1ra-620/2015 — Art. 287 al. 2 lit. b CP

Instanța de fond de la 29.05.2014 pînă la 29.09.2014;

Instanța de apel de la 22.10.2014 pînă la 28.01.2015;

Instanța de recurs de la 28.04.2015 pînă la 27.05.2015. Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost legal executată. Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza actelor din dosar, CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Fălești din 29 septembrie 2014, cauza fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, Botușneanu Ion a fost condamnat în baza art.287 alin. (2) lit. b) Cod penal la 2 ani închisoare. În conformitate cu art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Fălești din 07 noiembrie 2013, fiindu-i numită pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare în penitenciar de tip închis. 2. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, inculpatul Botușneanu Ion, la data de 09 februarie 2014, ora 17.30, ca urmare a înțelegerii prealabile cu Russu Nicolai, pe drumul dintre satul Suvorovca, r-nul Fălești și satul Glinjeni, r-nul Fălești, în apropiere de traseul M-14-Brest-Odesa, intenționat, fără nici un motiv, avînd scopul de a-și manifesta superioritatea, a încălcat grosolan ordinea publică aplicînd violență asupra lui Bejan Gheorghe, care s-a exprimat prin aplicarea mai multor lovituri cu pumnii în regiunea capului cu cauzarea leziunilor corporale ușoare sub formă de echimoză, traumatism cranio-cerebral cu comoție cerebrală, acțiuni care se deosebesc prin obrăznicie deosebită. 3. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul Ion Botușneanu, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîi și aplicarea unei pedepse neprivative de libertate. Apelantul a invocat dezacordul cu sentința instanței de fond, menționînd că calificarea faptei ce i se incriminează s-a făcut greșit. Totodată, apelantul a indicat că instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă prea aspră; nu sa ținut cont de circumstanțele în care s-a produs fapta infracțională; nu s-a ținut cont de situația familială; de faptul că a achitat total paguba cauzată părții vătămate; infracțiunea săvîrșită de el este mai 1 puțin gravă și chiar dacă a săvârșit-o în termenul de probă, nu se află în stare de recidivă, or potrivit art.34 al.(5) lit. e) Cod penal, la stabilirea stării de recidivă nu se ține cont de antecedentele penale dacă persoana a fost condamnată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. La stabilirea categoriei penitenciarului, instanța de fond incorect s-a bazat pe art.72 al. (4) Cod penal, invocînd că a săvârșit infracțiunea fiind în stare de recidivă. Astfel instanța neîntemeiat a stabilit pentru el categoria penitenciarului în care urmează să-și ispășească pedeapsa.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 ianuarie 2015, a fost admis apelul declarat de inculpatul Botușneanu Ion, casată parțial sentința, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Botușneanu Ion a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 364/1 al.(8) Cod de procedură penală la 2 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis. În baza art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, s-a adăugat parțial la pedeapsa aplicată partea neexecutată a pedepsei stabilite anterior prin sentința Judecătoriei Fălești din 07 noiembrie 2013, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului Ion Botușneanu în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin. (2) lit. b) Cod penal. Referitor la pedeapsă, instanța de fond a ținut cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în art. 61 alin. (2) Cod penal, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei potrivit prevederilor art.75 Cod penal, care prevăd pedepsa penală are drept scop restabilirea echității sociale, corijare celui condamnat, prevenirea săvîrșirii de el a noi infracțiuni, precum și de prevederile art.85 Cod penal, de faptul că inculpatul nu este la prima abatere, din ce considerente instanța de apel consideră că apelul declarat de inculpat referitor la faptul, că i-a fost stabilită o pedeapsă prea aspră este lipsit de temei. Totodată instanța de apel a constatat, că există temei legal pentru casarea parțială a sentinței, dat fiind