1ra-560/2015 — art. 264 alin. 5 CP

1ra-560/2015 — art. 264 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-560/2015

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

06 mai 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de inculpat și

avocatul Eni Oleg în numele acestuia, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 15 ianuarie 2015, în cauza penală privindu-l pe

MATIȘEVSCHI Nicolae Vasile, născut la 01 ianuarie

1953, originar și domiciliat în or. Căușeni, str. 31 August, 73.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.04.2014 – 30.09.2014;

Instanța de apel: 30.10.2014 – 15.01.2015;

Instanța de recurs: 08.04.2015 – 06.05.2015.

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (5) Cod

penal, la 6 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis și cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani. În temeiul art. 90 alin. (1) Cod

penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 ani.

octombrie 2013, aproximativ la orele 12.00, aflîndu-se pe traseul R-30 la kilometrul 34 +500m

Anenii Noi – Căușeni și deplasîndu-se la volanul autocamionului de model „ZIL” cu numărul de

înmatriculare CS AI 187, din direcția s. Grigorievca, r-nul Căușeni, în direcția or. Căușeni,

cunoscînd că frîna de la roata dreaptă din față este defectată, nu a lichidat defectul la timp, prin

ce a încălcat prevederile pct. 122 din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărîrea

Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, la fel, nu a ales corect viteza de deplasare din punct de

vedere tehnic, acțiuni prin care a încălcat și prevederile pct. 45 din Regulamentul circulației

rutiere, iar ca rezultat s-a tamponat cu automobilul de model „VAZ 21061”, cu numărul de

înmatriculare CS AA 171, la volanul căruia se afla cet. Acatrini E., avîndu-i ca pasageri pe

Greadcenco S. pe bancheta din față, iar pe Bumbu M. și Bumbu V. pe bancheta din spate și în

urma accidentului produs, Acatrini E., Bumbu V. și Bumbu M. au decedat, iar lui Greadcenco S.

i-au fost cauzate doar leziuni corporale.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmate de probele administrate, instanța a reținut

1

că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (5) Cod penal, adică încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de

exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport,

încălcare ce a cauzat din imprudență decesul a trei persoane și vătămarea corporală ușoară a

unei persoane.

401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către acuzatorul de stat și

inculpat.

3.1. Procurorul a solicitat casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri, prin care să i se stabilească lui Matișevschi N., pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (5) Cod penal, pedeapsa de 8 ani închisoare, cu executarea acesteia în

penitenciar de tip deschis și cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 5 ani.

În motivarea apelului, procurorul a indicat că instanța de fond a ajuns la concluzia justă că

vinovăția inculpatului este dovedită integral prin probele acumulate și cercetate și acțiunile lui

Matișevschi N. se încadrează în baza art. 264 alin.(5) Cod penal, însă incorect a apreciat

principiile legale de individualizare a pedepsei, aplicîndu-i inculpatului o pedeapsă inechitabilă

în coraport cu fapta comisă și consecințele survenite. Nu s-au luat în considerație criteriile de

individualizare a pedepsei, gradul de vinovăție a inculpatului, care grav a neglijat cerințele

Regulamentului Circulației Rutiere și, în consecință, a comis un accident soldat cu decesul a trei

persoane. Deși s-a comis o infracțiune din imprudență, aceasta se raportează la categoria celor

grave.

3.2. Inculpatul a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care dînsul

să fie achitat de învinuirea ce i se incriminează, din motiv că instanța de fond a neglijat

prevederile legislației naționale și internaționale la care Republica Moldova este parte.

Apelantul a specificat că nu neagă faptul că într-adevăr a comis accidentul rutier, care s-a soldat

cu decesul a trei persoane și în acest accident este implicat el. Este regretabil acest fapt și

personal trece greu prin cele întâmplate, nu a fost și nici nu a rămas indiferent față de situația

dată, din start a contribuit la desfășurarea unei anchete complete și obiective, din inițiativă

proprie a susținut material și moral rudele celor decedați. Însă, organul de urmărire penală nu a

efectuat o verificare minuțioasă a tuturor circumstanțelor cauzei, nu a acumulat probe ce ar

demonstra totalmente vinovăția sa de cele întîmplate.

inculpatului a fost respins, ca nefondat, iar apelul declarat de procuror a fost admis parțial, cu

casarea parțială a sentinței, în partea aplicării pedepsei și cu dispunerea condamnării lui

Matișevschi N., în baza art. 264 alin. (5) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip deschis și cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un

termen de 5 ani.

