1ra-519/15 — art. 332 alin. 1, art. 327 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 332 alin. 1, art. 327 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-519/15 — art. 332 alin. 1, art. 327 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. lra-519/2015
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
10 iunie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte - Ursache Petru,
Judecători -Timofti Vladimir și Alerguș Constantin,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
către procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Sârbu Valeriu,
prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul
din 26 noiembrie 2014, în cauza penală privindu-1 pe
Șumchin Evgheni Evgheni, născut la 16 iunie
1975, originar și domiciliat în or. Taraclia, str.
Cotovschi 5, ap. 76;
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
28.02.2012 – 13.03.2014 (prima instanță);
22.05.2014- 26.11.2014 (instanța de apel);
26.03.2015- 10.06.2015 (instanța de recurs ordinar).
CONSTATĂ:
Prin sentința Judecătoriei Taraclia din 13 martie 2014, Șumchin
Evgheni a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunilor prevăzute
de art. 332 alin. (1), 327 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost comisă
de inculpat.
De către organul de urmărire penală, Șumchin Evgheni a fost învinuit
de faptul că, la data de 01 februarie 2011 de pe teritoriul ÎM „Gospodăria
comunală-locativă și construcții Taraclia” persoane nestabilite au furat un
distribuitor de apă în valoare de 3500 lei. În următoarele zile, dată exactă nu a
fost stabilită în cadrul urmăririi penale, directorul ÎM „Gospodăria comunală-
locativă și construcții Taraclia”, Garanja V., s-a adresat la colaboratorul poliției
criminale CPr Taraclia, Șumchin Evgeni, cu cererea privind furtul
distribuitorului de apă.
1
La rîndul său, Șumchin Evgheni, fiind în funcție de inspector al Secției
criminale a Comisariatului de Poliție raionului Taraclia și fiind persoana
publică, aflîndu-se în exercițiul funcției, urmărind interesele proprii cu scopul
neexecutării atribuțiilor de serviciu de descoperire a infracțiunii, precum și
eschivarea de la evidență și înregistrare a infracțiunii respective pentru
îmbunătățirea indicatorului său statistic și creării aparenței bunăstării în
combaterea criminalității, n-a înregistrat în mod corespunzător cererea ÎM
„Gospodăria comunală-locativă și construcții Taraclia”, și n-a efectuat
verificarea cererii respective. Totodată, cu scopul creării aparenței că cererea
ÎM „Gospodăria comunală-locativă și construcții Taraclia”, a fost
examinată și întru evitarea contestațiilor acțiunilor acestuia, Șumchin E. a
perfectat cu ajutorul xeroxului și a imprimantei laser - un document oficial
falsificat „înștiințare” din numele comisarului CPr Taraclia Șaptefrați D. și a
introdus conștient informația falsă, precum că comisariatul de poliție Taraclia
examinează faptul de furt al distribuitorului de apă și pe faptul acesta a fost
pornită urmărirea penală nr.2010460116 pe art. 186 alin. (2) Cod penal.
După perfectarea acestui document falsificat, Șumchin E., la data de 05
aprilie 2011 a înregistrat această înștiințare în Registru de evidență a
corespondenței de ieșire CPr Taraclia cu nr.3203 și a transmis acest document
falsificat solicitantului, prin ce pe ultimul l-a dus în eroare, precum că pe faptul
furtului de distribuitor de apă, care aparține ÎM „Gospodăria comunală-
locativă și construcții Taraclia”, se exercită urmărirea penală.
Însă, cauza penală nr.2010460116 a fost intentată de OUP, Dușcov P., la 02
iunie 2010 pe art.186 alin. (2) lit. c) Cod penal pe faptul furtului distribuitorului
de apă de pe teritoriul ÎM „Gospodăria comunală-locativă și construcții
Taraclia”.
Astfel acțiunile lui Șumchin E. au fost încadrate în baza art.332 alin. (l) Cod
penal, ca falsul în acte publice, adică falsificarea de către o persoană publică a
unor documente oficiale săvîrșită din interes personal, cu scopul neexecutării
atribuțiilor de funcție de descoperire a infracțiunii, precum și eschivarea de la
evidență și înregistrare a infracțiunii respective pentru îmbunătățirea
indicatorului său statistic și creării aparenței bunăstării în combaterea
criminalității.
