1ra-447/2015 — art.188 alin.2 lit.b,e,f CP

1ra-447/2015 — art.188 alin.2 lit.b,e,f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra- 447/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

20 mai 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Nicolaev Ghenadie

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

avocatul Barbaroș Alexei în numele inculpatului Babiac Rodion Anatolii și de partea

vătămată Molodoi Oleg, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 21 ianuarie 2015, în cauza penală în privința lui

Babiac Rodion Anatolii, născut la 16.09.1987,

originar și domiciliat în satul Tîrnova, r-nul

Dodușeni.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

A C O N S T A T A T:

probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 364/1 Cod de

procedură penală, Babiac Rodion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 5 (cinci) ani.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Molodoi O. în sumă de 4000 lei a

fost încetată în baza cererii înaintate de Molodoi O. pe motivul restituirii

prejudiciului.

21.06.2012, în jurul orelor 16.30, acționînd prin înțelegere prealabilă și de comun

acord cu cunoscutul său, Crețu N. (condamnat prin sentința Judecătoriei Dondușeni

din 20.11.2012), urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane,

pe drumul de prundiș dintre satele Tîrnova și Țaul raionul Dondușeni, l-a oprit pe

Molodoi O., care se deplasa în calitate de pasager, cu ajutorul unei motociclete fără

1

numere de înmatriculare, de culoare albastră, condusă de Babiac R., și

amenințîndu-l cu aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătate, în acest

scop fiind executată o împușcătură dintr-un pistol confecționat în condiții casnice,

a sustras din avutul celui din urmă mijlocul de transport anterior specificat. Astfel,

părții vătămate i-a fost cauzată o daună materială în valoare totală de 4000 lei.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului

stabilit, pentru prima instanță, prin care Babiac R. să fie recunoscut vinovat de

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal și în

conformitate cu art. 364/1 Cod de procedură penală, să-i fie stabilită pedeapsă de 6

(șase) ani închisoare cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat blîndețea pedepsei penale, considerînd că

instanța de fond incorect a aplicat criteriile de individualizare a pedepsei penale

prin aplicarea neîntemeiată a prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece nu a ținut

cont în deplină măsură de persoana inculpatului, care are antecedente penale

stinse, anterior a mai săvîrșit infracțiuni, fiind atras la răspundere penală, însă nu a

făcut careva concluzii pentru corectare și reeducare, continuînd să săvîrșească

infracțiuni.

Totodată, a menționat că infracțiunea imputată inculpatului se califică ca

infracțiune gravă, care atrage după sine și anumite consecințe juridice.

fost admis apelul declarat de procuror, casată parțial sentința Judecătoriei

Dondușeni din 13 mai 2014, cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului

stabilit, pentru prima instanță, prin care Babiac R. a fost recunoscut vinovat de

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal și

stabilită pedepsea sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

În rest celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

cauzei în instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, în corespundere cu prevederile art. 3641 Cod de procedură

penală, probele fiind apreciate corect prin prisma art.101 Cod de procedură penală,

însă la aplicarea pedepsei instanța n-a acordat deplină eficiență prevederilor

articolelor 7, 61, 75 Cod penal și, în consecință, neîntemeiat a aplicat prevederile

art. 90 Cod penal, deoarece nu s-au constatat circumstanțe ce justifică suspendarea

condiționată a executării pedepsei și nu există temei legal pentru ca inculpatul să

beneficieze de posibilitatea corectării și reeducării în condiții non-privative de

libertate.

De asemenea, instanța de apel a indicat că instanța de fond n-a motivat soluția

privind dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate

inculpatului, deoarece partea descriptivă a sentinței nu cuprinde considerentele

acesteia privind aplicarea art. 90 Cod penal.

2

Totodată, instanța de apel a menționat că, contrar practicii judiciare stabilite

în cauzele penale judecate pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, instanța de fond a reținut

ca circumstanță atenuantă – recunoașterea vinovăției de către inculpat, deoarece

anume recunoașterea vinovăției atrage incidența procedurii simplificate, iar

aceleași situații de drept ar însemna acordarea unei duble valențe juridice. Astfel,

această circumstanță atenuantă nu a fost reținută și a fost exclusă de către instanța

de apel.

