1ra-480-2015 — art.151 alin.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.151 alin.1 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.10 CPP
1ra-480-2015 — art.151 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr.1ra-480/15
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
29 aprilie 2014 mun.Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de avocatul Panuș
Liliana în numele inculpatului Avram Pavel, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2014, în cauza penală privindu-l pe
Avram Pavel Valeriu, născut la 28 aprilie 1989,
originar din s.Leontovca, r-nul Krasnoocneanschii,
reg.Odesa, Ucraina, domiciliat în s.Lozova, r-nul
Strășeni.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: - 25.09.2014 - 17.10.2014,
Instanța de apel: - 11.11.2014 - 15.12.2014,
Instanța de recurs: - 17.03.2015 - 29.04.2015.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Strășeni din 17 octombrie 2014, Avram Pavel a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza art.151 alin.(1) Cod penal la 5 ani închisoare.
În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei
pe un termen de probă de 5 ani.
Prima instanță, examinînd cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de
procedură penală, a constatat că Avram Pavel, la 02 august 2014, aproximativ la ora 20.45,
aflîndu-se în preajma gospodăriei cet.Sîrbu Vasile din s.Lozova, r-nul Strășeni, în urma unui
conflict cu acesta din urmă, avînd intenția de a-i cauza vătămări corporale grave periculoase
pentru viață, în timp ce se îmbrîncea cu cet.Sîrbu Vasile, iar cet.Agachi Igor s-a implicat între
ei ca să-i despartă, Avram Pavel a scos din buzunarul pantalonilor un cuțit și intenționat i-a
aplicat cet.Agachi Igor o lovitură cu cuțitul în regiunea inimii cauzîndu-i, conform raportului
de expertiză medico-legală nr.124 din 26 august 2014, vătămări corporale grave periculoase
pentru viață, în formă de plagă înjunghiată a cutiei toracice pe stînga cu penetrare, cu lezarea
pleurei, pneumotorax pe stînga.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea acesteia, în
partea aplicării pedepsei cu suspendarea executării ei pe termen de probă, rejudecarea cauzei
și pronunțarea unei noi hotărîri în partea dată, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,
prin care inculpatului P.Avram să-i fie stabilită pedeapsa în baza art.151 alin.(1) Cod penal de
6 ani și 8 luni închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis, invocînd că prima
instanță incorect a aplicat în privința inculpatului prevederile art.90 Cod penal, fără a lua în
considerație că acesta a comis o infracțiune cu intenție directă, care se atribuie la categoria
celor grave, cauzînd părții vătămate vătămări corporale grave periculoase pentru sănătate, iar
pedeapsa aplicată de către prima instanță nu-și va atinge scopul de corectare și reeducare a
inculpatului.
1
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2014, a
fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința în partea aplicării pedepsei, rejudecată
cauza și pronunțată o nouă hotărîre în partea dată, prin care lui P.Avram, recunoscut vinovat
și condamnat în baza art.151 alin.(1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare,
cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis. În rest sentința a fost menținută.
Instanța de apel a constatat că prima instanță corect a individualizat mărimea
termenului pedepsei stabilite reținînd prevederile art.61, 75 Cod penal, însă incorect a
concluzionat necesitatea suspendării condiționate a executării acesteia, pe motiv că
comportamentul inculpatului, care a aplicat lovitura cu cuțitul în regiunea inimii părții
vătămate Ig.Agachi în timp ce acesta încerca să-i curme agresivitatea față de cet.V.Sîrbu.
Instanța a ignorat faptul că inculpatul a săvîrșit o infracțiune gravă, în rezultatul căreia părții
vătămate i-a fost cauzată o vătămare corporală gravă periculoasă pentru viața și sănătate, deci
cu un impact social acut, fără a ține cont de comportamentul inculpatului față de partea
vătămată, nerestituirea benevolă a prejudiciul cauzat prin infracțiune, de persoana
inculpatului, care se caracterizează ca o persoană ce încalcă normele de conduită, este agresiv,
are un comportament deviant față de prieteni și vecini, fapt confirmat și prin cauza penală
intentată în anul 2013, conform elementelor infracțiunii prevăzute la art.152 alin.(1) Cod
penal.
Astfel, instanța de apel a conchis că, prin pedeapsa aplicată inculpatului de către prima
instanță nu a fost realizat scopul legii penale, deoarece în temeiul circumstanțelor menționate
nu poate fi atins scopul de corectare a acestuia fară a fi supus răspunderii penale în
conformitate cu sancțiunea prevăzută de articolul dat, prin executarea pedepsei cu închisoarea
reală, or, potrivit art.61 Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,
corectarea condamnarului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea
condamnatului, cît și a altor persoane.
Împotriva hotărîrii nominalizate a declarat recurs ordinar avocatul L.Panuș în
numele inculpatului care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.12) Cod de
procedură penală, cu referire la circumstanțele de fapt ale cauzei, a solicitat casarea acesteia,
cu menținerea sentinței, pe motiv că cauza penală a fost examinată conform prevederilor
art.3641 Cod de procedură penală, inculpatul a recunoscut vina, anterior nu a fost condamnat,
partea vătămată nu a înaintat cerere de încasare a prejudiciului material sau moral, astfel
corijarea și reeducarea acestuia este posibilă cu suspendarea condiționată a executării
pedepsei.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele
dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, prin
care a solicitat dispunerea inadmisibilității recursului, Colegiul penal decide inadmisibilitatea
acestuia, din următoarele considerente.
