1ra-809/2014 — art.362/1 alin.2CP

1ra-809/2014 — art.362/1 alin.2CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr.1ra-809/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 mai 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Nicolae Gordilă,

Judecătorii - Elena Covalenco, Ion Guzun,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate împotriva

sentinței Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 07 decembrie 2011 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 19 noiembrie 2013 de inculpatul Golovcenco Alexei

și avocatul Beruceașvili Andrei în numele inculpatului

Golovcenco Alexei Vitalie, născut la 21 martie 1967,

originar din or.Ștefan Vodă, domiciliat în or.Moscova,

str.Lodocinaia 25/1, ap.49, Federația Rusă.

Termenul examinării cauzei:

instanța de apel,

instanța de recurs.

C O N S T A T Ă :

Golovcenco Alexei a fost condamnat în baza art.3621 alin.(2) lit.c) Cod penal la amendă în

mărime de 10000 lei, cu privarea de dreptul a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate legată de organizarea migrațiunii pe un termen de 2 ani.

2009 - februarie 2010, aflîndu-se în mun.Chișinău, acționînd în comun cu alte persoane

neidentificate de organul de urmărire penal, urmărind scopul obținerii unui folos financiar,

în mărime de 2000 euro, ceea ce la moment conform cursului oficial al BNM constituia

suma de 34400 lei, a organizat intrarea, tranzitarea și șederea ilegală a cetățeanului

Republicii Moldova Caț Ghenadii pe teritoriul țărilor membre ale spațiului „Schengen" și

în special a Italiei, prin obținerea în baza unei declarații false a vizei „Schengen" de intrare

și ședere pe teritoriul Poloniei, drept țară de tranzit.

În prima jumătate a lunii decembrie 2009, Golovcenco Alexei, aflîndu-se în or.

Bender, urmărind scopul obținerii unui folos financiar direct prin organizarea migrației

ilegale a persoanelor pe teritoriul țărilor membre ale spațiului „Schengen” a publicat în

ziarul publicitar „Makler” din mun.Chișinău un anunț, prin care oferea serviciile sale de

organizare a obținerii vizelor „Schengen”.

Astfel, în a doua jumătate a lunii decembrie 2009, Golovcenco Alexei a fost

telefonat la telefonul mobil indicat de acesta în ziarul publicitar „Makler” de către Caț

1

Ghenadie, care i-a solicitat organizarea plecării legale în Italia. În cadrul acelei discuții

telefonice, Golovcenco Alexei i-a comunicat lui Caț Ghenadie că-i poate organiza intrarea

pe teritoriul Italiei în baza unei vize „Schengen” obținute pentru intrarea și șederea pe

teritoriul Poloniei. Totodată, Golovcenco Alexei a cerut să-i fie transmisă de către Caț

Ghenadie pentru organizarea migrației în Italia suma de 2000 euro, ceea ce la acel

moment, conform cursului oficial al BNM, constituia suma de 34400 lei.

Tot el, la 04.01.2010, fiind telefonat de către Caț Ghenadie, acționînd în scopul

realizării intențiilor sale infracționale de organizare a migrației ilegale, i-a solicitat

acestuia din urmă să-i fie transmisă prin intermediul poștei electronice la adresa

agolovchenko@hotmail.com, copia buletinului de identitate și a pașaportului național de

plecare în străinătate pe numele cet.Caț Ghenadie.

Tot el, în prima jumătate a lunii ianuarie 2010, potrivit înțelegerii telefonice

prealabile, a primit de la Caț Ghenadie, prin intermediul poștei electronice la adresa

agolovchenko@hotmail.com, copia buletinului de identitate nr.A44067632 și a

pașaportului național nr.A3510560 din 18.04.2008 ambele pe numele lui Caț Ghenadie.