2.1. Tot el, Șumchin E. a fost învinuit de către organul de urmărire penală
de faptul că, fiind în funcție de inspector al Secției criminalistice a
Comisariatului de Poliție raionului Taraclia și persoana publică, aflîndu-se în
2
exercițiul de funcție, în perioada de timp de la 01 februarie 2011 pînă la 05
aprilie 2011 ( data exactă nu a fost stabilită în cadrul urmăririi penale) a primit
de la director al ÎM „Gospodăria comunală-locativă și construcții
Taraclia”o cerere scrisă privind faptul, că la data de 01 februarie 2011 de pe
teritoriul ÎM „Gospodăria comunală-locativă și construcții Taraclia”
persoane nestabilite au furat distribuitorul de apă.
Dar, Șumchin E., urmărind interesele proprii cu scopul neexecutării
atribuțiilor de funcție pe descoperirea infracțiunii, precum și eschivarea de la
evidență și înregistrare a infracțiunii respective pentru îmbunătățirea
indicatorului său statistic și creării aparenței bunăstării în combaterea
criminalității, încălcînd prevederile art.28, 57, 265, 273, 274 CPP RM, art.1-4,
pct.3) și pct.6) art.12 Legii RM nr.416-XII din 18.12.1990 „Cu privire la poliție”,
pct.5-7 Instrucțiunii „privind modul de înregistrare și examinare a sesizărilor
și a altor informații despre infracțiuni” care este - anexă nr. l la Ordinul comun
nr. 121/254/286-0/95 din 18.07.2008 adoptat de Procurorul General RM,
Ministrul afacerilor interne RM, Directorul general al Serviciului Vamal RM,
Directorul Centrului Național Anticorupție, care le obligă în mod expres pe
persoanele oficiale ale organelor de poliție a înregistra și constata sesizările
despre infracțiuni, a efectua toate acțiunile necesare pentru stabilirea faptelor
penale și persoanelor vinovate, pentru transmiterea ulterioară a materialelor
corespunzătoare în timp de 24 ore în organul de urmărire penală, n-a
înregistrat în mod corespunzător cererea ÎM „Gospodăria comunală-
locativă și construcții Taraclia”, n-a raportat conducerii CPR Taraclia
despre aceasta și n-a început examinarea faptului declarat, prin ce de fapt a
eschivat infracțiunea de la evidență. Ca rezultat a fost pierdută posibilitatea
colectării operative a probelor și atragerii la răspundere penală a persoanelor
vinovate. În asemenea circumstanțe, Șumchin E. a cauzat dauna considerabilă
intereselor publice exprimată prin discreditarea organelor de poliție ca părții
constitutive a sistemului de ocrotire a normelor de drept și a aparatului de stat
ca un întreg, precum și un prejudiciu material în mărimea considerabilă ÎM
„Gospodăria comunală-locativă și construcții Taraclia”.
Totodată, Șumchin E., cu scopul de a crea aparență, că la cererea ÎM
„Gospodăria comunală-locativă și construcții Taraclia” pe faptul
furtului distribuitorului de apă este intentată cauza penală, a perfectat cu
ajutorul xeroxului și imprimantei laser un document oficial falsificat
„înștiințare” din numele comisarului CPR Taraclia, Șaptefrați D. și a introdus
3
conștient informația falsă, precum că comisariatul de poliție Taraclia
examinează faptul de furt al distribuitorului de apă și pe faptul acesta a fost
intentată urmărirea penală nr.2010460116 pe art.186 alin. (2) CP, după care a
transmis documentul falsificat solicitantului.
Acțiunile lui Șumchin E. au fost încadrate în baza art.327 alin. (l) Cod
penal, abuzul de putere sau abuzul de serviciu, adică fiind persoană publică
intenționat a folosit situația sa de serviciu în interes personal a cauzat daune în
proporții considerabile intereselor publice, drepturilor și intereselor ocrotite de
lege ale ÎM „Gospodăria comunală-locativă și construcții Taraclia”.
Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, prin care a solicitat
casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care
Șumchin Evgheni în baza art. 332 alin. (1) Cod penal să fie eliberat de
răspundere penală în legătură cu expirarea termenului de tragere la
răspundere penală, iar în baza 327 alin. (1) Cod penal să fie condamnat la 2 ani
închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice în instituțiile de
stat, pe un termen de 3 ani; în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei
să fie suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani. În motivarea
cerințelor sale, acuzarea a invocat că instanța de judecată ilegal l-a achitat pe
inculpat, totodată eronat apreciind probele prezentate în ședința de judecată,
acordînd neîntemeiat un gard sporit de credibilitate depozițiilor inculpatului.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 26 noiembrie
2014 a fost respins apelul declarat, ca fiind nefondat, cu menținerea hotărîrii
atacate.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, la
pronunțarea sentinței, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt
și de drept și just a ajuns la concluzia că Șumchin E. trebuia să fie achitat de sub
învinuirea de comitere a infracțiunilor prevăzute de art.332 alin.(l) și art.327
alin.(l) Cod penal, din motiv că nu a comis faptele invocate, aceste împrejurări
fiind constatate prin totalitatea de probe acumulate și care au fost corect
apreciate, respectindu-se prevederile art.101 Cod procedură penală, din punct
de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele
în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.
La fel, a enunțat că toate probele examinate de prima instanță au fost
verificate de către instanța de apel prin darea citirii lor în ședința de judecată,
fiind administrate de către organul de urmărire penală și susținute de
acuzatorul de stat, în ședința instanței de fond și apel, n-au dat temei la o
4
stabilire sigură a vinovăției lui Șumchin E. în săvîrșirea infracțiunilor
incriminate.
Referitor la declarațiile inculpatului, instanța de apel le-a considerat ca
fiind corespunzătoare adevărului, deoarece atât la urmărirea penală cât și în
ședința instanței de fond el a dat declarații consecvente, concludente, iar pe
parcursul judecării cauzei nu au fost aduse alte probe care ar colabora între ele
și ar demonstra vinovăția lui că ar fi comis falsul în acte publice și abuzul de
putere sau de serviciu, dimpotrivă s-a constatat cu certitudine că nu el a
săvârșit înscrierea în documentul oficial, acțiune ce urma, a fi săvârșită din
interes personal sau material, fapt confirmat prin declarațiile martorilor
Dimitrieva M., Boguș D., Șaptefrați D., conform cărora a fost dovedit faptul că
inculpatul aflându-se în exercițiul funcției sale, nu a comis acțiunile
incriminate, unii din aceștia nici nefiind cunoscuți cu inculpatul.
Cît privește declarațiile martorului Boguș N., instanța de apel le-a apreciat
critic în partea în care aceasta a relatat că dacă ea a indicat în registrul că
documentul a fost adus de Șumchin E., înseamnă că anume Șumchin E. i-a adus
„înștiințarea” din numele comisarului CPR Taraclia, Șaptefrați D., or aceasta
fiind persoana de răspundere - șefa cancelariei, a dat aceste declarații cu scopul
de a nu fi pedepsită pentru încălcarea procedurii înregistrării materialelor
parvenite în cancelaria comisariatului.
Astfel, conform datelor din Registrul de evidență a actelor de ieșire (Vol.I,
f.d.21) lipsește semnătura executantului documentului („înștiințării” din
numele comisarului CPR Taraclia Șaptefrați D.).
De asemenea, instanța de apel a conchis că învinuirea adusă în baza art.332
alin.(l) Cod penal, este nefondată, or conform raportului de expertiză tehnico-
științific nr.14 din 20.01.2012 (Vol.I, f.d. 101-104) nu a fost constatat că
inculpatul în cauză ar fi aplicat semnătura din numele altei persoane.
La fel, instanța de apel a indicat că ce ține de materialele dosarului penal
prezentate de partea acuzării, acestea relevă că martorii nu au relatat anumite
date ce ar dovedi vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate,
explicând doar circumstanțe care de fapt nu sînt negate de inculpat, precum că
acesta ar fi putut transmite înștiințarea în cancelarie la rugămintea cuiva, și
respectiv familia acestuia urma să fie indicată în registru, însă executor nu a
fost, astfel încât nu intra în competența lui întocmirea unor astfel de acte, încât
el activa la secția antidrog.
