1ra-282/2015 — art.362/1 alin.2 lit.c CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.362/1 alin.2 lit.c CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.5,6,12 CPP
1ra-282/2015 — art.362/1 alin.2 lit.c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1ra- 282/2015
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
06 mai 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte: Ursache Petru,
judecători: Toma Nadejda, Moraru Petru, Sternioală Oleg, Bejenaru Iurie,
judecînd, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul
Matușenco Ion în numele inculpatului Luța Gheorghe Mihail, prin care se solicită
casarea sentinței Judecătoriei Centru mun.Chișinău din 23 mai 2011 și deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2014, în cauza penală
în privința lui
Luța Gheorghe Mihai, născut la
04.04.1976, originar din r-ul Strășeni, sat.
Vorniceni, domiciliat mun.Chișinău,
str.Cuza Vodă nr.9 ap.122.
Termenul de examinare a cauzei:
Instanța de fond: 01.11.2010 – 23.05.2011
Instanța de apel: 21.06.2011 – 07.03.2012
08.07.2013 – 11.11.2013
23.09.2014 – 03.11.2014
Instanța de recurs: 04.03.2013 – 28.05.2013
04.03.2014 – 24.06.2014
05.02.2015 – 06.05.2015
Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție, asupra recursului,
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 23 mai 2011, Luța
Gheorghe a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 3621 alin. (2) lit. c)
Cod penal la amendă în mărime de 500 unități convenționale, echivalentul a
10 000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o
anumită activitate ce ține de organizarea migrației pe un termen de 1 (un) an.
S-a dispus încasarea de la Luța Gheorghe în beneficiul lui Andriuța Valeriu,
prejudiciul material în sumă de 450 Euro, conform cursului oficial în valută
națională, la momentul executării hotărîrii.
1
În fapt, instanța de fond a reținut, că Luța Gh. pe parcursul lunii
octombrie 2006, aflîndu-se în mun. Chișinău, acționînd prin înțelegere prealabilă
și de comun acord cu cet. Spătar B. (în privința căruia a fost pronunțată o hotărîre
definitivă de condamnare pe acest caz), urmărind scopul obținerii unui folos
financiar în mărime de 3 500 Euro, ceea ce la acel moment conform cursului
oficial al BNM constituia suma de 58 156 lei, a întreprins acțiuni privind
organizarea intrării și șederii ilegale pe teritoriul Irlandei, prin tranzitarea
teritoriului mai multor țări al cetățeanului Republicii Moldova Andriuță V., care
nu este nici cetățean, nici rezident al acestei țări.
Astfel, la începutul lunii octombrie 2006, Andriuță V. a solicitat lui Spătar B.
(care acționa de comun acord și împreună cu Luța Gheorghe) să-i organizeze
intrarea și șederea legală pe teritoriul Irlandei.
În aceste circumstanțe, Luța Gh., acționînd de comun acord și împreună cu
Spătar B., i-a comunicat lui Andriuță V. (despre care cunoștea că nu dispune de
modalități legale de intrare și ședere pe teritoriul Irlandei) că-i poate organiza
intrarea și șederea legală pe teritoriul Irlandei contra sumei de 3 500 Euro, fapt
pentru care este necesar să prezinte copia buletinului de identitate și cîteva
fotografii.
În continuare, în aceiași perioadă de timp a lunii octombrie 2006, Andriuță
V. i-a transmis lui Spătar B. suma de bani solicitată, în mărime de 3500 Euro,
copia buletinului de identitate, precum și cîteva fotografii, necesare pentru
confecționarea documentelor false, ce urmau a fi folosite pentru organizarea
migrației ilegale a lui Andriuță V.
La 04 octombrie 2006, Luța Gh. acționînd împreună și de comun acord cu
Spătar B., în scopul realizării intențiilor lor infracționale comune, i-a organizat
cet. Andriuță V. transportarea cu trenul din or. Chișinău în or. Kiev, R. Ucraina,
unde aceștia urmau să fie întîlniți de către Luța Gh.