Tot el, în a doua jumătate a lunii ianuarie 2010, știind că Caț Ghenadie nu dispune

de acte justificative pentru obținerea vizei de intrare și ședere pe teritoriul Poloniei sau

Italiei, acționînd de comun acord cu alte persoane nestabilite de organul de urmărire

penală, în scopul organizării intrării și șederii ilegale pe teritoriul Italiei a ultimului prin

tranzitarea teritoriului Poloniei în baza vizei „Schengen”, a obținut în condiții necunoscute

organului de urmărire penală un demers din 04.01.2010 din numele Agenției pentru

ocuparea forței de muncă temporară și de mediere „Elzbieta Lakoma” din or.Krasnik,

Polonia și un contract de angajare la muncă în cadrul companiei poloneze de transport

„Votex” cu conținut fictiv, cu nr.4305-1/2010 din 05.01.2010, din numele aceleiași

Agenții, pe numele lui Caț Ghenadie. Ambele acte au fost obținute de către Golovcenco

Alexei pentru a justifica solicitarea de către Caț Ghenadie a vizei de intrare și ședere pe

teritoriul Poloniei.

Tot el, la 04.02.2010, acționînd întru realizarea în continuare a intențiilor sale

infracționale de organizare a migrației ilegale, s-a întîlnit cu Caț Ghenadie în apropierea

Ambasadei Poloniei din mun.Chișinău, unde i-a transmis ultimului demersul din

04.01.2010 din numele Agenției pentru ocuparea forței de muncă temporară și de mediere

din or.Krasnik, Polonia și contractul cu nr.4305-1/2010 din 05.01.2010, din numele

administrației acestei Agenții, pe numele lui Caț Ghenadie.

Totodată, în cadrul aceleiași întîlniri, Golovcenco Alexei, deși cunoștea cu

certitudine că Caț Ghenadie are intenția de a ajunge în Italia, nu a activat și nici nu are

intenția de a activa la firma „Votex” din Polonia, 1-a instructat pe ultimul să facă

declarații false în cadrul convorbirii cu reprezentanții secției consulare a Ambasadei

R.Polonia în mun.Chișinău, precum că solicită viză pentru intrarea și șederea pe teritoriul

Poloniei pentru a se angaja la muncă ca șofer la compania de transport „Votex”, conform

contractului de muncă cu nr.4305-1/2010 din 05.01.2010. În aceleași circumstanțe, pentru

a ascunde intențiile reale de migrare ilegală, Golovcenco Alexei, i-a dat indicații lui Caț

Ghenadie să anexeze la cererea de solicitare a vizei de intrare pe teritoriul Poloniei,

contractul de muncă cu nr.4305-1/2010 din 05.01.2010 și demersul din 04.01.2010 din

numele Agenției pentru ocuparea forței de muncă temporară și de mediere din or.Krasnik,

Polonia, pe care el i le-a transmis acestuia la 04.02.2010.

În aceiași zi, la 04.02.2010, Caț Ghenadie acționînd potrivit instructajului primit de

la Golovcenco Alexei, a depus la Secția Consulară a Ambasadei R.Polone în

R.Moldova, pachetul de documente necesar pentru obținerea vizei de intrare și ședere pe

2

teritoriul Poloniei, anexînd documentele primite de la Golovcenco Alexei și anume:

demersul din 04.01.2010 de la Agenția pentru ocuparea forței de muncă temporară și de

mediere și un contract cu nr.4305-1/2010 din 05.01.2010 pe numele lui Caț Ghenadie, din

numele companiei poloneze de transport „Votex”.

La 12.02.2010, în baza actelor depuse de către Caț Ghenadie și a declarației făcute

la indicația lui Golovcenco Alexei, Ambasada Poloniei în R.Moldova i-a eliberat lui Caț

Ghenadie viza „Schengen” cu nr.PL4948822 din 04.02.2010.

Ulterior, în aceiași zi, la 12.02.2010, Golovcenco Alexei, acționînd în scopul

obținerii unui folos financiar direct de pe urma organizării migrației ilegale, telefonîndu-se

în prealabil, s-a întîlnit cu Caț Ghenadie în apropierea Ambasadei Poloniei din

mun.Chișinău, unde urmau să convină asupra modalității transmiterii banilor conveniți

pentru organizarea migrației în mărime de 2000 euro, însă a fost reținut de către CCTP al

MAI

inculpatului A.Golovcenco, precum și de inculpat, care au solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie achitat din

lipsa elementelor faptei infracționale.

