1ra-381/2015 — art. 186 al.2, 328 al.1 CP

1ra-381/2015 — art. 186 al.2, 328 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-381/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 aprilie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare împotriva sentinței Judecătoriei Cimișlia din 25

noiembrie 2011 și deciziei Colegiului penal Curții de Apel Chișinău din 23

decembrie 2014, declarate de procuror și de inculpații

Railean Iurie Gheorghe, născut la

10 ianuarie 1963, originar și locuitor al or.

Basarabeasca, str. Ceapaev 57, ap. 25, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale;

Mitioglo Oleg Constantin, născut la

12 octombrie 1979, originar și locuitor al or.

Basarabeasca, str. Ceapaev 57, ap. 25, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 19 aprilie 2010 – 25 noiembrie 2011,

în instanța de apel: 06 februarie 2012 – 12 iunie 2013,

în instanța de recurs: 03 martie – 17 iunie 2014,

în instanța de apel: 14 iulie – 23 decembrie 2014,

în instanța de recurs: 23 februarie – 08 aprilie 2015;

C O N S T A T Ă :

Railean Iurie și Mitioglo Oleg au fost achitați de sub învinuirea comiterii

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, deoarece fapta nu

a fost săvîrșită de inculpați.

1

Procesul penal în privința lui Railean Iurie și Mitioglo Oleg pe art. 328 alin.

(1) a fost încetat, cu atragerea lor la răspundere contravențională în baza art. 313

Cod contravențional și încetarea procesului contravențional în legătură cu

expirarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.

Acțiunea civilă înaintată de Ceainicov I. privind încasarea pagubei morale de

100.000 lei și materiale de 14.641,60 lei a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin aceiași sentință, Popov Serghei a fost achitat pe art. 328 alin. (1) Cod

penal, deoarece nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Railean Iurie, activînd în calitate de inspector superior auto de stat al SPR și

Mitioglo Oleg, activînd în calitate de ofițer operativ de sector al secției de poliție,

ambii angajați ai Comisariatului de Poliție Basarabeasca, fiind persoane cu funcții

de răspundere, cu automobilul de serviciu de model VAZ 2107, nr. de

înmatriculare MAI 7077, primind informație că un automobil staționează o

perioadă îndelungată fără stăpîn, cu ușile deschise, contrar prevederilor art. 12 al

Legii cu privire la poliție, nu au apelat la CPR Basarabeasca pentru a înregistra

informația sosită cu privire la infracțiune, a investiga cazul și a efectua cercetarea

la fața locului, s-au apropiat de automobilul de model VAZ 2103, nr. de

înmatriculare BSAA 132, ce aparține lui Caraman Vasile, locuitor al or.

Basarabeasca, str. Ceapaev 57, ap. 25, care era staționat pe marginea străzii

Depoului, din or. Basarabeasca, în apropierea întreprinderii „NGC-2” din or.

Basarabeasca, fără stăpîn, cu ușa din partea șoferului deschisă, au pus în funcțiune

motorul prin conectarea firelor din mecanismul de pornire și fără nici un motiv au

condus automobili nominalizat pe teritoriul CPR Basarabeasca, prin ce au depășit

limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege.

Instanța a reținut că inculpații Railean I. și Mitioglo O. sînt învinuiți în aceia

că, fiind persoane cu funcții de răspundere, la 17 septembrie 2009, orele 03.00,

înțelegîndu-se în prealabil, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale criminale, exprimate prin vădită depășire a limitelor drepturilor și atribuțiilor

de serviciu acordate prin lege, ambii fiind angajați ai Comisariatului de poliție

Basarabeasca, s-au apropiat de automobilul de model VAZ 2103, cu n/î BSAA

132, ce aparține lui Caraman Vasile, locuitor al or. Basarabeasca, str. Ceapaev 57,

ap. 25, care era staționat pe marginea str. Depoului, în apropierea întreprinderii

„NGC-2”, din or. Basarabeasca, intenționat, în scopul pătrunderii în automobil, au

forțat și deteriorat mînerul ușii șoferului, apoi s-au urcat în automobil, au deteriorat

lacătul volanului și au condus, neîntemeiat și fără nici un motiv, automobilul

nominalizat pe teritoriul CPR Basarabeasca.