5
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către
procuror, prin care indicînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod
de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării
cauzei, din următoarele considerente:
- instanțele de judecată eronat au apreciat probele prezentate de către
acuzatorul de stat și neîntemeiat le-a respins, deși ele incontestabil stabilesc
vinovăția inculpatului Șumchin E. de comiterea infracțiunilor incriminate;
- vinovăția inculpatului Șumchin E. de comiterea infracțiunilor
incriminate cît și expunerea circumstanțelor faptelor infracționale comise este
dovedită prin probele acumulate în procesul urmăririi penale fiind pertinente,
suficiente și concludente, ce dovedesc și stabilesc culpa, cît ulterior și fiind
examinate în instanța de fond și de apel;
- deși în procesul audierii inculpatul Șumchin E. nu și-a recunoscut vina
de comiterea infracțiunilor incriminate, instanța de apel nu a dat o apreciere
critică declarațiilor acestuia, care vin în contradicție cu circumstanțele de fapt
constatate în cadrul ședințelor de judecată, apreciindu-le veridice și întemeiate,
fără a le aprecia conform utilității și veridicității în ansamblu - din punct de
vedere al coroborării cu toate probele.
- instanța de apel nu a apreciat și nu s-a expus integral asupra declarațiilor
martorilor acuzării Șaptefrați D. și Boguș N., ultima declarînd că ,,actul –
înștiințare”, semnat din numele comisarului CPr Taraclia, Șaptefrați D.F. precum că
CPr Taraclia a examinat faptul furtului distribuitorului de apă ce aparținea ÎM „GLCC
Taraclia" i-a fost prezentat ei de către inculpat. Certificatul respectiv prezentat de către
Șumchin E. la data de 05 aprilie 2011 l-a înregistrat în Registrul de evidență a
corespondenței de ieșire a CPr Taraclia, sub nr.3203, pe care tot atunci inculpatul l-a
luat, deoarece personal trebuia să-l transmită solicitantului, și anume directorului ÎM
,, GLCC Taraclia ";
- apreciind declarativ netemeinicia parțială a declarațiilor martorului
Boguș N., instanța de apel însă nu a luat în considerație că acest martor a dat
aceleași depoziții repetat, argumentîndu-le și motivindu-le cît la etapa
urmăririi penale, cît și în instanța de fond, fiind preîntâmpinată de răspunderea
penală pe care o purta în conformitate cu prevederile art. 312 Cod penal, astfel
martorul prezentînd declarații veridice în acest sens;
- cu atît mai mult instanța de apel nu s-a expus asupra depozițiilor
martorului Boguș N., care fiind audiat de instanța de apel a dat declarații
6
analogice celor de la etapa urmăririi penale asupra circumstanțelor comiterii
faptei infracționale de către inculpat;
- instanța de apel nu a luat în considerație faptul că Șumchin Evgheni, la
momentul comiterii infracțiunii în perioada anului 2011, activa în funcția de
inspector al politiei criminale a CPr Taraclia, și anume fiind persoană publică
care deținea cunoștințe speciale în domeniul tehnicii, tacticii preluării și
înregistrării sesizărilor despre infracțiuni, notificării persoanelor păgubite, în
domeniul descoperirii și examinării faptelor penale și în vederea identificării
persoanelor vinovate de comiterea infracțiunilor, personal a confecționat și
deținut documentul oficial cu aplicarea semnăturii comisarului CPr Taraclia,
iar în continuarea acțiunilor sale infracționale, inducînd în eroare pe șefa
cancelariei- martorul Boguș N., despre pretinsele sale acțiuni legale, la data de
05.04.2011 a înregistrat în Registrul de evidență a corespondenței de ieșire a
CPr Taraclia, sub nr.3203, notificarea directorului ÎM "GLCC Taraclia”.
Astfel probele acumulate în procesul urmăriri penale demonstrează
incontestabil că anume Șumchin E., a acționat ilegal cu intenție directă și din
interese persoanele, contrar obligațiilor de serviciu a tăinuit de la evidență și
înregistrare faptul furtului distribuitorului de apă de la ÎM GLCC Taraclia, în
scopul îmbunătățirii indicatorilor săi statistici și creării aparenței bunăstării în
combaterea criminalității.