În susținerea cerințelor sale apelanții au indicat că, la baza sentinței de condamnare,

instanța a luat în considerație doar probele acuzării, fără a ține cont de cele ale apărării,

cauza penală a fost fabricată și dosarul în cauză este rezultatul provocării săvîrșit de către

„agentul de poliție sub acoperire” Gh.Caț și de către colaboratorii CTRU Hîncu și

Boșcanean, care au urmărit scopul extorcării mitei de la inculpat; polițiștii intenționat au

ascuns faptul folosirii vizelor române și poloneze false, înregistrate în pașaportul lui

Gh.Caț; versiunea acuzatorului de stat, precum că dînsul a perfectat actul fals este

neîntemeiată, deoarece la 08.12.2009 Gh.Caț a folosit permisul auto internațional fals la

primirea vizei PL 4947906, deși la acel moment nici nu-l cunoștea pe Gh.Caț, astfel a

invocat că ultimul este agent sub acoperire al CTRU și este folosit pentru fabricarea

dosarelor penale cu extorcarea de către colaboratorii de poliție al CTRU a mitei, de la

persoanele atrase la răspunderea penală.

au fost admise, din alte motive, apelurile declarate de avocatul A.Beruceașvili în numele

inculpatului A.Golovcenco, precum și de inculpat, casată sentința, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care în

temeiul art.275 pct.9) Cod de procedură penală a fost încetat procesul penal intentat în

privința lui A.Golovcenco în baza art.3621 alin.(2) lit.c) Cod penal, deoarece există

circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la

răspundere penală.

În motivarea soluției date, instanța de apel a statuat că probele care au fost

administrate și examinate în instanța de fond, urmează a fi considerate ca lovite de nulitate

și care nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare, deoarece intenția de a emigra

ilegal din R.Moldova a fost din partea lui Gh.Caț, acesta potrivit ansamblului de

circumstanțe analizate și constatate pe întreg parcursul procesului penal avînd neoficial

calitatea de „agent provocator”.

La fel, instanța de apel a conchis că partea acuzării nu a prezentat careva probe

legale ce ar confirma incontestabil lipsa implicării organelor de drept în săvîrșirea

infracțiunii, or în cazul dat a avut loc o provocare la săvîrșirea infracțiunii din partea

organelor de drept, astfel s-a constatat faptul tendențiozității organului de urmărire penală

în contribuirea la comiterea unei infracțiuni, și anume în prezența unui agent provocator.

3

De asemenea, instanța a menționat că organul de poliție prin intermediul lui Gh.Caț,

l-a instigat pe inculpat la comiterea unei infracțiuni, ceea ce nu poate fi admis sub nici o

formă or, dacă nu ar fi fost activitatea agentului provocator, care i-a prezentat inculpatului

documente false în scopul migrațiunii ilegale pentru a le prezenta autorităților oficiale din

Polonia, infracțiunea nu era să fie săvîrșită.

În baza celor menționate, instanța de apel a concluzionat că procesul penal urmează

a fi încetat în temeiul art.275 pct.9) Cod de procedură penală, care stipulează că urmărirea

penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în

cazurile în care există alte circumstanțe prevăzute de lege care condiționează excluderea

sau după caz, exclud urmărirea penală.

invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea acesteia cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța de apel a emis o decizie

pripită și neîntemeiată în partea încetării procesului penal în privința lui A.Golovcenco în

baza art.3621 alin.(2) Cod penal, din motiv că există circumstanțe care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspunderea penală.

dispus admiterea recursului ordinar declarat de procuror, casarea deciziei instanței de apel

cu rejudecarea cauzei în aceiași instanță, în alt complet de judecată.

În motivarea soluției date, Colegiul penal a considert că eroarea comisă în speță

referitor la interpretarea cazurilor prescrise de pct.9) art.275 Cod procedură penală, se

cuprinde în pct.6) alin.(1) art.427 Cod procedură penală, fiind un temei de recurs și,

deoarece nu poate fi corectată de instanța de recurs, se impune soluția de casare a deciziei

și trimiterea cauzei la rejudecare, unde instanța de apel, are obligația să verifice motivele

apelurilor declarate în care se contestă vinovăția inculpatului.

au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculptului și avocatului în numele inculpatului,

cu menținerea sentinței.

