1ra-232-2015 — art.187 alin.2 lit.b, e CP

1ra-232-2015 — art.187 alin.2 lit.b, e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.1ra-232/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 aprilie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Dorina Tăut, de avocatul Frumusachi Semion în numele inculpatului

Cojocari Dorin și inculpații Ciumac Grigorie și Cojocari Dorin, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 13 ianuarie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 30 octombrie 2014, în cauza penală privindu-i pe

Ciumac Grigore Tudor, născut la 28 octombrie 1984, în

s.Sărătenii Vechi, r-nul Telenești, domiciliat în or.Ocnița,

str.Burebista 43

și

Cojocari Dorin Alexei, născut la 25 decemdrie 1990, în s.Mitoc,

r-nul Orhei, domiciliat în mun.Chișinău, str.Mircea cel Bătrîn

43/1, ap.66.

Termenul examinării cauzei:

În baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă :

Cojocari Dorin au fost achitați în baza art.187 alin.(2) lit.b), e) Cod penal, pe motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii, și condamnați în baza art.328 alin.(2) lit.a) Cod penal, la cîte 3

ani închisoare fiecare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de cîte 5 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea în mod solidar de la Ciumac Grigore și

Cojocari Dorin în beneficiul lui Țurcan Veaceslav a prejudiciului moral în sumă de 10000 lei.

funcție de răspundere, îndeplinind obligațiunile de serviciu, în virtutea prevederilor art.123 Cod

penal, au încălcat grav cerințele art.3 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și

a Libertăților Fundamentale, art.24 alin.(2) din Constituția Republicii Moldova, art.1, art.2 pct.2), 4),

art.12 pct.1), art.4, art.5 al Legii nr.416- XII din 18.12.1990 Cu privire la poliție - obligațiuni

funcționale, care îi obligau să-și desfășoare activitatea pe baza respectării stricte a legilor, să

protejeze viața, sănătatea și libertățile cetățenilor, interesele societății și ale statului de atentate

criminale și de alte atacuri nelegitime; să prevină și să curme crimele și alte infracțiuni, să mențină

ordinea publică și să asigure securitatea publică; să ia măsuri pentru apărarea vieții, sănătății, onoarei,

demnității cetățenilor; să comunice despre aplicarea forței fizice șefului său direct, să nu supună pe

nimeni la torturi; să poarte responsabilitatea personală pentru realizarea întocmai a atribuțiilor de

serviciu, să răspundă de respectarea principiilor ce guvernează conduita polițistului, a legislației în

domeniul drepturilor omului, a legislației procesual-penale, alte acte normative ce reglementează

activitatea de serviciu, însă în loc de aceasta, Ciumac Grigore acționînd cu titlu oficial ca persoană ce

reprezintă Ministerul Afacerilor Interne, în coparticipație cu colegul său de serviciu - Cojocari Dorin,

intenționat au comis excesul de putere, în următoarele împrejurări: la 23 octombrie 2010, fiind

implicați în serviciul de menținere a ordinii publice, aproximativ la ora 23.30, aflîndu-se lîngă scara

1

nr.3 a blocului locativ nr.11/1 din str.Socoleni, mun.Chișinău, l-au stopat pe cet.Țurcan Veaceslav,

care domiciliază în ap.24 a scării blocului indicat, solicitîndu-i documentele de identitate și, nefiind

satisfăcuți de răspunsul primit de a se ridica la apartamentul ultimului, sub pretextul verificării actelor

de identitate, i-au cerut să-i urmeze la SP-9 CPs Rîșcani, mun.Chișinău.

Deplasîndu-se spre sediul sectorului de poliție, unul din colaboratorii de poliție i-a aplicat lui

Țurcan Veaceslav o lovitură cu pumnul peste umărul stîng și i-a sucit mîina, iar din cauza durerii

fizice cauzate, acesta a căzut la sol în genunchiul stîng, lovindu-se puternic de pămînt. Imediat ambii

colaboratori de poliție l-au culcat jos cu fața la pămînt și în acest timp unul din aceștia î-1 ținea de

mîini. Polițiștii și-au încetat acțiunile sale doar în urma intervenției martorului ocular. În rezultatul

acțiunilor lui Cojocari Dorin și Ciumac Grigore, conform raportului de expertiza medico-legală

nr.172/D din 19.01.2012, lui Țurcan Veaceslav i-au fost cauzate vătămări corporale cu dereglarea

sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămări corporale ușoare.

