1ra-332/2015 — art.188 al.2 CP

1ra-332/2015 — art.188 al.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra- 332/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

01 aprilie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Nicolaev Ghenadie

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare

declarate de avocatul Gușan Zinaida în numele inculpatului Luca Andrei,

avocatul Leșanu Andrei în numele inculpatului Luca Gheorghii și de partea

vătămată Secrieru Semion prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Nisporeni din 12 iunie 2014 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2014, în cauza penală în privința

lui

Luca Andrei Gheorghii, născut la

13.05.1989, originar și domiciliat r-ul

Nisporeni, sat. Ciorești.

Luca Gheorghii Gheorghii, născut la

30.05.1985, originar și domiciliat r-ul

Nisporeni, sat. Ciorești.

Datele referitoare la termenul de

examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

Luca Gh. au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 188 alin.(2)

lit. b), d), e) Cod penal la 8 ani închisoare pentru fiecare cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Măsura preventivă aplicată în privința inculpaților, obligațiunea de a

nu părăsi localitatea, a fost modificată în arest preventiv, Luca A. Și Luca Gh.

fiind luați sub strajă imediat în sala ședinței de judecată.

Termenul executării pedepsei inculpaților s-a calculat din 12 iunie

2014, cu includerea timpului reținerii acestora din 25 februarie 2013 pînă

1

la 28 februarie 2013 și termenului aflării sub arest preventiv din 19 martie

2013 pînă la 15 aprilie 2013 și de la 23 aprilie 2013 pînă la 22 mai 2013.

aproximativ la orele 23.00, Luca A. împreună și prin înțelegere prealabilă cu

fratele său, Luca Gh., intenționat, urmărind scopul săvîrșirii unui atac

asupra persoanei în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență

periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei, fiind mascați cu cagule pe

cap și înarmați cu un obiect din metal, au pătruns în domiciliul cet. Secrieru

Simion din s. Vărzărești, r-nul Nisporeni, unde, i-au amenințat cu moartea

pe Secrieru Simion și soția acestuia Secrieru Natalia, cerându-le bani,

precum și i-au aplicat lui Secrieru Simion lovituri cu un obiect din metal și

cu pumnii, cauzîndu-i fractura sternului, echimoze în jurul ambilor ochi și

mucoasa buzei de sus pe stînga, care se califică ca vătămări corporale

medii, care provoacă dereglarea sănătății de lungă durată mai mult de 21

zile, iar lui Secrieru Natalia i-au aplicat o lovitură, cauzându-i-se o echimoză

pe cutia toracică în centru, ce se califică ca vătămări corporale neînsemnate,

care nu aduc prejudiciu sănătății. După care au sustras în mod deschis un

ceas de mână bărbătesc cu costul de 800 lei și o lanternă cu costul de 40 lei,

cauzîndu-le daune materiale.

Acțiunile inculpaților Luca A. și Luca Gh. au fost calificate în baza art.

188 alin. (2) lit. b), d), e) Cod penal - tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra

unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de aplicarea și

amenințarea cu aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătatea

persoanei agresate, săvârșită de mai multe persoane mascate, prin

pătrundere în locuință, cu aplicarea unui obiect folosit în calitate de armă.

numele inculpatului Luca A., de către avocatul Mura L. în numele

inculpatului Luca Gh. și de către părțile vătămate Secrieru N. și Secrieru S.

3.1. În motivarea apelurilor sale avocații, în numele inculpaților, au

invocat ilegalitatea sentinței primei instanțe de condamnare a inculpaților,

considerînd că în acțiunile inculpaților lipsesc elementele infracțiunii

imputate acestora, deoarece în cadrul urmăririi penale și în instanța de

judecată Luca A. și Luca Gh. nu și-au recunoscut vinovăția, iar procurorul nu

a prezentat careva probe care ar demonstra contrariul. Ba mai mult ca atît,

au menționat faptul că însăși părțile vătămate Secrieru S. și Secrieru N.,

fiind audiate în ședința de judecată au declarat că inculpații n-au comis

infracțiunea imputată, însă declarațiile au fost apreciate critic de instanță.

Au solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

inculpații Luca Gheorghii și Luca Andrei să fie achitați.

2

3.2. Părțile vătămate Secrieru S. și Secrieru N. în apelurile declarate de

asemenea au solicitat achitarea inculpaților Luca Gh. și Luca A., deoarece

aceștia nu sunt vinovați de cele incriminate.

decembrie 2014, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, și

menținută hotărîrea primei instanțe.

de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv

cumulul de probe prin рrisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor, corect

concluzionînd asupra vinovăției inculpaților Luca A. și Luca Gh. de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de 188 alin. (2) lit. b), d), e) Cod penal.

