1ra-339/14 — art. 179 al.2, 287 al. 1CP

1ra-339/14 — art. 179 al.2, 287 al. 1CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-339/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procuror

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 11 iulie 2013, în

privința inculpatului

Dușcov Serghei Nicolai, născut la

10 mai 1990, originar și locuitor al r-nului Taraclia, s.

Sofievca, str. Chințle 88, cetățean al R. Moldova, anterior

condamnat:

1) la 03 februarie 2012, prin sentința Judecătoriei

Taraclia în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la 150 ore de

muncă neremunerată în folosul comunității, executate în

perioada 01 martie - 08 mai 2012;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 29 octombrie 2012 – 12 martie 2013,

în instanța de apel: 20 mai – 11 iulie 2013,

în instanța de recurs: 03 decembrie 2013 – 19 februarie 2014;

C O N S T A T Ă :

privind învinuirea lui Dușcov Serghei de săvîrșirea infracțiunii prevăzută la art. 179

alin. (2) Cod penal a fost încetat, în legătură cu împăcarea părților.

Dușcov Serghei a fost condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal la 1 an și

7 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, începînd din 12

martie 2013.

inculpatul Dușcov Serghei, bănuindu-l pe Dragan V. în sustragerea lemnelor sale,

fără consimțămîntul proprietarului, cu cîinele său de rasă „Pitbull Terrier”, a intrat

1

ilegal în ograda lui Dragan V. din s. Sofievca, str. Calinina 9, r-nul Taraclia, unde în

acel moment Dragan V. împreună cu Sarsaman I. tăiau lemne. Apropiindu-se de

Dragan V. l-a întrebat de ce el i-a sustras lemnele, la ce ultimul a răspuns negativ.

Atunci inculpatul, înfuriindu-se, a început să-l numească cu cuvinte

necenzurate, după ce i-a aplicat cîteva lovituri cu pumnul în regiunea feței, de la care

Dragan V. a căzut la pămînt, iar inculpatul continua să-i aplice lovituri, cauzîndu-i

durere fizică. Sarsaman I. a încercat să curmeze acțiunile inculpatului, însă nu i-a

reușit.

În urma rezistenței opuse, Dragan V. eliberîndu-se, a luat în mînă un topor,

cerînd inculpatului să părăsească curtea sa, după ce ultimul a plecat.

În ziua următoare, inculpatul cu cîinele său, fără permisiunea lui Dragan V., a

intrat din nou în ograda acestuia, în rezultat iscîndu-se o ceartă ce s-a soldat cu

aplicarea mai multor lovituri lui Dragan V. peste diferite părți ale corpului. Inculpatul

a părăsit curtea numai după ce Dragan V. din nou a luat un topor în mînă.

Instanța a reținut că probele administrate dovedesc integral vinovăția

inculpatului în violarea domiciliului lui Dragan A., cu aplicarea violenței, la fel și în

comiterea infracțiunii de huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă

reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum

și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie

deosebită.

Totodată, infracțiunea comisă de inculpat și prevăzută la art. 179 alin. (2) Cod

penal se referă la categoria infracțiunilor mai puțin grave, iar partea vătămată s-a

împăcat cu inculpatul.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul a recuperat părții

vătămate prejudiciul cauzat, că întreține un copil minor, că circumstanțe agravante pe

cauza nu s-au stabilit, că inculpatul a comis infracțiunea în perioadă ispășirii pedepsei

penale precedente în acțiunile lui fiind prezentă recidiva, că la locul de trai este

caracterizat pozitiv.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie achitat

pe toate capetele de învinuire, din lipsa elementelor infracțiunii.

Apelantul a invocat că instanța neîntemeiat a ignorat cererea părții vătămate

privind împăcarea cu inculpatul și pe episodul de săvîrșire a infracțiunii de

huliganism.