că instanța de fond incorect a reținut în acțiunile inculpatului starea de recidivă și ca urmare incorect a stabilit și categoria penitenciarului, în care urmează să execute pedeapsa inculpatul I. Botușneanu. Astfel, instanța de fond a reținut în sentința de condamnare, că inculpatul I. Botușneanu se află în stare de recidivă și urmează să execute pedeapsa în penitenciar de tip închis. Însă, concluzia instanței de fond în această latură contravine materialelor cauzei și prevederilor legale. Materialele cauzei atestă faptul că I. Botușneanu anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Fălești din 07 noiembrie 2013 în baza art. 166 alin.(2) lit. d), f) Cod penal cu stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de 4 ani, cu suspendarea executării pedepsei cu stabilirea termenului de probă de 3 ani. Conform art. 34 alin.(5) lit. e) Cod penal, la stabilirea stării de recidivă nu se ține cont de antecedentele penale, dacă persoana a fost condamnată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. 2 Astfel, instanța de apel a constatat, că nu au fost stabilite condițiile specifice ale recidivei, instanța de fond incorect concluzionînd despre săvîrșirea infracțiunii în cauză în stare de recidivă și ca urmare, incorect a dispus executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, pe cînd inculpatul I. Botușneanu urmează să execute pedeapsa cu închisoare în penitenciar de tip semiînchis, ca fiind condamnat la închisoare pentru infracțiune mai puțin gravă potrivit art.72 alin.(3) Cod penal. Instanța de apel a menționat că, în cazul în care condamnatul cu suspendarea condiționată a executării pedepsei săvîrșește în termenul de probă o nouă infracțiune intenționată, această infracțiune nu se consideră săvîrșită în stare de recidivă, instanța de judecată stabilind pedeapsa definitivă în conformitate cu prevederile art.85 Cod penal. Totodată, instanța de fond deși a stabilit pedeapsa prin prizma art.85 Cod penal, nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile art.85 alin.(3) Cod penal, care expres prevede, că pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de sentințe trebuie să fie mai mare decît pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei noi infracțiuni și decît partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința anterioară a instanței de judecată. Astfel s-a constatat, că inculpatul prin sentința Judecătoriei Fălești din 07.11.2013 a fost condamnat în baza art. 166 al.(2) lit. d), f) Cod penal cu stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de 4 ani, cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de probă de 3 ani. Prin sentința contestată inculpatului i-a fost stabilită pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, deși conform art.85 al.(3) Cod penal, pedeapsa definitivă în cazul dat trebuia să fie mai mare. Însă, ținînd cont de faptul, că potrivit art.410 al.(l) Cod de procedură penală, instanța de apel, soluționînd cauza, nu poate crea o situație mai gravă pentru persoana care a declarat apel, instanța de apel se mărginește cu indicarea erorii admise. Totodată instanța de apel a indicat că, inculpatul I.Botușneanu nu este la prima abatere, anterior acesta a fost condamnat, dar după cum se observă, pedeapsa aplicată nu și-a atins scopul pedepsei penale, el nu și-a tras concluzii de încetare a comportamentului infracțional, astfel se constată că inculpatul nu întrunește condițiile necesare pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei numite prin aplicarea prevederilor art. 90 al. (11) Cod penal, după cum a solicitat avocatul în ședința instanței de apel. Instanța de apel a remarcat că, instituția suspendării condiționate a pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj acordat de lege, ci trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială care derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă. Instanța de apel a conchis că pedeapsa stabilită inculpatului se încadrează în limitele prevăzute de lege și că nu este oportună aplicarea în privința lui a prevederilor art.90 alin. (11) Cod penal, constatîndu-se că corectarea inculpatului fără executarea reală a pedepsei cu închisoarea nu î-și va atinge scopul pedepsei penale.

