1ra-477/15 — art. 187 alin 2 lit b e f CP

1ra-477/15 — art. 187 alin 2 lit b e f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.1ra-477/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 mai 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Valeriu Sârbu și de

inculpatul Gheorghi Cîvîrjic, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Cahul din 11 decembrie 2014, în cauza penală în privința lui

Cîvîrjic Gheorghi Chirill, născut la 18 august

1984, originar și locuitor r-nul Ceadîr-Lunga,

s. Cazaclia, str. Frunze 5

și

Chirciu Gheorghi Piotr, născut la 28 ianuarie

1981, originar și locuitor r-nul Comrat, s. Congaz,

str. Lenin 227.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 10.07.2013 - 19.03.2014;

Instanța de apel: 22.04. - 11.12.2014;

Instanța de recurs: 17.03. - 06.05.2015.

A C O N S T A T A T :

- Cîvîrjic Gheorghi, în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, cu

aplicarea art. 82 alin. (2) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip închis;

- Chirciu Gheorghi, în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, cu

aplicarea art. 82 alin. (2) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip închis.

Gheorghi la 11 ianuarie 2013, aproximativ la ora 1945, din interes material, cu

scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, prin înțelegere prealabilă și

împreună cu Cîvîrjic Gheorghi, aflîndu-se în apropierea stației-auto, amplasată pe

str. Lenin 171, s. Svetloe, r-nul Comrat, i-au aplicat lui N. Barbarov lovituri cu

mîinile și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzîndu-i conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 5 din 16.01.2013 vătămări corporale ușoare și

deschis au sustras telefonul mobil de model „Nokia” în valoare de 650 lei, adidași

în valoare de 250 lei și căciula în valoare de 80 lei care aparțin ultimului, cauzînd

părții vătămate daune în proporții considerabile în sumă totală de 980 lei.

1

prevăzut de art. art. 401, 402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de

către procuror, avocatul V. Cimpoeș în numele inculpatului Gh. Cîvîrjic, avocatul

R. Colodeev în numele inculpatului Gh. Chirciu și partea vătămată N. Barbarov.

3.1. În apelul procurorului a fost solicitată, casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpații Gh. Chirciu și

Gh. Cîvîrjic să fie recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 188 alin. (2) lit.

b), f) Cod penal, la cîte 10 ani închisoare fiecare, cu executarea în penitenciar de

tip închis, totodată în privința lui Gh. Chirciu să fie aplicate prevederile art. 34 alin.

(1) Cod penal.

În susținerea cerințelor, procurorul a invocat că, pe parcursul cercetării

judecătorești a fost pe deplin demonstrată vinovăția inculpaților în baza art. 188

alin. (2) lit. b), f) Cod penal, iar prima instanță greșit a calificat acțiunile acestora

în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal.

Totodată, apelantul a indicat că, inculpatul Gh. Chirciu necesită a fi

recunoscut în calitate de recidivist, deoarece anterior a fost atras la răspundere

penală pentru săvîrșirea unor fapte analogice iar antecedentele penale nu sunt

stinse.

La fel, procurorul a invocat dezacordul cu individualizarea pedepsei

inculpaților și anume că inculpatului Gh. Chirciu i-a fost stabilită o pedeapsă pe un

termen mai mic față de Gh. Cîvîrjic, în momentul în care în ședința de judecată s-a

stabilit că Gh. Chirciu primul a aplicat lovituri părții vătămate și i-a sustras

bunurile care îi aparțineau.

3.2. În apelul avocatului V. Cimpoeș în numele inculpatului Gh. Cîvîrjic a

fost solicitată casarea sentinței, rejudecarea cauzei și adoptarea unei hotărîri de

achitare.

În argumentarea apelului, apărarea a invocat că, la materialele cauzei lipsesc

probe concrete care ar confirma vinovăția inculpatului Gh. Cîvîrjic, prima instanță

nu a luat în considerație declarațiile părții vătămate din care rezultă că loviturile au

fost aplicate doar de inculpatul Gh. Chirciu, or, față de inculpatul Gh. Cîvîrjic

partea vătămată nu are careva pretenții.

Apelantul a specificat că, partea vătămată N. Barbarov a dat declarații

analogice și în cadrul urmăririi penale.

