1ra-626/2015 — art. 27, 187 al.2 lit. b,d CP

1ra-626/2015 — art. 27, 187 al.2 lit. b,d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-626/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 iunie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu

a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Ungheni din 22 decembrie 2014 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 februarie 2015, declarat de

avocatul Vasile Gantea, în numele inculpaților

Deleanu Dumitru Dumitru, născut

la 12 iunie 1974 în s. Limbenii Vechi, r-nul Glodeni, locuitor

al s. Rădenii Vechi, r-nul Ungheni, cetățean al R. Moldova,

fără antecedente penale;

Darii Gheorghii Vasile, născut la

06 noiembrie 1988, originar și locuitor al s. Rădenii Vechi, r-

nul Ungheni, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 25 iunie – 22 decembrie 2014,

în instanța de apel: 31 decembrie 2014 – 18 februarie 2015,

în instanța de recurs: 29 aprilie – 03 iunie 2015;

C O N S T A T Ă :

Darii Gheorghii au fost condamnați în baza art. 27, 187 alin. (2) lit. b), d), 90 Cod penal

la 5 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un

termen de probă de 2 ani.

21:00, Darii Gheorghii, împreună cu Deleanu Dumitru, aflîndu-se pe imașurile din

apropierea s. Rădenii Vechi, r-nul Ungheni, la vînat ilegal, urmărind scopul sustragerii

unor miei, au sărit gardul și au pătruns în stîna de oi care aparține lui Țîcu Igor. Au

sustras din ocol doi miei, al căror preț constituie 400 lei fiecare, în sumă totală de 800

1

lei, însă în timp ce încercau să părăsească locul faptei au fost observați de către paznicul

Țîcu Ion, care i-a somat să se oprească, la care nu-au reacționat și au încercat să se

sustragă cu acei doi miei de la fața locului, dar nu și-au dus acțiunile lor pînă la sfârșit

deoarece, nu departe de stînă, Deleanu Dumitru, care avea asupra sa mieii sustrași, a

fost reținut de către paznicul nominalizat.

Instanța a statuat că inculpații nu au recunoscut vina, dar aceasta este dovedită

prin probele administrate.

Astfel, partea vătămată Țîcu Igor a declarat că a fost sunat de fratele său care la

anunțat că a prins un hoț la stînă. Venind la fața locului a observat că lîngă Deleanu D.

erau doi miei, pe care el i-a dus în ocol. Deleanu D. le-a spus că era cu frații Darii,

Gheorghii și Mișa. Aceștia au încercat să fure doi miei, au sărit gardul și au fugit. La

vreo 150 metri, Deleanu D. a fost reținut.

Martorul Țîcu Ion a relatat că pe la ora 20:30 a auzit oile fugind prin ocolul stînii.

A luminat cu bateria în ocol. Acolo a văzut două persoane cu un sac alb, care au sărit

gardul și au fugit. El a strigăt la ei să se oprească, aceștia însă continuau să fugă. La

aproximativ 150 metri la ajuns din urmă pe Deleanu D., care a aruncat sacul, încercînd

să scape. În acel moment s-a auzit o împușcătură. El l-a reținut pe Deleanu D. și l-a

sunat pe fratele Țîcu Igor, care a venit cu Răilean Leonid. Cînd ei au venit, miei erau

ieșiți din sac. Deleanu D. a răspuns că a fost cu frații Darii, Gheorghii și Mihail, și i-a

rugat să nu cheme poliția pentru că o să se înțeleagă cu ei și o să-i ajute. Cei doi mei

erau în sac. După ce a dat mieii înapoi, fratele i-a spus că sunt toți mieii. Polițiștii au

ridicat sacul și l-au cercetat.

Martorul Raileanu Leonid a lămurit că s-a apropiat Țîcu Igor, care l-a rugat să-l

ducă cu mașina la stînă. Ajunși la o distanță de 100 m. mai la vale de stînă stătea jos

Deleanu D., iar în apropierea lui erau doi miei mici. Ei au sunat la poliție.

