1ra-465/2015 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

Dosarul nr. lra-465/2015

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

27 mai 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir și Alerguș Constantin,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către inculpatul Beregoi Gheorghe și de către avocata acestuia, Pucas Ina, prin

care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Rezina din 23 octombrie 2013 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2014, în

cauza penală privindu-1 pe

Beregoi Gheorghe Efim, născut la 21 septembrie 1973,

originar s. Sămănanca, r-1 Orhei, locuitor s. Sîngera str. Petru

Movilă 11, mun. Chișinău;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

CONSTATĂ:

Gheorghe a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 3 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

zilele de la începutul lunii ianuarie 2012, Beregoi Gheorghe, ajutîndu-i pe Cantu

Ion la colectarea metalelor fieroase și aflîndu-se împreună cu el și șoferul

Vedrașco Ivan în satul Gordinești, r-u1 Rezina, din intenții de profit, pe ascuns,

avînd acces liber, a sustras din automobilul cu care se deplasau 2 500 lei, bani

care aparțineau lui Cantu Ion, cauzîndu-i o daună materială considerabilă.

care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri prin care să-i fie

aplicată o pedeapsă mai blîndă, invocînd faptul că la judecarea cauzei i-au fost

încălcate drepturile, fiind condamnat în lipsa sa, vina a recunoscut- o și prin

urmare trebuiau sa-i acorde o pedeapsă mai blîndă. Concomitent, a menționat

1

că nu este de acord cu partea vătămată, deoarece ultima a scris că infracțiunea

a avut loc în luna ianuarie, iar cererea la poliție a depus-o la data de 17 aprilie

2012, în care a indicat că în geantă erau aproximativ 2000 lei, dar a scris că s-au

sustras 2500 lei. La fel, a relatat că nu s-a eschivat de la instanța de judecată și

nimeni nu l-a informat pentru a se prezenta în instanța de judecată.

2014 a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea hotărîrii atacate.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că instanța de fond

prin cumulul probelor administrate corect a constatat, că prin acțiunile sale

intenționate Beregoi Gh. a comis infracțiunea prevăzută la art. 186 alin. (2) lit. d)

Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă.

inculpat și de către avocatul acestuia, Pucas Ina, prin care, indicînd temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 12) Cod de procedură penală, au solicitat

casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

acțiunile inculpatului să fie recalificate de la art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la

art. 186 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse mai blînde, din motiv că

atît instanța de fond cît și instanța de apel au dat o apreciere eronată

declarațiilor părții vătămate Cantu Ion și ale inculpatului, greșit fiind stabilit

faptul că părții vătămate i-a fost cauzat un prejudiciu considerabil în sumă de

2500 lei, circumstanță ce contează la calificarea corectă a acțiunilor inculpatului.

De asemenea, s-a menționat că la judecarea cauzei, instanțele judecătorești

inferioare nu au ținut cont de prevederile pct.19) al Hotărîrii Plenului CSJ nr.5

din 19 iunie 2006 „Privind sentința judecătorească”, precum și de prevederile

art. 126 alin. (2) Cod penal. Totodată, consideră că instanța de apel nu s-a expus

din care motive a respins explicațiile părții vătămate depuse în instanța de fond,

prin care a invocat că i-au fost sustrase mijloace bănești în sumă de 2000 lei și în

baza la care probe a constatat cauzarea unui prejudiciu considerabil în sumă de

2500 lei. Inculpatul Beregoi Gh. a mai invocat că nu este vinovat de cele

incriminate, concomitent a solicitat aplicarea prevederilor art. 92 Cod penal –

înlocuirea părții neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blîndă.

penal consideră, că acestea urmează a fi declarate inadmisibile, din următoarele

considerente.

2

Instanța de recurs ordinar verifică legalitatea hotărîrilor atacate în limitele

motivelor invocate de recurent în baza temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, iar dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor nu constituie o eroare de drept și nu poate servi drept temei pentru

casarea hotărîrii legal adoptate de către instanțele judecătorești.

