ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 06.05.2015

1ra-282/2015 — art.362/1 alin.2 lit.c CP

HOTĂRÂRE
06.05.2015
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art.362/1 alin.2 lit.c CP
Temei legal
art.427 alin.1 pct.5,6,12 CPP
Citează această cauză
1ra-282/2015 — art.362/1 alin.2 lit.c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra- 282/2015

06 mai 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte: Ursache Petru,

judecători: Toma Nadejda, Moraru Petru, Sternioală Oleg, Bejenaru Iurie,

judecînd, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul

Matușenco Ion în numele inculpatului Luța Gheorghe Mihail, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Centru mun.Chișinău din 23 mai 2011 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2014, în cauza penală

în privința lui

Luța Gheorghe Mihai, născut la

04.04.1976, originar din r-ul Strășeni, sat.

Vorniceni, domiciliat mun.Chișinău,

str.Cuza Vodă nr.9 ap.122.

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 01.11.2010 – 23.05.2011

Instanța de apel: 21.06.2011 – 07.03.2012

08.07.2013 – 11.11.2013

23.09.2014 – 03.11.2014

Instanța de recurs: 04.03.2013 – 28.05.2013

04.03.2014 – 24.06.2014

05.02.2015 – 06.05.2015

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție, asupra recursului,

Gheorghe a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 3621 alin. (2) lit. c)

Cod penal la amendă în mărime de 500 unități convenționale, echivalentul a

10 000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate ce ține de organizarea migrației pe un termen de 1 (un) an.

S-a dispus încasarea de la Luța Gheorghe în beneficiul lui Andriuța Valeriu,

prejudiciul material în sumă de 450 Euro, conform cursului oficial în valută

națională, la momentul executării hotărîrii.

1

octombrie 2006, aflîndu-se în mun. Chișinău, acționînd prin înțelegere prealabilă

și de comun acord cu cet. Spătar B. (în privința căruia a fost pronunțată o hotărîre

definitivă de condamnare pe acest caz), urmărind scopul obținerii unui folos

financiar în mărime de 3 500 Euro, ceea ce la acel moment conform cursului

oficial al BNM constituia suma de 58 156 lei, a întreprins acțiuni privind

organizarea intrării și șederii ilegale pe teritoriul Irlandei, prin tranzitarea

teritoriului mai multor țări al cetățeanului Republicii Moldova Andriuță V., care

nu este nici cetățean, nici rezident al acestei țări.

Astfel, la începutul lunii octombrie 2006, Andriuță V. a solicitat lui Spătar B.

(care acționa de comun acord și împreună cu Luța Gheorghe) să-i organizeze

intrarea și șederea legală pe teritoriul Irlandei.

În aceste circumstanțe, Luța Gh., acționînd de comun acord și împreună cu

Spătar B., i-a comunicat lui Andriuță V. (despre care cunoștea că nu dispune de

modalități legale de intrare și ședere pe teritoriul Irlandei) că-i poate organiza

intrarea și șederea legală pe teritoriul Irlandei contra sumei de 3 500 Euro, fapt

pentru care este necesar să prezinte copia buletinului de identitate și cîteva

fotografii.

În continuare, în aceiași perioadă de timp a lunii octombrie 2006, Andriuță

copia buletinului de identitate, precum și cîteva fotografii, necesare pentru

confecționarea documentelor false, ce urmau a fi folosite pentru organizarea

migrației ilegale a lui Andriuță V.

La 04 octombrie 2006, Luța Gh. acționînd împreună și de comun acord cu

Spătar B., în scopul realizării intențiilor lor infracționale comune, i-a organizat

cet. Andriuță V. transportarea cu trenul din or. Chișinău în or. Kiev, R. Ucraina,

unde aceștia urmau să fie întîlniți de către Luța Gh.

Astfel, la 05 octombrie 2006, Luța Gh. preluînd activitatea infracțională

începută de către Spătar B., cu care acționa împreună și de comun acord, i-a

întîlnit pe aceștia la gara feroviară din or. Kiev, Ucraina, de unde l-a transportat și

cazat la un apartament, închiriat din timp.