În rest sentința a fost menținută fără careva modificări.

reținută de către instanța de fond este în concordanță cu circumstanțele stabilite și probele

administrate și expuse în cuprinsul hotărîrii atacate.

2

Astfel, instanța de apel a conchis că instanța de fond, analizînd probele administrate prin

prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenții,

concludenții, utilității și veridicității, a stabilit o corectă situație de fapt, dînd faptelor reținute în

sarcina inculpatului, o încadrarea juridică corespunzătoare.

Însă, în partea ce ține de individualizarea pedepsei, a fost admisă o eroare de drept, care

urmează a fi corectată de instanța de apel.

Așadar, s-a specificat că pentru acțiunile infracționale prevăzute de art. 264 alin. (5) Cod

penal, legea penală prevede pedeapsa sub formă de închisoare de la 6 la 10 ani cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 5 ani.

La stabilirea măsurii pedepsei instanța de fond a reieșit din gravitatea infracțiunii săvîrșite

de inculpat, care a comis o infracțiune din categoria celor grave, de faptul că se atestă

circumstanțe ce atenuează răspunderea inculpatului, caracteristica pozitivă de la locul de trai,

repararea benevolă a pagubei pricinuite și de faptul că nu există circumstanțe agravante, s-a ținut

seama și de părerea succesorilor părților vătămate, care au solicitat ca inculpatul să nu fie izolat

de societate, or lui Matișevschi N. i s-a aplicat prevederile art. 90 alin. (l) Cod penal și pedeapsa

a fost suspendată pe un termen de probă de 5 ani.

În contextul circumstanțelor respective, instanța de apel a constatat că instanța de fond i-a

stabilit inculpatului o pedeapsă prea blîndă, care nu este în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a legii penale și din aceste considerente s-a apreciat ca fiind întemeiate

argumentele invocate în apelul declarat de procuror precum că instanța de fond a apreciat

incorect principiile legale de individualizare a pedepsei. Ținînd cont de gravitatea infracțiunii

comise de Matișevschi N. și gravitatea consecințelor survenite, manifestate prin decesul a trei

persoane și cauzarea de vătămare corporală ușoară a unei persoane, instanța de apel a statuat că

pedeapsa sub formă de 6 ani închisoare, cu ispășirea acesteia în penitenciar de tip deschis și cu

privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 5 ani, este o pedeapsă

echitabilă, care va atinge scopul legii penale de restabilire a echității sociale.

Cu privire la argumentele invocate de inculpat în cererea sa de apel, instanța le-a apreciat

nefondate și a specificat că, la caz, organul de urmărire penală a efectuat o verificare minuțioasă

și detailată a tuturor circumstanțelor cauzei, a acumulat probe ce demonstrează indubitabil

vinovăția inculpatului.

Totodată, instanța de apel a respins argumentul inculpatului precum că raportul de

expertiză auto-tehnică de cercetare a circumstanțelor accidentului rutier nu conține concluzii

referitor la toate aspectele relevante cauzei, deoarece în ședința de judecată s-a constatat cu

certitudine că raportul nominalizat este complet și că concluziile expertului sunt clare și

întemeiate și nu există careva îndoieli în privința lor.

În consecință, instanța de apel a specificat că indiferent de tipul și varietatea transportului,

asigurarea securității în transport este cea care reflectă gradul de protecție a participanților la

trafic și a societății în ansamblu, împotriva accidentelor în transport. Speța dată constituie un

exemplu elocvent al lipsei de siguranță în trafic, demonstrînd însemnătatea și seriozitatea

consecințelor care pot surveni în condițiile de atitudine superficială față de securitatea în traficul

rutier, principiul priorității vieții și integrității corporale a participanților la trafic fiind grav

încălcat.