Tot ei, se mai învinuiesc că la 17 septembrie 2009, orele 03.00, înțelegîndu-

se în prealabil, intenționat, în scopul pătrunderii și sustragerii pe ascuns a bunurilor

altei persoane din automobilul de model VAZ 2103, n/î BSAA 132, ce aparține lui

Caraman Vasile, locuitor al or. Basarabeasca, care a fost parcat de Ceainicov Iurie

și lăsat fară supraveghere pe marginea str. Depoului, în apropierea întreprinderii

„NGC-2”, din or. Basarabeasca, au forțat și deteriorat minerul ușii șoferului,

încredințîndu-se de lipsa altor persoane, în timpul nopții, tainic au sustras din

2

salonul portbagajului automobilului, pe care îl conduceau la CPR Basarabeasca,

bani în sumă de 5000 lei, motorină în cantitate 240 litri cu prețul de 2541,6 lei, ulei

tehnic în cantitate de 60 litri cu prețul de 900 lei, o automagnitolă de model

„Kenvud” cu prețul de 1200 lei, pricinuindu-i părții vătămate Ceainicov Iurie o

pagubă materială în sumă de 9641 lei 60 bani.

Din actul de reținere, depistare și ridicare a mijlocului de transport, semnat

de Mitioglo O., Cicalov A. și Monosienco A., rezultă că, la 17.09.2009, orele

02.30, a fost depistat automobilul VAZ 2103, n/î BSAA 132, lîngă întreprinderea

,,NGC-2”, fără stăpîn, cu ușile deschise, fără banca din spate, firele de la

mecanismul de pornire fiind rupte.

Pe copia actului de reținere a mijlocului de transport, anexat la registrul CPR

Basarabeasca de evidență a obiectelor găsite, ridicate, predate, apartenența cărora

nu este stabilită, este semnătura lui Ceainicov Iurie că a primit automobilul în

secția de serviciu la 22.09.2009 și nu are pretenții.

Probele examinate nu demonstrează că colaboratorii poliției Railean Iurie și

Mitioglo Oleg, la 17 septembrie 2009, orele 03.00 au forțat și deteriorat mînerul

ușii șoferului de la automobilul VAZ 2103, n/î BSAA 132, cu scopul de a pătrunde

în automobil, au deteriorat mecanismul de pornire, au sustras tainic din salonul

automobilului bani în sumă de 5000 lei, motorină în cantitate 240 litri, ulei tehnic

în cantitate de 60 litri și automagnitolă de model „Kenvud”.

Din declarațiile martorilor Țaricov, Pruteanu, Beșleaga, Monosienco, din

actul de depistare și ridicare din 17.09.2009, semnat de Mitioglo O., Cicalov A. și

Monosienco A., rezultă că la momentul depistării ușa automobilului din partea

șoferului era deschisă, firele de la mecanismul de pornire erau rupte.

Instanța a statuat că declarațiile părții vătămate Ceainicov I. sunt neveridice,

deoarece sunt dubii rezonabile că el ar fi lăsat pe timp de noapte, la marginea

orașului, fără supraveghere, în salonul automobilului 5000 lei, 240 litri de motorină

și 60 litri ulei tehnic și a plecat în ospeție, fără a avea teamă că aceste bunuri pot fi

sustrase, că el ar fi procurat combustibilul respectiv în ianuarie 2009 de la Cerguța

V., deoarece conform actului de deces, prezentat de partea apărării în ședința

judiciară, Cerguța V. a decedat la 06 ianuarie 2009 de casexie canceroasă, astfel

afirmațiile părții vătămate în acest sens sînt neconvingătoare.

De asemenea, nu au fost prezentate dovezi, care ar confirma că inculpații au

comis furtul acestor bunuri.

Între declarațiile martorului Iuzvencov S. și declarațiile părții vătămate

Ceainicov I. sînt divergențe în privința încărcăturii automobilului. Martorul

Iuzvencov S. a declarat, că a văzut în automobil, mai sus de banca din spate niște

genți mari în carouri, iar partea vătămată Ceainicov I. a indicat că în salon s-au

aflat damigene cu combustibil.

La fel, și învinuirea înaintată inculpaților în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c),

d) CP, nu și-a găsit confirmare, inculpații urmînd a fi achitați deoarece fapta nu a

fost săvîrșită de ei.

În acțiunile inculpaților lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (1) CP, dar este prezentă contravenția prevăzută la art.