Martorii Vizitiu Vasile și Fortună Andrei au declarat că, fiind angajați a-i IP

Ungheni, s-au deplasat la fața locului pentru a clarifica cazul dat. La cîțiva metri de

Deleanu D. se afla un sac alb, iar Țîcu Ion a declarat că în el erau doi miei sustrași din

stînă.

Astfel, este cert faptul că inculpații au avut intenția de a sustrage mieii, deoarece

Deleanu D. a recunoscut că la el avea un sac alb din fibre de poliester, or martorul Țîcu

Ion a declarat că una din persoane avea un sac alb în spate, cînd a sărit gardul stînii.

Țîcu Ion, logic urma să-l reține pe acel care i-a sustras bunurile.

Mai mult, martorii Țîcu Igor și Răilean L. au declarat că veniți la fața locului la

stînă, l-au văzut pe Deleanu D. la vreo 150 m jos la pământ, iar în apropierea lui era un

sac și doi miei, care mai apoi au fost luați de Țîcu Igor și dați în ocol, pînă la venirea

poliție.

Faptul că Deleanu D. a fost reținut și stătea jos la o distanță de aproximativ 100 m

de stînă, iar în apropierea lui se afla un sac alb din fibre de poliester au indicat și

martorii Vizitiu V., Fortună A.

Totodată, instanța a apreciat ca fiind un mod de apărare declarațiile inculpaților

Deleanu D. și Darii G., că ei doar treceau prin apropierea stînii, iar nerecunoașterea

vinovăției de către inculpați nu echivalează cu achitarea acestora, din moment ce

declarațiile lor se combat cu probele administrate pe caz, care dovedesc incontestabil

vinovăția lor.

Astfel, declarațiile univoce ale părții vătămate Țîcu Igor, martorilor Țîcu Ion,

2

Răilean L., Vizitiu V. și Fortună A. sînt concludente și indică concret faptul că anume

Deleanu D. și Darii G. au avut intenția să sustragă pe deschis bunurile altei persoane,

dar care nu a produs efectul, din cauze independente de voința lor.

Instanța a încadrat acțiunile inculpaților în baza art. 27, 187 alin. (2) lit. b) și d)

Cod penal, ca tentativă de jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, de

două sau mai multe persoane, prin pătrundere în alt loc pentru depozitare.

Totodată, instanța a concluzionat că suma de 800 lei nu este o pagubă

considerabilă pentru partea vătămată și a exclus din învinuire semnul calificativ

prevăzut de lit. f) alin.(2) art. 187 Cod penal.

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpații să fie achitați, din motiv că

nu s-a constatat existența faptei infracționale.

Apelantul a invocat că fapta inculpaților nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii.

Cercetarea judecătorească de către prima instanță s-a efectuat cu respectarea

dispozițiilor procesual-penale privind administrarea probelor, însă, instanța de fond nu a

analizat cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării.

Mieii nu au fost declarați ca corpuri delicte, nu s-a stabilit de cine au fost furați,

nu au fost prezentate măcar fotografii spre examinare în ședința de judecată.

Martorul Țîcu Ion a indicat că erau mai multe persoane, pretinsa parte vătămată

spune că erau vreo trei, astfel darea mărturiilor contradictorii vorbește despre fabricarea

acestei cauze penale.

Declarațiile părți vătămate Țîcu Igor, martorilor Țîcu Ion și Răilean Leonid,

urmau a fi apreciate ca mincinoase, or ei au avut un interes direct de a-l susține pe Țîcu

Ion în fabricarea acestui dosar ilegal, pentru a nu răspunde el de maltratarea lui Deleanu

D.

Inculpații și-au demonstrat nevinovăția. Trecerea prin preajma stînii la o distanță

de vreo 100 m, nu poate fi calificată ca infracțiune.

Dacă Țîcu Ion l-a ajuns din urmă pe Deleanu D., l-a reținut, trebuia să țină așa

zișii miei, dacă ar fi fost mieii în sac, pînă la venirea poliției, ca poliția să stabilească

dacă a avut loc un jaf sau un furt de miei, să fie ridicați ca corp delict.