3

inculpatul au atacat-o cu recursuri ordinare.

6.1. Potrivit cererii de recurs declarate de apărătorul Eni O., în numele inculpatului, se

solicită casarea deciziei instanței de apel și menținerea în vigoare a sentinței.

Recurentul specifică că, contrar exigenților expuse în art. 75 Cod penal și 24, 384 și 414

Cod de procedură penal, instanța de apel, din oficiu, adică neîntemeiat, a depășit limitele

învinuirii și a încălcat principiul contradictorialității în procesul penal. La fel, împrejurările

invocate de instanța de apel nu au fost atestate prin probele examinate de prima instanță, sau

materialele din cauza penală, sau în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel,

persistînd situația de fapt și de drept constatată de prima instanță.

Pe lîngă această, în descriptivul deciziei atacate, instanța de apel nu a argumentat în nici un

fel excluderea aplicării față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal.

Potrivit art. 103 alin. (3), 104 alin. (2) Cod de procedură penală, inculpatul nu poate fi

forțat să mărturisească împotriva sa, sau să-și recunoască vinovăția și nu poate fi tras la

răspundere pentru refuzul de a face astfel de declarații. În pofida acestor prevederi legale, la

modificarea pedepsei instanța de apel a luat în considerare neîntemeiat faptul că inculpatul nu și-

a recunoscut vina în fața instanței de fond.

Prin urmare, circumstanțele enunțate denotă, în mod concludent, că hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele legale pe care se întemeiază soluția, fiind aplicată inculpatului o pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale, iar apelul procurorului a fost greșit admis de către

instanța de apel.

Mai mult, recurentul susține că, atît în cadrul ședințelor de judecată în instanța de fond, cît

și în instanța de apel, reprezentantul succesorului părții vătămate a pledat pentru aplicarea față

de inculpat a unei pedepse non-privative de libertate, reieșind din faptul că ultimul este de vîrstă

înaintată, a dat dovadă de un comportament onest, a recuperat prejudiciul cauzat și nu prezintă

pericol pentru societate.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală.

6.2. Inculpatul, potrivit cererii de recurs, solicită casarea deciziei instanței de apel și

dispunerea achitării lui, din motiv că în acțiunile sale nu se întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii incriminate.

Recurentul menționează că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în cererea sa de apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărîrii sau acesta este expus neclar și

pedeapsa aplicată lui este contrar prevederilor legale.

După care recurentul reiterează aceleași argumente ca și în cererea de apel, invocînd

motivul aprecierii eronate a probelor din dosar de către instanța de apel.

Prin urmare, inculpatul pledează pentru aplicarea unei pedepse ne privative de libertate,

din motiv că la vîrsta de 61 de ani nu poate fi periculos pentru societate, iar problemele de

reeducare și corectare sînt deja executate, deoarece persoana care trece printr-un accident rutier

cu consecințe de deces este deja pedepsită.

4

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

și 10) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt vădit neîntemeiate, pentru

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel,

fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute expres de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurenți.

Din conținutul recursurilor ordinare declarate se conchide că recurenții invocă ca temei de

drept pct. 6) și 10) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, sau în cazul cînd au fost aplicate

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Reieșind din dispozițiile legale expuse supra, raportate la alegațiile recurenților descrise în

textele recursurilor declarate, se constată că, în esență, recurenții critică decizia instanței de apel

în mare parte din motiv că neîntemeiat s-a aplicat față de inculpat pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 6 ani și au fost excluse prevederile art. 90 Cod penal, mai mult,

instanța de apel nu și-a motivat corespunzător soluția adoptată.

Analizînd criticile formulate, prin prisma temeiurilor circumscrise cazurilor de casare

prevăzute de pct. 6) și 10) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, instanța de recurs

apreciază argumentele invocate de recurenți, ca fiind nefondate, avînd în vedere în acest sens

următoarele considerente.