Vinovăția acestora fiind dovedită prin cumul de probe administrate de

organul de urmărire penală și cercetate în ședințele de judecată prin prisma

principiului nemijlocirii și a contradictorialității, cum ar fi:

- declarațiile părții vătămate Secrieru S. (f.d. 19-22, Vol. I);

- declarațiile părții vătămate Secrieru N. (f.d. 26-26, Vol. I);

- declarațiile martorilor Gulica V. (f.d. 29-30, vol. II), Gulica I. (f.d. 26-

28, Vol. II); Faizenberg A. (f.d. 55-56, Vol. II), Chiperi I. (f.d. 53-54, Vol.

II), Luca V. (f.d. 51-52, Vol. II), Luca O. (f.d. 45-50, Vol. II), Luca N. (f.d.

42-44, Vol. II);

- raportul de examinare medico-legală nr. 15D din 26 februarie 2013,

prin care la Secrieru S. au fost depistate vătămări corporale calificate

ca vătămări corporale medii, care provoacă dereglarea sănătății de

lungă durată mai mult de 21 zile (f.d. 49-50, Vol. I);

- raportul de examinare medico-legală nr. 44 din 26 februarie 2013,

prin care la Secrieru N. au fost depistate vătămări corporale calificate

ca vătămări corporale neînsemnate, care nu aduc prejudiciu sănătății

(f.d.58, Vol. I);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 22.02.2013 cu tabel

fotografic (f.d. 11-17, Vol. I);

- procesul-verbal de confruntare dintre Secrieru S. și Luca Gh. din 11

martie 2013 (f.d. 39-40, Vol. I);

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 18.04.2013 și

informația de la operatorul de telefonie mobilă (f.d.85, 87-96, Vol. I).

Astfel, afirmațiile apărării cu privire la faptul că acuzarea nu a

prezentat probe ce ar dovedi vinovăția lui Luca Gh. și Luca A. în săvîrșirea

infracțiunii imputate, instanța de apel le-a considerat declarative.

3

Totodată, a considerat că instanța de fond corect a apreciat declarațiile

părții vătămate Secrieru S., date în cadrul urmăririi penale, punîndu-le la

baza sentinței de condamnare, deoarece anume acestea corespund

adevărului, ele fiind confirmate de către partea vătămată și în cadrul

confruntării cu Luca Gh. (f. d. 39-40 Vol.I).

Din cele relatate de partea vătămată Secrieru S. în ședința instanței de

apel, și anume că are studii superioare, este fost ofițer în rezervă, Colegiul

penal a concluzionat că partea vătămată putea să conștientizeze urmările în

cazul denunțării calomnioase cu bună știință, și învinuirea falsă adusă unei

persoane nevinovate, deoarece a fost familiarizată cu prevederile art. 311 -

312 Cod penal încă la depunerea plângerii (f. d. 10 , Vol. I), acestuia fiindu-i

aduse la cunoștință și explicate drepturile și obligațiunile care le are în

calitate de parte vătămată, fapt pentru care a semnat (f. d. 19, Vol. I). Din

declarațiile depuse de părți pe parcursul procesului penal nu rezultă că

între aceștia ar fi avut loc careva ostilități și ar avea motive de a calomnia

inculpații.

Astfel că cauza penală în privința inculpaților Luca Gh. și Luca A. a fost

pornită în baza plângerii părții vătămate Secrieru S., consemnată în

procesul-verbal din 22.02.2013, unde acesta a indicat că anume inculpații

au pătruns prin geam în casa lui, la data de 19.02.2013 și i-au aplicat

lovituri. Aceste declarații au fost susținute și în cadrul audierii suplimentare

a parții vătămate Secrieru S. (f.d. 21-22, Vol. I).

Referitor la declarațiile ulterioare ale părții vătămate Secrieru S.,

precum că nu-și susține declarațiile date anterior la urmărirea penală și nici

în instanța de judecată, că „atacatorii nu sunt inculpații”, instanța de apel le-

a apreciat critic, deoarece nu a identificat motive de a le considera veridice,

odată ce probele examinate în ședința de judecată a instanței de fond și

cercetate suplimentar în instanța de apel, dovedesc fără careva dubii

vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii imputate, precum și cele

invocate de partea vătămată în instanța de apel, fiind considerate ca făcute

în scopul ușurării situației lui Luca Gh. și Luca A.

