2r-234/26 — Partajarea bunului

La 4 mai 2023, Crinițîna Raisa a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Cojocari Serghei, privind partajarea bunului imobil prin vânzarea la licitație și distribuirea prețului către coproprietari proporțional cotei-părți a fiecăruia.

Prin hotărârea din 25 aprilie 2024 a judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s- a admis parțial acțiunea. S-a dispus partajarea apartamentului prin vânzarea la licitație și distribuirea prețului între coproprietari proporțional cotelor-părți ale acestora. S-au încasat de la Cojocari Serghei în beneficiul Raisei Crinițîna cheltuieli de judecată în sumă totală de 14.426,74 lei. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 4 noiembrie 2025, Cojocari Serghei, prin intermediul avocatului Rezuș Andrei, a declarat apel împotriva hotărârii din 25 aprilie 2024, solicitând repunerea în termenul de declarare a apelului, casarea hotărârii și remiterea cauzei la rejudecare.

Prin încheierea din 3 martie 2026 a Curții de Apel Centru, s-a respins cererea de repunere în termenul de declarare a apelului depusă de Cojocari Serghei, prin intermediul avocatului Rezuș Andrei și s-a restituit cererea de apel declarată de Cojocari Serghei, prin intermediul avocatului Rezuș Andrei, împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 25 aprilie 2024.

A indicat că ar fi aflat despre hotărârea din 25 aprilie 2024 abia la 23 octombrie 2025, după ce rudele sale l-au informat că anumite persoane se prezentau la apartamentul în care locuiește mama sa. Ulterior, avocatul său ar fi verificat Portalul Național al Instanțelor de Judecată și l-ar fi informat despre existența hotărârii.

A susținut că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 116 alin. (4) din Codul de procedură civilă a fost respectat, deoarece cererea de apel a fost depusă în interiorul acestui termen, calculat din data la care pretinde că a cunoscut despre hotărâre.

La fel, a invocat că lipsa citării legale și examinarea cauzei în absența sa i- ar fi încălcat dreptul la apărare, accesul la justiție, precum și principiile contradictorialității și egalității părților în proces.

Consideră că instanța de apel s-ar fi abătut de la jurisprudența Curții Supreme de Justiție referitoare la repunerea în termen în cazurile în care partea nu a fost citată legal și nu i-a fost comunicată hotărârea instanței de fond.

De asemenea, a invocat că încheierea recurată ar fi arbitrară și s-ar întemeia pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității şi fără participarea părţilor.”

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să mențină încheierea.”

Art. 362 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116.”

Art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: 2 „(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen”.

Art. 2763 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă”.

Art. 2764 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Hotărârea judecătorească adoptată se publică pe pagina web a instanţei judecătoreşti şi se comunică participanților la proces, inclusiv prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor.”

Art. 100 alin. (1), (11) din Codul de procedură civilă: „Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanților la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegație judiciară. Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură ale instanței de judecată se comunică autorităților publice, persoanelor juridice de drept privat şi avocaţilor prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, la care aceștia sînt conectați prin adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată, în mandatul de avocat, în alte acte ce atestă utilizarea poștei electronice. Actele de procedură expediate prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor se consideră comunicate.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1-3) din Codul de procedură civilă: „Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanţa judecătorească. Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor şi cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.” 3

Art.116 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă: „Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. Cererea de repunere în termen se depune la instanţa judecătorească care efectuează actul de procedură şi se examinează în şedinţă de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data şi ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluţionarea repunerii în termen. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Participanţii la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă”.

Art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum şi în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural”.

Examinând recursul declarat, Completul de judecată constată că acesta este neîntemeiat și urmează a fi respins, cu menținerea încheierii contestate, din considerentele ce urmează.

Din actele cauzei rezultă că hotărârea primei instanțe a fost recepționată la 4 iunie 2025 de avocatul stagiar Filip Valeriu, reprezentant al lui Cojocari Serghei în baza procurii anexate la dosar (f.d.97-98).

Apelul și cererea de repunere în termen au fost depuse la 4 noiembrie 2025. Apelantul a susținut că nu a cunoscut despre proces și despre hotărâre, întrucât nu ar fi fost citat legal și s-ar fi aflat peste hotarele Republicii Moldova, afirmând că ar fi aflat despre hotărâre abia la 23 octombrie 2025.

Completul constată însă că aceste susțineri sunt contrazise de materialele cauzei, care confirmă recepționarea hotărârii la 4 iunie 2025 de către reprezentantul împuternicit al apelantului. 4

Comunicarea hotărârii către reprezentant produce aceleași efecte juridice ca și comunicarea către partea reprezentată, iar cunoașterea actului judecătoresc de către reprezentant se impută persoanei reprezentate.

În aceste condiții, impedimentul invocat privind necunoașterea hotărârii a încetat la 4 iunie 2025, iar termenul de 30 de zile prevăzut de art. 116 alin. (4) din Codul de procedură civilă a expirat la 4 iulie 2025.

Recurentul nu a prezentat probe privind existența unor circumstanțe obiective și insurmontabile care ar fi împiedicat declararea apelului după 4 iunie 2025.

Faptul aflării sale peste hotarele Republicii Moldova nu constituie un asemenea impediment, în condițiile în care acesta era reprezentat de o persoană împuternicită să efectueze acte de procedură în numele său.

Eventualele omisiuni ale reprezentantului privind informarea persoanei reprezentate sau exercitarea drepturilor procedurale nu pot fi imputate instanței și nu justifică repunerea în termen.

Nici susținerea privind lipsa citării legale în prima instanță nu justifică depunerea apelului la câteva luni după comunicarea hotărârii către reprezentant. Această critică putea constitui un motiv de apel, însă numai cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 116 din Codul de procedură civilă.

Astfel, Completul de judecată constată că instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 116 și art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, respingând cererea de repunere în termen și restituind apelul ca fiind depus tardiv.

Prin urmare, Completul de judecată apreciază că recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins, cu menținerea încheierii din 3 martie 2026 a Curții de Apel Centru.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 alin. (1) Cod de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de Cojocari Serghei, prin intermediul avocatului Rezuș Andrei. Menține încheierea din 3 martie 2026 a Curții de Apel Centru, emisă în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Crinițîna Raisa împotriva lui Cojocari Serghei privind partajarea bunului imobil prin vânzarea la licitație și distribuirea prețului către coproprietari proporțional cotelor-părți ale acestora. Decizia este irevocabilă. Președinte Diana Stănilă Judecători Elena Croitor Ion Munteanu 5