Or, efectuînd o verificare minuțioasă a materialelor din dosar se conchide că la judecarea

apelurilor instanța a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție

corectă privind condamnarea inculpatului în baza art. 264 alin. (5) Cod penal, la 6 ani

închisoare, care este argumentată și corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept stabilite

în cauză.

Mai mult, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel, în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat probele administrate la dosar,

verificîndu-le sub aspectul pertinenții și concludenții, fapt ce face ca concluzia despre vinovăția

inculpatului de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (5) Cod penal, să fie una legală

și întemeiată, iar pedeapsa aplicată - în limita sancțiunii prevăzute de articolul respectiv al legii

penale.

În continuare, în vederea respingerii argumentelor din recursuri privitor la chestiunea de

apreciere eronată a probelor, Colegiul penal amintește că la etapa judecării recursului ordinar nu

5

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu

stabilește o altă situație de fapt, decît cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, aceasta

fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel. Deci, instanța de recurs nu va examina

criticile referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a

anumitor elemente faptice, ci va verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de

apel, corectitudinea condamnării inculpatului privind învinuirea imputată acestuia prin

rechizitoriu.

Colegiul penal mai specifică că, după cum rezultă din prevederile art. 314 Cod de

procedură penală, instanța de judecată este obligată, în procesul judecării cauzei, să cerceteze

nemijlocit și sub toate aspectele, probele prezentate de părți, creîndu-le acestora condiții

necesare pentru cercetarea multilaterală și în deplină măsură a circumstanțelor cauzei. Prin

urmare, opozabil celor enunțate de recurenți, instanța de recurs, verificînd materialele dosarului,

relevă că judecînd apelurile instanța a examinat cauza sub toate aspectele, adoptînd o soluție

corectă în cauza deferită judecății și a dat dovadă de suficientă diligență pentru a constata și a

aprecia corect cele săvîrșite de Matișevschi N.

Cît privește critica subsidiară invocată de recurenți precum că instanța de apel la judecarea

apelurilor declarate de partea acuzării și inculpat nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul inculpatului, Colegiul penal menționează că motivarea hotărîrii este un proces

de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea

tuturor elementelor amănunțit, atîta timp cît sunt valorificate toate aspectele relevante din punct

de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărîrii

penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de fapt, instanța

de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută și a

concluzionat corect că aceasta se circumscrie încadrării juridice în baza căreia Matișevschi N. a

fost condamnat.

Așadar, Colegiul penal consideră că temeiurile pentru recurs invocate de recurenți nu sunt

incidente în prezenta cauză, iar instanța ierarhic inferioară și-a motivat just soluția adoptată,

acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal la soluționarea chestiunii cu

privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, iar în sprijinul statuării respective se

relevă că, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singura în măsură să

înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis

această infracțiune, avînd deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective,

ținînd seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Aplicarea corectă și echitabilă a pedepsei este unul dintre principiile de bază a justiției

penale. Criteriile de individualizare aplicate de către instanțele de judecată la stabilirea pedepsei

determină caracterul personal și proporțional al acesteia.

Limitele termenelor de pedeapsă, prevăzute în partea specială sînt determinate de

încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvîrșite. Gravitatea acesteia constă

în modul și mijloacele de săvîrșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a

fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce în urma săvîrșirii infracțiunii.

Categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi stabilit este în dependență de

6

circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art.76 – 77 Cod penal, precum și, efectele

acestora prescrise în art. 78 Cod penal.

De asemenea, se reține că, la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul

criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după cuantumul pedepsei

prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii alăturate și distincte: persoana

infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în

vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al

activității infracționale săvârșite, și anume, la caz, trebuie avute în vedere că, în urma acțiunilor

din imprudență a inculpatului Matișevschi N., a survenit decesul a trei persoane și unei persoane

i-au fost cauzate leziuni corporale ușoare.

Astfel, Colegiul penal menționează că, pedeapsa se consideră echitabilă cînd aceasta

impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea infracțiunii

săvîrșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor

victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, au fost valorificate de

instanța de apel anume în această ordine, fiindu-i stabilit inculpatului termenul de pedeapsă

prevăzut de art. 264 alin. (5) Cod penal, în cuantum de 6 ani închisoare, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip deschis și cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un

termen de 5 ani.