Totodată, instanța de apel a conchis că instanța de fond corect a

apreciat critic declarațiile martorilor Luca N., sora inculpaților, Luca O. -

soția inculpatului Luca Gh. și a martorului Luca V., precum că inculpații erau

acasă când a sunat partea vătămată la domiciliul familiei Luca după atac,

considerându-le ca fiind date cu scopul de a-i apăra pe inculpați cu care

sunt în relații de rudenie, deoarece aceste declarații nu concordă cu

celelalte probe.

Cu privire la afirmațiile părții vătămate Secrieru S., precum că nu

cunoaște limba de stat și are nevoie de un interpret, Colegiul Penal le-a

4

apreciat critic, deoarece acesta fiind audiat în ședința de judecată a

instanței de apel a vorbit fluent limba de stat, fără necesitatea de a fi asistat

de un interpret, cu toate că la solicitarea părții vătămate Secrieru S. instanța

de apel, i-a oferit posibilitatea beneficierii de acest drept.

Verificînd legalitatea pedepsei stabilite, instanța de apel a constatat că

instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 – 77,

79 și 85 Cod penal, reieșind din gravitatea infracțiunii săvârșite, motivul

comiterii acesteia, personalitatea inculpaților, prezența circumstanțelor ce

atenuează sau agravează pedeapsa penală, influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovaților, condițiile de trai cât și din faptul

că executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să

înjosească demnitatea persoanei condamnate, astfel, stabilindu-le o

pedeapsă echitabilă pentru infracțiunea săvîrșită.

avocatul Gușan Z. în numele inculpatului Luca A., de avocatul Leșanu A. în

numele inculpatului Luca Gh. și de partea vătămată Secrieru S.

6.1. În motivarea recursului avocatul Gușan Z. în numele inculpatului

Luca A. invocă temeiurile de recurs prevăzute în art.427 alin. (1) pct. 6) și

pct. 8) Cod de procedură penală, indicînd aceleași motive ca și în cererea de

apel declarată de avocatul Leșanu A. în numele inculpatului Luca A.

Suplimentar menționează că instanța de apel contrar prevederilor

art.414 alin.(5) și (6) Cod de procedură penală a adoptat o hotărîre privind

menținerea sentinței de condamnare a instanței de fond, concluziile fiind

întemeiate pe probele cercetate de prima instanță, însă nu au fost verificate

în ședința instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

Consideră că instanța de apel nu a făcut o analiză amplă a probelor

acumulate pe cauză, nu a indicat pentru care motive s-au admis unele probe

și s-au respins altele, și anume acele probe ce au fost aduse în confirmarea

nevinovăției inculpaților, nu a argumentat detaliat cu trimitere la

prevederile legale respective, astfel nemotivîndu-și decizia.

Totodată, consideră că instanțele ierarhic inferioare eronat au conchis

că sunt veridice declarațiile părților vătămate Secrieru S. și Secrieru N.

făcute inițial, în stare de șoc. În opinia recurentului, nu a fost demonstrat că

anume persoanele despre care au declarat părțile vătămate sunt anume

inculpații Luca A. și Luca Gh.

Menționează că instanțele de judecată nu au ținut cont despre

schimbarea declarațiilor părților vătămate, care au declarat că nu inculpații

au săvîrșit asupra lor atacul tîlhăresc, iar divergențele apărute în

declarațiile părților vătămate urmau să fie înlăturate în modul stabilit de

legislația procesual penală.

5

Mai mult ca atît, atenționează instanța de recurs despre faptul că în

ședința instanței de apel din 01 decembrie 2014 s-a constatat că partea

vătămată Secrieru N. era vorbitoare de limba rusă și nu cunoștea limba

română/moldovenească, fapt ce nu a fost menționat în decizia atacată.

Astfel, în opinia recurentului, declarațiile acesteia făcute la urmărirea

penală și consemnate în procesul-verbal de audiere în română nu pot fi

puse la baza hotărîrii de condamnare.

Solicită, casarea hotărîrilor judecătorești de condamnare a inculpatului

Luca A., rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare a

inculpatului, pe motiv că infracțiunea nu a fost săvîrșită de el.

6.2. În motivarea recursului avocatul Leșanu A. în numele inculpatului

Luca Gh. invocă următoarele temeiuri de recurs prevăzute în art.427 alin.

(1) Cod de procedură penală:

pct. 6) – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel;

pct. 8) – nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

pct. 12) – faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

pct. 15) - instanța de judecată internațională, prin hotărîre pe un alt

caz, a constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților

omului care poate fi reparată și în această cauză.