Mai mult, din declarațiile martorului S. Caraseni rezultă că la locul săvîrșirii

infracțiunii acesta a văzut doar o singură persoană.

În ordonanța de punere sub învinuire în privința inculpatului Gh. Cîvîrjic i-a

fost înaintată învinuirea în baza art. 187 alin. (2) Cod penal, însă, din rechizitoriu

nu este clar în ce temei au fost recalificate acțiunile inculpatului în baza art. 188

alin. (2) Cod penal, or, rechizitoriul urmează a fi anulat deoarece inculpatului i-a

fost încălcat dreptul la apărare.

3.3. În apelul avocatului R. Coldeev în numele inculpatului Gh. Chirciu, a fost

solicitată casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de

achitare din lipsa elementelor infracțiunii.

În susținerea apelului, apărarea a menționat că, prima instanță neîntemeiat a

recalificat acțiunile inculpatului din prevederile art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod

penal în cele ale art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, cu atît mai mult că nici

2

procurorul nu a solicitat în instanța de judecată recalificarea enunțată, or, prima

instanță nu a demonstrat vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii de tîlhărie

motiv din care inculpatul Gh. Chirciu urmează să fie achitat din lipsa elementelor

infracțiunii.

Totodată apărarea a invocat că, Gh. Chirciu nu este vinovat de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, fapt confirmat

prin declarațiile părții vătămate din care rezultă că, inculpatul Gh. Chirciu cînd a

început să-i aplice lovituri părții vătămate N. Barbarov, ultimul pe inculpatul Gh.

Cîvîrjic nu l-a văzut.

Cele declarate de partea vătămată, se confirmă și prin declarațiile martorului

S. Caraseni iar din depozițiile inculpatului Gh. Chirciu rezultă că inculpatul

Gh. Cîvîrjic, cînd s-a început bătaia a fugit, iar după săvîrșirea infracțiunii adidașii

și telefonul mobil le-a dus acasă la Gh. Cîvîrjic, le-a dat acestuia însă nu i-a

comunicat că în sacoșă sunt lucrurile părții vătămate.

Partea vătămată în prima instanță a declarat, că paguba materială pentru el

este neînsemnată și a solicitat ca acesta să nu fie tras la răspundere penală, prin

urmare apelantul a specificat că între partea vătămată și inculpatul Gh. Chirciu nu a

fost conflict.

3.4. În apelul părții vătămate N. Barbarov, a fost solicitată casarea sentinței,

cu încetarea procesului penal din motiv că inculpatul Gh. Cîvîrjic nu a săvîrșit

infracțiunea imputată, iar în privința inculpatului Gh. Chirciu încetarea procesului

penal din motiv de împăcare a părților.

În motivarea apelului, partea vătămată a invocat că, inculpatul Gh. Cîvîrjic

careva violență asupra acestuia nu a aplicat, nu are pretenții față de el și l-a iertat.

În privința inculpatului Gh. Chirciu a menționat, că nu l-a văzut cum a luat

lucrurile părții vătămate, la fel l-a iertat și nu are pretenții față de acesta.

2014, au fost respinse ca nefondate apelurile procurorului, avocatului V. Cimpoeș

în numele inculpatului Gh. Cîvîrjic, avocatului R. Colodeev în numele inculpatului

Gh. Chirciu, părții vătămate N. Barbarov, cu menținerea sentinței fără modificări.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a reținut că, prima instanță în

baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în

ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură

penală, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel

ajungând la concluzia corectă cu privire la condamnarea inculpaților Cîvîrjic

Gheorghi și Chirciu Gheorghi în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal și în

baza acestei legi precum și în baza art. 82 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa lui

Gh. Chirciu, 4 ani închisoare, iar lui Gh. Cîvîrjic, 5 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis fiecare.

