1reab-25/2015 — Art.58-1 a CP RSFSR

Prin sentința Tribunalului militar al armatei mecanizate din 06 februarie 1948 Poltavcenko Ghenadii Grigorievici a fost condamnat în baza art. 58-1 „a” Cod penal al RSFSR la 15 ani privațiune de libertate, cu interdicție în drepturi pe un termen de 5 ani și confiscarea obiectelor de preț.

Potrivit sentinței, Poltavcenko Ghenadii a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru faptul că, locuind în orașul Odessa, teritoriu temporar ocupat de trupele germano-române, în martie 1944, în legătură cu trecerea la ofensivă a armatei sovietice și retragerea trupelor române, împreună cu familia sa a fugit în România și s-a stabilit cu traiul în or. Râmnicu Vâlcea. După sosirea unităților armatei sovietice pe teritoriul României, inculpatul, s-a eschivat de la repatriere în URSS și a rămas să locuiască pe teritoriul României. Ulterior, și-a perfectat actele de identitate false cu numele „Petricescu Ghenadii”, s-a dat drept refugiat din Polonia și a locuit în România pînă la data arestării, adică pînă în noiembrie 1947.

Procurorul General Adjunct, Igor Serbinov, a declarat recurs în anulare, invocînd temeiul prevăzut de art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea sentinței Tribunalului militar al armatei mecanizate din 06 februarie 1948 cu încetarea procesului penal și reabilitarea condamnatului, pe 1 motiv că nu au fost întrunite elementele infracțiunii incriminate. În motivarea recursului în anulare, Procurorul General Adjunct invocă faptul, că în cadrul examinării cauzei nu a fost dovedită vinovăția inculpatului Poltavcenko Ghenadii, deoarece probele acumulate nu erau suficiente pentru calificarea acțiunilor inculpatului Poltavcenko G. în baza art. 58-1 „a” Cod penal al RSFSR, deoarece ele nu confirmă faptul că inculpatul prin acțiunile sale a prejudiciat potențialul militar, independența statală sau inviolabilitatea teritorială a URSS, așa cum prevede acest articol. Astfel, consideră recurentul că condamnarea lui Poltavcenko Ghenadii constituie un viciu fundamental comis în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, deoarece a fost încălcat dreptul la un proces echitabil.

Judecând recursul în anulare în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul lărgit consideră că recursul urmează a fi admis din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (1), coroborat cu art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac. Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Articolul 6 alin. (1) pct. 44) Cod de procedură penală, stipulează că prin viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărîrea pronunțată se înțelege încălcarea esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale. La 30 septembrie 1992 a intrat în vigoare Legea nr. 1225-XII din 08.12.1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice. Colegiul lărgit menționează că, potrivit art. 3 al Legii menționate, sunt declarate nevinovate și urmează a fi reabilitate în fața societății și reintegrate în drepturi, indiferent de locul de trai în prezent, toate persoanele care, în perioada dintre 7 noiembrie 1917 și 23 iunie 1990, au fost supuse represiunilor politice în baza deciziilor organelor de stat judiciare sau extrajudiciare pentru „activitate contrarevoluționară”. Sub acest aspect, instanța de recurs în anulare reține că, Poltavcenko Ghenadii a fost condamnat la 06 februarie 1948, prin sentința Tribunalului militar al armatei mecanizate pentru comiterea infracțiunii stipulate la art. 58-1 „a” Cod penal al RSFSR, în lipsa elementelor infracțiunii incriminate. 2 Astfel rezultă că, instanța a ignorat în mod vădit principiile și normele unanim recunoscute și fundamentale ale unui proces penal echitabil, conform cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, de către o instanță imparțială, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Ținînd cont de cele constatate și de prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, Colegiul lărgit găsește prezente în speța vizată motive întemeiate de a interveni în hotărârea judecătorească irevocabilă de condamnare a lui Poltavcenko Ghenadii în baza art. 58-1 „a” Cod penal al RSFSR, cu casarea acesteia și, în temeiul prevederilor art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, cu încetarea procesului penal, pe motiv că există circumstanțe care exclud tragerea persoanei la răspundere penală. Prin urmare, în temeiul circumstanțelor nominalizate, recursul în anulare urmează a fi admis, cu casarea totală a hotărârii irevocabile contestate, ca fiind afectată de un viciu fundamental și dispunerea încetării procesului penal, pe motiv că sunt prezente circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin.(1) pct.2) lit. b), art.453 alin.(1), art. 457 alin.(3) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General Adjunct, Igor Serbinov, casează sentința Tribunalului militar al armatei mecanizate din 06 februarie 1948, cu încetarea procesului penal în privința lui Poltavcenko Ghenadii Grigorievici condamnat în baza art. 58-1 „a” Cod penal al RSFSR. Decizia este irevocabilă. Publicată integral la 25 iunie 2015. Președinte Petru Ursache Judecător Nadejda TOMA Judecător Ghenadie NICOLAEV Judecător Vladimir TIMOFTI Judecător Petru MORARU 3