Astfel, la 05 octombrie 2006, Luța Gh. preluînd activitatea infracțională
începută de către Spătar B., cu care acționa împreună și de comun acord, i-a
întîlnit pe aceștia la gara feroviară din or. Kiev, Ucraina, de unde l-a transportat și
cazat la un apartament, închiriat din timp.
Ulterior, Luța Gh., urmînd scopul obținerii unui folos financiar direct de pe
urma organizării migrației ilegale, i-a transmis lui Andriuță V. un pașaport al
Republicii Lituania cu fotografia și datele de anchetă a unei persoane
necunoscute, care potrivit indicației lui Luța Gh., urma să fie folosit de către
Andriuță V. pentru legitimare la intrarea și șederea pe teritoriul Irlandei, precum
și a țărilor ce urmau a fi tranzitate în acest scop. Andriuță V. observînd caracterul
ilegal al acestei migrațiuni a refuzat de a pleca cu acest document fals și a revenit
în Republica Moldova.
La sfîrșitul lunii octombrie 2006, Andriuță V. s-a deplasat cu autocarul în R.
Ucraina, or. Odessa, unde a fost întîlnit de către Spătar B., care l-a cazat într-un
apartament închiriat din timp de către Luța Gh.
2
Astfel, Luța Gh. aflîndu-se în acest apartament din or. Odessa, R. Ucraina,
acționînd de comun acord și împreună cu Spătar B., urmărind scopul obținerii
unui folos financiar direct de pe urma organizării migrației ilegale, a primit în
acest scop de la Spătar B., în prezența lui Andriuță V. suma de bani în mărime de
450 Euro, ceea ce la acel moment conform cursului oficial al BNM constituia suma
de 7 470 lei.
Totodată, în aceste circumstanțe Luța Gh. i-a transmis lui Andriuță V. un
pașaport al Republicii Lituania fals, în care au fost efectuate schimbări ale
conținutului inițial prin înlăturarea mecanică a fotografiei posesorului precedent
cu înlocuirea fotografiei lui Andriuță V. și păstrarea datelor de anchetă.
Conform intenției infracționale a lui Luța Gh. și Spatari B., pașaportul
respectiv fals urma să fie folosit pentru legitimare de către cet. Andriuță V. la
intrarea și șederea ilegală pe teritoriul Irlandei. Totodată, în acest scop, Luța Gh. a
organizat transportarea cet. Andriuță V. cu taxiul la portul maritim din or. Odessa,
de unde la indicația lui Luța Gh. ultimul a procurat bilet de călătorie cu vaporul cu
destinația Odessa–Tbilisi-Georgia, instructîndu-l asupra comportamentului la
trecerea controlului de acte în timpul tranzitării teritoriului Georgiei și Franței.
La sfîrșitul lunii octombrie 2006, Andriuță V. acționînd la indicația lui Luța
Gh. și Spătar B., pentru intrarea pe teritoriul Irlandei, s-a deplasat cu avionul din
or. Tbilisi, Georgia în or. Paris, Franța, unde, în timpul trecerii controlului de
frontieră la ieșirea de pe teritoriul acestei țări a fost reținut și s-a depistat că
deține asupra sa document de identitate lituanian fals.
În drept, prima instanță a încadrat fapta inculpatului Luța Gh. în baza art.
3621 alin. (2) lit. c) Cod penal – organizarea migrației ilegale, adică organizarea în
scopul obținerii direct a unui folos financiar, a intrării, șederii, tranzitării ilegale a
teritoriului statului, a persoanei care nu este cetățean nici rezident al acestuia, de
două persoane.
Sentința a fost atacată cu apeluri de către avocații Matușenco I. și
Lebedinschi A. în numele inculpatului Luța Gh., care au solicitat casarea acesteia,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că fapta
inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.
În motivarea apelurilor au invocat că, instanța de fond eronat a interpretat
circumstanțele de fapt și incorect a aplicat normele de drept. La baza sentinței de
condamnare instanța s-a bazat doar pe declarațiile părții vătămate Andriuță V.,
care au fost combătute de materialele cauzei. Acuzatorul de stat n-a prezentat
probe pertinente și concludente ce ar fi demonstrat vinovăția inculpatului Luța
Gheorghe, în săvîrșirea infracțiunii incriminate.