Instanța de apel a constatat că prima instanță, în conformitate cu cerințele legii și

propriei convingeri bazate pe cercetarea sub toate aspectele, prin prisma art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

lor, corect a ajuns la concluzia că vinovăția lui A.Golovcenco în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.3621 alin.(2) lit.c) Cod penal este dovedită prin declarațiile martorului

Gh.Caț și a probelor scrise, și anume: - proceselor-verbale de recunoaștere a persoanei

după fotografie, potrivit căruia Gh.Caț l-a recunoscut pe A.Golovcenco ca fiind persoana

care contra sumei de 2000 euro și-a luat angajamentul să-i deschidă viza „Schengen”; - de

ridicare a pașaportului cet.Gh.Caț și reținere din 12.02.2010; - de percheziție corporală; -

de examinare a obiectelor; - de confruntare dintre martorul Gh.Caț și inculpat din

13.02.2010 și 05.05.2010, declarația din 04.01.2010 despre intenția de prezentare a

executării lucrării, în original, precum și traducerea acesteia din limba poloneză, potrivit

căreia Agenția care acordă lucru temporar și intermediere în angajare la muncă în

or.Krasnik, Polonia intenționează să acorde executarea lucrului în perioada 15.01.2010-

15.01.2011, în calitate de șofer internațional TIR cetățeanului R.Moldova Gh.Caț; -

demersul Agenției forței de muncă, potrivit căruia aceasta se adresează cu rugămintea de a

elibera viza de tip C, D cet.Gh.Caț, care activează în calitate de șofer internațional TIR,

pentru 180 de zile, din 11.01.2010 pînă la 11.01.2011; - copia vizei Poloneze eliberate pe

numele lui Gh.Caț; - stenograma discuțiilor înregistrate între Gh.Caț și inculpat la

4

13.01.2010; - răspunsul Ambasadei Polone în R.Moldova, potrivit căruia au fost remise în

adresa CCTP la scrisoarea nr.24/586 din 12.02.2010, copiile actelor primare depuse de

Gh.Caț în scopul eliberării vizei C, D; - răspunsul Centrului de instruire a personalului

pentru transporturi internaționale nr.10/18 din 23.02.2010, potrivit căruia a fost eliberată

legitimația pentru șofer internațional pe numele lui Gh.Caț, cu nr.261447 din 08.09.2006;

- răspunsul SRL”Makler” nr.047 din 11.03.2010 și copiile anchetelor de comandă la

anunțuri publice.

Totodată, instanța a respins argumentele apelanților referitor la nulitatea probelor,

nevinovăția acestuia și necesitatea achitării lui, apreciindu-le ca declarative, irelevante și

nefondate.

Astfel, instanța a considerat nefondate motivele apelurilor privind nulitatea probelor

sub aspectul dobîndirii probelor prin provocarea la infracțiune, precum că dosarul penal a

fost „fabricat”, fiind declarative, deoarece nu există careva date ce ar demonstra că

inculpatul a fost provocat la comiterea infracțiunii de către colaboratorii de poliție cu

participarea lui Gh.Caț în calitate de „agent de poliție sub acoperire”. La acest capitol,

instanța a relatat că dimpotrivă, s-a constatat cu certitudine, fapt confirmat și de inculpat,

că inițiativa de a acorda servicii de organizare a obținerii vizelor „Schengen” a fost a

inculpatului, realizată prin publicarea în ziarul publicitar „Makler” din mun.Chișinău a

anunțului, prin care acesta oferea serviciile sale în acest sens.

La fel, instanța a concluzionat că nu pot fi reținute nici argumentele apelanților

privind inadmisibilitatea întemeierii sentinței pe declarațiile martorului Gh.Caț, citite în

ședința de judecată, deoarece la judecarea cauzei s-a constatat imposibilitatea prezentării a

martorului dat în instanța de judecată, astfel că citirea declarațiilor acestuia a avut loc cu

respectarea prevederilor art.105-110, 371 Cod de procedură penală. Totodată, instanța a

subliniat că sentința este motivată nu numai prin declarațiile martorului, dar și prin

celelalte probe administrate în cauză, care coroborează între ele, inclusiv și cu declarațiile

lui Gh.Caț, prin care se confirmă vinovăția inculpatului.