Ulterior, Luța Gh., urmînd scopul obținerii unui folos financiar direct de pe

urma organizării migrației ilegale, i-a transmis lui Andriuță V. un pașaport al

Republicii Lituania cu fotografia și datele de anchetă a unei persoane

necunoscute, care potrivit indicației lui Luța Gh., urma să fie folosit de către

Andriuță V. pentru legitimare la intrarea și șederea pe teritoriul Irlandei, precum

și a țărilor ce urmau a fi tranzitate în acest scop. Andriuță V. observînd caracterul

ilegal al acestei migrațiuni a refuzat de a pleca cu acest document fals și a revenit

în Republica Moldova.

La sfîrșitul lunii octombrie 2006, Andriuță V. s-a deplasat cu autocarul în R.

Ucraina, or. Odessa, unde a fost întîlnit de către Spătar B., care l-a cazat într-un

apartament închiriat din timp de către Luța Gh.

2

Astfel, Luța Gh. aflîndu-se în acest apartament din or. Odessa, R. Ucraina,

acționînd de comun acord și împreună cu Spătar B., urmărind scopul obținerii

unui folos financiar direct de pe urma organizării migrației ilegale, a primit în

acest scop de la Spătar B., în prezența lui Andriuță V. suma de bani în mărime de

450 Euro, ceea ce la acel moment conform cursului oficial al BNM constituia suma

de 7 470 lei.

Totodată, în aceste circumstanțe Luța Gh. i-a transmis lui Andriuță V. un

pașaport al Republicii Lituania fals, în care au fost efectuate schimbări ale

conținutului inițial prin înlăturarea mecanică a fotografiei posesorului precedent

cu înlocuirea fotografiei lui Andriuță V. și păstrarea datelor de anchetă.

Conform intenției infracționale a lui Luța Gh. și Spatari B., pașaportul

respectiv fals urma să fie folosit pentru legitimare de către cet. Andriuță V. la

intrarea și șederea ilegală pe teritoriul Irlandei. Totodată, în acest scop, Luța Gh. a

organizat transportarea cet. Andriuță V. cu taxiul la portul maritim din or. Odessa,

de unde la indicația lui Luța Gh. ultimul a procurat bilet de călătorie cu vaporul cu

destinația Odessa–Tbilisi-Georgia, instructîndu-l asupra comportamentului la

trecerea controlului de acte în timpul tranzitării teritoriului Georgiei și Franței.

La sfîrșitul lunii octombrie 2006, Andriuță V. acționînd la indicația lui Luța

Gh. și Spătar B., pentru intrarea pe teritoriul Irlandei, s-a deplasat cu avionul din

or. Tbilisi, Georgia în or. Paris, Franța, unde, în timpul trecerii controlului de

frontieră la ieșirea de pe teritoriul acestei țări a fost reținut și s-a depistat că

deține asupra sa document de identitate lituanian fals.

În drept, prima instanță a încadrat fapta inculpatului Luța Gh. în baza art.

3621 alin. (2) lit. c) Cod penal – organizarea migrației ilegale, adică organizarea în

scopul obținerii direct a unui folos financiar, a intrării, șederii, tranzitării ilegale a

teritoriului statului, a persoanei care nu este cetățean nici rezident al acestuia, de

două persoane.

Lebedinschi A. în numele inculpatului Luța Gh., care au solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea apelurilor au invocat că, instanța de fond eronat a interpretat

circumstanțele de fapt și incorect a aplicat normele de drept. La baza sentinței de

condamnare instanța s-a bazat doar pe declarațiile părții vătămate Andriuță V.,

care au fost combătute de materialele cauzei. Acuzatorul de stat n-a prezentat

probe pertinente și concludente ce ar fi demonstrat vinovăția inculpatului Luța

Gheorghe, în săvîrșirea infracțiunii incriminate.

au fost admise apelurile declarate de avocații Matușenco I. și Lebedinschi A. în

numele inculpatului Luța Gh., casată sentința Judecătoriei sect. Centru, mun.