Prin decizia Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 07 martie 2012,
au fost admise apelurile declarate de avocații Matușenco I. și Lebedinschi A. în
numele inculpatului Luța Gh., casată sentința Judecătoriei sect. Centru, mun.
Chișinău din 23 mai 2011, inclusiv din alte motive, rejudecată cauza și pronunțată
o nouă hotărîre, prin care a fost încetat procesul penal în privința lui Luța Gh. în
baza art. 3621 alin. (2) lit. c) Cod penal, în baza art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de
3
procedură penală pe motiv, că există alte circumstanțe, care exclud sau
condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, instanța de
fond a stabilit cu certitudine că Luța Gheorghe a săvîrșit infracțiunea prevăzută
de art. 3621 alin. (2) lit. c) Cod penal, însă necătînd la faptul că vinovăția
inculpatului Luța Gh. a fost pe deplin dovedită, el nu poate fi tras la răspunderea
penală, deoarece prin ordonanța din 03 iunie 2008 Luța Gh. a fost recunoscut în
calitate de bănuit în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 3621 alin. (2) Cod
penal (f. d. 81 vol. 1) și abia, prin ordonanțele din 07 septembrie 2010 și 10
octombrie 2010, Luța Gh. a fost pus sub învinuire în baza art. 3621 alin. (2) lit. c)
Cod penal (f. d. 184-185 vol. 1) .
Potrivit art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, organul de urmărire
penală nu este în drept să mențină în calitate de bănuit persoana în privința
căreia a fost emisă o ordonanță de recunoaștere în această calitate, mai mult de 3
luni, iar în speța dată au trecut deja 2 ani 3 luni și 4 zile.
Astfel, Luța Gheorghe s-a aflat în calitate de bănuit mai mult decît termenul
limită stabilit de art.63 alin.(2), (5) Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 63 alin. (6) Cod de procedură penală,
calitatea de bănuit a lui Luța Gheorghe a încetat de drept la 03 septembrie 2008,
adică după expirarea a 3 luni de la recunoașterea acestuia în calitate de bănuit.
Astfel, potrivit art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care
pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,
nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului
efectuat peste termen.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 251 Cod de procedură penală,
încălcarea prevederilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal,
atrage nulitatea actului procedural numai în cazul cînd s-a comis o încălcare a
normelor procesual-penale, ce nu poate fi înlăturate decît prin anularea acelui
act, odată ce ordonanțele de punere sub învinuire a lui Luța Gheorghe se
consideră nule, devin nule și toate celelalte acte procedurale de la urmărirea
penală, de la judecarea cauzei și adoptarea sentinței.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recursuri ordinare
procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tăut D., care
invocînd temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură
penală, a solicitat casarea hotărîrii contestate cu menținerea sentinței
Judecătoriei sect. Centru, mun. Chișinău din 23 mai 2011, argumentînd, că
instanța de apel eronat s-a referit la dispoziția art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de
procedură penală, concluzionând că, organul de urmărire penală l-a reținut pe
Luța Gh. în calitate de bănuit mai mult de 2 ani și 3 luni, astfel termenul de bănuit
fiind omis, deoarece conform art.63 alin. (6) Cod de procedură penală, în vigoare
în anul 2008, se menționa că „...dacă pînă la expirarea termenilor indicate în
alin.(2) nu s-a dispus scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, sau punerea sub
învinuire, calitatea de bănuit încetează de drept. Încetarea de drept a calității de
4
bănuit în legătură cu expirarea termenilor indicate în alin.(2), în cazul acumulării
ulterioare a probelor suficiente, nu împiedică punerea persoanei sub învinuire
pentru același fapt”.