După cum rezultă din materialele cauzei și din declarațiile inculpatului, el i-a

aplicat două lovituri lui Dragan V. în baza unor relații ostile apărute la acel moment,

considerînd că acesta i-a sustras lemnele și apărîndu-se în timpul conflictului i-a și

aplicat două lovituri. Ordinea publică în aceste împrejurări nu a fost încălcată iar

violența sau loviturile aplicate de către inculpat părții vătămate au fost provocate în

urma relațiilor ostile, apărute imediat.

Instanța de fond incorect a aplicat prevederile art. 34 alin. (1) Cod penal,

deoarece la momentul pronunțării sentinței antecedentele penale erau stinse, fiind

executată pedeapsa precedentă integral.

2

apelul a fost a admis, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță.

Procesul penal în privința lui Dușcov Serghei în baza art. 287 alin. (1) Cod

penal a fost încetat din motiv că fapta lui constituie o contravenție.

Dușcov Serghei a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea contravenției prevăzută

de art. 78 alin. (2) Cod contravențional, cu încetarea procesului contravențional în

legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere

contravențională.

Procesul penal privind învinuirea lui Dușcov Serghei de săvîrșirea infracțiunii

prevăzută de art. 179 alin. (2) Cod penal a fost încetat în legătură cu împăcarea

părților.

Instanța de apel a constatat că Dușcov Serghei, la 14 martie 2012, ora 16.00,

bănuindu-l pe Dragan V. de sustragerea lemnelor, fără consimțămîntul proprietarului,

ilegal a intrat în curtea casei ultimului, amplasată în s. Sofievca, r-nul Taraclia, unde

Dragan V. împreună cu Sarsaman I. tăiau lemne. Între Dușcov Serghei și Dragan V.

s-a iscat un conflict din cauza că Dragan V. a negat faptul că ar fi furat lemnele

inculpatului, după care ultimul i-a aplicat cîteva lovituri cu pumnul peste față și corp

lui Dragan V., provocîndu-i dureri fizice. În urma insistenței lui Dragan V., Dușcov

Serghei a părăsit curtea.

Inculpatul a fost pus sub învinuire pe art. 179 alin. (2) Cod penal - violarea de

domiciliu, adică pătrunderea și rămînerea ilegală în domiciliul unei persoane fără

consimțămîntul acesteia cît și refuzul de a părăsi domiciliul la cererea ei, săvîrșite cu

aplicarea violenței și pe art. 287 alin. (l) Cod penal - huliganismul, adică acțiunile

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței

asupra persoanelor, care prin conținutul lor se deosebesc printr-un cinism și

obrăznicie deosebită.

La materiale dosarului sînt anexate cererile părții vătămate și a inculpatului

privind împăcarea lor, cu solicitarea încetării procesului penal pe ambele capete de

învinuire.

Probele și materiale examinate demonstrează că în acțiunile inculpatului nu se

întrevăd elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod

penal, ci fapta comisă constituie o contravenție prevăzută de art. 78 alin. (2) Cod

contravențional, adică aplicarea de lovituri care au provocat dureri fizice.

Prin sentința primei instanțe, Dușcov Serghei a fost condamnat în baza art. 287

alin. (l) Cod penal, însă, contrar prevederilor art. 394 alin. (l) pct. l) Cod de procedură

penală, instanța nu a constatat în partea descriptivă a sentinței fapta de huliganism,

considerată ca fiind dovedită, cu indicarea locului, timpului, modulului săvîrșirii ei,

forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, iar instanța de apel

nu poate crea o situație mai gravă pentru persoana care a declarat apel.

În speță, lipsește atît obiectul juridic special al infracțiunii de huliganism ca

„ordinea publică”, cît și latura subiectivă - „intenția directă” a infracțiunii, cînd

persoana conștientizează că încalcă grosolan ordinea publică, dorind să demonstreze

forța brutală, de contrapunere societății.

3

După cum rezultă din materialele cauzei, acțiunile inculpatului nu au fost

îndreptate la încălcarea grosolană evidentă a ordinii publice, dînsul a înaintat pretenții

referitor la dispariția lemnelor, iar cînd Dragan V. i-a răspuns pe un ton ridicat că nu

el i-a sustras lemnele, acesta s-a revoltat, intenția fiind în continuare de cauzare a

durerilor fizice.