Chișinău din 23 mai 2011, inclusiv din alte motive, rejudecată cauza și pronunțată

o nouă hotărîre, prin care a fost încetat procesul penal în privința lui Luța Gh. în

baza art. 3621 alin. (2) lit. c) Cod penal, în baza art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

3

procedură penală pe motiv, că există alte circumstanțe, care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

fond a stabilit cu certitudine că Luța Gheorghe a săvîrșit infracțiunea prevăzută

de art. 3621 alin. (2) lit. c) Cod penal, însă necătînd la faptul că vinovăția

inculpatului Luța Gh. a fost pe deplin dovedită, el nu poate fi tras la răspunderea

penală, deoarece prin ordonanța din 03 iunie 2008 Luța Gh. a fost recunoscut în

calitate de bănuit în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 3621 alin. (2) Cod

penal (f. d. 81 vol. 1) și abia, prin ordonanțele din 07 septembrie 2010 și 10

octombrie 2010, Luța Gh. a fost pus sub învinuire în baza art. 3621 alin. (2) lit. c)

Cod penal (f. d. 184-185 vol. 1) .

Potrivit art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, organul de urmărire

penală nu este în drept să mențină în calitate de bănuit persoana în privința

căreia a fost emisă o ordonanță de recunoaștere în această calitate, mai mult de 3

luni, iar în speța dată au trecut deja 2 ani 3 luni și 4 zile.

Astfel, Luța Gheorghe s-a aflat în calitate de bănuit mai mult decît termenul

limită stabilit de art.63 alin.(2), (5) Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. 63 alin. (6) Cod de procedură penală,

calitatea de bănuit a lui Luța Gheorghe a încetat de drept la 03 septembrie 2008,

adică după expirarea a 3 luni de la recunoașterea acestuia în calitate de bănuit.

Astfel, potrivit art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 251 Cod de procedură penală,

încălcarea prevederilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal,

atrage nulitatea actului procedural numai în cazul cînd s-a comis o încălcare a

normelor procesual-penale, ce nu poate fi înlăturate decît prin anularea acelui

act, odată ce ordonanțele de punere sub învinuire a lui Luța Gheorghe se

consideră nule, devin nule și toate celelalte acte procedurale de la urmărirea

penală, de la judecarea cauzei și adoptarea sentinței.

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tăut D., care

invocînd temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea hotărîrii contestate cu menținerea sentinței

Judecătoriei sect. Centru, mun. Chișinău din 23 mai 2011, argumentînd, că

instanța de apel eronat s-a referit la dispoziția art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de

procedură penală, concluzionând că, organul de urmărire penală l-a reținut pe

Luța Gh. în calitate de bănuit mai mult de 2 ani și 3 luni, astfel termenul de bănuit

fiind omis, deoarece conform art.63 alin. (6) Cod de procedură penală, în vigoare

în anul 2008, se menționa că „...dacă pînă la expirarea termenilor indicate în

alin.(2) nu s-a dispus scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, sau punerea sub

învinuire, calitatea de bănuit încetează de drept. Încetarea de drept a calității de

4

bănuit în legătură cu expirarea termenilor indicate în alin.(2), în cazul acumulării

ulterioare a probelor suficiente, nu împiedică punerea persoanei sub învinuire

pentru același fapt”.

Recurentul a invocat că referirea la hotărîrea nr. 26 din 23 noiembrie 2010 a

Curții Constituționale privind declararea neconstituțională a alin.(6) al art. 63 Cod

de procedură penală, contravine prevederilor art. 28 alin. (2) al Legii cu privire la

Curtea Constituțională din care rezultă că „Actele normative sau unele părți ale

acestora declarate neconstituționale devin nule și nu se aplică din momentul

adoptării hotărîrii respective a Curții Constituționale”.

2013 au fost admise recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tăut D., a fost casată decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 07 martie 2012 și dispusă rejudecarea cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

de apel în decizia contestată s-a pronunțat asupra vinovăției lui Luța Gh.,

apreciind corectă sentința în această parte, iar soluția este adoptată drept urmare

a unor încălcări procesuale la judecarea cauzei, constatînd că organul de urmărire

penală a încălcat prevederile art. 63 Cod de procedură penală și ordonanța de

punere sub învinuire este nulă.