La stabilirea pedepsei inculpatului Babiac R., instanța de apel a ținut cont de

prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, care se

atribuie la categoria celor grave, de împrejurările în care a fost comisă fapta și

consecințele acesteia, de persoana celui vinovat, care nu este la prima abatere, se

caracterizează negativ, s-a eschivat de la urmărea penală, însă a recunoscut vina în

instanța de judecată, solicitînd judecarea cauzei pe baza probelor administrate la

faza de urmărire penală, căința sinceră de cele săvîrșite, de lipsa circumstanțelor

agravante, de consecințele infracțiunii, de comportamentul inculpatului după

comiterea infracțiunii, care a recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate.

Totodată, instanța de apel a menționat și faptul că, pentru aceiași faptă

infracțională al doilea coparticipant, Crețu Nicolae a fost condamnat prin sentința

Judecătoriei Dondușeni din 20.11.2012 în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod

penal, în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, la pedeapsă sub formă

de închisoare pe un termen de 6 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis. Sentința dată a fost menținută prin decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 06.02.2013.

Reieșind din cele menționate supra, instanța de apel a considerat că

corectarea și reeducarea inculpatului nu este posibilă fără stabilirea unei pedepse

penale, sub formă de închisoare, în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea

comisă, reieșind din prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, considerînd că

nu s-au constatat temeiuri pentru aplicarea în privința inculpatului a prevederilor

art. 90 Cod penal.

numele inculpatului Babiac R. și de partea vătămată Molodoi O.

6.1. În motivarea recursului avocatul Barbaroș A. în numele inculpatului

Babiac R. invocă temeiurile prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6) și pct. 10) Cod de

procedură penală.

În opinia recurentului, instanța de apel i-a agravat situația inculpatului în mod

neîntemeiat, deoarece a reținut ca circumstanță agravantă – săvîrșirea infracțiunii

de o persoană, care anterior a mai săvîrșit infracțiuni, circumstanță ce nu a fost

indicată în rechizitoriu, astfel, depășind limitele învinuirii, ignorînd prevederile art.

111 alin. (1) lit. c), e) Cod penal, potrivit căreia persoana se consideră ca neavînd

antecedente penale, dacă ele sunt stinse.

La fel, recurentul menționează, că de către instanța de apel a fost exclusă

neîntemeiat și ilegal circumstanța atenuantă – recunoașterea vinovăției de către

inculpat.

3

Totodată, în opinia recurentului, instanța de apel a ignorat și atitudinea părții

vătămate Molodoi O., care a declarat că nu are pretenții față de inculpatul Babiac R.

și solicită să nu fie pedepsit aspru.

Consideră, că instanța de fond în mod legal și întemeiat i-a stabilit inculpatului

Babiac R. o pedeapsă neprivativă de libertate cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal, ținînd cont de circumstanțele cauzei, de persoana inculpatului, care pe

parcursul urmăririi penale și în instanța de judecată a recunoscut vina, s-a căit

sincer de cele comise, încheind acordul de recunoaștere a vinovăției, se

caracterizează pozitiv, este încadrat neoficial în cîmpul muncii.

6.2. În motivarea recursului partea vătămată Molodoi O. indică asupra

faptului, că nu este de acord cu hotărîrea instanței de apel, care i-a aplicat

inculpatului o pedeapsă prea aspră, și care a luat în considerație solicitările lui de a

nu-l pedepsi aspru pe inculpatul Babiac R., deoarece acesta a recunoscut vina sa în

cele săvîrșite, a recuperat prejudiciul material, și-a cerut scuze pentru acțiunile

săvîrșite.

Solicită, casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței primei

instanțe, prin care inculpatul Babiac R. nu a fost pedepsit aspru.

de avocat, solicitînd respingerea acestuia, cu menținerea hotărîrii atacate ca fiind

legală și întemeiată.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

8.1. Din textul recursului declarat, se constată că recurentul, în drept, își

întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Dispoziția art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, la care se referă

recurentul prevede expres și limitativ patru temeiuri în baza cărora pot fi supuse

recursului hotărîrile instanței de apel:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel;

- hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărîrii sau acesta este expus

neclar;

- instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția.