În acest sens, instanța de apel a conchis, că vinovăția inculpaților în baza

art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, întru-totul s-a confirmat prin: declarațiile

inculpaților din cadrul urmăririi penale Gh. Chirciu (f.d. 137, vol. I), Gh. Cîvîrjic

(f.d. 87, 120, vol. I, f.d. 149, vol. II); părții vătămate N. Barbarov (f.d. 62-63, 231-

232, vol. III); martorilor M. Balan (f.d. 75, vol. I), L. Orman (f.d. 76, vol. III),

S. Caraseni (f.d. 77, vol. III), procesul-verbal de cercetare la fața locului din

3

11.01.2013 cu planșa fotografică (f.d. 12-15, vol. I); raportul de expertiză medico-

legală nr. 5 din 16.01.2013 (f.d. 44, vol. I); raportul de expertiză trasologică nr. 7

din 26.01.2013 (f.d. 66, vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 74 din

29.03.2013 (f.d. 54-58, vol. III); procesul-verbal de ridicare a obiectelor din

12.01.2013 și rezultatele cercetării acestora cu planșa fotografică (f.d. 69, 70-71,

vol. I); procesul-verbal de ridicare a obiectelor din 13.01.2013 și rezultatele

cercetării obiectelor reflectate în procesul-verbal din 27.02.2013 cu planșa

fotografică (f.d. 75, 76-78, vol. I)

Astfel, instanța de apel a apreciat critic motivele invocate de apărare, precum

că inculpații nu sunt vinovați de săvîrșirea infracțiunii, or, nu este nici un temei de

a pune la îndoială declarațiile părții vătămate N. Barbarov, martorilor, deoarece

declarațiile acestora sunt concrete și consecutive și racordă în ansamblu cu alte

probe menționate mai sus, care pe deplin confirmă vinovăția inculpaților

Gh. Cîvîrjic și Gh. Chirciu în săvârșirea faptei imputate, mai mult, partea vătămată

N. Barbarov nu-i cunoaște pe inculpați și nu are nici un motiv de a declara

împotriva acestora mărturii defăimătoare.

Referitor la argumentul invocat de inculpatul Gh. Cîvîrjic că el nu 1-a lovit

și nu a sustras bunurile părții vătămate, instanța de apel l-a apreciat critic, deoarece

din depozițiile părții vătămate rezultă că, ambii inculpați s-au apropiat de el și l-au

apucat de mîini, iar inculpatul Gh. Chirciu i-a aplicat lovituri părții vătămate,

astfel, ambii inculpați, în același timp, în aceleași condiții au aplicat forța fizică

față de partea vătămată, iar Gh. Cîvîrjic, văzînd că Gh. Chirciu aplică lovituri, a

continuat să coopereze cu acesta, adică să aplice lovituri, să sustragă și să păstreze

bunurile sustrase de la partea vătămată, ambii inculpați avînd o intenție unică.

Afirmațiile lui Gh. Chirciu, prin care se susține că a dus sacoșa cu obiectele

sus menționate acasă la Gh. Cîvîrjic, acesta neștiind proveniența bunurilor, instanța

de apel le-a respins, deoarece nu sunt convingătoare, or, ambii inculpați au fost

împreună, au aplicat violența asupra părții vătămate, doborîndu-1 la pămînt și i-au

sustras bunurile.

Argumentele inculpaților precum că la materialele cauzei lipsesc probe care

dovedesc vina inculpaților în săvârșirea faptelor imputate, iar probele administrate

confirmă nevinovăția acestora, instanța de apel le-a respins, deoarece contravin

probatoriului administrat, iar nerecunoașterea vinovăției de către inculpați a fost

apreciată ca o tactica de apărare, ultimii urmând scopul de a se eschiva de la

răspunderea penală.

Referitor la argumentul invocat de procuror că instanța eronat a recalificat

acțiunile săvîrșite de inculpați în baza art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal,

instanța de apel l-a respins deoarece prin ordonanța de punere sub învinuire din

12 martie 2013, Gh. Chirciu a fost pus sub învinuire în baza art. 188 alin. (2) lit.

b), f) Cod penal cu semnele calificative - tîlhăria, săvîrșită de două sau mai multe

persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile (f.d. 135, vol. II).

Prin ordonanța de punere sub învinuire din 12 martie 2013, Gh. Cîvîrjic a

fost pus sub învinuire în baza art.187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal - jaful, adică

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane săvîrșit de două persoane cu

aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile (f.d.117, vol. II).

Așadar, instanța de apel a observat că, formularea învinuirii atît în privința

4

lui Gh. Chirciu, cît și a lui Gh. Cîvîrjic, cu indicarea datei, locului, mijloacelor și

modului de săvîrșire a infracțiunii, consecințele ei, sunt identice, însă fapta lui

Gh. Chirciu a fost încadrată în baza art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, iar aceiași

faptă imputată lui Gh. Cîvîrjic a fost încadrată în baza art.187 alin.(2) lit. b), e), f)

Cod penal.