Instanța a menționat că lipsa în materialele cauzei a datelor despre expedierea de

către Gh.Caț prin intermediul poștei electronice de la domiciliu a scrisorii, actelor,

inclusiv copiilor buletinului de identitate și pașaportului cetățeanului R.Moldova la cutia

poștală a inculpatului, nu-l dezvinovățesc pe acesta din urmă, deoarece el însuși nu a negat

relațiile avute în această privință cu Gh.Caț.

La fel, instanța a considerat irelevante motivele apelanților, precum că de către

Gh.Caț au fost prezentate documente false pentru perfectarea vizei „Schengen” și precum

că acesta avea deschisă viza pînă la adresarea sa la inculpat, deoarece în această privință

cert s-a constatat că Gh.Caț pretindea să-i fie perfectate actele pentru șederea legală pe

teritoriul Italiei și că însăși Gh.Caț a fost nevoit să accepte serviciile inculpatului pentru a-

și atinge scopul propus prin deschiderea mai întîi a vizei „Schengen” în Polonia.

De asemenea, instanța a conchis că sînt contradictorii și se exclud reciproc motivele

apelurilor la faptul că, chipurile pe de o parte la perfectarea vizei „Schengen” în Polonia în

anul 2009 pînă la întîlnirea cu inculpatul, Gh.Caț a prezentat documente false, iar pe de

altă parte apelanții, bazîndu-se pe informația parvenită de la Agenția de plasare temporară

în cîmpul muncii „Elizbieta Lacoma” din 19.11.2010, invocă legalitatea contractului de

muncă încheiat cu Gh.Caț, în baza căruia a fost obținută viza de intrare în Polonia, or, la

perfectarea vizei în 2009 fără serviciile inculpatului și apoi în anul 2010 prin intermediul

5

înculpatului, viza a fost perfectată pe numele lui Gh.Caț în baza acelorași acte prezentate

de dînsul la propunerea inculpatului.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că inculpatul în scopul obținerii unui folos

financiar în sumă de 2000 euro, intenționat a organizat migrația ilegală lui Gh.Caț pentru

întrarea și șederea ilegală pe teritoriul țărilor din spațiul Șenghen, inclusiv în Italia, iar

argumentele inculpatului și avocatului sînt nefondate, au un caracter declarativ, avînd

scopul evitării răspunderii penale.

A.Golovcenco și avocatul A.Beruceașvili în numele inculpatului, invocînd temeiurile

prevăzute de art.427 alin.(1) pct.5), 6), 8), 16) Cod de procedură penală, solicitînd casarea

deciziei și sentinței, cu achitarea acestuia, pe motiv că instanța de apel a pus la baza

condamnării declarațiile martorului Gh.Caț date citirii în ședința de judecată, care s-a

eschivat de a se prezenta în instanță; instanța a luat în considerație doar probele acuzării,

fără a ține cont de cele ale apărării; cauza penală a fost fabricată și dosarul în cauză este

rezultatul provocării săvîrșit de către „agentul de poliție sub acoperire” Gh.Caț și de către

colaboratorii de poliție, care au urmărit scopul extorcării mitei de la inculpat; polițiștii

intenționat au ascuns faptul folosirii vizelor române și poloneze false, înregistrate în

pașaportul lui Gh.Caț; versiunea acuzatorului de stat, precum că inculpatul a perfectat

actul fals este neîntemeiată, deoarece la 08.12.2009 Gh.Caț a folosit permisul auto

internațional fals la primirea vizei PL 4947906, deși la acel moment nici nu-1 cunoștea pe

Gh.Caț, astfel inculpatul a fost provocat de colaboratorii de poliție pentru eliberarea

invitației la muncă în Polonia lui Gh.Caț; martorul a dat declarații false cu privire la

expedierea mesajelor electonice de către el, că scrisorile electronice dînsul le-a trimis de la

calculatorul său personal; acuzarea nu a adus dovezi că Gh.Caț nu avea posibilitatea să

plece în Italia cu viza primită la 06.02.2010; în acțiunile inculpatului lipsesc elementele

infracțiunii imputate; în cauză lipsește cererea lui Gh.Caț la organele de poliție referitor la

pretinsele acțiuni infracționale ale inculpatului, astfel nu este clar în baza la ce a fost

pornită urmărirea penală.

materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în

referință, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca fiind neîntemeiate, Colegiul penal

decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit recursurilor, inculpatul și avocatul invocă ca temeiuri de casare a deciziei

instanței de apel art.427 alin.(1) pct.5), 6), 8), 16) Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara o eroare

de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care cauza a fost judecată fără

citarea legală a unei părți, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

sau nu au fost întrunite elementele infracțiunii, norma de drept aplicată în hotărîrea atacată

contravene unei hotărîri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea

Supremă de Justiție.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursuri, Colegiul penal

constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursurilor

6

declarate, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor

judecătorești.

Astfel, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul constată că instanța de fond și de apel, în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv probele administrate la

dosar, verificîndu-le sub aspectul pertinenții și concludenței, atît pe cele obținute în

procesul urmăririi penale, cît și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face ca concluzia

despre vinovăția lui A.Golovcenco în baza 3621 alin.(2) lit.c) Cod penal, să fie justă și

întemeiată.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată desfășurat și minuțios

în textele hotărîrii primei instanțe și a deciziei instanței de apel, și anume declarațiile

martorului Gh.Caț, cît și materialele cauzei - procesele-verbale de recunoaștere a

persoanei după fotografie, de ridicare și reținere din 12.02.2010, de percheziție corporală,

de examinare a obiectelor, de confruntare dintre martorul Gh.Caț și inculpat din

13.02.2010 și 05.05.2010, declarația din 04.01.2010, demersul Agenției forței de muncă,

copia vizei Poloneze, stenograma discuțiilor înregistrate între Gh.Caț și inculpat,

răspunsul Ambasadei Polone în R.Moldova, răspunsul Centrului de instruire a

personalului pentru transporturi internaționale nr.10/18 din 23.02.2010, răspunsul

SRL”Makler” nr.047 din 11.03.2010 și copiiile anchetelor de comandă la anunțuri

publice.

Astfel, din textul deciziei, și anume din partea descriptivă, rezultă că instanța de

apel și-a argumentat motivat soluția, și a indicat din care considerente a admis probele

aduse de acuzare, și le-a respins pe cele ale apărării, soluție expusă detaliat la pct.7 al

prezentei decizii, cît și în decizia instanței de apel (f.d.151-167, v.3), pe care instanța de

recurs și-o însușește pe deplin.

Prin urmare, Colegiul conchide că argumentele recurenților, precum că în acțiunile

inculpatului lipsesc elementele infracțiunii imputate sînt neîntemeiate și contravin

materialelor cauzei. Instanțele corect au apreciat actele cauzei și au respins argumentele

recurenților privind nulitatea probelor sub aspectul dobîndirii acestora prin provocarea la

infracțiune, precum că dosarul penal a fost „fabricat”, pe motiv că acestea sînt declarative,

neexistînd careva date ce ar demonstra că inculpatul a fost provocat la comiterea

infracțiunii de către colaboratorii de poliție cu participarea lui Gh.Caț în calitate de „agent

de poliție sub acoperire”. Totodată, instanța a constatat că dimpotrivă, inițiativa de a

acorda servicii de organizare a obținerii vizelor „Schengen” a fost a inculpatului, realizată

prin publicarea în ziarul publicitar „Makler” din mun.Chișinău a anunțului, prin care

acesta oferea serviciile sale în acest sens, fapt ce nu a fost negat și de inculpat.

Colegiul constată că argumentele principale pe care le invocă recurenții în recursuri

constituie faptul că, instanța de fond și de apel eronat au apreciat probele cauzei, inclusiv

declarațiile martorului Gh.Caț, care a dat depoziții false.

La acest capitol, Colegiul penal menționează că temeiurile invocate de recurenți,

privind modul de apreciere a probelor, nu se încadrează în cele prevăzute de art.427

alin.(1) Cod de procedură penală. Mai mult ca atît, aprecierea probelor ține de examinarea

cauzei în fapt și în drept fie în instanța de fond, fie în instanța de apel, și dezacordul unei

părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărîri de

7

condamnare sau de achitare. Totodată, Colegiul constată că recurenții invocă în recursuri

aceleași argumente ca și în apeluri, asupra cărora instanța de apel deja s-a expus motivat și

detaliat, soluție expusă la pct.7 al prezentei decizii, iar concluziile instanțelor de fond

privind vinovăția inculpatului, în opinia instanței de recurs, este justă și întemeiată.