Organul de urmărire penală nu au înfăptuit cercetarea la fața locului și în ocolul

stînei, să ridice amprentele mîinelor și a încălțămintei, căci era luna martie și în ocol era

umed.

apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că soluția instanței de fond just se bazează pe

declarațiile părții vătămate Țîcu Igor, martorilor Țîcu Ion, Darii M., Vizitiu V., Fortună

A., Răileanu L., procesul-verbal de cercetare la fața locului cu anexa planșa fotografică,

procesul-verbal de cercetare la fața locului cu anexa planșa fotografică de verificare a

declarațiilor bănuitului Deleanu D. la locul infracțiunii, procesul-verbal de cercetare la

fața locului cu anexa planșa fotografică de verificare a declarațiilor bănuitului Darii G.

la locul infracțiunii, proces-verbal de cercetare la fața locului cu anexa planșa

fotografică de verificare a declarațiilor părții vătămate Țîcu Igor la locul infracțiunii,

procesul-verbal de cercetare la fața locului cu anexa planșa fotografică de verificare a

3

declarațiilor martorului Țîcu Ion la locul infracțiunii, procesul-verbal de cercetare la fața

locului cu anexa planșa fotografică de verificare a declarațiilor martorului Răileanu L. la

locul infracțiunii, caracteristică de la domiciliu în privința lui Deleanu D., caracteristică

de la domiciliu în privința lui Darii Gheorghe.

Astfel, instanța de fond corect a stabilit starea de fapt și just a calificat acțiunile

inculpaților.

Nu pot fi reținute afirmațiile avocatului că instanța a apreciat superficial probele

prezentate, că probele învinuirii nu sunt pertinente, concludente, utile și veridice, iar în

ansamblu nu coroborează între ele, deoarece aceste afirmații sunt declarative. Or,

constatarea vinovăției inculpaților se bazează pe cercetarea probelor nominalizate, care

coroborează între ele și demonstrează deplin vina inculpaților.

Învinuirea adusă inculpaților s-a confirmat pe deplin, reieșind din declarațiile

martorului Țîcu Ion, care a indicat că, în seara de 21.03.2014, pe la ora 20:30 în ocolul

stînii s-au auzit oile fugind. Luminînd cu lanterna în ocol, a văzut două persoane cu

ceva alb, care au sărit gardul. El a strigat la ei să se oprească, însă aceștia au fugit. Unul

a fugit în stînga, iar altul la vale. La circa 150 m l-a ajuns din urmă pe Deleanu D. care a

aruncat sacul. Faptul că, Deleanu D. a fost reținut și stătea jos la o distanță de

aproximativ 150 m de stînă, iar în apropierea lui se afla un sac și doi miei, a fost

confirmat și de partea vătămată Țîcu Igor, și de martorul Răilean L., care ulterior au

venit la locul faptei, fiind telefonați de Țîcu Ion.

De asemenea, martorii Vizitiu V. și Fortună A., au confirmat că Deleanu D. a fost

reținut, stătea jos la o distanță de aproximativ 150 m de stînă, iar în apropierea lui se

afla un sac alb din fibre de poliester.

Afirmațiile avocatul că, pe cauza penală nefiind recunoscuți mieii drept corp

delict și persistînd numai un sac cu țărînă, nu dovedește vinovăția inculpaților în

comiterea infracțiunii incriminate, sunt irelevante. Or, martorul Țîcu Ion, partea

vătămată Țîcu Igor și martorul Răilean L., sub jurămînt au indicat că, la momentul

reținerii lui Deleanu D., în preajma acestuia, era un sac și doi miei. Mieii ulterior au fost

luați de Țîcu Igor și dați în ocol pînă la venirea poliției.

Afirmațiile avocatului și a inculpaților că sunt mincinoase declarațiile părții

vătămate Țîcu Igor, martorilor Țîcu Ion și Răilean L., sunt irelevante. Or, ultimii au dat

declarații sub jurămînt, lipsind un careva temei ce ar pune la îndoială credibilitatea

acestora.