După efectuarea acestei proceduri de individualizare și stabilirea duratei și cuantumului

pedepsei, în cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de individualizare a acesteia, dar în

aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea tipului de penitenciar și

soluționarea chestiunii dacă pedeapsa numită inculpatului, urmează a fi pusă în executare ori sub

condiția personalității acestuia de a se corecta și reeduca, aceasta poate fi suspendată

condiționat.

În cauza deferită judecății instituția suspendării condiționate a pedepsei, de altfel după cum

corect a fost stabilit și de instanța de apel, nu poate fi aplicată, reieșind din consecințele deosebit

de grave cauzate în urma accidentului rutier care a avut loc în împrejurările descrise detaliat în

actul de sesizare a instanței.

De asemenea, contrar celor susținute de inculpat, instanța de recurs conchide că, la caz, s-a

demonstrat indubitabil legătura cauzală între încălcarea regulilor securității circulației rutiere și

de exploatare a mijlocului de transport de către Matișevschi N. și consecințele survenite, adică

decesul a trei persoane. În ipoteza în care vinovăția inculpatului a fost pe deplin demonstrată,

prin probatoriul administrat, criticele recurentului și în această parte sunt neîntemeiate.

Mai mult, în aceiași ordine de idei, se reține că, potrivit practicii judiciare, deși legea nu

îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma convingerea cu privire la posibilitatea

făptuitorului de a se îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și

motiveze hotărârea de suspendare condiționată a executării pedepsei, indicând precis acele

motive pe care s-a întemeiat convingerea ei.

Prin îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege nu se creează un drept pentru condamnat, ci

doar o vocație a acestuia la această măsură de individualizare judiciară a pedepsei. Respectiv,

instanța, după propria sa convingere poate aplica, sau exclude aplicarea prevederilor art. 90 Cod

7

penal.

Astfel, alegațiile recurenților privitor la faptul că instanța de apel nu și-a motivat

corespunzător decizia adoptată, în partea ce ține de excluderea prevederilor art. 90 Cod penal,

nu sunt întemeiate, întrucît așa cum se vede și de mai sus, instanța este obligată să motiveze

aplicarea acestor prevederi, nu și excluderea lor, în cauza dată, instanța de apel a motivat

corespunzător necesitatea aplicării pedepsei cu închisoarea față de inculpat.

Prin urmare, Colegiul apreciază că, instanța de apel corect a ajuns la concluzia că instanța

de fond a individualizat greșit pedeapsa aplicată inculpatului Matișevschi N., pentru infracțiunea

săvîrșită. La fel, corect s-a menționat că, în cauza dată nu au fost stabilite circumstanțe

agravante, iar circumstanțele că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, la locul de trai

se caracterizează pozitiv, faptul că inculpatul a contribuit material și a ajutat familiile celor

decedați, confirmat în ședința de judecată și de către succesorii victimelor, lipsa antecedentelor

penale, se constată ca circumstanțe atenuante, din care considerente pedeapsa aplicată

inculpatului a fost redusă pînă la minimul pedepsei cu închisoare prevăzut la art. 264 alin. (5)

Cod penal, de 6 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 5 ani.

Din acest punct de vedere se conchide că, în fapt, în cauză nu s-au comis erorile de drept

prevăzute în pct. 6), nici din pct. 10) a alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, la care se

face referință, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, pedeapsa stabilită

inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în limitele legii, din care considerente se

dispune inadmisibilitatea recursurilor declarate.

Avînd în vedere considerentele expuse și raportînd situația reținută în cauză, la prevederile

art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că la judecarea cauzei

în ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-

419 Cod de procedură penală, iar argumentele din recursurile ordinare declarate de avocatul Eni

O. în numele inculpatului, precum și cel declarat de însuși inculpat sunt vădit neîntemeiate.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpat și avocatul Eni Oleg în numele

acestuia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 ianuarie 2015, în

cauza penală privindu-l pe Matișevschi Nicolae Vasile, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 19 iunie 2015.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

8