Împotriva deciziei instanței de fond și de apel, avocatul I. Ciuru în numele inculpatului I. Botușneanu, a declarat recurs ordinar, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care solicită casarea acestora cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatului să fie aplicată pedeapsa neprivativă de libertate. Recurentul invocă că, s-a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; instanța de fond și de apel nu au ținut cont de circumstanțele în 3 care s-a produs fapta infracțională; inculpatul a achitat total paguba pricinuită părții vătămate; instanța nu a ținut cont de situația familială. 5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a prezentat referință privind opinia asupra recursului declarat de avocatul I. Ciuru în numele inculpatului I. Botușneanu, prin care a menționat că, recursul ordinar urmează a fi decis ca inadmisibil motivînd că, instanța de apel argumentat s-a expus asupra vinovăției și stabilirea pedepsei inculpatului.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul I. Ciuru în numele inculpatului I. Botușneanu, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție constată inadmisibilitatea acestuia, ca vădit neîntemeiat, din următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției. Potrivit pct.14.7 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, cu modificările ulterioare, una din chestiunile de drept pe care trebuie să le soluționeze instanța de apel este: dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just. În recursul ordinar, apărătorul a invocat în drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, precum că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Colegiul penal reține că, acest temei nu și-a găsit confirmarea în instanța de recurs. Motivele invocate de avocat la pct.5 al prezentei decizii, referitor la individualizarea pedepsei, instanța de recurs le consideră neîntemeiate, deoarece instanța de apel la stabilirea pedepsei a respectat criteriile generale de individualizare a pedepsei și a ținut cont de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii, datele privind personalitatea inculpatului, circumstanțele atenuante și agravante inclusiv și cele invocate în recurs, numindu-i inculpatului o pedeapsă în conformitate cu prevederile art. 7,61,75 Cod penal. Cauza penală a fost examinată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, astfel, limitele pedepsei cu închisoare fiind reduse cu o treime fiindu-i numită inculpatului o pedeapsă minimă de doi ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis. În baza art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, s-a adăugat parțial la pedeapsa aplicată partea neexecutată a pedepsei stabilite anterior prin sentința Judecătoriei Fălești din 07 noiembrie 2013, stabilindu-i pedeapsa definitivă lui 4 Botușneanu Ion sub formă de închisoare pe termen de 4 ani în penitenciar de tip semiînchis. Astfel, pedeapsa stabilită lui I. Botușneanu de către instanța de apel, se încadrează în limitele legale prevăzute de legea penală. Pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corijare și reeducare a inculpatului, și are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea vinovatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea acestuia, cît și a altor persoane. Cît privește temeiul invocat de recurent referitor la aplicarea prevederilor art. 90 alin. (11) Cod penal și stabilirea unei pedepsei neprivative de libertate, Colegiul penal le consideră neîntemeiate. Or, circumstanțele indicate în recurs și apel (contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, recunoașterea vinovăției, lipsa antecedentelor penale, caracterizarea pozitivă) au fost luate în considerație de către instanța de apel la stabilirea pedepsei, fiindu-i numită inculpatului o pedeapsă minimă potrivit sancțiunii art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal. În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală concluzia instanței de apel referitor la neaplicarea dispozițiilor art. 90 alin. (11) Cod penal. Mai mult, această reglementare legislativă este la discreția instanței de judecată să o soluționeze cu motivarea obligatorie a soluției, fiind un drept al instanței dar nu obligațiune. Astfel, se reține că, recursul declarat de avocatul I. Ciuru în numele inculpatului I. Botușneanu, nu se întemeiază pe temeiul stipulat expres de dispoziția art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, mai mult, recurentul nu reflectă în ce constă problema de drept de importanță generală care, în opinia lui, persistă în cauză, care este eroarea comisă de instanța de apel ce ar duce la casarea hotărîrii atacate prin prisma temeiurilor din norma de drept vizată. În consecință, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-417 Cod de procedură penală, iar recursul declarat, este vădit neîntemeiat și se apreciază ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Igor Ciuru în numele inculpatului Botușneanu Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 ianuarie 2015, în cauza penală în privința lui Botușneanu Ion Gheorghe, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 10 iunie 2015. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 5