1ra-620/2015 — art. 287 al. 2 lit. b CP

1ra-620/2015 — art. 287 al. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-620/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 mai 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul Igor

Ciuru în numele inculpatului Botușneanu Ion, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Fălești din 29 septembrie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 28 ianuarie 2015, în cauza penală în privința lui

Botușneanu Ion Gheorghe, născut la 15 iunie 1992, originar și

locuitor al s. Glinjeni, r-nul Fălești.

Termenul examinării cauzei:

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza

actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

judecată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

Botușneanu Ion a fost condamnat în baza art.287 alin. (2) lit. b) Cod penal la 2 ani

închisoare.

În conformitate cu art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa

aplicată i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința

Judecătoriei Fălești din 07 noiembrie 2013, fiindu-i numită pedeapsa definitivă de 4

ani închisoare în penitenciar de tip închis.

Botușneanu Ion, la data de 09 februarie 2014, ora 17.30, ca urmare a înțelegerii

prealabile cu Russu Nicolai, pe drumul dintre satul Suvorovca, r-nul Fălești și satul

Glinjeni, r-nul Fălești, în apropiere de traseul M-14-Brest-Odesa, intenționat, fără nici

un motiv, avînd scopul de a-și manifesta superioritatea, a încălcat grosolan ordinea

publică aplicînd violență asupra lui Bejan Gheorghe, care s-a exprimat prin aplicarea

mai multor lovituri cu pumnii în regiunea capului cu cauzarea leziunilor corporale

ușoare sub formă de echimoză, traumatism cranio-cerebral cu comoție cerebrală,

acțiuni care se deosebesc prin obrăznicie deosebită.

casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîi și aplicarea unei pedepse neprivative

de libertate. Apelantul a invocat dezacordul cu sentința instanței de fond, menționînd

că calificarea faptei ce i se incriminează s-a făcut greșit. Totodată, apelantul a indicat

că instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă prea aspră; nu sa ținut cont de circumstanțele

în care s-a produs fapta infracțională; nu s-a ținut cont de situația familială; de faptul

că a achitat total paguba cauzată părții vătămate; infracțiunea săvîrșită de el este mai

1

puțin gravă și chiar dacă a săvârșit-o în termenul de probă, nu se află în stare de

recidivă, or potrivit art.34 al.(5) lit. e) Cod penal, la stabilirea stării de recidivă nu se

ține cont de antecedentele penale dacă persoana a fost condamnată cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

La stabilirea categoriei penitenciarului, instanța de fond incorect s-a bazat pe

art.72 al. (4) Cod penal, invocînd că a săvârșit infracțiunea fiind în stare de recidivă.

Astfel instanța neîntemeiat a stabilit pentru el categoria penitenciarului în care urmează

să-și ispășească pedeapsa.

fost admis apelul declarat de inculpatul Botușneanu Ion, casată parțial sentința, cu

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Botușneanu Ion a fost condamnat în baza art.

287 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 364/1 al.(8) Cod de procedură penală la

2 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, s-a adăugat parțial la

pedeapsa aplicată partea neexecutată a pedepsei stabilite anterior prin sentința

Judecătoriei Fălești din 07 noiembrie 2013, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 4 ani

închisoare în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a verificat

complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor

administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludentei,

utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor,

corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului Ion Botușneanu în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Referitor la pedeapsă, instanța de fond a ținut cont în deplină măsură de

principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în art. 61 alin. (2) Cod penal,

precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei potrivit prevederilor

art.75 Cod penal, care prevăd pedepsa penală are drept scop restabilirea echității

sociale, corijare celui condamnat, prevenirea săvîrșirii de el a noi infracțiuni, precum și

de prevederile art.85 Cod penal, de faptul că inculpatul nu este la prima abatere, din ce

considerente instanța de apel consideră că apelul declarat de inculpat referitor la faptul,

că i-a fost stabilită o pedeapsă prea aspră este lipsit de temei.

Totodată instanța de apel a constatat, că există temei legal pentru casarea parțială

a sentinței, dat fiind că instanța de fond incorect a reținut în acțiunile inculpatului

starea de recidivă și ca urmare incorect a stabilit și categoria penitenciarului, în care

urmează să execute pedeapsa inculpatul I. Botușneanu.