În cazul în care, în opinia instanței de apel, la judecarea cauzei au avut loc

încălcări procesuale și drept urmare a acestor încălcări s-a adoptat o decizie de

încetare a procesului penal, instanța nu era în drept să se pronunțe asupra

fondului cauzei (vinovăția sau nevinovăția), adică instanța nu putea pe aceiași

cauză să adopte două soluții una de încetare, iar alta de condamnare.

Potrivit materialelor cauzei careva acțiuni sau acte ale organului de

urmărire penală de către participanții la proces nu au fost contestate

judecătorului de instrucție, iar instanța de apel nu a cercetat actele procesuale ale

organului de urmărire penală la care se referă în decizia contestată și nu a

verificat dacă părțile au avut obiecții referitor la acțiunile organului de urmărire

penală și dacă au depus vre-o plîngere privind recunoașterea nulității actelor

procesuale efectuate în cadrul urmăririi penale.

Astfel, din cele expuse supra instanța de recurs a conchis că instanța de apel

nu a judecat apelurile avocaților Matușenco I. și Lebedinschi A. în numele

inculpatului Luța Gh. în condițiile legii, deoarece nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate, iar motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii și a

adoptat o hotărîre fără verificarea legalității și temeiniciei sentinței.

Colegiul lărgit a menționat că, instanța de apel a avut obligațiunea ca în

conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și

temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate,

avînd în vedere prevederile art. 93, 95, 101 Cod de procedură penală, să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate de avocați în

numele inculpatului Luța Gh., precum și asupra vinovăției sau nevinovăției

5

inculpatului, iar în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărîre legală,

întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de

procedură penală.

din 11 noiembrie 2013 au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de

avocații Matușenco I. și Lebedinschi A. în numele inculpatului Luța Gh., cu

menținerea sentinței.

fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv

cumulul de probe prin рrisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor, corect

concluzionînd asupra vinovăției inculpatului Luța Gh. în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 3621 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele inculpatului Luța Gh., precum

că nu a comis infracțiunea imputată, deoarece aceste afirmații se combat prin

totalitatea de probe cercetate în cadrul ședințelor de judecată a instanțelor de

fond și de apel.

Mai mult, instanța de apel a considerat că, în cazul în care, în opinia apărării,

la judecarea cauzei au avut loc încălcări procesuale aceste acțiuni urmau a fi

contestate. Potrivit materialelor cauzei careva acțiuni sau acte ale organului de

urmărire penală de către participanții la proces nu au fost contestate

judecătorului de instrucție.

Prin urmare, dat fiind că nu a fost abordată nulitatea actelor procedurale,

presupuse a fi viciate juridic, în termenul prevăzut de lege, adică la finisarea

urmăririi penale, ei au pierdut dreptul la contestarea acestor acte, ulterior, adică

în instanțele de judecată, prezumîndu-se că inculpatul și apărătorul său au

acceptat modul în care s-a desfășurat respectivul proces penal.

recurs ordinar, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel din 11 noiembrie

2013, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, invocînd că:

- la momentul săvîrșirii acțiunilor ce i se incriminează, acționa Legea cu

privire la migrațiune din 06.12.2002, prin care noțiunea de migrațiune ilegală era

definită ca intrarea în Republica Moldova, șederea și ieșirea din teritoriul ei cu

încălcarea legislației în vigoare a Republicii Moldova, pe cînd actele infracționale

incriminate au fost comise pe teritoriul Ucrainei;

- au fost încălcate prevederile art. 63 alin. (2) Cod de procedură penală,

deoarece a fost ținut în calitate de bănuit mai mult de 3 luni;

- învinuirea se bazează pe presupuneri, nefiind prezentate de acuzator a

unor probe pertinente ce confirmă vinovăția inculpatului;

- instanța, recunoscându-l vinovat nu a aplicat prevederile art. 60 Cod

penal, prescripția atragerii la răspundere penală, pe cînd infracțiunea săvîrșită

este una puțin gravă, iar de la comiterea ei au expirat 5 ani.