Recurentul a invocat că referirea la hotărîrea nr. 26 din 23 noiembrie 2010 a
Curții Constituționale privind declararea neconstituțională a alin.(6) al art. 63 Cod
de procedură penală, contravine prevederilor art. 28 alin. (2) al Legii cu privire la
Curtea Constituțională din care rezultă că „Actele normative sau unele părți ale
acestora declarate neconstituționale devin nule și nu se aplică din momentul
adoptării hotărîrii respective a Curții Constituționale”.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 28 mai
2013 au fost admise recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura
de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tăut D., a fost casată decizia Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 07 martie 2012 și dispusă rejudecarea cauzei de către
aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
În motivarea soluției adoptate instanța de recurs a menționat că, instanța
de apel în decizia contestată s-a pronunțat asupra vinovăției lui Luța Gh.,
apreciind corectă sentința în această parte, iar soluția este adoptată drept urmare
a unor încălcări procesuale la judecarea cauzei, constatînd că organul de urmărire
penală a încălcat prevederile art. 63 Cod de procedură penală și ordonanța de
punere sub învinuire este nulă.
În cazul în care, în opinia instanței de apel, la judecarea cauzei au avut loc
încălcări procesuale și drept urmare a acestor încălcări s-a adoptat o decizie de
încetare a procesului penal, instanța nu era în drept să se pronunțe asupra
fondului cauzei (vinovăția sau nevinovăția), adică instanța nu putea pe aceiași
cauză să adopte două soluții una de încetare, iar alta de condamnare.
Potrivit materialelor cauzei careva acțiuni sau acte ale organului de
urmărire penală de către participanții la proces nu au fost contestate
judecătorului de instrucție, iar instanța de apel nu a cercetat actele procesuale ale
organului de urmărire penală la care se referă în decizia contestată și nu a
verificat dacă părțile au avut obiecții referitor la acțiunile organului de urmărire
penală și dacă au depus vre-o plîngere privind recunoașterea nulității actelor
procesuale efectuate în cadrul urmăririi penale.
Astfel, din cele expuse supra instanța de recurs a conchis că instanța de apel
nu a judecat apelurile avocaților Matușenco I. și Lebedinschi A. în numele
inculpatului Luța Gh. în condițiile legii, deoarece nu s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate, iar motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii și a
adoptat o hotărîre fără verificarea legalității și temeiniciei sentinței.
Colegiul lărgit a menționat că, instanța de apel a avut obligațiunea ca în
conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și
temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate,
avînd în vedere prevederile art. 93, 95, 101 Cod de procedură penală, să se
pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate de avocați în
numele inculpatului Luța Gh., precum și asupra vinovăției sau nevinovăției
5
inculpatului, iar în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărîre legală,
întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de
procedură penală.
Rejudecînd cauza, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 11 noiembrie 2013 au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de
avocații Matușenco I. și Lebedinschi A. în numele inculpatului Luța Gh., cu
menținerea sentinței.
În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, instanța de
fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv
cumulul de probe prin рrisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de
vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor, corect
concluzionînd asupra vinovăției inculpatului Luța Gh. în săvîrșirea infracțiunii
prevăzute de art. 3621 alin. (2) lit. c) Cod penal.
Instanța de apel a apreciat critic argumentele inculpatului Luța Gh., precum
că nu a comis infracțiunea imputată, deoarece aceste afirmații se combat prin
totalitatea de probe cercetate în cadrul ședințelor de judecată a instanțelor de
fond și de apel.
Mai mult, instanța de apel a considerat că, în cazul în care, în opinia apărării,
la judecarea cauzei au avut loc încălcări procesuale aceste acțiuni urmau a fi
contestate. Potrivit materialelor cauzei careva acțiuni sau acte ale organului de
urmărire penală de către participanții la proces nu au fost contestate
judecătorului de instrucție.
Prin urmare, dat fiind că nu a fost abordată nulitatea actelor procedurale,
presupuse a fi viciate juridic, în termenul prevăzut de lege, adică la finisarea
urmăririi penale, ei au pierdut dreptul la contestarea acestor acte, ulterior, adică
în instanțele de judecată, prezumîndu-se că inculpatul și apărătorul său au
acceptat modul în care s-a desfășurat respectivul proces penal.