3

313 CC - săvîrșirea unei acțiuni care depășește în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege și care contravine intereselor publice sau drepturilor

și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, dacă fapta nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, deoarece colaboratorii poliției

Railean I. și Mitioglo O, primind informație că un automobil staționează o

perioadă îndelungată fără stăpîn, cu ușile deschise, cu firele de la mecanismul de

pornire rupte și constatînd circumstanțele care indicau că nu se exclude faptul

comiterii unei infracțiuni, contrar prevederilor art. 12 al Legii cu privire la poliție,

nu au apelat la CPR Basarabeasca pentru a înregistra informația cu privire la

infracțiune, a investiga cazul și a efectua cercetarea la fața locului conform legii,

dar au pus în funcțiune motorul prin conectarea firelor din mecanismul de pornire

și fară nici un motiv au condus automobilul nominalizat pe teritoriul CPR

Basarabeasca, astfel au depășit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege.

Acțiunea civilă înaintată de Ceainicov I. privind încasarea pagubei morale de

100.000 lei de la MAI și materiale de 14.641,60 lei de la inculpat urmează a fi

respinsă, deoarece nu s-a probat cauzarea acestor prejudicii.

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpații să

fie condamnați în baza art. 328 alin. (1), 186 alin. (2) lit. b), c), d), 84, 90 Cod

penal la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în MAI pe un

termen de 3 ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probă de 4 ani.

Apelantul a invocat că instanța de fond incorect a apreciat probele

administrate și nicidecum nu a luat în considerație declarațiile martorilor

Monosienco A., Iuzvencov S. și a părții vătămate Ceainicov I., motivînd că între

declarațiile lor sînt divergențe.

În cadrul urmăririi penale au fost acumulate destule probe ce ar dovedi

vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor incriminate și anume: depozițiile

părții vătămate Ceainicov I., martorilor Monosienco A., Iuzvencov S., Cianov I.,

materialul nr. 873 din 17.09.2009 înregistrat în CPR Basarabeasca, proces verbal

de efectuare a experimentului din 22 martie 2010, graficul de serviciu a grupelor

operative al CPR Basarabeasca pe perioada 18.09.2009-24.09.2009.

3.1. Partea vătămată Ceainicov I. la fel a declarat apel, solicitînd casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpații să

fie condamnați în baza art. 186 alin. (2) Cod penal, cu încasarea prejudiciului

material de 14.641 lei și celui moral de 100.000 lei

Apelantul a indicat că declarațiile inculpaților nu sunt veridice, deoarece

automobilul a trecut revizia tehnică. În cadrul urmăririi penale a avut loc

reconstituirea faptei, care a dovedit că în automobilul cu scaunele din urmă scoase

încap 240 litri de motorină.

Nu a fost audiat în instanța martorul Cicalov, iar declarațiile martorului

Țaricov urmează a fi apreciate critic, deoarece anterior el a fost tras la răspundere

penală și este dependent de polițiști.

4

Automobilul era parcat regulamentar și nu este clar care a fost necesitatea

conducerii acestuia la comisariat.

Într-adevăr a scris recipisă că nu are pretenții față de automobil, deoarece nu

își imagina că pot dispărea bunurile din el.

Inculpații au sustras bunuri în sumă de 14641 lei, deoarece el personal a

văzut cum Railean I. a stricat lacătul ușii automobilului.

3.2. Au declarat apel și inculpații, solicitînd casarea parțială a sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie încetat procesul

contravențional pe art. 313 CC, pe motiv că lipsesc elementele constitutive ale

contravenției.

Apelanții au specificat că la dosar a fost anexat materialul nr. 873 despre

depistarea automobilului lîngă ,,NGC-2”, st. Basarabeasca, la 17.09.2009.

Conform rezoluției comisarului, materialul a fost transmis lui Railean I. pentru

examinare și, ulterior, a fost încheiat în legătură cu lipsa componenței de

infracțiune. În actul de depistare sunt indicate deteriorările automobilului și ce

lipsește de la el. Sunt și declarațiile martorilor Cicalov și Monosienco, care au

văzut cînd a foat depistat automobilul. Railean și Popov au raportat comisarului

despre depistarea atomobilului. Ceainicov I. a semnat recipisa prin care a confirmat

că nu are pretenții față de automobil cînd l-a primit de la comisariat.

Ei au acționat în conformitate cu legea, materialul despre depistarea

automobilului a fost examinat și luată o decizie legală, iar instanța greșit a

concluzionat că ei au săvîrșit contravenția prevăzută de art. 313 CC.

2013, apelurile inculpaților au fost respinse ca nefondate.

Apelurile procurorului și părții vătămate Ceainicov I. au fost admise, casată

sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre.