Tot ei, Ciumac Grigore și Cojocari Dorin, au fost învinuiți de către organul de urmărire penală

că, la 23 octombrie 2010, aproximativ la ora 23.30, aflîndu-se lîngă scara nr.3 a casei nr.11/1 din

str.Socoleni, mun.Chișinău, urmărind scopul deposedării persoanei de bunurile sale și obținerea de

profituri ilegale, l-au lovit pe cet.Țurcan Veaceslav cu pumnul peste umărul stîng și i-au sucit mîina,

de la durerea cauzată partea vătămată a căzut în genunchiul stîng, lovindu-se puternic de pămînt, apoi

1-au culcat jos cu fața la pămînt și în acest timp unul din aceștia î-1 ținea de mîini, iar altul a sustras

deschis din buzunarul stîng exterior a blugilor portmoneul în care se aflau banii în sumă de 200 lei,

după care în scurt timp la insistența părții vătămate, aceștea au pus portmoneul în același buzunar

însă fără suma de bani indicată.

și D.Cojocari, care au solicitat:

- procurorul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

- Cojocari Dorin să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.1661 alin.(1) Cod penal la

3 ani închisoare cu amendă în mărime de 800 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții în organele de ocrotire a normelor de drept pe un termen de 5 ani, în baza art.187 alin.(2)

lit.b), e) Cod penal la 4 ani închisoare cu amendă în mărime de 700 unități convenționale, iar potrivit

art.84 alin.(1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, a-i stabili pedeapsa definitivă de

6 ani închisoare, în penitenciar de tip semiînchis, și amendă în mărime de 1000 unități convenționale,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de ocrotire a normelor de drept pe un termen de

5 ani;

- Ciumac Grigore să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.1661 alin.(1) Cod penal

la 3 ani închisoare cu amendă în mărime de 800 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții în organele de ocrotire a normelor de drept pe un termen de 5 ani, în baza art.187

alin.(2) lit.b), e) Cod penal la 4 ani închisoare cu amendă în mărime de 700 unități convenționale, iar

potrivit art.84 alin.(1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, a-i stabili pedeapsa

definitivă de 6 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, și amendă în

mărime de 1000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de

ocrotire a normelor de drept pe un termen de 5 ani.

În argumentarea apelului procurorul a invocat că instanța neîntemeiat i-a achitat pe inculpați

de sub învinuirea în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.187 Cod penal, deoarece în cauză au fost

accumulate destule probe ce confirmă vinovăția acestora în sustragerea deschisă de la partea

vătămată a banilor în sumă de 200 lei; instanța urma să-i condamne pe inculpați în baza art.1661

alin.(1) Cod penal, deoarece lit.a) din alin.(2) art.328 Cod penal la momentul condamnării acestora

era exclusă;

2

- avocatul Gh.Ionaș și inculpatul G.Ciumac, casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(2) lit.a) Cod penal;

- inculpatul D.Cojocari, casarea sentinței în partea condamnării lui în baza art.328 alin.(2)

lit.a) Cod penal, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că fapta lui nu

întrunește elementele infracțiunii.

respinse apelurile procurorului, avocatului și a inculpaților, ca fiind nefondate.

Instanța de apel, în temeiul art.414 alin.(1) și (2) Cod de procedură penală, verificînd

legalitatea și temeinicia sentinței, a conchis că prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt

și de drept, și just a ajuns la concluzia că G.Ciumac și D.Cojocari sînt vinovați de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(2) lit.a) Cod penal, deoarece probele administrate în cadrul

cercetării judecătorești, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și

coroborării reciproce, dovedesc cu certitudine vinovăția acestora de săvîrșirea infracțiunii

incriminate.