Fapta comisă de inculpat nu a atins gradul de pericol social al unei infracțiuni

de huliganism, deoarece intenția nu a fost orientată spre atenția publicului, nu a avut

intenții huliganice, motiv condiționat de dorința făptuitorilor de a se opune celor din

jur, de a-și demonstra atitudinea sfidătoare față de ei, ci a avut drept scop clarificarea

situației cu lemnele dispărute, acțiunile inculpatului fiind determinate de motive

personale.

Probe care ar confirma vinovăția lui Dușcov Serghei în comiterea infracțiunii

de huliganism nu au fost prezentate, cu atît mai mult nu a fost dovedită „obrăznicia și

cinismul deosebit”, iar durerile fizice suportate de partea vătămată nu i-au fost

cauzate din intenții huliganice, acțiunile inculpatului fiind îndreptate spre înțelegerea

denaturată a obligațiilor sale, depistarea de către el a vinovatului presupusului furt.

Din declarațiile martorilor rezultă că conflictul nu a fost orientat spre reacția

publicului, cu implicarea jignirii demnității publice și încălcarea grosolană a ordinii

publice.

Astfel, acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzută de art. 287 alin. (l) Cod penal.

În același timp, este constatată vinovăția lui Dușcov Serghei în comiterea

contravenției prevăzută de art. 78 alin. (2) Cod contravențional, ca aplicarea de

lovituri, care au provocat dureri fizice.

Argumentele inculpatului că nu a comis careva acțiuni ilegale și urmează a fi

achitat, nu sînt justificate, întrucît în ședința de judecată, din ansamblul tuturor

probelor cercetate, s-a stabilit cu certitudine că la 14 martie 2012, aflîndu-se în curtea

gospodăriei lui Dragan V., din motive personale, el i-a aplicat ultimului lovituri,

provocîndu-i dureri fizice, adică a săvîrșit contravenția prevăzută de art. 78 alin. (2)

Cod contravențional.

menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul a invocat că instanța de apel incorect a concluzionat că acțiunile

incriminate inculpatului în baza art. 287 alin. (1) Cod penal constituie o contravenție

prevăzută de art. 78 alin. (2) Cod contravențional.

Din declarațiile părții vătămate rezultă că el se afla în ograda casei sale

împreună cu Sarsaman I. și tăiau lemne. Inculpatul a intrat în ogradă și a început să

strige la Dragan V., acuzîndu-l în sustragerea lemnelor, i-a aplicat lovituri cu pumnii

peste față. Cînd partea vătămată a căzut jos, inculpatul continua să-i aplice lovituri cu

pumnii peste față și cap. Sarsaman I. a încercat să-l liniștească.

Deci, acțiunile inculpatului au fost îndreptate la încălcarea grosolană a ordinii

publice, cu un cinism și o deosebită obrăznicie, dînsul provocînd o stare de conflict,

numind partea vătămată cu cuvinte necenzurate, aplicîndu-i și lovituri, a amenințat și

a opus rezistență persoanei care a dorit să curme acțiunile huliganice - Sarsaman I.

Dușcov Serghei s-a comportat ilegal atît în stradă, cît și în gospodăria părții

vătămate, striga, aplica lovituri, opunea rezistență, astfel, public a prezentat poziția

4

sa de nerespectare a unor reguli morale de conviețuire, încălcînd ordinea publică, că

persoanele aflate afară, în stradă, au fost deranjate de acțiunile lui, care au început în

stradă și au continuat în gospodăria lui Dragan V.

Prin urmare, în cauză este prezentă latura subiectivă a infracțiunii de

huliganism, care este caracterizată prin comiterea cu intenție directă a infracțiunii,

persoana conștientizează că încalcă grosolan ordinea publică, cu un cinism și o

deosebită obrăznicie, dorind acest fapt.

În drept recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod

de procedură penală - hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

materialului din dosarul cauzei și argumentelor invocate, Colegiul penal consideră că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele motive.