Însă, în dispozitivul rechizitoriului în cauza penală nr.2013190018 în

privința lui Gh. Cîvîrjic s-a formulat altă învinuire (art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod

penal), decît cea care i s-a incriminat prin ordonanța de punere sub învinuire din 12

martie 2013 (art.187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal).

Prin urmare, reieșind din probele administrate, prima instanță corect a reținut

în acțiunile lui Gh. Cîvîrjic componența de infracțiune prevăzută de art. 187

alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, ce corespunde cu actul de învinuire formulat,

respectînd dreptul inculpatului la apărare, or, prin rechizitoriu procurorul nu este în

drept să modifice învinuirea, iar în ședința de judecată procurorul nu a modificat

acuzarea în sensul agravării, în condițiile art. 326 Cod de procedură penală.

Totodată, corect acțiunile lui Gh. Chirciu au fost recalificate din prevederile

art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal în cele ale art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod

penal, deoarece ambilor inculpați li s-au înaintat învinuiri cu semnul calificativ „de

două persoane”, astfel, că ambii urmează să răspundă pentru una și aceiași

infracțiune.

Totodată, încadrînd în actul de învinuire fapta săvîrșită de Gh. Chirciu în

baza art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, cu semnele calificative – tîlhăria,

săvîrșită de două sau mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile (f.d. 135 vol. II), nu au fost indicate semnele calificative obligatorii

ale infracțiunii de tîlhărie, și anume „atacul săvîrșit asupra persoanei în scopul

sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea

persoanei agresate”.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că, nu este competentă să

completeze din oficiu învinuirea care ar agrava situația inculpatului și care ar

justifica apelul procurorului.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele inculpaților referitor la anularea

rechizitoriului în conformitate cu art.251 Cod de procedură penală, or, actul de

sesizare a instanței este valabil și instanța este obligată să examineze cauza în baza

probelor administrate nemijlocit în fața judecății.

Instanța de apel a mai reținut că, inculpații Gh. Chirciu și Gh. Cîvîrjic au

săvîrșit infracțiunea în condiții de recidivă periculoasă, fiind aplicate art. art.34, 82

Cod penal.

Astfel, starea de recidivă periculoasă în privința lui Gh. Chirciu se confirmă

prin faptul că anterior a fost condamnat pentru o infracțiune gravă săvîrșită

intenționat și a săvîrșit din nou cu intenție o infracțiune gravă (art. 34 alin. (2)

lit. b) Cod penal), fiind condamnat prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție din 13 aprilie 2010 în baza art. 151 alin. (2) lit. c), d) Cod

penal, la 5 ani 6 luni închisoare, care se califică conform art. 16 alin.(4) Cod penal,

ca infracțiune gravă, sancțiunea fiind de la 5 la 12 ani închisoare.

La fel, starea de recidivă periculoasă în privința lui Gh. Cîvîrjic, se confirmă

prin faptul că anterior a fost condamnat de două ori la închisoare pentru infracțiuni

intenționate și a săvîrșit din nou cu intenție o infracțiune (art. 34 alin. (2) lit. a) Cod

5

penal), fiind condamnat prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din

20.07.2006 în baza art. art. 287 alin.(2), 179 alin.(2) Cod penal, la 5 ani închisoare,

prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 27 aprilie

2010 în baza art.217 alin.(2) Cod penal, la 1 an închisoare, iar în baza art.85 Cod

penal, pentru cumul de sentințe definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa de 5 ani

închisoare cu executarea în penitenciar de tip închis.

În ce privește pedeapsa stabilită inculpaților Gh. Cîvîrjic și Gh. Chirciu,

instanța de apel reține că prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art.

art. 61, 75 Cod penal, ținînd cont de criteriile generale de individualizare a

pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de persoana celor vinovați, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestora, că infracțiunea săvîrșită

de inculpați face parte din categoria celor grave, pentru care legea penală prevede

închisoare, aplicându-le pedeapsa cu închisoare, care este corectă, echitabilă și

legală.