Sub acest aspect, Colegiul penal constată că în recursul înaintat de apărătorul

inculpatului, nu se face trimitere la vreun temei concret pentru declararea

recursului din cele patru prevăzute exhaustiv de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, însă recurentul în argumentarea cererii își exprimă dezacordul

cu stabilirea pedepsei de către instanța de apel, sub formă de închisoare cu

excluderea art. 90 Cod penal, aplicat de prima instanță, fără a reflecta în ce constă

problema de drept de importanță generală ce persistă în cauză și care este eroarea

4

comisă de instanța de apel care ar duce la adoptarea soluției de casare a hotărîrii

atacate prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul constată că în recursul declarat este motivată în exclusivitate

numai chestiunea privind individualizarea pedepsei.

Prin urmare, cu referire la pretinsa încălcare admisă de instanța de apel

prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal

menționează că, așa cum rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a

motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au

dus, la caz, la adoptarea soluției expuse în pct. 5 din prezenta decizie.

8.2. Referitor la temeiul de drept invocat de către recurent prevăzut în art.

427 alin. (1) pct.10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel dacă s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale, Colegiul penal menționează că potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, prin

criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite

de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei

pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței

de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării

răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile

legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în

partea specială.

Categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi stabilit este în

dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art. 76 – 77

Cod penal, precum și, efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal.

Colegiul reiterează faptul că, judecarea cauzei penale a avut loc pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate și cu respectarea

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, și potrivit pct. (8) al acestui articol,

inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat

ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de

reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei

cu amendă.

Reieșind din prevederile legale enunțate, precum și din conținutul hotărîrii

atacate, instanța de recurs consideră că, instanța de apel corect a stabilit pedeapsa

inculpatului, și anume, privativă de libertate, ținînd cont de criteriile generale de

5

individualizare a pedepsei, motivîndu-și soluția în acest sens, indicată în pct. 5 al

prezentei decizii.

Totodată, Colegiul penal reține că instanța de apel corect a ajuns la concluzia

că instanța de fond neîntemeiat i-a stabilit inculpatului Babiac R. pedeapsa cu

suspendarea condiționată a executării acesteia, deoarece partea descriptivă a

sentinței nu cuprinde motivele acesteia privind aplicarea art. 90 Cod penal.

La fel, instanța de recurs consideră că instanța de apel corect a exclus

circumstanța atenuantă – recunoașterea vinovăției de către inculpat, de care s-a

ținut cont de către instanța de fond la aplicarea pedepsei, deoarece o asemenea

soluție contravine practicii judiciare stabilite în cauzele penale judecate pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 364/1 Cod de

procedură penală, care stipulează că recunoașterea vinovăției, care atrage

incidența procedurii simplificate, nu poate fi valorificată ca o circumstanță

atenuantă judiciară prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, deoarece aceasta

ar însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică.

Referitor la argumentul recurentului, precum că instanța de apel i-a agravat

situația inculpatului Babiac R., considerînd ca circumstanță agravantă – săvîrșirea

infracțiunii de o persoană, care anterior a mai săvîrșit infracțiuni, Colegiul penal îl

consideră neîntemeiat, deoarece instanța de apel în motivarea soluției a indicat că:

„La aplicarea pedepsei inculpatului Babiac Rodion Colegiul penal ține seama de

caracterul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de persoana inculpatului, de

circumstanțele atenuante, de lipsa circumstanțelor agravante…” (f. d. 151, Vol. II).

8.3. În ce privește recursul declarat de către partea vătămată Molodoi O.,

Colegiul penal menționează că potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de

procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a

recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este declarat

peste termen.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Prevederile legale cu privire la termenul de recurs au un caracter imperativ,

deoarece recursul declarat după expirarea termenului se consideră tardiv și

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual, dat fiind faptul că

legea procesual-penală nu prevede posibilitatea de repunere în termen a

recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

Unul dintre scopurile legii procesual penale este asigurarea egalității pentru

toate părțile interesate în procesul penal, însă acest deziderat impune disciplinarea

activității procesuale, inclusiv și prin stabilirea unor termene peremptorii.