Nefiind de acord cu decizia adoptată, inculpatul Luța Gh. a declarat
recurs ordinar, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de
procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel din 11 noiembrie
2013, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, invocînd că:
- la momentul săvîrșirii acțiunilor ce i se incriminează, acționa Legea cu
privire la migrațiune din 06.12.2002, prin care noțiunea de migrațiune ilegală era
definită ca intrarea în Republica Moldova, șederea și ieșirea din teritoriul ei cu
încălcarea legislației în vigoare a Republicii Moldova, pe cînd actele infracționale
incriminate au fost comise pe teritoriul Ucrainei;
- au fost încălcate prevederile art. 63 alin. (2) Cod de procedură penală,
deoarece a fost ținut în calitate de bănuit mai mult de 3 luni;
- învinuirea se bazează pe presupuneri, nefiind prezentate de acuzator a
unor probe pertinente ce confirmă vinovăția inculpatului;
- instanța, recunoscându-l vinovat nu a aplicat prevederile art. 60 Cod
penal, prescripția atragerii la răspundere penală, pe cînd infracțiunea săvîrșită
este una puțin gravă, iar de la comiterea ei au expirat 5 ani.
6
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 24
iunie 2014 a fost admis recursul ordinar declarat de inculpatul Luța Gh., casată
total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2013 și
dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de
judecată.
În motivarea soluției adoptate instanța de recurs a menționat că,
instanța de apel contrar prevederilor art. 414, 417 alin. (1) pct. 8) Cod de
procedură penală a pronunțat o hotărîre ilegală și nemotivată, deoarece adoptînd
soluția de respingere a apelurilor declarate de apărători, s-a limitat la o motivare
insuficientă, or recurentul s-a referit la fapte, invocate și în instanța de apel,
precum, că la momentul săvîrșirii actelor infracționale era în vigoare o altă lege
cu privire la migrație, iar acțiunile săvîrșite de inculpat au fost săvîrșite pe
teritoriul Ucrainei, care în opinia lui, nu pot fi calificate ca infracțiune pe teritoriul
Republicii Moldova.
Totodată, instanța de recurs a reținut și faptul că, instanța de apel menținînd
sentința instanței de fond nu a verificat posibilitatea aplicării în privința lui Luța
Gh. a prevederilor art. 60 Cod penal, care stipulează, că persoana se liberează de
la răspunderea penală, dacă din ziua săvîrșirii unei infracțiuni mai puțin grave au
expirat 5 ani, ori, infracțiunea săvîrșită de inculpat este una mai puțin gravă care
s-a consumat în luna octombrie 2006.
Astfel, Colegiul lărgit a ajuns la concluzia, că instanța de apel a examinat pur
formal apelurile declarate, n-a clarificat care circumstanțe sunt relevante pentru
prezenta cauză, ce constituie o eroare de drept ce nu poate fi reparată în instanța
de recurs.
Rejudecînd cauza, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 03 noiembrie 2014 au fost admise apelurile declarate de avocații
Matușenco I. și Lebedinschi A. în numele inculpatului Luța Gh., casată din alte
motive sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 23 mai 2011, în partea
numirii pedepsei și admiterii acțiunii civile, pronunțată o nouă hotărîre, potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care:
Luța Gh. a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.
3621 alin. (2) lit. c) Cod penal și a fost liberat de pedeapsa penală în conformitate
cu prevederile art. 389 alin.(4) pct. 3) Cod de procedură penală în legătură cu
expirarea termenului de prescripție prevăzut la art. 60 alin.(1) lit.b) Cod penal.
Acțiunea civilă înaintată de Andriuță V. privind încasarea prejudiciului
material a fost lăsată spre soluționare în procedură civilă.
În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, instanța
de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv
cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de
vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect
concluzionînd asupra vinovăției inculpatului Luța Gh. în săvîrșirea infracțiunii
prevăzute de art. 3621 alin. (2) lit. c) Cod penal.