Railean I. și Mitioglo O. au fost condamnați în baza art. 328 alin. (1) Cod

penal la 250 unități convenționale, ce constituie 5000 lei, fiecare.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că din analiza probelor cercetate s-a constatat că

inculpații, fiind persoane cu funcții de răspundere, la 16.09.2009, primind

informație că un automobil staționează în stradă, o perioadă îndelungată fără

stăpîn, cu ușile deschise, contrar prevederilor art. 12 al Legii cu privire la poliție,

nu au apelat la CPR Basarabeasca pentru a înregistra informația sosită cu privire la

infracțiune, a investiga cazul și a efectua cercetarea la fața locului, s-au apropiat de

automobilul de model VAZ 2103 cu n/î BS AA 132, au pus în funcțiune motorul

prin conectarea firelor din mecanismul de pornire și fără nici un motiv au condus

automobilul nominalizat pe teritoriul CPR Basarabeasca, unde la fel nu au efectuat

careva examinare a automobilului și transmitere a lui conform cerințelor.

În astfel de circumstanțe, reieșind din faptul că Ceainicov I. a afirmat că a

avut unele bunuri în salon și care au dispărut, a devenit imposibilă investigarea în

sensul stabilirii potențialilor infractori și găsirii bunurilor sustrase în sumă de

14641,6 lei, adică au cauzat daune considerabile intereselor părții vătămate.

5

Instanța a încadrat acțiunile lor în baza art. 328 alin. (1) Cod penal, ca

săvîrșirea de către o persoană publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit

limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în

proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de

lege ale persoanelor fizice sau juridice.

menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet

de judecată.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu a analizat toate probele

prezentate de procuror și nu s-a expus asupra motivelor invocate în apel.

5.1. Avocatul Izvecov Igor și inculpații la fel au declarat recurs ordinar, în

care au solicitat casarea hotărîrilor adoptate și dispunerea achitării ultimilor.

Recurenții au invocat că apelul procurorului a fost greșit admis, deoarece a

fost declarat cu omiterea termenului prevăzut de art. 402 Cod de procedură penală.

Autenticitatea semnăturii de pe apelul lui Ceainicov I. provoacă dubii, acesta

fiind plecat peste hotare.

Vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii incriminate nu a fost

dovedită.

17 iunie 2014, toate recursurile au fost admise, casată parțial decizia contestată și

dispusă rejudecarea cauzei în privința inculpaților Mitioglo O. și Railean I. de către

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a reținut că sentința instanței de fond a fost pronunțată

integral la 25 noiembrie 2011, în prezența procurorului r-ului Basarabeasca

Dobrioglo R. și a părții vătămate Ceainicov I. Copia sentinței redactate, procurorul

a primit-o la 05.12.2011, iar partea vătămată la 01.12.2011, fapt confirmat prin

semnătura acestora pe recipise. Procurorul a declarat apel abia la 20 decembrie

2011, iar partea vătămată la 13 decembrie 2011, conform ștampilelor aplicate pe

cererile de apel. În conținutul lor nu s-a solicitat repunerea în termen a apelurilor.

Instanța de apel, prin decizia sa din 12 iunie 2013, nu s-a expus asupra

termenului de declarare a apelurilor procurorului și al părții vătămate, le-a

considerat întemeiate, și ca urmare le-a admis, fără a invoca motive relevante în

acest sens.

Repunerea în termen operează doar în cazul întîrzierii care a fost determinată

de motive întemeiate – calamități, boala ș.a. Astfel, instanța de apel urma în mod

obligatoriu să stabilească cu certitudine, care au fost acele motive întemeiate care

au dus la întîrzierea declarării apelurilor de către procuror și partea vătămată.

Deși apelanții nu au solicitat repunerea în termen a apelurilor, instanța de

apel urma să cerceteze obligatoriu acest aspect.

Însă, conform procesului verbal al ședinței de judecată, în instanța de apel s-

a purces nemijlocit la soluționarea apelurilor declarate, inclusiv de către procuror și

partea vătămată în fond și fără a oferi cuvîntul avocatului Izvecov I., apărător al

inculpaților Mitioglo O. și Railean I., fiind încălcat evident și dreptul la apărare în

speța dată. Astfel, instanța de apel nu a ținut cont de cerințele legale și a judecat

6

apelurile procurorului r-ului Basarabeasca, Dobrioglo R. și al părții vătămate

Ceainicov I., fără a constata motivele întârzierii și a soluționa repunerea acestora în

termen.