Recurentul consideră că instanța de apel a reluat argumentele instanței

de fond, răspunzînd sumar sau omițînd să răspundă la motivele invocate de

apărare, care dovedesc nevinovăția inculpaților în săvîrșirea infracțiunii

imputate, întrucît procurorul nu a prezentat probe ce ar confirma vinovăția

inculpaților.

Totodată, consideră că, faptele inculpaților nu au fost calificate corect

și multiaspectual, deoarece potrivit art.5 din Hotărîrea Plenului Curții

Supreme de Justiție „Pentru modificarea și completarea Hotărîrea Plenului

Curții Supreme de Justiție nr.23 din 28.06.2004 ”Cu privire la practica

judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor”, acțiunile celor

doi coparticipanți la săvîrșirea infracțiunii imputate ar fi trebuit încadrate

în baza art.187 alin.(2) lit. e) Cod penal, fiindcă părților vătămate Secrieru S.

i-a fost cauzată leziune corporală medie, iar lui Secrieru N. – vătămări

corporale neînsemnate.

La fel, își exprimă dezacordul și cu calificativul indicat în lit.e) alin.(2)

al art.188 Cod penal – cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate

de armă, deoarece nu a fost prezentată nici o probă că inculpații ar fi avut

asupra lor arme, iar instanța de judecată a acceptat declarațiile părților

vătămate, precum că „ambii inculpați ar fi avut la ei arme”.

6

Mai mult ca atît, menționează doctrina penală care stipulează stabilirea

pedepsei în cazul participației la săvîrșirea infracțiunii, potrivit căreia

instanța de judecată trebuia să țină cont de contribuția fiecăruia la

săvîrșirea infracțiunii, precum și art.42 și 75 Cod penal.

În opinia recurentului, în speța dată instanțele de judecată adoptînd o

hotărîre de condamnare în privința inculpaților Luca A. și Luca Gh. au

încălcat dreptul prevăzut la art.6 CEDO – dreptul la un proces echitabil și

principiul prezumției nevinovăției, indicînd mai multe cauze din

jurisprudența CEDO.

În concluzii menționează că instanța de apel trebuia, în principiu, să

aprecieze în complexitate credibilitatea martorilor acuzării (adică a părților

vătămate Secrieru S.), care, de obicei, nu poate fi realizată printr-o simplă

citire a declarațiilor acestuia, și urma să se expună asupra alibiului

recurentului, confirmat prin declarațiile martorilor apărării, și anume că în

timpul săvîrșirii infracțiunii recurentul se afla acasă.

Solicită, casarea hotărîrilor judecătorești de condamnare a inculpatului

Luca Gh., rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare a

inculpatului, pe motiv că infracțiunea nu a fost săvîrșită de el.

6.3. Partea vătămată Secrieru S. în recursul declarat solicită casarea

hotărîrilor de condamnare a inculpaților Luca A. și Luca Gh., rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare a acestora, invocînd

aceleași motive ca și în cererea de apel.

Suplimentar menționează că soția sa, Secrieru N. era vorbitoare de

limba rusă, nu cunoștea limba moldovenească și cînd a făcut declarații nu a

fost asistată de un traducător, deoarece el îi traducea, fiind în stare de șoc

după săvîrșirea atacului tîlhăresc.

recursurilor declarate.

7.1. Procurorul solicită respingerea recursurilor declarate atît de

avocații în numele inculpaților, cît și de partea vătămată, ca inadmisibile, cu

menținerea hotărîrii atacate ca fiind una legală și întemeiată.

7.2. Inculpații Luca A. și Luca Gh. solicită admiterea recursurilor

declarate de avocații lor și de partea vătămată Secrieru S.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestora din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

7

8.1. În susținerea argumentelor sale recurenții invocă două dintre

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și

anume că : 1) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel; 2) hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, considerînd că ambele sunt aplicabile în speța dată.

Analizînd decizia atacată, Colegiul constată că temeiurile invocate de

către recurenți, prevăzute în pct. 6) alin.(1) art.427 Cod de procedură

penală nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind

faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.

414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărîrea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile

declarate, aceasta cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

În aceste condiții instanța de recurs consideră că n-a fost constatată

prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei

de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Potrivit normelor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală instanța de

apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

8.2. Referitor la temeiurile invocate de recurenți în sensul prevederilor

art. 427 alin. (1) pct. 8) și pct.12) Cod de procedură penală, care stipulează

că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd nu au

fost întrunite elementele infracțiunii și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită, Colegiul penal consideră alogică invocarea concomitentă a

temeiurilor indicate, deoarece potrivit textului recursului, recurenții solicită

achitarea inculpaților pe motiv că în acțiunile acestora nu sunt întrunite

elementele infracțiunii.