7
Deși inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția, instanța de apel a conchis că în
acțiunile acestuia sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 3621
alin. (2) lit. c) Cod penal, fiind dovedită prin declarațiile părții vătămate Andriuță
V., martorilor Spatar B., Enachi M. date în ședința instanței de fond și verificate
prin darea citirii lor în cadrul ședinței instanței de apel, precum și prin probele
materiale administrate la urmărirea penală și examinate în cadrul cercetării
judecătorești, cum ar fi:
cererea părții vătămate Andriuță V. adresată la poliție (f. d. 13 vol. l);
procesul-verbal de ridicare a pașaportului seria 33407936, eliberat pe
numele Jegla R. pe 32 file și scrisoare de încredere emisă de Spătar B. pe 1
filă, titlu de călătorie eliberat de Ambasada Franței nr. 110296, la
23.11.2006 (f. d. 26-29, vol. I);
procesul-verbal de examinare a obiectelor din 12.03.2007 (f.d. 30-31,vol. I);
copia sentinței, prin care Spătar B. a fost condamnat la 29.10.2007 de către
Judecătoria Grigoriopol în baza art.3621 al.3 lit. b) Cod penal la 5 ani
închisoare cu privarea de dreptul de a presta servicii de turism pe un
termen de 3 ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis
(f. d. 61-62, vol. I);
procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din
03.06.2008, din care se vede că partea vătămată Andriuță V. a recunoscut
persoana de pe foto nr.3, care s-a dovedit a fi Luța Gh., persoana care l-a
cazat la un apartament din or. Kiev și i-a transmis lui Spătar B.
pașapoartele lituaniene(f. d. 77, vol. I);
informația de la Serviciul Grăniceri al Republicii Moldova privind
traversarea frontierei de stat a RM pe perioada de timp 01.01.2006 -
31.12.2007 de către Luța Gh. (f. d. 156, vol. I);
informația Băncii Naționale a Moldovei la data de 31.10.2006 (f.d.182,
vol.I);
procesul-verbal de confruntare din 22.09.2010, efectuat dintre partea
vătămată Andriuță V. și învinuitul Luța Gh. (f. d. 194-195 vol. I);
Instanța de apel a ajuns la concluzia că inculpatul Luța Gh. nu poate fi tras la
răspundere penală pentru infracțiunea săvîrșită, deoarece în conformitate cu art.
60 alin.(1) lit.b) Cod penal a expirat termenul prescripției de tragere la
răspundere penală, ținînd cont de faptul că conform art. 16 Cod penal
infracțiunea săvîrșită de inculpatul Luța Gh. se consideră infracțiune mai puțin
gravă pentru care legea prevede ca pedeapsă maximă cu închisoare pe un termen
de pînă la 5 ani. Astfel, de la data săvîrșirii infracțiunii, luna octombrie 2006 au
expirat deja 5 ani.
Referitor la argumentele avocaților, în ce privește încetarea procesului
penal, indicînd prevederile art. 63 alin.(6) Cod de procedură penală, care a fost
declarat neconstituțional prin hotărîrea Curții Constituționale, instanța de apel a
8
menționat că, ținînd seama de principiul contradictorialității (art.24 Cod de
procedură penală) și egalității părților în procesul penal raportat la art. 63 Cod de
procedură penală, termenul de 3 luni este un termen înăuntrul căruia
procurorului, îi aparține dreptul și obligația de punere sub învinuire în acest
termen a persoanei bănuite de săvîrșirea vreunei infracțiuni.
Astfel, a menționat că prin ordonanța din 03.06.2008 Luța Gh. a fost
recunoscut ca bănuit în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.3621 alin.(2) Cod
penal în prezența apărătorului său N. Micu. Tot în aceiași zi a fost audiat ca bănuit
în prezența apărătorului N. Micu și aplicată măsura de reprimare lui Luța Gh.
obligarea de a nu părăsi localitatea (f. d. 81-84 vol. I).
Prin ordonanța din 07.09.2010 a procurorului în secția combatere trafic de
ființe umane a Procuraturii Generale, Dadu I. - Luța Gh. a fost pus sub învinuire,
incriminîndu-i comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3621 alin.2 lit. c) Cod penal
în prezența apărătorului Matușenco I. (f. d. 184-185 vol. I), iar prin ordonanța din
10.10.2010 emisă de același procuror, Luța Gh. a fost pus sub învinuire în baza
art.3621 alin.(2) lit. c) Cod penal în prezența apărătorului său.