6

iunie 2014 a fost admis recursul ordinar declarat de inculpatul Luța Gh., casată

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2013 și

dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

instanța de apel contrar prevederilor art. 414, 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală a pronunțat o hotărîre ilegală și nemotivată, deoarece adoptînd

soluția de respingere a apelurilor declarate de apărători, s-a limitat la o motivare

insuficientă, or recurentul s-a referit la fapte, invocate și în instanța de apel,

precum, că la momentul săvîrșirii actelor infracționale era în vigoare o altă lege

cu privire la migrație, iar acțiunile săvîrșite de inculpat au fost săvîrșite pe

teritoriul Ucrainei, care în opinia lui, nu pot fi calificate ca infracțiune pe teritoriul

Republicii Moldova.

Totodată, instanța de recurs a reținut și faptul că, instanța de apel menținînd

sentința instanței de fond nu a verificat posibilitatea aplicării în privința lui Luța

Gh. a prevederilor art. 60 Cod penal, care stipulează, că persoana se liberează de

la răspunderea penală, dacă din ziua săvîrșirii unei infracțiuni mai puțin grave au

expirat 5 ani, ori, infracțiunea săvîrșită de inculpat este una mai puțin gravă care

s-a consumat în luna octombrie 2006.

Astfel, Colegiul lărgit a ajuns la concluzia, că instanța de apel a examinat pur

formal apelurile declarate, n-a clarificat care circumstanțe sunt relevante pentru

prezenta cauză, ce constituie o eroare de drept ce nu poate fi reparată în instanța

de recurs.

Chișinău din 03 noiembrie 2014 au fost admise apelurile declarate de avocații

Matușenco I. și Lebedinschi A. în numele inculpatului Luța Gh., casată din alte

motive sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 23 mai 2011, în partea

numirii pedepsei și admiterii acțiunii civile, pronunțată o nouă hotărîre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Luța Gh. a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.

3621 alin. (2) lit. c) Cod penal și a fost liberat de pedeapsa penală în conformitate

cu prevederile art. 389 alin.(4) pct. 3) Cod de procedură penală în legătură cu

expirarea termenului de prescripție prevăzut la art. 60 alin.(1) lit.b) Cod penal.

Acțiunea civilă înaintată de Andriuță V. privind încasarea prejudiciului

material a fost lăsată spre soluționare în procedură civilă.

de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv

cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect

concluzionînd asupra vinovăției inculpatului Luța Gh. în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 3621 alin. (2) lit. c) Cod penal.

7

Deși inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția, instanța de apel a conchis că în

acțiunile acestuia sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 3621

alin. (2) lit. c) Cod penal, fiind dovedită prin declarațiile părții vătămate Andriuță

V., martorilor Spatar B., Enachi M. date în ședința instanței de fond și verificate

prin darea citirii lor în cadrul ședinței instanței de apel, precum și prin probele

materiale administrate la urmărirea penală și examinate în cadrul cercetării

judecătorești, cum ar fi:

 cererea părții vătămate Andriuță V. adresată la poliție (f. d. 13 vol. l);

 procesul-verbal de ridicare a pașaportului seria 33407936, eliberat pe

numele Jegla R. pe 32 file și scrisoare de încredere emisă de Spătar B. pe 1

filă, titlu de călătorie eliberat de Ambasada Franței nr. 110296, la

23.11.2006 (f. d. 26-29, vol. I);

 procesul-verbal de examinare a obiectelor din 12.03.2007 (f.d. 30-31,vol. I);

 copia sentinței, prin care Spătar B. a fost condamnat la 29.10.2007 de către

Judecătoria Grigoriopol în baza art.3621 al.3 lit. b) Cod penal la 5 ani

închisoare cu privarea de dreptul de a presta servicii de turism pe un

termen de 3 ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis

(f. d. 61-62, vol. I);

 procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din

03.06.2008, din care se vede că partea vătămată Andriuță V. a recunoscut

persoana de pe foto nr.3, care s-a dovedit a fi Luța Gh., persoana care l-a

cazat la un apartament din or. Kiev și i-a transmis lui Spătar B.