Fiind întrebați în instanța de apel privitor la relațiile persistente între inculpați și

partea vătămată pînă la caz, ultimii au declarat că pînă la cazul dat ei erau în relații

bune, deci nu persista nici un temei de a li se ,,fabrica” inculpaților un careva dosar

penal.

hotărîrilor adoptate și dispunerea achitării inculpaților.

Recurentul a indicat că fapta inculpaților nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii.

Instanța de apel n-a apreciat probele prezentate de partea apărării în ansamblu, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor,

pronunțîndu-se numai pe o parte din probele prezentate de părți.

Instanța nu a indicat motivele pentru care a respins probele apărării, în special

declarațiile martorului Darie M. și a inculpaților, nu a analizat critic declarațiile lui Țîcu

4

Ion, Țîcu Igor și Răileanu L.

Particularitățile împrejurărilor relevate pe caz denotă că în acțiunile inculpaților

nu se regăsesc elementele infracțiunii incriminate.

Astfel, Deleanu D. și Darie G. au fost trași la răspundere penală fără careva

temeiuri legale, ei urmînd a fi achitați din motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracționale.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rînd, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de

procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5)

Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.

Sub acest aspect se reține că recursul ordinar declarat de avocat este fondat în

drept și pe temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, cum ar

fi că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel (pct. 5 din

decizie).

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat

asupra căror motive concrete, invocate în apel, nu s-ar fi pronunțat instanța de apel, în

raport cu circumstanțele invocate în descriptivul deciziei contestate, inclusiv cele

indicate în pct. 4 din prezenta decizie, omițîndu-se totalmente motivarea ilegalității

hotărîrilor contestate în acest sens, cu indicarea unor concrete erori de drept în aspectul

vizat (pct. 5 din decizie).

Rezultă, că recursul de pe rol nu întrunește condițiile legale de conținut în această

parte, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar

al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care ar justifica acest recurs.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decît interesele legii.

În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărîrilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2 și 4 din prezenta decizie, relevă în

mod concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele

5

de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică justă a

acțiunilor infracționale ale acestuia în baza art. 27, 187 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal, în

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de

drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile

inculpaților, părții vătămate Țîcu Igor, martorilor Țîcu Ion, Darii M., Vizitiu V., Fortună

A., Răileanu L., procesul-verbal de cercetare la fața locului cu anexa planșa fotografică,

procesul-verbal de cercetare la fața locului cu anexa planșa fotografică de verificare a

declarațiilor bănuitului Deleanu D. la locul infracțiunii, procesul-verbal de cercetare la

fața locului cu anexa planșa fotografică de verificare a declarațiilor bănuitului Darii G.

la locul infracțiunii, proces-verbal de cercetare la fața locului cu anexa planșa

fotografică de verificare a declarațiilor părții vătămate Țîcu Igor la locul infracțiunii,

procesul-verbal de cercetare la fața locului cu anexa planșa fotografică de verificare a

declarațiilor martorului Țîcu Ion la locul infracțiunii, procesul-verbal de cercetare la fața

locului cu anexa planșa fotografică de verificare a declarațiilor martorului Răileanu L. la

locul infracțiunii, toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101

alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității, veridicității și coroborării lor.

Mai mult, recursul dat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5 din

prezenta decizie, care nici nu conțin referire la concrete erori de drept și clar definite,

recurentul contrazicîndu-se și nefiind convins că în acțiunile inculpaților nu se regăsesc

elementele infracțiunii incriminate or că nu s-a constatat existența faptei infracționale,

este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele de fond și de apel au apreciat

circumstanțele cauzei și probele administrate.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor

cauzei în alt sens decît cel pe care îl propune avocatul este o competență și prerogativă

legală a acestor instanțe, care nu este temei de drept separat din numărul celor incluse în

art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul

ordinar, la fel este lipsită de orice suport legal.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărîrile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul

ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul ordinar este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

6

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Vasile Gantea, în numele

inculpaților Deleanu Dumitru Dumitru și Darii Gheorghii Vasile, împotriva sentinței

Judecătoriei Ungheni din 22 decembrie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 18 februarie 2015, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 iunie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

7