Astfel, Colegiul penal constată că în cauză s-au stabilit toate elementele

componente ale infracțiunii incriminate inculpatului, instanța pronunțîndu-se asupra

argumentelor apelanților, iar hotărîrea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și, ca urmare, temeiurile stipulate în pct.6), 8) alin.(1) al art.427 Cod de procedură

penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilită presupusa

eroare de drept invocată de către recurenți.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelurilor și temeiurile de fapt și de drept

care au dus la respingerea acestora, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Argumentele invocate de recurenți, precum că instanța de apel a examinat cauza

fără citarea legală și audierea martorului Gh.Caț nefiind în drept de a da citire declarațiilor

acestuia, prin ce a încălcat prevederile art.371 Cod procedură penală, nu pot fi reținute,

deoarece din materialele cauzei rezultă că s-au întreprins toate măsurile legale privind

citarea lui Gh.Caț, fiind emise ordonanțe de aducere silită a acestuia în instanță, însă

dînsul nu s-a prezentat în ședința de judecată, nelocuind pe adresa indicată, în confirmare

fiind prezentat raportul OUR SUP al CCTP al MAI, R.Boșcanean privind absența acestuia

la locul de domiciliu, care, din spusele părinților este plecat peste hotarele țării, fiind

prezentată și informația Serviciului grăniceri privind traversarea frontierii de stat de către

Gh.Caț la 21.97.2010 (f.d.241-242, v.1, f.d.1, 2 v.2), în legătură cu ce instanța a considerat

posibil examinarea cauzei în absența acestuia, fiind date citirii procesele-verbale de

confruntare a acestuia cu inculpatul, astfel nu se constată încălcarea prevederile art.371

Cod de procedurpă penală.

Prin urmare, trimiterea recurentului la art.427 alin.(1) pct.5) Cod de procedură

penală nu poate fi reținută, deoarece din materialele cauzei rezultă că judecarea cauzei a

avut loc cu citarea legală a tuturor participanților la proces, inclusiv și a martorului

Gh.Caț.

Afirmațiile recurenților, precum că martorul Gh.Caț ar fi dat declarații false, nu pot

fi reținute ca temei de casare a hotărîriilor atacate, deoarece la materialele cauzei lipsește o

careva hotărîre judecătorească, prin care s-ar fi stabilit faptul dat.

Referitor la temeiul invocat, precum că în cauză lipsește cererea lui Gh.Caț adresată

organelor de poliție referitor la acțiunile infracționale ale inculpatului, astfel nu este clar în

baza la ce a fost pornită urmărirea penală, Colegiul penal atestă că, în baza plîngerii

victimei urmărirea penală se pornește numai în cazul infracțiunilor prevăzute la art.276

alin.(1) Cod de procedură penală, iar urmărirea penală în cazul dat a fost pornită în

temeiul art.274 alin.(2) Cod de procedură penală, cererea lui Gh.Caț nefiind necesară.

Nu poate fi reținut nici temeiul invocat din art.427 alin.(1) pct.16) Cod de

procedură penală, deoarece în recurs nu se face referire la vreo hotărîre concretă unde

normă de drept care a fost aplicată în hotărîrea atacată contravene unei hotărîri de aplicare

a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Din aceste puncte de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile

de drept la care se face referință în recursuri și, deci, nu persistă temeiurile de casare a

soluției adoptate.

8

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel,

instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 Cod de

procedură penală și a pronunțat o hotărîre motivată și întemeiată, astfel că nu există temei

legal pentru admiterea recursurilor ordinare declarate de inculpat și de avocat în numele

acestuia și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea acestora, fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Beruceașvili Andrei în

numele inculpatului Golovcenco Alexei și inculpat, împotriva sentinței Judecătoriei

Centru, mun.Chișinău din 07 decembrie 2011 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 19 noiembrie 2013, în cauza penală în privința lui Golovcenco Alexei,

ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 09 iulie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Ion Guzun

9