Verificînd argumentele recursului în raport cu actele cauzei, Colegiul
penal consideră că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele
considerente.
Instanța de recurs ordinar verifică legalitatea hotărîrilor atacate în limitele
motivelor invocate de recurent în baza temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod
de procedură penală.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel, iar dezacordul cu modalitatea de apreciere a
probelor nu constituie o eroare de drept și nu poate servi drept temei pentru
casarea hotărîrii legal adoptate de către instanțele judecătorești.
Din conținutul recursului rezultă, că recurentul indică temeiurile
prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează
că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului în cazul în care instanța
de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau
hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori
7
motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar,
sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.
Însă, Colegiul penal lecturînd textul deciziei instanței de apel, constată că
decizia adoptată cuprinde răspunsuri la toate motivele relevante invocate în
cererea de apel. În drept, decizia instanței de apel corespunde tuturor
prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, în legătură
cu ce nu se constată prezența temeiurilor prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6)
Cod de procedură penală.
De asemenea, Colegiul reține că în recursul declarat este criticată
aprecierea de către instanța de apel a probelor administrate pe caz, însă
argumentul invocat nu este prevăzut de lege ca temei pentru a judeca cauza în
ordine de recurs.
Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către
instanțele de fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu
excepția cazurilor cînd instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis
încălcarea anumitor prevederi ale legii procesuale penale, ce a condiționat
comiterea unor erori grave de drept, iar dezacordul unei părți cu aprecierea
probelor de către instanțe nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a
unei hotărâri de achitare.
În opinia Colegiului penal, instanța de apel a examinat cauza sub toate
aspectele, complet și obiectiv, și a apreciat corect probele administrate,
constatînd că învinuirea n-a prezentat probe incontestabile de acuzare a lui
Șumchin E. în cele incriminate și astfel, corect a concluzionat, că fapta nu a fost
săvîrșită de inculpat.
Probele administrate de către organul de urmărire penală și susținute de
acuzatorul de stat, puse la dispoziție instanțelor judecătorești ierarhic
inferioare, nu stabilesc sigur că anume inculpatul Șumchin E. a comis
infracțiunea incriminată.
În acest sens, instanța de apel corect a menționat, că „vinovăția inculpatului
nu este demonstrată, or partea acuzării nu a prezentat careva probe certe, concludente
ce ar demonstra intenția acestuia în săvîrșirea infracțiunilor imputate, astfel încît
activa în altă sferă, or conform art.389 alin.(1), (2) Cod procedură penală, sentința de
condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești,
vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de
probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de condamnare nu poate fi bazată pe
presupuneri.
8
În astfel de circumstanțe, Colegiul judiciar ce ține de materialele dosarului penal
prezentate de partea acuzării, relevă că martorii nu au relatat anumite date ce ar dovedi
vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate, explicând doar
circumstanțe care de fapt nu sînt negate de inculpat, precum că acesta ar fi putut
transmite înștiințarea în cancelarie la rugămintea cuiva, și respectiv familia acestuia
urma să fie indicată în registru, însă executor nu a fost, astfel încât nu intra în
competența lui întocmirea unor astfel de acte întrucît el activa în secția antidrog.
În astfel de circumstanțe, nici o proba prezentată de acuzatorul de stat în ședința
de judecată nu a indicat nici direct, nici indirect asupra comiterii de către Șumchin E.
a infracțiunilor prevăzute de art. 332 alin. (1) și art.327 alin.(1) Cod penal”.
Mai mult, instanța de apel just a statuat, că declarațiile martorului Boguș
Nina, prezentate pe întreg procesul penal, trezesc dubii în raport cu declarațiile
inculpatului, care constant, pe tot parcursul procesului penal, a pledat
nevinovat, susținînd că nu a comis falsul în acte publice și abuzul de putere sau
de serviciu, și anume, nu a înregistrat la 05 aprilie 2011 înștiințarea în Registru
de evidență a corespondenței de ieșire a CPR Taraclia cu nr. 3203 și nu a
transmis acest document fals solicitantului, cît și faptul că cu ajutorul xeroxului
și imprimantei laser a falsificat „înștiințarea” din numele comisarului CPR
Taraclia, Șaptefrați D.
