1reab-51/2017 — art.54-1b CP al RSSU

Dosarul nr. 1reab-51/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

31 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Ghenadie Nicolaev,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma și Petru Moraru

a judecat, fără citarea părților, recursul în anulare declarat de adjunctul

Procurorului General, Roșioru Mircea, împotriva sentinței Tribunalului militar al armatei

nr.57 din 20 mai 1944 și deciziei Tribunalului militar al Districtului militar Odessa din 01

februarie 1955, în cauza penală privindu-l pe

Lupașco Feodor xxxxx, născut în anul xxxxx,

originar din sat. xxxxx, r-nul xxxxx, domiciliat

în sat. xxxxx, r-nul xxxxx, xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

31.07.2017 – 31.10.2017 (instanța de recurs în

anulare)

C O N S T A T Ă:

Feodor xxxxx, a fost condamnat în baza art.2 al Decretului Prezidiului Sovietului Suprem

al URSS din 19 aprilie 1943 la 20 ani muncă silnică, cu interdicție în drepturi pe un termen

de 3 ani.

condamnat pentru faptul că, locuind pe teritoriul temporar ocupat de către trupele germano-

române, în martie 1943, după evadarea din lagărul prizonierilor militari, s-a angajat

benevol în serviciul la autoritățile de ocupație din orașul Tiraspol în calitate de polițist,

funcție pe care a deținut-o până în iunie 1943, fiind responsabil de menținerea ordinii

stabilite de autoritățile române. Din august 1943 și până în aprilie 1944, inculpatul a deținut

funcția de secretar al primăriei sat. Bîcioc. Exercitându-și obligațiile de serviciu, inculpatul

Lupașco Feodor a contribuit în mod activ la menținerea regimului de ocupație instaurat,

participând la colectarea impozitelor și produselor agricole pentru ostașii armatei române,

precum și la confiscarea averii pentru neplata taxelor. În cazul în care ordinile sale nu erau

respectate, cetățenii erau maltratați.

1

În ședința de judecată inculpatul Lupașco Feodor și-a recunoscut vinovăția în

cele incriminate și a declarat că, locuind pe teritoriul temporar ocupat de către trupele

germano-române, după evadarea din lagărul prizonierilor militari, în martie 1943 s-a

angajat în calitate de polițist la autoritățile de ocupație, deținând această funcție până în

iunie 1943. Din august 1943 și până în aprilie 1944, a deținut funcția de secretar al primăriei

sat. Bîcioc. A susținut că, exercitându-și obligațiile sale de serviciu a fost responsabil de

menținerea ordinii stabilite de autoritățile române. A îndeplinit toate indicațiile autorităților

române, a participat nemijlocit la colectarea produselor alimentare și hainelor pentru

armata română. Iar cei care nu respectau ordinile lui, în mod forțat li se confiscau bunurile.

A recunoscut că au fost cazuri când unii cetățeni erau maltratați pe motiv că refuzau să

execute ordinele.

1955 acțiunile lui Lupașco Feodor au fost recalificate din art. 2 al Decretului Prezidiului

Sovietului Suprem al URSS din 19 aprilie 1943 în baza art. 54-1 ‘’b’’ Cod penal al RSSU,

cu aplicarea art.46 Cod penal al RSSU, stabilindu-i pedeapsa de 10 ani privațiune de

libertate. În rest sentința a fost menținută fără careva modificări.

În legătură cu ispășirea pedepsei, Lupașco Feodor a fost eliberat din locul de

detenție.

invocând prevederile art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, în care solicită casarea

sentinței Tribunalului militar al armatei nr.57 din 20 mai 1944 și deciziei Tribunalului

militar al Districtului militar Odessa din 01 februarie 1955, cu încetarea procesului penal

și reabilitarea lui Lupașco Feodor, pe motiv că există circumstanțe care exclud tragerea

inculpatului la răspundere penală.

În susținerea celor menționate în textul recursului în anulare, Adjunctul

Procurorului General invocă faptul că, probele administrate în cauza dată nu sunt suficiente

pentru calificarea acțiunilor inculpatului Lupașco Feodor în baza art. 54-l „b” Cod penal al

RSSU pentru trădare de patrie, deoarece ele nu confirmă faptul că inculpatul prin acțiunile

lui a prejudiciat potențialul militar, independența statală sau inviolabilitatea teritorială a

URSS așa cum prevede dispoziția art. 54-1 „b” Cod penal al RSSU.

Mai mult ca atât, instanța de judecată a încălcat în mod flagrant dreptul inculpatului

la apărare, examinând cauza penală în lipsa apărătorului, a cărui participare în cazul dat era

obligatorie.

Astfel, condamnarea lui Lupașco Feodor, pentru trădare de patrie constituie un

viciu fundamental comis în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea

pronunțată, întrucât a fost încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil.

Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis din următoarele

considerente.

Potrivit art. 452 alin. (1), coroborat cu art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală,

Procurorul General și adjuncții lui, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în

anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac.

2

Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor

de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente a afectat hotărârea atacată.

La 30 decembrie 1992 a intrat în vigoare Legea nr. 1225-XII din 08.12.1992 privind

reabilitarea victimelor represiunilor politice.

Colegiul penal lărgit menționează că, potrivit art. 3 al Legii nominalizate, sunt

declarate nevinovate și urmează a fi reabilitate în fața societății și reintegrate în drepturi,

indiferent de locul de trai în prezent, toate persoanele care, în perioada dintre 7 noiembrie

1917 și 23 iunie 1990, au fost supuse represiunilor politice pe teritoriul actualei Republici

Moldova, precum și pe teritoriul altui stat, inclusiv cele care au fost condamnate pentru

„trădare de patrie”.

Ținînd cont de cele constatate și de prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod

de procedură penală, Colegiul penal lărgit găsește prezente în speța dată motive întemeiate

de a interveni în hotărârile judecătorești irevocabile de condamnare a lui lui Lupașco

Feodor, cu casarea acestora și, în temeiul prevederilor art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, încetează procesul penal, pe motiv că există circumstanțe care exclud

tragerea persoanei la răspundere penală, cu reabilitarea condamnatului.

În contextul celor expuse, Colegiul penal lărgit conchide că recursul în anulare este

întemeiat și urmează a fi admis.

457 alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul în anulare declarat de adjunctul Procurorului General, Roșioru

Mircea, casează sentința Tribunalului militar al armatei nr.57 din 20 mai 1944 și decizia

Tribunalului militar al Districtului militar Odessa din 01 februarie 1955, cu încetarea

procesului penal în privința lui Lupașco Feodor xxxxx condamnat în baza art. 54-1 „b” Cod

penal al RSSU, pe motiv că există circumstanțe care exclud tragerea persoanei la răspundere

penală.

Lupașco Feodor xxxxx este reabilitat în fața societății și reintegrat în drepturi.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 31 octombrie 2017.

Președinte Ghenadie Nicolaev

Judecători Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

3