatea și imaginea

instituțiilor și organizațiilor publice.

La caz, Colegiul lărgit consideră că, ținînd cont de toate circumstanțele

constatate, reieșind din practica judiciară stabilită, privarea de libertate a

inculpatului este inutilă, nefiind constatate careva impedimente pentru

aplicarea în privința acestuia a prevederilor art. 90 Cod penal.

În acest sens Colegiul penal reține faptul, că într-adevăr acțiunile ilegale

ale inculpatului au prejudiciat imaginea organelor de poliție, au cauzat daune

sănătății părții vătămate sub formă de vătămări corporale ușoare, însă

acestuia i-a fost stabilită o pedeapsă aspră și anume închisoare pe un termen

de trei ani, limita minimă fiind doi ani, totodată fiindu-i aplicată pedeapsa

complimentară privarea de dreptul de a exercita orice funcții în cadrul

organelor de poliție pe un termen de doi ani.

Ținînd cont de prevederile art. 75-76 Cod penal, de gravitatea faptei

comise, că în cauză sunt prezente doar circumstanțe atenuante: săvîrșirea

pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave, precum și de persoana

inculpatului, care se caracterizează pozitiv, are la întreținere doi copii minori,

iar prin stabilirea pedepsei complimentare el nu va avea dreptul să activeze în

organele de poliție, avînd în vedere principiul prevăzut în art. 4 Cod penal –

umanismul legii penale, cît și prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, Colegiul

lărgit conchide că corijarea și reeducarea inculpatului poate avea loc fără

izolarea lui de societate, cu dispunerea, în temeiul art. 90 Cod penal, a

suspendării condiționate a executării pedepsei pe un termen de probă,

deoarece lipsesc careva interdicții la aplicarea normei date.

Astfel, Colegiul reține în cauză prezența temeiului pentru recurs prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 6) și p. 10) Cod de procedură penală, deoarece

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în latura

stabilirii pedepsei, astfel fiind aplicată o pedeapsă individualizată contrar

prevederilor legale.

Conform art.435 alin. (1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecînd recursul și stabilind prezența temeiului prevăzut de

art.427 Cod de procedură penală, urmează să caseze hotărîrile instanțelor de

fond, să prejudece cauza și să pronunțe o nouă hotărîre, dacă nu se agravează

situația inculpatului.

Astfel, instanța de recurs a ajuns la concluzia de a admite recursul

avocatului Aurel Grosu, și a dispune casarea parțială a deciziei atacate în

latura penală în partea stabilirii pedepsei inculpatului Cociorbă Ed. cu

14

pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri prin care Cociorbă Eduard se

consideră condamnat în baza art. 309/1, alin.(1) Cod penal la 3 (trei) ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita orice funcții în cadrul

Ministerului Afacerilor Interne al RM, pe un termen de 2 (doi) ani.

În baza art.90 Cod penal se dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei, stabilită lui Cociorbă Eduard Petru, pe un termen de

probă de 3 (trei) ani, obligîndu-l pe inculpat să nu-și modifice locul de

domiciliere fără acordul organului ce pune în executare sentința.

procedură penală, Colegiul lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Grosu Aurel în numele

inculpatului Cociorbă Eduard, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2014, în privința lui Cociorbă Eduard

Petru, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, prin care:

Cociorbă Eduard Petru se consideră condamnat în baza art. 309/1,

alin.(1) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

exercita orice funcții în cadrul Ministerului Afacerilor Interne al RM, pe un

termen de 2 (doi) ani.

În baza art.90 Cod penal se dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei, stabilită lui Cociorbă Eduard Petru, pe un termen de

probă de 3 (trei) ani.

În rest, dispozițiile deciziei atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 02 iulie 2015.

Președinte Ursache Petru

Judecători Toma Nadejda

Nicolaev Ghenadie

Alerguș Constantin

Moraru Petru

15