În acest sens, instanța de apel a menționat că, prima instanță, la baza sentinței de condamnare,

corect a reținut ca probe declarațiile părții vatămate V.Țurcan, a martorilor D.Moșnoi, I.Țurcan,

E.Matcovschi, I.Gonța și actele cauzei - plîngerea părții vătămate, ordonanța privind încetarea

procesului contravențional din 08.11.2010 în privința lui V.Țurcan, rapoartele de expertiză medico-

legală nr.172/D din 19.01.2012, de expertiză psihiatrico-legală nr.417a-2013 din 01.07.2013, probe

care luate în ansamblu confirmă vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii imputate și resping

argumentele părții apărării invocate în apeluri.

Totodată, instanța de apel a menționat că nu și-a găsit confirmare versiunea inculpaților,

precum că partea vătămată a opus rezistență colaboratorilor de poliție, i-a numit cu cuvinte

necenzurate, versiune ce se combate prin depozițiile martorului D.Moșnoi, care a confirmat că nici în

drum spre sectorul de poliție și nici în incinta acestuia, partea vătămată nu s-a exprimat cu cuvinte

necenzurate în adresa inculpaților, iar în privința opunerii rezistenței, procesul contravențional

intentat de către agentul constatator al Inspectoratului de poliție în privința lui V.Țurcan, a fost

încetat. Mai mult, conform depozițiilor medicului legist Iu.Scurtu date în cadrul urmăririi penale,

vătămările corporale depistate la partea vătămată, nu pot fi cauzate în urma căderii de la propria

înălțime.

Instanța de apel a conchis că, argumentul procurorului în ce privește recalificarea acțiunilor

inculpaților nu poate fi reținut, deoarece Legea nr.252 din 08.11.2012, în vigoare la 21.12.2012, nu

conține careva prevederi ce ar înlătura caracterul infracțional al faptei, ce ar ușura pedeapsa ori în alt

mod ar ameliora situația persoanei care a comis infracțiunea, aceasta nu are efect retroactiv în speța

dată, și, acțiunile subiecților infracțiunilor care cad sub incidența legii în cauză, urmează a fi

calificate, potrivit prevederilor art.8 Cod penal, în baza legii penale în vigoare la data săvîrșirii

infracțiunii, iar sancțiunea art.328 alin.(2) lit.a) Cod penal (red.2008) este mai blîndă comparativ cu

cea prevăzută de art.1661 alin.(1) Cod penal, astfel urmează a fi menținută încadrarea juridică a

acțiunilor inculpaților la momentul săvîrșirii faptei, fără a agrava situația acestora.

La fel, instanța de apel a constatat că învinuirea adusă inculpaților conform prevederilor

art.187 alin.(2) lit.b), e) Cod penal, nu a fost dovedită prin probele administrate, astfel prima instanță

corect a ajuns la concluzia privind achitarea inculpaților pe acest capăt de acuzare, deoarece

declarațiile părții vătămate nu se confirmă prin alte probe pertinente și concludente, și nu pot fi puse

la baza unei sentințe de condamnare. Mai mult, martorul D.Moșnoi a declarat că partea vătămată abia

în incinta sectorului de poliție a indicat că i-ar fi dispărut banii, fapt ce nu a fost invocat de către

acesta la momentul cînd dînsul s-a apropiat în stradă de acesta.

De asemenea, instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele apărării, precum că la

etapa urmăririi penale au fost admise încălcări ale normelor procesual penale – art.63 Cod de

3

procedură penală, încălcarea termenului de 3 luni de menținere în calitate de învinuit, erori comise în

ordonanța de reluare a urmăririi penale.

La acest capitol s-a reținut că, inculpații au fost recunoscuți în calitate de bănuiți în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.328 Cod penal prin ordonanța din 29.12.2011, iar la 12.03.2012, a fost

pornită urmărirea penală în baza art.187 Cod penal, cauzele penale la 13.03.2012 fiind conexate într-

o singură procedură. Ulterior, la 23.03.2012, a fost emisă ordonanța de încetare a urmăririi penale, iar

la 27.03.2013 aceasta a fost anulată cu reluarea urmăririi penale, inculpații G.Ciumac și D.Cojocari

fiind puși sub învinuire prin ordonanțele din 30.03.2013, ceea ce denotă că termenul de 3 luni de zile,

înăuntru căruia poate fi menținută calitatea de bănuit, nu a fost încălcat.