Referitor la argumentul invocat de procuror precum că prima instanță a

încălcat prevederile art. art. 62 alin.(2), 75 alin. (1) Cod penal cu privire la

individualizarea pedepsei și lui Gh. Chirciu i-a aplicat o pedeapsă mai mică față de

inculpatul Gh. Cîvîrjic, cu toate că Gh. Chirciu primul a început să aplice violență

asupra părții vătămate, el i-a luat bunurile lui N. Barbarov și anterior este judecat

pentru infracțiuni similare, instanța de apel a constatat că, aceasta a fost just

individualizată în raport cu criteriile prevăzute în art. art. 61, 75 Cod penal,

deoarece prima instanță a dat o corectă interpretare și aplicare a acestor dispoziții,

aplicându-le inculpaților pedeapsă care va atinge scopul pedepsei penale.

În final, cu privire apelul declarat de partea vătămată N. Barbarov, instanța

de apel a menționat că, deși partea vătămată nu susține apelul, el nu și-a retras

cererea de apel în modul prevăzut de art. 407 Cod de procedură penală, de aceea

instanța de apel a considerat apelul neîntemeiat.

procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitînd

casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel în alt

complet de judecată.

În susținerea cerințelor sale, recurentul a menționat că, instanța de apel

greșit a calificat acțiunile inculpaților în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod

penal, fără a face o apreciere a probelor administrate la faza de urmărire penală,

potrivit art. 101 Cod de procedură penală, sub aspectul pertinenței, utilității,

concludenței, veridicității și coroborării reciproce, fără a stabili cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept a ajuns neîntemeiat la concluzia cu privire la vinovăția

inculpaților de săvîrșirea infracțiunii de jaf, de vreme ce probele acumulate de

acuzare dovedesc cu certitudine vinovăția inculpaților de săvîrșirea infracțiunii

incriminate de către organul de urmărire penală.

Potrivit rechizitoriului Gh. Cîvîrjic și Gh. Chirciu au fost învinuiți în baza

art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, însă instanțele de fond au apreciat în acțiunile

inculpaților că aceștia au aplicat violență nepericuloasă pentru viața victimei,

trecînd cu vederea declarațiile părții vătămate N. Barbarov, martorilor M. Balan,

S. Caraseni, mai mult, la săvîrșirea infracțiunii de către inculpați au fost evidențiate

și alte semne ce sunt caracteristice unei tîlhării, cum ar fi: acționarea coordonată,

6

imobilizarea victimei, deposedarea de bunuri, aplicarea simulantă a loviturilor pe

diverse părți ale corpului, ascunderea urmelor infracțiunii.

Totodată, recurentul a specificat că, caracterul acțiunilor inculpaților săvîrșite

față de partea vătămată și anume stabilite în cadrul urmăririi penale, consecința

aplicării violenței asupra părții vătămate, lui N. Barbarov fiindu-i create

circumstanțe periculoase pentru viața și sănătatea acestuia, caracterizate prin

cauzarea leziunilor corporale care i-au produs stare de inconștiență, faptele

săvîrșite față de acesta de către două persoane în perioada de iarnă, lăsarea acestuia

în zăpadă, dezbrăcat, fără încălțăminte, pe timp de noapte, acțiuni care datorită

caracterului lor au creat pericolul real pentru viața și sănătatea părții vătămate.

În viziunea recurentului, săvîrșirea de către inculpați a infracțiunii de tîlhărie

se confirmă și prin declarațiile inculpatului Gh. Chirciu din cadrul urmăririi penale,

iar nerecunoașterea de către inculpați a vinovăției în cadrul cercetării judecătorești

nu echivalează cu situația reîncadrării juridice a faptei de atac săvîrșite asupra unei

persoane cu scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru

viață în săvîrșirea faptei de jaf.

Cu referire la prevederile art. art. 409 alin. (2), 414 Cod de procedură penală,

procurorul a invocat că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra chestiunilor de

drept invocate în apelul procurorului, și anume privind săvîrșirea de către inculpații

Gh. Chirciu și Gh. Cîvîrjic a infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), f)

Cod penal, asupra corectitudinii recalificării acesteia de către prima instanță și

asupra nerespectării de către prima instanță a normelor de drept procesual penal,

prevăzute la pct. 6, 7 ale Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 23 din

28.06.2004 „Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea

bunurilor”

5.1. Inculpatul Gh. Cîvîrjic, fără a invoca vreun temei prevăzut la art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de

apel, solicitînd casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărîri echitabile, deoarece

instanța de apel, la judecarea apelurilor declarate nu a luat în considerație probele

decisive care dovedesc incontestabil nevinovăția lui în săvîrșirea infracțiunii

incriminate și anume declarațiile părții vătămate din cadrul urmăririi penale și

cercetării judecătorești, martorului S. Caraseni și a inculpatului Gh. Chirciu care

nemijlocit confirmă faptul că anume Gh. Chirciu a aplicat lovituri părții vătămate

și i-a sustras bunurile care îi aparțin.