În acest sens art. 230 al. (2) Cod de procedură penală impune obligația

îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiunea decăderii din

6

exercițiul dreptului. Astfel, neexecutarea în termen a unui drept procesual, conform

sancțiunii menționate, duce la pierderea acestuia.

Potrivit prevederilor art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală și practica

judiciară stabilită, la calcularea termenului de apel se aplică sistemul de unități

libere (zile libere) cu posibilitatea prelungirii termenului pînă la prima zi

lucrătoare, dacă acesta urmează să se sfîrșească într-o zi nelucrătoare. La

calcularea termenului de apel, nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă

termenul, nici ziua în care acesta se împlinește.

Din materialele dosarului se constată că, la 21 ianuarie 2015 instanța de apel

a pronunțat în ședința de judecată dispozitivul deciziei, în care s-a stabilit data și

ora pronunțării hotărîrii motivate – 11 februarie 2015 ora 09.00, fapt confirmat

prin procesul-verbal al ședinței de judecată din 21 ianuarie 2015, la care au

participat procurorul Dubăsari V., inculpatul Babiac R. și apărătorul acestuia,

Guriev Iu. (f. d. 143;146, Vol. II). Astfel, se prezumă că partea vătămată Molodoi O.

nu s-a prezentat în ședința menționată – 21 ianuarie 2015, fiind legal citat despre

data și ora amînării judecării cauzei în apel contra semnătură (f. d. 138, Vol. II). De

asemenea, nu s-a prezentat nici în ședința de judecată din 11 februarie 2015, la

pronunțarea deciziei motivate (f. d. 144, Vol. II).

Potrivit art. 338 alin. (4) Cod de procedură penală, copia de pe hotărîrea

motivată se înmînează participanților prezenți la ședința de judecată.

Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li se expediază, în

termen de 3 zile, copia de pe hotărîrea motivată.

Colegiul penal conchide că instanța de apel a respectat prevederile articolul

sus citat, fiind expediată la data de 12 februarie 2015 cu numărul de ieșire 3244,

copia de pe decizia motivată în adresa părții vătămate Molodoi O.: r-nul Dondușeni,

s. Tîrnova (f. d. 154, Vol. II).

Reieșind din prevederile legale enunțate mai sus, termenul de declarare a

recursului ordinar de către partea vătămată Molodoi O. expira la data de 16 martie

2015, însă potrivit materialelor dosarului inculpatul a depus recursul ordinar

împotriva deciziei instanței de apel la 18 aprilie 2015, expediind prin intermediul

oficiului poștal, fiind înregistrat la data de 22 aprilie 2015 cu numărul de intrare

992, fapt confirmat prin ștampila Curții Supreme de Justiție aplicată pe suportul de

hîrtie a recursului (f. d. 171, 172, Vol. II)

În conformitate cu prevederile legale și ținînd cont de circumstanțele de fapt

stabilite Colegiul penal consideră că recursul ordinar declarat de partea vătămată

Molodoi O. este depus peste termenul legal, prevăzut de art. 422 Cod de procedură

penală, fiind depus după expirarea a 30 zile de la data pronunțării deciziei.

Instanța de recurs conchide că, temeiurile invocate de recurent - avocatul

Barbaroș A. în numele inculpatului Babiac R., prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6)

și pct. 10) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-a comis, prin urmare,

hotărîrea atacată este legală și întemeiată.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.

7

414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de avocatul

Barbaroș Al. în numele inculpatului Babiac R., se declară inadmisibil, iar recursul

declarat de partea vătămată Molodoi O., ca declarat peste termen.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 21 ianuarie 2015, de avocatul Barbaroș Alexei în

numele inculpatului Babiac Rodion Anatolii, ca fiind vădit neîntemeiat, iar a părții

vătămate Molodoi Oleg, ca declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 01 iulie 2015.

Președinte Ursache Petru

Judecători Toma Nadejda

Nicolaev Ghenadie

8