Astfel, instanța de fond a reținut în sentința de condamnare, că inculpatul I.

Botușneanu se află în stare de recidivă și urmează să execute pedeapsa în penitenciar

de tip închis.

Însă, concluzia instanței de fond în această latură contravine materialelor cauzei și

prevederilor legale.

Materialele cauzei atestă faptul că I. Botușneanu anterior a fost condamnat prin

sentința Judecătoriei Fălești din 07 noiembrie 2013 în baza art. 166 alin.(2) lit. d), f)

Cod penal cu stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de 4 ani, cu suspendarea

executării pedepsei cu stabilirea termenului de probă de 3 ani.

Conform art. 34 alin.(5) lit. e) Cod penal, la stabilirea stării de recidivă nu se ține

cont de antecedentele penale, dacă persoana a fost condamnată cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

2

Astfel, instanța de apel a constatat, că nu au fost stabilite condițiile specifice ale

recidivei, instanța de fond incorect concluzionînd despre săvîrșirea infracțiunii în

cauză în stare de recidivă și ca urmare, incorect a dispus executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis, pe cînd inculpatul I. Botușneanu urmează să execute

pedeapsa cu închisoare în penitenciar de tip semiînchis, ca fiind condamnat la

închisoare pentru infracțiune mai puțin gravă potrivit art.72 alin.(3) Cod penal.

Instanța de apel a menționat că, în cazul în care condamnatul cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei săvîrșește în termenul de probă o nouă infracțiune

intenționată, această infracțiune nu se consideră săvîrșită în stare de recidivă, instanța

de judecată stabilind pedeapsa definitivă în conformitate cu prevederile art.85 Cod

penal.

Totodată, instanța de fond deși a stabilit pedeapsa prin prizma art.85 Cod penal,

nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile art.85 alin.(3) Cod penal, care expres

prevede, că pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de sentințe trebuie să fie mai mare

decît pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei noi infracțiuni și decît partea

neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința anterioară a instanței de judecată.

Astfel s-a constatat, că inculpatul prin sentința Judecătoriei Fălești din 07.11.2013

a fost condamnat în baza art. 166 al.(2) lit. d), f) Cod penal cu stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de 4 ani, cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de

probă de 3 ani.

Prin sentința contestată inculpatului i-a fost stabilită pedeapsă definitivă sub

formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, deși conform art.85 al.(3) Cod

penal, pedeapsa definitivă în cazul dat trebuia să fie mai mare.

Însă, ținînd cont de faptul, că potrivit art.410 al.(l) Cod de procedură penală,

instanța de apel, soluționînd cauza, nu poate crea o situație mai gravă pentru persoana

care a declarat apel, instanța de apel se mărginește cu indicarea erorii admise.

Totodată instanța de apel a indicat că, inculpatul I.Botușneanu nu este la prima

abatere, anterior acesta a fost condamnat, dar după cum se observă, pedeapsa aplicată

nu și-a atins scopul pedepsei penale, el nu și-a tras concluzii de încetare a

comportamentului infracțional, astfel se constată că inculpatul nu întrunește condițiile

necesare pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei numite

prin aplicarea prevederilor art. 90 al. (11) Cod penal, după cum a solicitat avocatul în

ședința instanței de apel.

Instanța de apel a remarcat că, instituția suspendării condiționate a pedepsei nu

trebuie privită ca un avantaj acordat de lege, ci trebuie apreciată ca un mijloc preventiv

de apărare socială care derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea

socială concretă.

Instanța de apel a conchis că pedeapsa stabilită inculpatului se încadrează în

limitele prevăzute de lege și că nu este oportună aplicarea în privința lui a prevederilor

art.90 alin. (11) Cod penal, constatîndu-se că corectarea inculpatului fără executarea

reală a pedepsei cu închisoarea nu î-și va atinge scopul pedepsei penale.

inculpatului I. Botușneanu, a declarat recurs ordinar, făcînd trimitere la prevederile art.