Instanța de apel a menționat că, prima instanță just a precizat că inculpații, fiind prezenți și

asistați de avocat pe parcursul urmării penale, nici unul, nici altul, nu au utilizat calea contestării

actului procesual pretins a fi ilegal. Astfel, nefiind de acord cu ordonanțele sus menționate, aceștia

urmau să le conteste în conformitate cu dispozițiile art.298-2991 Cod de procedură, fapt ce nu a fost

făcut în condițiile legii și cu respectarea termenelor prevăzuți de art.230 Cod de procedură penală.

Totodată, instanța a conchis că la stabilirea pedepsei inculpaților, prima instanță a ținut

seama de prevederile art.7, 61, 75 Cod penal, de caracterul și gradul de pericol social sporit al faptei

săvîrșite, care se atribuie la categoria celor grave comise cu intenție, de împrejurările în care a fost

comisă fapta, de scopul urmărit de inculpați, de persoana acestora și corect a concluzionat că scopul

pedepsei penale, corijarea și reeducarea inculpaților poate fi atins doar prin izolarea lor de societate,

cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare.

În ce privește încasarea prejudiciului moral în sumă de 10000 lei în mod solidar de la incupați

în beneficiul părții vătămate, instanța de apel a considerat-o ca una suficientă pentru a asigura o

reparație în prejudiciu de afecțiune, acesta constituind un substituit pentru suferințele psihice cauzate

părții vătămate.

inculpații G.Ciumac și D.Cojocari, care au solicitat:

- procurorul, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,

casarea parțială a deciziei instanței de apel în partea achitării inculpaților în baza art.187 alin.(2)

lit.b), e) Cod penal și dispunerea rejudecării cauzei în această parte în aceiași instanță de apel, pe

motiv că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; instanța de apel nu a

apreciat multilateral și obiectiv probele prezentate de partea acuzării care confirmă vina inculpaților

în săvîrșirea infracțiunii de jaf, făcînd trimitere unilateral la declarațiile inculpaților și argumentele

invocate de apărători, astfel instanța de apel a dat prioritate nefondată probelor apărării în detrimentul

probelor acuzării care demască acțiunile inculpaților;

- inculpatul G.Ciumac, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de

procedură penală, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și adoptarea unei hotărîri de achitare în

baza art.328 alin.(2) lit.a) Cod penal, pe motiv că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și fapta sa nu întrunește elementele infracțiunii incriminate, invocînd că

instanțele de judecată incorect au dat o prioritate declarațiilor părții vătămate și în baza lor a

adoptat o hotărîre de condamnare, fără a ține cont și a aprecia declarațiile inculpaților și a

martorilor; declarațiile părții vătămate contravin declarațiilor inculpaților și martorilor D.Moșnoi,

I.Gonța, E.Matcovschii, care au confirmat că partea vătămtă avea un comportament agresiv, nu se

supunea cerințelor legale ale colaboratorilor de poliție și se exprima cu cuvinte necenzurate, și

constatării stării de ebrietate a acestuia; în cauză au fost încălcate prevederile art.63, 230, 251 Cod

de procedură penală, nefiind respectate și cerințele art.6 CEDO cu privire la asigurarea unui proces

echitabil;

4

- avocatul S.Frumusachi în numele inculpatului D.Cojocari și inculpatul, invocînd temeiul

prevăzut de art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, casarea acestora, rejudecarea cauzei și

adoptarea unei hotărîri de achitare în baza art.328 alin.(2) lit.a) Cod penal, repunerea în termen a

recursului, pe motiv că nu i-a fost înmînată decizia nici expediată la domiciliu, asfel a fost

imposibil de a lua cunoștință și a contesta decizia în termen, invocînd că instanțele de judecată nu

au dat o apreciere justă declarațiilor părții vătămate, martorilor, raportului de expertiză medico-

legală nr.172/D din 19.01.2012; în cauză au fost încălcate prevederile art.8, 24, 26, 27, 63, 251

Cod de procedură penală.

cont de referințele depuse de către procuror și inculpatul G.Ciumac, Colegiul penal concluzionează

că acestea urmează a fi respinse din următoarele considerente.

Cu referire la recursul procurorului.