Totodată, recurentul și-a exprimat dezacordul cu pedeapsa aplicată, care în

viziunea acestuia nu este proporțională în comparație cu pedeapsa aplicată

inculpatului Gh. Chirciu.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

În primul rînd, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs.

7

Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie

motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de

recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și

argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.

Conform art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt

constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea

în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului

acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Sub acest aspect se reține că, în pofida prevederilor enunțate, în recursul

ordinar al inculpatului Gh. Cîvîrjic, nu este invocat nici un temei de drept din cele

nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente

specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității hotărîrii

contestate în acest sens (pct. 5.1. din decizie).

Totodată, recursul ordinar declarat de procuror este fondat în drept pe

temeiurile din art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, că instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și că s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, în recursul respectiv, ignorîndu-se prescripțiile nominalizate supra, nu

este specificat care ar fi esența circumstanțelor că instanța a admis o eroare gravă

de fapt, raportată la exigențele art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, care a

afectat soluția instanței, că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest

sens (pct. 5. din decizie).

Rezultă, că recursurile ordinare menționate nu îndeplinesc cerințele legale de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursurile enunțate cu circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica, fiindcă

conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este

organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decît interesele legii.

În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 12), 16) Cod de procedură

penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită și norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine

unei hotărîri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de

Justiție.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și cu privire la argumentele invocate în recursul ordinar

declarat de procuror (pct. 5 din decizie), se atestă că împrejurările menționate în

partea descriptivă a hotărîrii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2 și 4 din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpaților

și încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale ale acestora în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

8

material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile

inculpaților din cadrul urmăririi penale Gh. Chirciu (f.d. 137, vol. I), Gh. Cîvîrjic

(f.d. 87, 120, vol. I, f.d. 149, vol. II); părții vătămate N. Barbarov (f.d. 62-63, 231-

232, vol. III); martorilor M. Balan (f.d. 75, vol. I), L. Orman (f.d. 76, vol. III), S.

Caraseni (f.d. 77, vol. III), procesul-verbal de cercetare la fața locului din

11.01.2013 cu planșa fotografică (f.d. 12-15, vol. I); raportul de expertiză medico-

legală nr. 5 din 16.01.2013 (f.d. 44, vol. I); raportul de expertiză trasologică nr. 7

din 26.01.2013 (f.d. 66, vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 74 din

29.03.2013 (f.d. 54-58, vol III); procesul-verbal de ridicare a obiectelor din

12.01.2013 și rezultatele cercetării acestora cu planșa fotografică (f.d. 69, 70-71,

vol. I); procesul-verbal de ridicare a obiectelor din 13.01.2013 și rezultatele

cercetării obiectelor reflectate în procesul-verbal din 27.02.2013 cu planșa

fotografică (f.d. 75, 76-78, vol. I), fiecare probă fiind apreciată în conformitate cu

prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor, instanța de apel pronunțîndu-se argumentat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul procurorului (f.d. 128-129 vol. III, f.d. 245-

250 vol. III, pct. 3 - 5 din decizie).

Pe lîngă aceasta, instanța de recurs relevă, că prin ordonanța de punere sub

învinuire din 12 martie 2013, Gh. Chirciu a fost pus sub învinuire în baza art. 188

alin. (2) lit. b), f) Cod penal, cu semnele calificative - tîlhăria, săvîrșită de două sau

mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile (f.d. 135 vol.

II).

La fel, prin ordonanța de punere sub învinuire din 12 martie 2013,

Gh. Cîvîrjic a fost pus sub învinuire în baza art.187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal

- jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane săvîrșit de două

persoane cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei,

cu cauzarea de daune în proporții considerabile (f.d.117 vol. II).