pașapoartele lituaniene(f. d. 77, vol. I);

 informația de la Serviciul Grăniceri al Republicii Moldova privind

traversarea frontierei de stat a RM pe perioada de timp 01.01.2006 -

31.12.2007 de către Luța Gh. (f. d. 156, vol. I);

 informația Băncii Naționale a Moldovei la data de 31.10.2006 (f.d.182,

vol.I);

 procesul-verbal de confruntare din 22.09.2010, efectuat dintre partea

vătămată Andriuță V. și învinuitul Luța Gh. (f. d. 194-195 vol. I);

Instanța de apel a ajuns la concluzia că inculpatul Luța Gh. nu poate fi tras la

răspundere penală pentru infracțiunea săvîrșită, deoarece în conformitate cu art.

60 alin.(1) lit.b) Cod penal a expirat termenul prescripției de tragere la

răspundere penală, ținînd cont de faptul că conform art. 16 Cod penal

infracțiunea săvîrșită de inculpatul Luța Gh. se consideră infracțiune mai puțin

gravă pentru care legea prevede ca pedeapsă maximă cu închisoare pe un termen

de pînă la 5 ani. Astfel, de la data săvîrșirii infracțiunii, luna octombrie 2006 au

expirat deja 5 ani.

Referitor la argumentele avocaților, în ce privește încetarea procesului

penal, indicînd prevederile art. 63 alin.(6) Cod de procedură penală, care a fost

declarat neconstituțional prin hotărîrea Curții Constituționale, instanța de apel a

8

menționat că, ținînd seama de principiul contradictorialității (art.24 Cod de

procedură penală) și egalității părților în procesul penal raportat la art. 63 Cod de

procedură penală, termenul de 3 luni este un termen înăuntrul căruia

procurorului, îi aparține dreptul și obligația de punere sub învinuire în acest

termen a persoanei bănuite de săvîrșirea vreunei infracțiuni.

Astfel, a menționat că prin ordonanța din 03.06.2008 Luța Gh. a fost

recunoscut ca bănuit în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.3621 alin.(2) Cod

penal în prezența apărătorului său N. Micu. Tot în aceiași zi a fost audiat ca bănuit

în prezența apărătorului N. Micu și aplicată măsura de reprimare lui Luța Gh.

obligarea de a nu părăsi localitatea (f. d. 81-84 vol. I).

Prin ordonanța din 07.09.2010 a procurorului în secția combatere trafic de

ființe umane a Procuraturii Generale, Dadu I. - Luța Gh. a fost pus sub învinuire,

incriminîndu-i comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3621 alin.2 lit. c) Cod penal

în prezența apărătorului Matușenco I. (f. d. 184-185 vol. I), iar prin ordonanța din

10.10.2010 emisă de același procuror, Luța Gh. a fost pus sub învinuire în baza

art.3621 alin.(2) lit. c) Cod penal în prezența apărătorului său.

La fel, instanța a mai indicat că, pe de altă parte, după încetarea de drept a

calității de bănuit a lui Luța Gh., organul de urmărire penală era în drept în cazul

apariției a unor fapte noi sau recent descoperite ori a acumulării ulterioare a

probelor suplimentare de a relua urmărirea penală în conformitate cu art. 63

alin.(6), art.287 alin.(4) Cod de procedură penală prin emiterea unei ordonanțe

motivate în acest sens după cum este prevăzut în art. 255 Cod de procedură

penală.

avocatul Matușenco I. în numele inculpatului Luța Gh., solicitînd casarea

hotărîrilor de condamnare a lui Luța Gh., rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri de încetare a procesului penal pe motivul erorilor procedurale

admise la faza urmăririi penale.