Potrivit textului recursului, ca temei de casare a deciziei instanței de apel este invocat art.427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o eroare

de drept atunci cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau

aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Analizînd temeiul dat în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal constată că

acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului declarat, lipsind temeiul de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

După cum rezultă din conținutul recursului, de fapt, procurorul nu este de acord cu aprecierea

probelor prezentate de învinuire, considerînd că instanțele de fond incorect au apreciat declarațiile

părții vătămate, a inculpaților, a martorilor, precum și înscrisurile din actele cauzei care, în opinia

acestuia, confirmă vinovăția inculpaților în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.187 Cod penal.

La acest capitol Colegiul reține că, conform art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, fiecare

probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. În continuare,

alin.(2) al acestei norme stipulează că instanța apreciază probele conform propriei convingeri,

formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de

lege.

Esențiale, consideră Colegiul și stipulările alin.(3) al art.101 Cod de procedură penală, potrivit

cărora nici o probă (indiferent cine o prezintă: partea acuzării ori partea apărării), nu are o valoare

dinainte stabilită pentru instanța de judecată.

Astfel, opinia autorului recursului, precum că numai probele acuzării sînt pertinente,

concludente, utile și veridice, fără ca acestea să fie apreciate în ansamblu și cu probele apărării, la

caz, depozițiile inculpaților, a martorului D.Moșnoi, ar însemna încălcarea normei de procedură

penală sus-menționată.

Potrivit textului sentinței, conținutul declarațiilor inculpaților, părții vătămate V.Țurcan și a

martorului D.Moșnoi, s-au reținut în modul cum au fost depuse nefiind denaturate. Însă, referitor la

valoarea lor probatorie prima instanță apreciindu-le, și-a expus opinia, drept care îi aparține și, de

fapt, corect a conchis că nu sînt destule probe pentru a forma convingerea de vinovăție a inculpaților

în săvîrșirea infracțiunii prevăzute la art.187 alin.(2) lit.b), e) Cod penal.

O asemenea concluzie a fost trasă și de instanța de apel care, în temeiul art.414 alin.(1) Cod

de procedură penală, a verificat legalitatea și temeinicia sentinței atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță, depozițiile inculpaților, părții vătămate, a martorilor și actele cauzei, pe care

suplimentar le-a cercetat, și, examinîndu-le în ansamblu, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra

lor, relevînd temeiurile care au dus la respingerea apelului procurorului, just ajungînd la concluzia că

vinovăția inculpaților în ce privește învinuirea adusă în baza art.187 alin.(2) lit.b), e) Cod penal nu

este dovedită. Or, nici în ședința primei instanțe, nici în ședința instanței de apel acuzarea nu a

prezentat probe, care ar fi demonstrat cert că inculpații au avut intenția de a jefui partea vătămată și

că au sustras în mod deschis de la acesta din urmă bani în sumă de 200 lei.

Astfel, din textul deciziei rezultă că instanța de apel și-a motivat soluția adoptată în sensul

oferirii răspunsurilor la motivele apelului declarat de procuror, iar autorul recursului nu aduce careva

argumente, care ar combate concluzia instanței de judecată.

Invocarea în recursul ordinar a dezacordului cu modul de apreciere a probelor administrate în

5

dosar, nu poate servi ca temei de rejudecare a cauzei și casare a unei hotărîri judecătorești definitive,

atît timp cît alte circumstanțe nu sînt invocate.

Prin urmare, Colegiul penal consideră corecte concluziile instanțelor de fond privind achitarea

inculpaților de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit.b), e) Cod

penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, nefiind prezentate probe certe care ar

dovedi vinovăția acestora.

Cu referire la recursul inculpatului G.Ciumac.

Potrivit textului recursului, inculpatul invocă ca temei de casare a hotărîrilor judecătorești

prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

în cazul cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția ori nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Astfel, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri

cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia nu întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau

subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Instanțele de fond, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, au

examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, și anume declarațiile părții vătămate

V.Țurcan, a martorilor I.Țurcan, E.Matcovschii, I.Gonța, D.Moșnoi, cît și materialele cauzei –

ordonanța privind încetarea procesului contravențional în privința lui V.Țurcan, raportul de expertiză

medico-legală în privința părții vătămate, prin care se confirmă faptul cauzării de vătămări corporale

acestuia, raportul de expertiză psihiatrică, specificate detaliat în pct.4 al prezentei decizii. Toate

aceste probe au fost verificate sub aspectul pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, conform

cărora s-a constatat faptul că G.Ciumac a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art.328 alin.(2) lit.a) Cod

penal.