Astfel, declarațiile martorului Boguș N. precum că „dacă ea a indicat în
registru că documentul a fost adus de Șumchin E., înseamnă că anume Șumchin E. i-a
adus „înștiințare” din numele comisarului CPR Taraclia, Șaptefrați D.” poartă un
caracter criticabil, or aceasta fiind persoana de răspundere - șefa cancelariei, a
dat aceste declarații cu scopul de a nu fi pedepsită ea pentru încălcarea
procedurii înregistrării materialelor parvenite în cancelaria comisariatului, mai
mult, conform datelor din Registrul de evidență a actelor de ieșire (Vol. I, f.d.21)
lipsește semnătura executantului documentului în dreptul rubricii „înștiințare”
din numele comisarului CPR Taraclia, Șaptefrați D.
Totodată, Colegiul penal mai menționează că, corect instanțele inferioare
au ținut cont de faptul că infracțiunea prevăzută de art. 332 alin. (1) Cod penal
este una formală și se consideră consumată din momentul înscrierii în
documentele oficiale a unor date vădit false ori al falsificării unor astfel de
documente, iar conform raportului de expertiză tehnico-științific nr.14 din
20.01.2012 (Vol.I, f.d. 101-104) nu a fost constatat că inculpatul ar fi aplicat
semnătura din numele altei persoane.
9
Reieșind din cele expuse supra, instanța de apel corect a conchis că
învinuirea adusă lui Șumchin E. nu este bazată pe probe directe ce ar confirma
comiterea faptei infracțiunii, iar potrivit art. 8 alin. (3) în coroborare cu art. 389
Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă numai în condiția
în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvîrșirea
infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe exacte, cercetate de
instanța de judecată, cînd toate versiunile au fost verificate, iar divergențele au
fost lichidate și apreciate corespunzător. Toate dubiile în probarea învinuirii
care nu pot fi înlăturate se interpretează în favoarea inculpatului. În acest
aspect, instanța de apel corect a concluzionat, că fapta nu a fost comisă de
Șumchin E., deoarece în speță nu au fost prezentate probe incontestabile ce ar
confirma faptul că ultimul a comis falsul în acte publice și abuzul de putere sau
de serviciu.
Referitor la criticele invocate de recurent precum că instanțele ierarhic
inferioare la adoptarea hotărîrilor s-au bazat doar pe declarațiile părții apărării,
dînd prioritate probelor prezentate de apărare și respingîndu-le pe cele
invocate de partea acuzării, Colegiul penal mai reține următoarele.
În ceea ce privește faptul dacă o asemenea situație reprezintă o eroare de
drept, în conformitate cu art. 93 alin. (2) Cod de procedură penală, declarațiile
părții vătămate, a martorilor și ale inculpatului se consideră probe egale, legea
nu stipulează că depozițiile părții vătămate au prioritate față de cele ale
inculpatului, iar instanța de judecată, avînd în vedere egalitatea părților în
proces, este obligată să asigure cercetarea tuturor circumstanțelor cauzei și
probele prezentate de părți, în egală măsură, ca, ulterior, să le dea acestora o
apreciere obiectivă și sub toate aspectele.
De asemenea, reieșind din analiza textuală a deciziei instanței de apel,
Colegiul penal conchide că instanța de apel a respectat obligația de a aprecia în
mod obiectiv atît declarațiile martorilor Dimitrieva Maria, Boguș Nina,
Șaptefrați Dumitru, cît și ale inculpatului Șumchin E. După cum rezultă din
textul deciziei, instanța de apel a descris conținutul acestor probe în modul în
care dînșii au relatat informațiile cunoscute lor, referitor la săvîrșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal și art. 327 alin. (1) Cod
penal, dîndu-le o apreciere obiectivă și corectă.
Reieșind din cele enunțate, Colegiul penal conchide că, instanța de apel a
adoptat o hotărîre legală și întemeiată, astfel se impune soluția inadmisibilității
recursului ordinar declarat de către procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.
10
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Sârbu Valeriu, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 26 noiembrie 2014, în cauza penală
privindu-1 pe Șumchin Evgheni Evgheni, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 iulie 2015.
Președinte Ursache Petru
Judecători Timofti Vladimir
Alerguș Constantin
11