În motivarea recursului invocă temeiurile de drept prevăzute în art. 427

alin.(1) pct. 5) Cod de procedură penală – „cauza a fost judecată în primă instanță

sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această

imposibilitate”, pct. 6) – „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței” și pct. 12) – „faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită”,

expunînd aceleași motive ca și în cererea de apel.

concluzionează că, acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele

considerente.

9

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală, judecînd recursul

instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii

atacate.

17.1. Recurentul invocă temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 5) Cod de

procedură penală, care prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel ,

dacă cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei

părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința

instanța despre această imposibilitate”, însă din conținutul recursului rezultă că

nu este argumentarea în acest sens, și de aceea Colegiul lărgit nu se va expune

asupra acestui temei.

17.2. Recurentul invocă temeiurile prevăzute de art. 427 alin.(1) pct. 6)

Cod de procedură penală, care prevede, că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

dacă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Potrivit normelor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Analizînd decizia atacată, Colegiul constată că temeiurile invocate de către

recurent, prevăzute în pct. 6) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală nu și-au

găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța

de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417

alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, aceasta cuprinzînd motivele pe

care se întemeiază soluția pronunțată. Instanța de apel n-a admis o eroare gravă

de fapt, care ar afectat soluția acesteia.

În aceste condiții instanța de recurs consideră că n-a fost constatată

prezența în speța examinată a unei erori de drept, care ar servi drept temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

10

17.3. Totodată, Colegiul penal constată faptul că, avocatul Matușenco I. în

recursul său indică prevederile art. 427 alin.(1) pct.12) Cod de procedură penală,

care stipulează că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a

repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd faptei

săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, însă din conținutul recursului

rezultă că avocatul solicită casarea deciziei instanței de apel, care a menținut

sentința primei instanțe, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărîri de

încetare pe motivul erorilor procedurale admise, considerînd totodată că în

acțiunile inculpatului nu sunt întrunite elementele infracțiunii imputate, ceea ce

se prevede în pct. 8) alin.(1) al art.427 Cod de procedură penală, care stipulează

că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de

drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd nu au fost întrunite

elementele infracțiuni.

Colegiul penal menționează că, temeiul prevăzut de pct. 8) alin.(1) art. 427

Cod de procedură penală, include cazurile cînd nu a fost stabilită fapta care

corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin

intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori cînd nu au fost

stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Sub aspectul temeiului pct. 12) al normei menționate, Colegiul enunță că,

potrivit practicii judiciare stabilite la judecarea recursului ordinar în cauza

penală, s-a atenționat că, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual

și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a

aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte

au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Pentru a pronunța o asemenea concluzie, este necesar să se țină cont de

fapta săvîrșită, așa și cum aceasta a fost stabilită de către instanța de apel, precum

și să se stabilească, dacă această faptă a fost încadrată în norma penală corectă,

corespunzătoare faptei constatate, și numai în cazul cînd fapta a fost încadrată în

baza unei alte norme penale, este posibil de conchis că aceasta a fost încadrată

juridic greșit.

În această ordine de idei, Colegiul penal se va expune privitor la temeiul

prevăzut de pct. 8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, deoarece recurentul

invocă nevinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate.

În conformitate cu materialele cauzei inculpatul Luța Gh. a fost pus sub

învinuire, recunoscut vinovat și condamnat de instanța de fond în baza art. 3621

alin. (2) lit. c) Cod penal – organizarea migrației ilegale, adică organizarea în

scopul obținerii direct a unui folos financiar, a intrării, șederii, tranzitării ilegale a

teritoriului statului, a persoanei care nu este cetățean nici rezident al acestuia, de

două persoane, iar instanța de apel, judecînd cauza în ordine de apel, verifînd

legalitatea hotărîrii contestate și temeinicia hotărîrii atacate, în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, l-a eliberat

de răspunderea penală pe Luța Gh. recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii

imputate în conformitate cu prevederile art. 389 alin.(4) pct.3) Cod de procedură

11

penală în legătură cu expirarea termenului de prescripție prevăzut la art. 60

alin.(1) lit.b) Cod penal.