De soluționarea chestiunii privind repunerea în termen a apelului depindea

judecarea obiectivă și completă a apelurilor, deoarece art. 415 alin. (1) pct. 1) lit. a)

Cod de procedură penală prevede soluția de respingere a apelului din motivul că a

fost depus peste termen.

Instanța de apel corect a menținut achitarea lui Popov S. pe art. 328 alin. (1)

Cod penal, deoarece s-a constatat, că el activa în calitate de șofer – polițist, fiind în

subordinea inspectorului superior auto de stat al SPR, căpitan Railean I. și a

ofițerului operativ de sector al secției de poliție – locotenent major Mitioglo O.

Evident că el a executat ordinele superiorilor săi și careva acțiuni care ar depăși

limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin Lege nu s-au constatat, el fiind

încrezut că superiorii lui acționează legal și corect.

2014, apelul procurorului a fost respins ca depus peste termen.

Apelurile părții vătămate Ceainicov I. și a inculpaților Railean I. și Mitioglo

O. au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a indicat că potrivit art. 402 alin. (1) Cod procedură penală

termenul de declarare a apelului este de 15 zile de la data pronunțării sentinței

integrale.

Sentința în cauză a fost pronunțată la 25.11.2011, în prezența procurorului.

Potrivit recipisei, procurorul a primit copia sentinței redactate integral tot la

data de 25.11.2011.

Dar, conform ștampilei de intrare a Curții de Apel Chișinău, procurorul a

declarat apelul abia la 20.12.2011, adică cu încălcarea termenului de atac, fără a

invoca careva temeiuri de omitere a termenului de atac.

Nu au fost prezentate argumente întemeiate pentru repunerea în termenul de

atac a apelului declarat de acuzatorul de stat, deoarece el a primit copia sentinței și

în textul acesteia se indică expres termenul și modul de declarare a apelului. Prin

urmare, acesta a omis neîntemeiat termenul pentru declararea apelului împotriva

sentinței în cauză.

Din analiza materialului probator rezultă că motivele invocate în apelurile

părții vătămate și a inculpaților, au fost obiect de studiu la cercetarea

judecătorească în instanța de fond, care s-a petrecut sub toate aspectele, complet și

obiectiv prin prisma principiului contradictorialității și nemijlocirii.

Instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei

penale, probele administrate fiind apreciate din punctul de vedere a utilității și

veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv.

Perima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just a

concluzionat că Mitioglo O. și Railean I. să fie achitați pe art. 186 alin. (2) lit. b),

c), d) Cod penal din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de ei, iar pe art. 328 alin. (1)

Cod penal să fie încetat procesul penal, deoarece fapta constituie o contravenție.

7

Aceste împrejurări au fost elucidate și constatate din totalitatea de probe

acumulate la dosarul respectiv, fiind corect apreciate, cu respectarea prevederilor

art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor.

Învinuirea nu și-a găsit confirmare. În urma analizelor circumstanțelor și

probelor administrate, instanța de fond legal și fondat a motivat sentința prin faptul

că în cazul inculpaților lipsește legătura cauzală dintre acțiunile lor și consecințele

indicate în actul de învinuire, deoarece în cadrul cercetării judecătorești

incontestabil s-a probat că aceste consecințe infracționale nu sunt geneza acțiunilor

inculpaților.

Declarațiile părții vătămate Ceainicov I. contravin declarațiilor martorilor

oculari, inclusiv declarațiilor inculpaților.

În instanța de apel Caraman V. a solicitat respingerea apelului acuzatorului

de stat și admiterea apelurilor inculpaților. El a declarat că nu are careva pretenții

către inculpați, deoarece nu le-a dat automobilul lor. Prejudiciul material cauzat lui

constituie suma de 1800 lei care crede că trebuie să fie încasați de la Ceainicov I.,

deoarece lui i-a încredințat mașina.

Din actul de reținere a mijlocului de transport rezultă că, la 17.09.2009,

orele 02.30, a fost depistat automobilul VAZ 2103, n/î BSAA 132, fără stăpîn,

lîngă întreprinderea „NGC-2”.

Conform actului de depistare și ridicare din 17.09.2009, semnat de Mitioglo

O., Cicalov A. și Monosienco A., la orele 02.30, lîngă întreprinderea „NGC-2”, a

fost depistat automobilul VAZ 2103, n/î BSAA -132, care era fără stăpîn, cu ușile

deschise, fără banca din spate, firele de la mecanismul de pornire erau rupte.