Prezența în acțiunile inculpatului atît a elementelor care caracterizează latura obiectivă a

infracțiunii imputate, cît și a celor care caracterizează latura subiectivă a acestei infracțiuni, a fost

demonstrată și prin materialele cauzei acumulate în cadrul urmăririi penale și examinate în procesul

cercetării judecătorești.

Totodată, după cum rezultă din conținutul recursului, de fapt, recurentul nu este de acord cu

aprecierea probelor prezentate de învinuire, considerînd că instanțele de fond incorect au apreciat

declarațiile părții vătămate V.Țurcan punîndu-le la baza sentinței de condamnare, deoarece acestea se

combat prin depozițiile martorilor D.Moșnoi, I.Gonța, E.Matcovschi, care au confirmat că partea

vătămată avea un comportament agresiv, astfel în opinia recurentului, acest fapt dovedește

legalitatea acțiunilor sale și nu confirmă vinovăția lui de comiterea infracțiunii prevăzute de art.328

Cod penal.

La acest capitol Colegiul reține că, conform art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, fiecare

probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. În continuare,

alin.(2) al acestei norme stipulează că instanța de judecată apreciază probele conform propriei

convingeri, formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv,

călăuzindu-se de lege.

Colegiul penal constată că instanța de apel, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de

procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar atît ale apărării, cît și

ale acuzării, verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, fapt ce face ca concluzia despre

vinovăția lui G.Ciumac în comiterea infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(2) lit.a) Cod penal să fie

justă și întemeiată.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată desfășurat și minuțios în textul

hotărîrii instanței de apel, și anume declarațiile inculpaților, a părții vătămate, a martorilor D.Moșnoi,

I.Gonța, E.Matcovschi și actele cauzei, probe detaliat descrise în decizia instanței de apel (f.d.64-81

v.2).

6

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale infracțiunii,

inclusiv vinovăția lui G.Ciumac, după cum rezultă din hotărîrile instanțelor de fond, care s-au

pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-au motivat concluziile prin cumulul de probe pertinente

și concludente, administrate pe parcursul judecării cauzei și apreciate în mod obiectiv.

Totodată, Colegiul penal menționează că motivele invocate referitor la modul de apreciere a

probelor, nu se încadrează în temeiurile cele prevăzute de alin.(1) art.427 Cod de procedură penală.

Mai mult, aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept fie în instanța de fond, fie

în instanța de apel, iar dezacordul unei părți în acest sens, nu echivalează cu o eroare ce ar da temei

de casare a unei hotărîri de condamnare sau de achitare.

Prin urmare, motivele recurentului ce țin de starea de fapt, de afirmațiile precum că incorect

au fost apreciate declarațiile părții vătămate și a martorilor, Colegiul penal le consideră inadmisibile,

iar nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează cu achitarea lui, de vreme ce în cursul

judecării cauzei au fost administrate suficiente probe care confirmă cu certitudine vinovăția acestuia

în comiterea infracțiunii imputate.

Concomitent, instanța de recurs conchide că decizia instanței de apel cuprinde fondul

apelurilor, temeiurile de fapt și de drept, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează

în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Colegiul penal consideră că, argumentele invocate de recurent, precum că în cauză au fost

încălcate prevederile art.63, 251 Cod de procedură penală, nu pot fi reținute, deoarece concluziile

instanțelor de fond la acest capitol, care au menționat că că termenul de 3 luni de zile, înăuntru

căruia poate fi menținută calitatea de bănuit, nu a fost încălcat sînt corecte.