Colegiul lărgit conchide că instanța de apel corect a menținut hotărîrea

primei instanțe privind recunoașterea vinovăției inculpatului Luța Gh. în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 3621 alin. (2) lit. c) Cod penal, constatînd

că instanța de fond just a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd

obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor, care

confirmă cu certitudine că în acțiunile lui Luța Gh. sunt întrunite elementele

infracțiunii prevăzute de art. 3621 alin. (2) lit. c) Cod penal.

La fel, corect a fost dispusă liberarea de pedeapsa penală a inculpatului în

conformitate cu art. 389 alin.(4) pct.3) Cod de procedură în legătură cu expirarea

termenului de prescripție prevăzut la art. 60 alin.(1) lit.b) Cod penal, care

prevede că persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvîrșirii

infracțiunii mai puțin grave au expirat 5 ani, constatînd că infracțiunea săvîrșită

de inculpat, potrivit art. 16 Cod penal, se consideră infracțiunea mai puțin gravă

pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen

de pînă la 5 ani inclusiv, iar din ziua săvîrșirii infracțiunii a expirat termenul de 5

ani.

Referitor la argumentele avocatului privind încetarea procesului penal pe

motivul erorilor procedurale admise, Colegiul lărgit menționează că instanța de

apel s-a expus pe acest capăt de cerințe în decizia sa, motivîndu-și soluția în acest

sens (pct. 15 din prezenta decizie sau f. d. 53, vol. III).

Colegiul lărgit reține că criticile formulate de recurent au format obiect de

discuție la judecarea cauzei penale în instanța de fond și de apel, iar instanțele de

judecată le-au dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în

prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și a

cărei reluare nu se mai impune, avînd în vedere și faptul că verificînd hotărîrea

atacată, inclusiv și în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură

penală, temeiuri de casare a hotărîrii atacate, de asemenea nu au fost stabilite.

Instanța de recurs concluzionează că, temeiurile invocate de recurent, nu și-

au găsit confirmare la examinarea recursurilor. Astfel de erori de drept în speța

examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art.414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de

avocatul Matușenco I. în numele inculpatului Luța Gh. urmează a fi respins, ca

inadmisibil.

Colegiul lărgit,

12

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar, declarat de avocatul Matușenco

Ion în numele inculpatului Luța Gheorghe Mihail, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2014, în cauza penală

în privința lui Luța Gheorghe Mihail.

Decizia este irevocabilă.

Decizia integrală publicată la 18.06.2015.

Președinte Ursache Petru

Judecători Toma Nadejda

Moraru Petru

Sternioală Oleg

Bejenaru Iurie

13

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2014-07-15
0,96
1ra-743/2014 — art. 362-1 al. 2 CP
Dosarul nr. 1ra-743/2014 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE D E C I Z I E 24 iunie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență: președinte – Nicolae Gordilă, judecători – Ion Guzun, Ghenadie Nicolaev, Lilian
CSJ 2015-06-09
0,94
1ra-662-2015 — art.191 alin.2 lit.c, d CP
Dosarul nr.1ra-662/15 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 09 iunie 2015 mun.Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte Nicolae Gordilă, Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion
CSJ 2014-07-09
0,94
1ra-809/2014 — art.362/1 alin.2CP
Dosarul nr.1ra-809/14 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 28 mai 2014 mun.Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte - Nicolae Gordilă, Judecătorii - Elena Covalenco, Ion Guzun, examinînd admisibili
CSJ 2014-07-09
0,94
1ra-1043/2014 — art.187 alin.2 CP
Dosarul nr.1ra-809/14 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 28 mai 2014 mun.Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte - Nicolae Gordilă, Judecătorii - Elena Covalenco, Ion Guzun, examinînd admisibili
CSJ 2013-06-18
0,94
1ra-375/2013 — art.362/1 alin.2, lit.c CP
întrunește elementele infracțiunii. În motivarea apelurilora au invocat, că instanța de fond eronat a interpretat circumstanțele de fapt și incorect a aplicat normele de drept. La baza sentinței de condamnare instanța s-a bazat doar pe decl
Sursă