Așadar, instanța de apel corect a observat că, formularea învinuirii atît în

privința lui Gh. Chirciu, cît și a lui Gh. Cîvîrjic, cu indicarea datei, locului,

mijloacelor și modului de săvîrșire a infracțiunii, consecințele ei, sunt identice, însă

fapta lui Gh. Chirciu a fost încadrată în baza art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal,

iar aceiași faptă imputată lui Gh. Cîvîrjic a fost încadrată în baza art. 187 alin.(2)

lit. b), e), f) Cod penal.

Însă, în dispozitivul rechizitoriului în cauza penală nr.2013190018 în

privința lui Gh. Cîvîrjic s-a formulat altă învinuire (art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod

penal), decît cea care i s-a incriminată prin ordonanța de punere sub învinuire din

12 martie 2013 (art.187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal).

Prin urmare, reieșind din probele administrate, instanța de apel corect a

menținut soluția primei instanțe care a reținut în acțiunile lui Gh. Cîvîrjic

componența de infracțiune prevăzută de art. 187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, ce

corespunde cu actul de învinuire formulat, respectînd dreptul inculpatului la

apărare, deoarece prin rechizitoriu, procurorul nu este în drept să modifice

învinuirea, iar în ședința de judecată procurorul nu a modificat acuzarea în sensul

agravării, în condițiile art. 326 Cod de procedură penală.

Astfel, corect acțiunile lui Gh. Chirciu au fost recalificate din prevederile art.

188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal în art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal,

9

deoarece ambilor inculpați li s-au formulat învinuiri cu semnul calificativ „de două

persoane”, astfel, că ambii urmează să răspundă pentru una și aceiași infracțiune.

Deci, încadrînd în actul de învinuire fapta săvîrșită de Gh. Chirciu în baza

art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, cu semnele calificative – tîlhăria, săvîrșită de

două sau mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile (f.d.

135 vol. II), de către organul de urmărire penală, nu au fost indicate semnele

calificative obligatorii ale infracțiunii de tîlhărie, și anume „atacul săvîrșit asupra

persoanei în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru

viața sau sănătatea persoanei agresate”.

Cu referire la temeiul invocat de procuror în baza art. 427 alin. (1) pct. 16)

Cod de procedură penală, Colegiul penal reține următoarele.

Pct. 16) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, poate fi invocat atunci

cînd norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de

aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție în

cauze similare. Acest temei este îndreptat spre unificarea practicii judiciare.

Or, se menționează că la invocarea temeiului respectiv de drept, sarcina

probațiunii îi revine recurentului, care prin exemple elocvente cu referire la cauze

concrete, trebuie să demonstreze faptul că instanța de recurs în cauze anterioare a

adoptat soluții contradictorii cu cele reținute în speța în cauză.

Mai mult, se mai reține și faptul că, în spețele din care rezultă problema

divergenței de jurisprudență, rolul Curții nu este acela de a constata din oficiu

asupra căror cauze s-a aplicat diferit normele de drept, ci acestea trebuie să fie

indicate expres în textul recursului, pentru a fi supuse verificării.

Prin urmare, Colegiul conchide că motivarea recursului declarat de procuror

prin prisma pct. 16) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, se consideră

necorespunzătoare potrivit cerințelor avute în vedere de legislator la stabilirea

acestui temei de recurs.

Mai mult, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și menționate

la pct. 5-5.1. din prezenta decizie, sunt întemeiate pe critica modului în care

instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o

nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura calificării infracțiunii, în alt sens decît cel

pe care îl propune procurorul și inculpatul, este o competență și prerogativă legală

a acestei instanțe, care nu este un temei de drept separat din numărul celor incluse

în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar este lipsită de orice suport legal.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de procuror și inculpatul

Gh. Cîvîrjic, că faptei săvîrșite de inculpați i s-a dat o încadrare juridică corectă și

recursurile ordinare declarate în speță sunt vădit neîntemeiate.

10

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că este vădit

neîntemeiat.

Prin urmare, dacă recursurile de pe rol sunt vădit neîntemeiate, ele urmează a

fi declarate inadmisibile.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Cahul, Valeriu Sârbu și de inculpatul Gheorghi Cîvîrjic,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 11 decembrie

2014, în cauza penală în privința lui Cîvîrjic Gheorghi Chirill și Chirciu Gheorghi

Piotr, fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 iunie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

11