Totodată, se atestă că, procesul penal include mai multe faze și, potrivit art.64, 65, 66 Cod

de procedură penală, bănuitul, învinuitul, inculpatul la fiecare fază a urmăririi penale ori judecării

cauzei dispune de un șir de drepturi și obligații. Astfel, conform art.64 alin.(2) pct.19) Cod de

procedură penală, bănuitul G.Ciumac a avut dreptul să atace, în modul prevăzut de lege (art.298-

2991, 313 Cod de procedură penală) acțiunile și hotărîrile procurorului, drept care, conform pct.27

alin.(2) art.66 Cod de procedură penală, i s-a păstrat și dispunea de el și atunci cînd a avut

calitatea de învinuit, însă nici la una din aceste faze a procesului penal, inculpatul sau apărătorul

său, nu au atacat, cu plîngeri actele procedurale pretinse a fi ilegale, privitor la calitatea de bănuit,

prin care în opinia lor, s-au încălcat drepturile ori interesele legale ale lui G.Ciumac. Iar potrivit

art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual

este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și

nulitatea actului efectuat peste termen.

La stabilirea pedepsei inculpatului G.Ciumac s-a ținut seama pe deplin de principiile generale

de aplicare a pedepsei, prevăzute de art.61 alin.(2) Cod penal, precum și de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, stipulate în art.75 Cod penal, fiindu-i aplicată o pedeapsă echitabilă,

individualizată conform prevederilor legale.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile de drept la

care face referire recurentul.

Cu referire la recursul avocatului S.Frumusachi în numele inculpatului D.Cojocari și

inculpat.

Potrivit prevederilor art.422 Cod de procedură penală, termenul de declarare a recursului

ordinar împotriva hotărîrilor instanței de apel, este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Conform materialelor cauzei, dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

a fost pronunțat la 30.10.2014 în prezența avocatului Ig.Cecan și a inculpatului D.Cojocari, fapt

confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată, aceștia fiind înștiințați despre data pronunțării

deciziei motivate – 20.11.2014, însă atît inculpatul, cît și avocatul acestuia nu s-au prezentat din

motive necunoscute, din care motiv, și reieșind din complixitatea cauzei, pronunțarea deciziei

motivate a fost amînată pentru data de 27.11.2014. La 02.12.2014 acestora le-a fost expediată decizia

redactată integral pentru informare, fiind respectate prevederile art.338 alin.(4) Cod de procedură

7

penală (f.d.83).

Reieșind din sensul art.231 alin.(3) Cod de procedură penală, termenul de declarare a

recursului (de 30 de zile) începe să curgă de la 28.11.2014 și expiră la 28.12.2014. Avocatul

S.Frumusachi în numele inculpatului D.Cojocari și inculpatul au depus la Curtea Supremă de

Justiție recurs ordinar împotriva deciziei instanței de apel la data de 13.03.2015, înregistrat sub nr.01-

623, adică după expirarea termenului legal de 30 zile, prevăzut de art.422 Cod de procedură penală.

Potrivit art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

În acest context, instanța de recurs atestă că termenul de recurs este un termen procesual legal,

durata lui fiind stabilită prin lege. El este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui atrage

decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși recursul a fost declarat după

expirarea termenului, el urmează a fi respins ca tardiv. Reieșind din stipulările date, nu poate fi

reținută solicitarea recurenților privind repunerea recursului în termen pe motiv că nu i-a fost

înmînată decizia și nu i-a fost expediată la domiciliu, deoarece după cum rezultă din procesul-

verbal al ședinței de judecată, participanților la proces, inclusiv avocatului și inculpatului, le-a fost

adusă la cunoștință data pronunțării integrale a deciziei, dată la care dînșii din motive necunoscute nu

s-au prezentat, iar instanța a respectat prevederile art.338 alin.(4) Cod de procedură penală, prin

urmare, în interesul acestora a fost de a lua cunoștință cu decizia integrală, pentru a o contesta în

termenul prevăzut de lege.

În circumstanțele stabilite, Colegiul penal lărgit conchide asupra respingerii recursurilor

ordinare declarate de procuror și inculpatul G.Ciumac ca inadmisibil, iar a avocatului S.Frumusachi

în numele inculpatului D.Cojocari ca depus peste termen.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Tăut Dorina, de avocatul Frumusachi Semion în numele

inculpatului Cojocari Dorin și inculpatul Ciumac Grigorii împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2014 în cauza penală în privința lui Ciumac Grigore și

Cojocari Dorin.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 26 mai 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

8