La fel, instanța a mai indicat că, pe de altă parte, după încetarea de drept a
calității de bănuit a lui Luța Gh., organul de urmărire penală era în drept în cazul
apariției a unor fapte noi sau recent descoperite ori a acumulării ulterioare a
probelor suplimentare de a relua urmărirea penală în conformitate cu art. 63
alin.(6), art.287 alin.(4) Cod de procedură penală prin emiterea unei ordonanțe
motivate în acest sens după cum este prevăzut în art. 255 Cod de procedură
penală.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către
avocatul Matușenco I. în numele inculpatului Luța Gh., solicitînd casarea
hotărîrilor de condamnare a lui Luța Gh., rejudecarea cauzei și pronunțarea unei
noi hotărîri de încetare a procesului penal pe motivul erorilor procedurale
admise la faza urmăririi penale.
În motivarea recursului invocă temeiurile de drept prevăzute în art. 427
alin.(1) pct. 5) Cod de procedură penală – „cauza a fost judecată în primă instanță
sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în
imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această
imposibilitate”, pct. 6) – „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta
este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția
instanței” și pct. 12) – „faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită”,
expunînd aceleași motive ca și în cererea de apel.
Judecînd recursul în raport cu materialele cauzei, Colegiul lărgit
concluzionează că, acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele
considerente.
9
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
Potrivit art. 435 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală, judecînd recursul
instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii
atacate.
17.1. Recurentul invocă temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 5) Cod de
procedură penală, care prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel ,
dacă cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei
părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința
instanța despre această imposibilitate”, însă din conținutul recursului rezultă că
nu este argumentarea în acest sens, și de aceea Colegiul lărgit nu se va expune
asupra acestui temei.
17.2. Recurentul invocă temeiurile prevăzute de art. 427 alin.(1) pct. 6)
Cod de procedură penală, care prevede, că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,
dacă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel
sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori
motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau
instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.
Potrivit normelor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel,
judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor
examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza
oricăror probe noi prezentate instanței de apel.
Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de
apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia
instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,
după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării
soluției date.
Analizînd decizia atacată, Colegiul constată că temeiurile invocate de către
recurent, prevăzute în pct. 6) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală nu și-au
găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța
de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417
alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, aceasta cuprinzînd motivele pe
care se întemeiază soluția pronunțată. Instanța de apel n-a admis o eroare gravă
de fapt, care ar afectat soluția acesteia.
În aceste condiții instanța de recurs consideră că n-a fost constatată
prezența în speța examinată a unei erori de drept, care ar servi drept temei de
implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.
10
17.3. Totodată, Colegiul penal constată faptul că, avocatul Matușenco I. în
recursul său indică prevederile art. 427 alin.(1) pct.12) Cod de procedură penală,
care stipulează că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a
repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd faptei
săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, însă din conținutul recursului
rezultă că avocatul solicită casarea deciziei instanței de apel, care a menținut
sentința primei instanțe, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărîri de
încetare pe motivul erorilor procedurale admise, considerînd totodată că în
acțiunile inculpatului nu sunt întrunite elementele infracțiunii imputate, ceea ce
se prevede în pct. 8) alin.(1) al art.427 Cod de procedură penală, care stipulează
că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de
drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd nu au fost întrunite
elementele infracțiuni.
Colegiul penal menționează că, temeiul prevăzut de pct. 8) alin.(1) art. 427
Cod de procedură penală, include cazurile cînd nu a fost stabilită fapta care
corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin
intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori cînd nu au fost
stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.
Sub aspectul temeiului pct. 12) al normei menționate, Colegiul enunță că,
potrivit practicii judiciare stabilite la judecarea recursului ordinar în cauza
penală, s-a atenționat că, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual
și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a
aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte
au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Pentru a pronunța o asemenea concluzie, este necesar să se țină cont de
fapta săvîrșită, așa și cum aceasta a fost stabilită de către instanța de apel, precum
și să se stabilească, dacă această faptă a fost încadrată în norma penală corectă,
corespunzătoare faptei constatate, și numai în cazul cînd fapta a fost încadrată în
baza unei alte norme penale, este posibil de conchis că aceasta a fost încadrată
juridic greșit.