Conform prevederilor art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel.
Din conținutul cererii de recurs se poate deduce, avînd în vedere că recurentul critică
pedeapsa stabilită, considerînd-o prea aspră, solicitînd să fie menținută sentința primei
instanțe, prin care inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa cu suspendarea executării ei pe
termen de probă, temeiul prevăzut de pct.10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală.
Potrivit art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în
drept să intervină în soluțiile adoptate în latura pedepsei cînd se constată că s-au aplicat
pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
2
Analizînd temeiul dat în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal constată
că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului declarat, lipsind temeiuri de
implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel în cauză.
După cum rezultă din textul recursului, autorul acestuia este de acord cu starea de fapt
stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor lui P.Avram și,
critică hotărîrea instanței de apel numai în latura stabilirii pedepsei, nefiind de acord cu
excluderea în privința inculpatului a prevederilor art.90 Cod penal.
La acest capitol, Colegiul penal constată că instanța de apel just a admis apelul
procurorului, concluzionînd că la soluționarea chestiunii cu privire la stabilirea pedepsei,
prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal.
Astfel, conform prevederilor art.61, 75 Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului
pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul
acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează
răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum
și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Pedeapsa penală este o măsură de constrîngere
statală și un mijloc de corectare și reeducare a inculpatului, și are drept scop restabilirea
echității sociale, corectarea vinovatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît
din partea acestuia, cît și a altor persoane.
Colegiul menționează că, instanța de apel întemeiat a constatat că prima instanță, la
numirea pedepsei, nu a ținut cont de persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei, de
caracterul social periculos al infracțiunii săvîrșite, la comiterea căreia a fost aplicat și un cuțit,
acțiunile fiind îndreptate asupra unei persoane care a survenit în conflict pentru a înlătura și
aplana cearta ce s-a iscat între inculpat și cet.V.Sîrbu, părții vătămate fiindu-i aplicată o
lovitură de cuțit în regiunea inimii, calificîndu-se ca vătămare corporală gravă periculoasă
pentru viață și sănătate. Or, prima instanță urma să țină cont de scopul pedepsei penale, care
este restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea de săvîrșire a
noilor infracțiuni, atît din partea acestuia, cît și a altor persoane. Mai mult că inculpatul
anterior a comis acțiuni infracționale, și anume vătămarea intenționată medie a integrității
corporale sau a sănătății, cauza penală fiind încetată în legătură cu împăcarea părților.
În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală concluzia
instanței de apel referitor la faptul că aplicarea art.90 Cod penal nu este proporțională faptei
comise de către inculpat, motiv din care s-a dispus aplicarea pedepsei închisorii cu executarea
ei reală.
Astfel, Colegiul penal remarcă că argumentele recurentului cu privire la menținerea
sentinței, prin care inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa închisorii cu suspendarea executării
ei pe termen de probă, nu pot fi reținute în speța dată, deoarece toate motivele invocate în
recurs în susținerea acestor argumente (inculpatul a recunoscut vina, și s-a căit de cele
comise, a solicitat examinarea cauzei în baza probelor de la urmărirea penală), deja au fost
luate în considerație de instanța de apel la aplicarea pedepsei închisorii cu executarea ei reală.
Instanța de recurs apreciază că, față de natura și gravitatea faptei comise, a
circumstanțelor reale privind săvîrșirea acesteia și a celor personale ale inculpatului, pedeapsa
de 5 ani închisoare cu executarea ei reală, este aptă să conducă la realizarea scopurilor
sancțiunii, contribuind la corijarea și reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini
pozitive a acestuia față de fapta comisă.
Colegiul penal conchide că la stabilirea pedepsei cu închisoarea, instanța de apel, după
cum rezultă din partea descriptivă a deciziei, și-a motivat soluția adoptată indicînd din care
motive a ajuns la concluzia că corijarea și reeducarea inculpatului P.Avram pentru fapta
comisă este posibilă doar cu aplicarea pedepsei închisorii reale, astfel că temeiul invocat de
recurent, precum că instanța neîntemeiat a casat sentința primei instanțe, nu poate fi reținut.
3
La acest capitol, Colegiul menționează că legiuitorul acordă dreptul instanței, ținînd
cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, de a decide de la caz la caz,
posibilitatea aplicării pedepsei vinovatului cu suspendarea condiționată a executării ei și
nicidecum nu o obligă în acest sens. În speța dată rezultă că, instanța de apel, reieșind din
circumstanțele sus-menționate, a considerat rațional ca inculpatul să execute real pedeapsa
stabilită.
Astfel, la numirea pedepsei inculpatului instanța de apel a ținut cont de prevederile
art.3641 Cod de procedură penală, acesta beneficiind de o reducere cu o treime din limita de
pedeapsă prevăzută de lege, adică din maximul și din minimul prevăzut de sancțiunea normei
penale în baza căreia a fost condamnat. Prin urmare, Colegiul penal conchide că pedeapsa
aplicată lui P.Avram este în limitele prevăzute de lege.
Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide
inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit
neîntemeiat.
Reieșind din cele expuse, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru admiterea
recursului ordinar declarat de avocatul L.Panuș în numele inculpatului, și, potrivit legii,
decide inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Panuș Liliana în numele
inculpatului Avram Pavel, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
15 decembrie 2014, în cauza penală în privința acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, publicată integral la 27 mai 2015.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
4