În actul de reținere a mijlocului de transport, anexat la registrul CPR

Basarabeasca de evidență a obiectelor găsite, ridicate și predate, apartenența cărora

nu este stabilită, este semnătura lui Ceainicov I. că a primit automobilul în secția

de serviciu la 22.09.2009 și nu are pretenții.

Astfel, nu a fost demonstrat faptul că inculpații au forțat și deteriorat mînerul

ușii șoferului de la automobilul, cu scopul de a pătrunde în el, că au deteriorat

mecanismul de pornire, că,au sustras tainic din salonul automobilului bani în sumă

de 5000 lei, motorină în cantitate 240 litri, ulei tehnic în cantitate de 60 litri și

automagnitolă „Kenvud”.

Din declarațiile martorilor Țaricov, Pruteanu, Beșleaga și Monosienco, din

actul de depistare și ridicare din 17.09.2009, semnat de Mitioglo O., Cicalov A. și

Monosienco A., rezultă că la momentul depistării ușa automobilului din partea

șoferului era deschisă, firele de la mecanismul de pornire erau rupte.

Deci, nu a fost demonstrat faptul sustragerii anume de către inculpați a

bunurilor materiale - bani în sumă de 5000 lei, motorină în cantitate 240 litri, ulei

tehnic în cantitate de 60 litri și automagnitola „Kenvud”.

Declarațiile părții vătămate Ceainicov I. că, cînd inculpații s-au apropiat de

automobilul el s-a oprit pe stadion și a văzut că colaboratorii poliției deteriorau

lacătul și mecanismul de pornire, el nu s-a apropiat de ei, dar a hotărît să se

8

clarifice a doua zi nu sunt credibile. Or, există dubii rezonabile că el a lăsat pe timp

de noapte, la marginea orașului, fără supraveghere, în salonul automobilului 5000

lei, 240 litri de motorină, 60 litri ulei tehnic și a plecat în ospeție, fără a avea teamă

că aceste bunuri pot fi sustrase.

Nu poate fi reținut nici argumentul părții vătămate Ceainicov I. că a semnat

recipisa că nu are pretenții la automobil, deoarece nu și-a imaginat că putea să

dispară ceva, odată ce anterior a relatat că a văzut cum colaboratorii de poliție

forțau ușa și portbagajul mașinii.

De asemenea, sunt îndoielnice afirmațiile lui Ceainicov I. că a procurat

combustibilul respectiv în ianuarie 2009 de la Cerguța V., deoarece conform

actului respectiv, Cerguța V. a decedat la 06 ianuarie 2009 de casexie canceroasă.

Chiar și în cazul în care se admite, că astfel de bunuri au fost lăsate de către partea

vătămată în automobil, nu au fost prezentate dovezi care ar dovedi că inculpații au

comis furtul acestor bunuri.

Între declarațiile martorului Iuzvencov S. și declarațiile părții vătămate

Ceainicov I. sînt divergențe în privința încărcăturii automobilului. Martorul

Iuzvencov S. a declarat că a văzut în automobil mai sus de banca din spate niște

genți mari în carouri, iar partea vătămată Ceainicov I. a indicat că în salon s-au

aflat damigene cu combustibil.

Nu sunt relevante nici rezultatele experimentului efectuat la urmărirea

penală, prin care s-a constatat că în salonul automobilului pot încăpea damigene cu

volumul uneia de 20 l, în volum total de 300 l, deoarece astfel s-ar dovedi doar

faptul că acele damigene puteau fi în salon, dar nu și faptul că au fost sustrase de

către inculpați.

Astfel, învinuirea înaintată inculpaților pe art. 186 alin. (2) lit. b) c) și d) Cod

penal nu și-a găsit confirmare în ședința judiciară, și ei corect au fost achitați pe

motiv că fapta nu a fost de ei săvîrșită.

Cît privește învinuirea inculpaților în baza art. 328 alin. (1) Cod penal,

acțiunile lor nu conțin elementele infracțiunii și constituie o contravenție prevăzută

de art. 313 CC - săvîrșirea unei acțiuni care depășește în mod vădit limitele

drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege și care contravine intereselor publice

sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,

dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Or, primind informația că un automobil staționează o perioadă îndelungată

fără stăpîn, cu ușile deschise, cu firele de la mecanismul de pornire rupte și

constatînd circumstanțele care indicau că nu se exclude faptul comiterii unei

infracțiuni, contrar prevederilor art. 12 al Legii cu privire la poliție, inculpații nu au

apelat la CPR Basarabeasca pentru a înregistra informația cu privire la infracțiune,

a investiga cazul și a efectua cercetarea la fața locului conform legii, dar au pus în

funcțiune motorul prin conectarea firelor din mecanismul de pornire și fără nici un

motiv au condus automobilul nominalizat pe teritoriul CPR Basarabeasca, astfel au

depășit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege.