În primul rînd, potrivit art. 420 alin. (1) Cod de procedură penală, deciziile

pronunțate de curțile de apel ca instanțe de apel pot fi atacate cu recurs.

Dar, conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest

sens. Conform art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt

constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea

în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului

acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Sub acest aspect se reține că recursul ordinar este fondat în drept pe temeiurile

prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, cum ar fi că motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii și instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței (pct. 5 din decizie).

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat care ar fi esența circumstanțelor că motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii, că instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția

instanței, raportată la exigențele art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, omițîndu-

se totalmente motivarea ilegalității deciziei contestate în acest sens, cu indicarea unor

concrete erori în aspectul vizat.

Rezultă, că recursul de pe rol în această parte nu întrunește condițiile legale de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul

ordinar al procurorului cu circumstanțe în fapt și în drept, care ar agrava situația

inculpatului și care ar justifica acest recurs.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură

penală hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu

5

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, cînd faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul menționat și cu referire la argumentele specificate în recursul de pe

rol (pct. 5 din decizie), se reține că în corespundere cu împrejurările relevate în partea

descriptivă a deciziei contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4 din prezenta

decizie, instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

privind infracțiunea incriminată inculpatului, prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod

penal, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și a

prescripțiilor de drept material, deliberînd motivat încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului în baza art. 78 alin. (2) Cod contravențional, deoarece intenția

inculpatului nu era orientată spre a comite acte de huliganism, manifestînd doar

acțiuni violente generate de ostilitățile personale față de partea vătămată.

Pe lîngă aceasta, instanța de apel, în temeiul efectului devolutiv al apelului,

prescris în art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și conform căruia instanța de

apel este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant,

să examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei, însă fără a înrăutăți situația

apelantului, just a reținut că în descriptivul sentinței instanței de fond nu este

constatată fapta privind infracțiunea imputată inculpatului în baza art. 287 alin. (1)

Cod penal (pct. 2 și 4 din decizie).

În cazul în care procurorul nu a atacat cu apel sentința în aspectul vizat, iar

instanța de apel nu era obligată să agraveze situația inculpatului prin corectarea în

defavoarea lui a respectivei erori de drept comisă de prima instanță, solicitarea

recurentului de a fi menținută o sentință neîntemeiată, este lipsită de orice suport

legal (pct. 5 din decizie).

Mai mult, argumentele invocate în recurs, că inculpatul s-a comportat ilegal atît

în stradă, cît și în gospodăria părții vătămate, striga, aplica lovituri, opunea rezistență,

persoanele aflate afară, în stradă, au fost deranjate, constituind circumstanțe faptice

ale infracțiunii, nu au fost imputate inculpatului prin rechizitoriu, iar instanța de

judecat, potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, este în drept să judece

cauza numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărîrea atacată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția privind încadrarea juridică

a acțiunilor inculpatului, adică că recursul de pe rol este și unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1), 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs va decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta nu îndeplinește cerințele legale de conținut și este vădit neîntemeiat.

Dat fiind că recursul ordinar nu îndeplinește cerințele legale de conținut și este

vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

6

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procuror împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 11 iulie 2013, în privința inculpatului

Dușcov Serghei Nicolai, deoarece nu îndeplinește condițiile legale de conținut și este

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 19 martie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

7

Dosarul nr. 1ra-339/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

DISPOZITIV

19 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procuror

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 11 iulie 2013, în

privința inculpatului

Dușcov Serghei Nicolai, născut la

10 mai 1990, originar și locuitor al r-nului Taraclia, s.

Sofievca, str. Chințle 88, cetățean al R. Moldova, anterior

condamnat:

1) la 03 februarie 2012, prin sentința Judecătoriei

Taraclia, în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la ore 150 de

muncă neremunerată în folosul comunității;

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 1) și 4), alin. (3) Cod

de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procuror împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 11 iulie 2013, în privința inculpatului

Dușcov Serghei Nicolai, deoarece nu îndeplinește condițiile legale de conținut și este

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 19 martie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

8