427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care solicită casarea acestora cu

pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatului să fie aplicată pedeapsa neprivativă

de libertate. Recurentul invocă că, s-a aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale; instanța de fond și de apel nu au ținut cont de circumstanțele în

3

care s-a produs fapta infracțională; inculpatul a achitat total paguba pricinuită părții

vătămate; instanța nu a ținut cont de situația familială.

5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

procurorul a prezentat referință privind opinia asupra recursului declarat de avocatul I.

Ciuru în numele inculpatului I. Botușneanu, prin care a menționat că, recursul ordinar

urmează a fi decis ca inadmisibil motivînd că, instanța de apel argumentat s-a expus

asupra vinovăției și stabilirea pedepsei inculpatului.

avocatul I. Ciuru în numele inculpatului I. Botușneanu, în raport cu materialele cauzei

și motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție constată

inadmisibilitatea acestuia, ca vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța

de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Potrivit pct.14.7 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.22 din

12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, cu

modificările ulterioare, una din chestiunile de drept pe care trebuie să le soluționeze

instanța de apel este: dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just.

În recursul ordinar, apărătorul a invocat în drept temei de casare a deciziei

instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

precum că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal reține că, acest temei nu și-a găsit confirmarea în instanța de

recurs. Motivele invocate de avocat la pct.5 al prezentei decizii, referitor la

individualizarea pedepsei, instanța de recurs le consideră neîntemeiate, deoarece

instanța de apel la stabilirea pedepsei a respectat criteriile generale de individualizare

a pedepsei și a ținut cont de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii, datele

privind personalitatea inculpatului, circumstanțele atenuante și agravante inclusiv și

cele invocate în recurs, numindu-i inculpatului o pedeapsă în conformitate cu

prevederile art. 7,61,75 Cod penal.

Cauza penală a fost examinată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, astfel, limitele pedepsei cu închisoare fiind reduse cu o treime

fiindu-i numită inculpatului o pedeapsă minimă de doi ani închisoare în penitenciar de

tip semiînchis.

În baza art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, s-a adăugat parțial la

pedeapsa aplicată partea neexecutată a pedepsei stabilite anterior prin sentința

Judecătoriei Fălești din 07 noiembrie 2013, stabilindu-i pedeapsa definitivă lui

4

Botușneanu Ion sub formă de închisoare pe termen de 4 ani în penitenciar de tip

semiînchis.

Astfel, pedeapsa stabilită lui I. Botușneanu de către instanța de apel, se încadrează

în limitele legale prevăzute de legea penală.

Pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corijare și

reeducare a inculpatului, și are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

vinovatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea acestuia,

cît și a altor persoane.

Cît privește temeiul invocat de recurent referitor la aplicarea prevederilor art. 90

alin. (11) Cod penal și stabilirea unei pedepsei neprivative de libertate, Colegiul penal

le consideră neîntemeiate. Or, circumstanțele indicate în recurs și apel (contribuirea

activă la descoperirea infracțiunii, recunoașterea vinovăției, lipsa antecedentelor

penale, caracterizarea pozitivă) au fost luate în considerație de către instanța de apel la

stabilirea pedepsei, fiindu-i numită inculpatului o pedeapsă minimă potrivit sancțiunii

art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală concluzia

instanței de apel referitor la neaplicarea dispozițiilor art. 90 alin. (11) Cod penal. Mai

mult, această reglementare legislativă este la discreția instanței de judecată să o

soluționeze cu motivarea obligatorie a soluției, fiind un drept al instanței dar nu

obligațiune.

Astfel, se reține că, recursul declarat de avocatul I. Ciuru în numele inculpatului

I. Botușneanu, nu se întemeiază pe temeiul stipulat expres de dispoziția art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală, mai mult, recurentul nu reflectă în ce constă

problema de drept de importanță generală care, în opinia lui, persistă în cauză, care

este eroarea comisă de instanța de apel ce ar duce la casarea hotărîrii atacate prin

prisma temeiurilor din norma de drept vizată.

În consecință, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2)

Cod de procedură penală, Colegiul concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-417

Cod de procedură penală, iar recursul declarat, este vădit neîntemeiat și se apreciază ca

inadmisibil.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Igor Ciuru în numele

inculpatului Botușneanu Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 28 ianuarie 2015, în cauza penală în privința lui Botușneanu Ion Gheorghe,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 10 iunie 2015.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

5