9

și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de

judecată.

Recurentul a invocat că în cazul în care sentința a fost pronunțată integral și

acuzatorul de stat a fost prezent la pronunțarea ei, atunci care a fost necesitatea

înștiințării procurorului peste 10 zile despre redactarea sentinței. Prin urmare,

sentința la 25.11.2011 nu a fost redactată integral.

Mai mult, procurorul participant în instanța de fond nu a fost prezent la

pronunțarea sentinței pe 25.11.2011, iar copia de pe sentință a primit-o sub

semnătură la 05.12.2011.

Conform notei informative prezentate de către procurorul Dobrioglo R.

ultimul, el la pronunțarea sentinței nu a asistat, fapt greșit indicat de către grefierul

instanței în procesul verbal al ședinței, cu care procurorul nu a făcut cunoștință și

prin urmare nu a avut posibilitate de a face careva obiecții.

Procurorul a făcut cunoștință cu sentința redactată abia la 05.12.2011 și în

conformitate cu cerințele art. 402 CPP a depus apelul în termen de 15 zile, și

anume la 20.12.2011.

Astfel, decizia instanței de apel este bazată pe presupuneri, interpretări

eronate și tendențioase a probelor prezentate de către procuror în confirmarea

faptului că apelul a fost declarat în termen legal.

Dacă sentința nu a fost pronunțată integral, pentru procuror termenul de

declarare apelului curge de la data anunțării în scris despre redactarea sentinței.

Apelul declarat de către procuror nu a fost examinat de instanța de apel în

fond.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12)

Cod de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, acesta este

expus neclar, faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

8.1. Inculpații la fel au declarat recurs ordinar, în care solicită casarea

hotărîrilor adoptate și dispunerea achitării lor.

Recurenții au indicat că la dosar a fost anexat materialul nr. 873 despre

depistarea automobilului VAZ 2103, nr/î BS AA 132, lîngă ,,NGC-2”, str.

Basarabeasca, la 17.09.2009 și conform rezoluției comisarului materialul a fost

transmis lui Railean I. pentru examinare și luarea deciziei. În actul de depistare

sunt indicate deteriorările automobilului și ce lipsește de la el. Sunt și declarațiile

martorilor Cicalov și Monosienco, care au văzut cînd a foat depistat automobilul.

Railean și Popov au raportat comisarului despre depistarea atomobilului.

Procurorul a emis ordonanța prin care a dispus restituirea automobilului, iar

Ceainicov I. a semnat recipisa că pretenții față de automobil nu avea.

Ei au acționat în conformitate cu legea, materialul despre depistarea

automobilului a fost examinat și luată o decizie legală, iar instanța greșit a

concluzionat că ei au săvîrșit contravenția prevăzută de art. 313 CC.

În drept, recursurile sunt întemeiate pe art. 427 Cod de procedură penală.

10

materialelor dosarului și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În primul rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiurile cînd instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, cînd hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 230 alin. (2), 402 alin. (1), (2) Cod de procedură penală (în

redacția de pînă la 27.10.2012), termenul de apel este de 15 zile de la data redactării

sau a pronunțării sentinței integral. Pentru părțile care au lipsit de la pronunțarea

sentinței termenul de apel curge de la data comunicării în scris despre redactarea

sentinței. În cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un

anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și

nulitatea actului efectuat peste termen.

Potrivit art. 336 alin. (6) și (7) Cod de procedură penală, în termen de 3 zile

lucrătoare de la data anunțării semnării procesului-verbal, participanții la proces au

dreptul să formuleze obiecții asupra lui, indicînd inexactitățile și motivele pentru

care îl consideră incomplet. Obiecțiile la procesul-verbal se examinează de către

președintele ședinței de judecată. Rezultatul examinării obiecțiilor, în caz de

acceptare a lor, se formulează printr-o rezoluție pe textul obiecțiilor, iar în caz de

respingere – prin încheiere motivată. Obiecțiile și încheierea asupra lor se anexează

la procesul-verbal.

Sub acest aspect și cu referire la motivele invocate în recursul procurorului,

se reține că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, instanța de fond a

pronunțat sentința integrală la 25 noiembrie 2011, în prezența procurorului

Dobrioglo R. (v. 2, f.d. 210).