În această ordine de idei, Colegiul penal se va expune privitor la temeiul
prevăzut de pct. 8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, deoarece recurentul
invocă nevinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate.
În conformitate cu materialele cauzei inculpatul Luța Gh. a fost pus sub
învinuire, recunoscut vinovat și condamnat de instanța de fond în baza art. 3621
alin. (2) lit. c) Cod penal – organizarea migrației ilegale, adică organizarea în
scopul obținerii direct a unui folos financiar, a intrării, șederii, tranzitării ilegale a
teritoriului statului, a persoanei care nu este cetățean nici rezident al acestuia, de
două persoane, iar instanța de apel, judecînd cauza în ordine de apel, verifînd
legalitatea hotărîrii contestate și temeinicia hotărîrii atacate, în baza probelor
examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, l-a eliberat
de răspunderea penală pe Luța Gh. recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii
imputate în conformitate cu prevederile art. 389 alin.(4) pct.3) Cod de procedură
11
penală în legătură cu expirarea termenului de prescripție prevăzut la art. 60
alin.(1) lit.b) Cod penal.
Colegiul lărgit conchide că instanța de apel corect a menținut hotărîrea
primei instanțe privind recunoașterea vinovăției inculpatului Luța Gh. în
săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 3621 alin. (2) lit. c) Cod penal, constatînd
că instanța de fond just a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd
obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din
punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor, care
confirmă cu certitudine că în acțiunile lui Luța Gh. sunt întrunite elementele
infracțiunii prevăzute de art. 3621 alin. (2) lit. c) Cod penal.
La fel, corect a fost dispusă liberarea de pedeapsa penală a inculpatului în
conformitate cu art. 389 alin.(4) pct.3) Cod de procedură în legătură cu expirarea
termenului de prescripție prevăzut la art. 60 alin.(1) lit.b) Cod penal, care
prevede că persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvîrșirii
infracțiunii mai puțin grave au expirat 5 ani, constatînd că infracțiunea săvîrșită
de inculpat, potrivit art. 16 Cod penal, se consideră infracțiunea mai puțin gravă
pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen
de pînă la 5 ani inclusiv, iar din ziua săvîrșirii infracțiunii a expirat termenul de 5
ani.
Referitor la argumentele avocatului privind încetarea procesului penal pe
motivul erorilor procedurale admise, Colegiul lărgit menționează că instanța de
apel s-a expus pe acest capăt de cerințe în decizia sa, motivîndu-și soluția în acest
sens (pct. 15 din prezenta decizie sau f. d. 53, vol. III).
Colegiul lărgit reține că criticile formulate de recurent au format obiect de
discuție la judecarea cauzei penale în instanța de fond și de apel, iar instanțele de
judecată le-au dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în
prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și a
cărei reluare nu se mai impune, avînd în vedere și faptul că verificînd hotărîrea
atacată, inclusiv și în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură
penală, temeiuri de casare a hotărîrii atacate, de asemenea nu au fost stabilite.
Instanța de recurs concluzionează că, temeiurile invocate de recurent, nu și-
au găsit confirmare la examinarea recursurilor. Astfel de erori de drept în speța
examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată.
Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, la judecarea cauzei în
ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de
art.414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de
avocatul Matușenco I. în numele inculpatului Luța Gh. urmează a fi respins, ca
inadmisibil.
În temeiul art. 434, art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,
Colegiul lărgit,
12
D E C I D E :
Respinge ca inadmisibil recursul ordinar, declarat de avocatul Matușenco
Ion în numele inculpatului Luța Gheorghe Mihail, cu menținerea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2014, în cauza penală
în privința lui Luța Gheorghe Mihail.
Decizia este irevocabilă.
Decizia integrală publicată la 18.06.2015.
Președinte Ursache Petru
Judecători Toma Nadejda
Moraru Petru
Sternioală Oleg
Bejenaru Iurie
13