Din conținutul recursurilor rezultă, că recurenții indică temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 12) Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului în cazul în care

cauza a fost judecată în prima instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți,

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Însă Colegiul constată, că decizia adoptată cuprinde răspunsuri la toate

motivele relevante pe care se întemeiază soluția. În fapt, decizia instanței de

apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală

și întemeiată, în legătură cu ce nu se constată prezența temeiului prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Referitor la argumentele recurenților, precum că faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, Colegiul penal le consideră declarative și

neîntemeiate, iar instanțele de judecată, în conformitate cu prevederile art. 101

Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv probele administrate

la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe cele

obținute în procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât

ale apărării atât și ale acuzării, și anume: plîngerea părții vătămate Cantu I. din

17 aprilie 2012 (f.d. 6); procesele verbale de recunoaștere a persoanei după

fotografie (f.d. 16, 20); declarațiile părții vătămate Cantu I. (f.d. 13-14);

declarațiile martorului Vedrașco Ivan (f.d. 17-19), fapt ce face, ca concluzia

despre vinovăția lui Beregoi Gh. privind săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.

186 alin. (2) lit. d) Cod penal, să fie întemeiată și legală.

Totodată, ce ține de argumentul inculpatului Beregoi Gh. precum că nu a

săvîrșit infracțiunea incriminată, instanța de recurs ordinar menționează că

ultimul, fiind interogat în cadrul urmăririi penale (f.d. 64) a recunoscut parțial

vina, iar în apelul declarat la 25 septembrie 2014 (f.d. 148) a indicat „eu nu am

ascuns de la urmărirea penală că sunt vinovat”.

3

La fel, Colegiul penal reține că, acțiunile inculpatului corect au fost

încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, deoarece partea vătămată

fiind interogată în cadrul urmăriri penale (f.d. 13-14), a relatat că „prejudiciul

cauzat de inculpat pentru el este unul considerabil, în sumă de 2500 lei”, iar în

cadrul examinării cauzei în prima instanță a indicat că „în geantă erau 2000 lei”

(f.d. 131), totodată, martorul Vedrașco Ivan fiind interogat în prima instanță

(f.d.133) a relatat că „i-a dispărut geanta cu bani în care erau aproximativ 2500

lei”.

Instanța de recurs în acest aspect consideră că, determinarea valorii

prejudiciului cu calificativul „considerabil” sau „neconsiderabil” se efectuează

în baza prevederilor art. 126 alin. (2) Cod penal, luîndu-se în considerație

declarațiile părții vătămate, care după convingerea sa lăuntrică, ținînd cont de

circumstanțele cărora aceasta le dă apreciere în mod conștient, este în drept să

determine valoarea prejudiciului ce i s-a cauzat, în dependență de starea lui

materială și venitul lui.

Astfel, Colegiul penal conchide că partea vătămată a determinat prejudiciul

cauzat ca „considerabil”, fapt care a dus la încadrarea juridică întemeiată a

acțiunilor inculpatului de către urmărirea penală și instanța de fond în baza art.

186 alin. (2) lit. d) Cod penal, "sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

cu cauzarea de daune în proporții considerabile", concluzie susținută și de către

instanța de recurs ordinar.

În continuare, referitor la alegațiile inculpatului Beregoi Gh. privind

stabilirea unei pedepse cu aplicarea prevederilor art. 92 Cod penal, Colegiul

penal relatează că ultimul nu a întrunit condițiile necesare de a i se aplica

prevederile acestui articol, el nu este persoana care a executat o treime din

pedeapsa aplicată.

Totodată, instanța de recurs stipulează că, prin decizia instanței de apel,

corect a fost menținută sentința primei instanțe, prin care inculpatului Beregoi

Gh. i-a fost stabilită în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal o pedeapsă

echitabilă și în limitele legii de 3 ani închisoare, cu executarea acesteia în

penitenciar de tip închis, ținîndu-se cont de prezența stării de recidivă, fiindcă

antecedentele penale nu erau stinse în ianuarie 2012, conform informației din

scrisoarea directorului interimar al Departamentului instituțiilor penitenciare,

Dabija Ana (f.d. 91).

4

Reieșind din cele enunțate, Colegiul penal conchide că, instanța de apel a

adoptat o hotărîre legală și întemeiată, astfel se impune soluția inadmisibilității

recursurilor ordinare declarate de către inculpatul Beregoi Gh. și de către

avocatul acestuia, Pucas Ina, ca fiind vădit neîntemeiate.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul

Beregoi Gheorghe și de către avocata acestuia, Pucas Ina, împotriva sentinței

Judecătoriei Rezina din 23 octombrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 19 decembrie 2014, în cauza penală privindu-1 pe Beregoi

Gheorghe Efim, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 iunie 2015.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

5