Astfel, termenul de declarare a apelului urma să expire la sfîrșitul zilei de 11

decembrie 2011.

Însă, apelul procurorului a fost depus la 20 decembrie 2011, adică peste

termenul prevăzut de lege, iar nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen (v. 2, f.d. 231, pct. 3 din decizie).

Totodată, argumentul recurentului că sentința nu a fost pronunțată integral,

iar procurorul la pronunțarea sentinței nu a asistat, fapt greșit indicat de către

grefierul instanței în procesul verbal al ședinței, nu poate fi luat în considerare,

deoarece contravine procesului-verbal al ședinței de judecată a primei instanțe,

asupra cărui acuzarea nu a formulat obiecții în condițiile legii, adică a fost de acord

cu conținutul acestui act procedural, care, în asemenea împrejurări, se prezumă de

drept a fi corect întocmit.

Pe lîngă aceasta, potrivit art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, nu pot

fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora părțile nu au folosit calea apelului.

11

Deci, argumentele specificate în recursul ordinar al procurorului nu au

suport legal, dat fiind că acestea nu au fost invocate și în apel. Or, apelul acuzării a

fost respins de instanța de apel ca depus peste termen, fapt ce echivalează cu

neutilizarea căii apelului (pct. 3, 7 din decizie).

Este de menționat că soluția de respingere a apelului ca depus peste termen

nu implică o verificare a hotărîrii atacate, întrucît instanța de apel nu poate proceda

la o verificare de fapt și de drept a acesteia decît în cadrul unui apel exercitat în

mod legal.

Prin urmare, instanța de apel legal și întemeiat a respins apelul procurorului

ca depus peste termen, iar hotărîrea atacată cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, recursul procurorului devenind unul vădit neîntemeiat.

În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii

atacate în acest sens.

Însă, în recursurile inculpaților, în pofida prevederilor enunțate, nu este

indicat nici un temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și

argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest sens (pct. 8.1 din decizie).

Rezultă, că aceste recursuri nu îndeplinesc cerințele legale de conținut, iar

instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al

inculpaților cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În al treilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și cu privire la argumentele invocate în recursurile ordinare

ale inculpaților (pct. 8.1 din decizie), în care nici nu se conțin referiri la erori de drept

concrete și clar definite, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă

a hotărîrilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2 și 7 din prezenta decizie,

relevă în mod concludent că instanțele de fond șu de apel au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpaților și

încadrarea juridică justă a acțiunilor acestora în strictă conformitate cu prevederile

12

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile inculpaților, părții

vătămate Ceainicov I., martorilor Monosienco A., Iuzvencov S. și Cicalov I.,

materialului nr. 873 din 17.09.2009 înregistrat în CPR Basarabeasca, procesului

verbal de efectuare a experimentului din 22 martie 2010, graficul de serviciu a

grupelor operative al CPR Basarabeasca pe perioada 18.09.2009-24.09.2009, actul

de reținere a mijlocului de transport din 17.09.2009, actului de depistare și ridicare

din 17.09.2009, a automobilului fără stăpîn, cu ușile deschise, fără banca din spate,

firele de la mecanismul de pornire erau rupte, actul de reținere a mijlocului de

transport, anexat la registrul CPR Basarabeasca de evidență a obiectelor găsite,

ridicate și predate, apartenența cărora nu este stabilită, cu semnătura lui Ceainicov

I. că a primit automobilul în secția de serviciu la 22.09.2009 și nu are pretenții,

fiecare probă fiind apreciată în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării

lor.

Mai mult, recursurile inculpaților sunt întemeiate doar pe critica modului în

care instanțele au estimat circumstanțele cauzei (pct. 8.1 din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor judecătorești privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decît cel pe care îl

propun inculpații este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită

de orice temei legal.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenții Railean

Iurie G. și Mitioglo O., că hotărîrile contestate conțin motive clare și legale pe care

se întemeiază soluția, și că toate recursurile declarate sunt vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că este vădit

neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursurile de pe rol sunt vădit neîntemeiate, ele

urmează a fi declarate inadmisibile.

Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

13

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procuror, de inculpații

Railean Iurie Gheorghe și Mitioglo Oleg Constantin, împotriva sentinței

Judecătoriei Cimișlia din 25 noiembrie 2011 și deciziei Colegiului penal Curții de

Apel Chișinău din 23 decembrie 2014, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 mai 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

14