Colegiul penal menționează că, temeiul prevăzut de pct. 8) alin.(1) art.

427 Cod de procedură penală, include cazurile cînd nu a fost stabilită fapta

care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de

probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori

8

cînd nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și

agravante ale infracțiunii.

Sub aspectul temeiului pct. 12) al normei menționate, Colegiul enunță

că, potrivit practicii judiciare stabilite la judecarea recursului ordinar în

cauza penală, s-a atenționat că, erorile de drept pot fi erori de drept formal

sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs

verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Pentru a pronunța o asemenea concluzie, este necesar să se țină cont

de fapta săvîrșită, așa și cum aceasta a fost stabilită de către instanța de

apel, precum și să se stabilească, dacă această faptă a fost încadrată în

norma penală corectă, corespunzătoare faptei constatate, și numai în cazul

cînd fapta a fost încadrată în baza unei alte norme penale, este posibil de

conchis că aceasta a fost încadrată juridic greșit.

În această ordine de idei, Colegiul penal se va expune privitor la

temeiul prevăzut de pct. 8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală,

întrucît recurenții invocă nevinovăția inculpaților în săvîrșirea infracțiunii

imputate.

În conformitate cu materialele cauzei inculpații Luca A. și Luca Gh. au

fost puși sub învinuire, recunoscuți vinovați și condamnați de instanțele

judecătorești inferioare în baza art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) Cod penal -

tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii

bunurilor, însoțit de aplicarea și amenințarea cu aplicarea violenței

periculoase pentru viața și sănătatea persoanei agresate, săvârșită de mai

multe persoane mascate, prin pătrundere : locuință, cu aplicarea unui obiect

folosit în calitate de armă.

Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare (Hotărîrea

Plenului Curții Supreme de Justiție nr.12 din 22.12.2014 „ Pentru

modificarea și completarea Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție

nr.23 din 28.06.2004 “Cu privire la practica judiciară în procesele penale

despre sustragerea bunurilor”) stabilite în sensul dispozițiilor art.188 Cod

penal, prin ,,atac” trebuie de înțeles acțiunile agresive ale făptuitorului, care

sunt însoțite de violența periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei

agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe.

Prin violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei

(art.188 alin. (1) Cod penal) se are în vedere violența care s-a soldat cu

vătămare medie sau ușoară a integrității corporale sau a sănătății ori care,

deși nu a cauzat aceste urmări, comportă la momentul aplicării sale,

datorită metodei de operare, un pericol real pentru viață și sănătate.

9

Sub incidența noțiunii „violența periculoasă pentru viață și sănătate”

nimeresc și cazurile: de compresiune a gîtului cu mîinile sau cu ajutorul

unui șnur; de ținere îndelungată a capului victimei sub apă; de îmbrăcare pe

capul victimei a unei pungi de polietilenă; de aruncare a victimei de la

înălțime ori dintr-un mijloc de transport etc.

Deși asemenea acțiuni violente pot să nu provoace nici moartea

victimei, nici vătămarea medie sau ușoară a integrității corporale sau a

sănătății acesteia, totuși, datorită caracterului lor, ele creează un pericol

real pentru viață și sănătate.

Așadar, atît vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a

sănătății, cît și vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale intră

sub incidența art.188 Cod penal.

În speță, inculpații prin acțiunile sale ilegale i-au cauzat părților

vătămate Secrieru S. vătămări corporale medii care provoacă dereglarea

sănătății de lungă durată mai mult de 21 zile, în urma loviturilor cu un

obiect din metal și cu pumnii, iar lui Secrieru N. - vătămări corporale

neînsemnate, care nu aduc prejudiciu sănătății, constatate prin raporturile

de expertiză medico-legală.

Astfel, în urma analizei deciziei atacate, Colegiul a ajuns la concluzia că

instanța de fond și cea de apel corect au stabilit circumstanțele de fapt și de

drept, supunînd unei analize obiective cumulul de probe prin рrisma

art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, veridicității și coroborării lor, și corect au conchis asupra

vinovăției inculpaților Luca A. și Luca Gh. în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) Cod penal, stabilindu-le o

pedeapsă echitabilă.

Din cele menționate, Colegiul penal conchide că în speța dată nu s-a

comis eroarea de drept prevăzută în art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, invocată de recurenți.

8.3. Totodată, instanța de recurs reține faptul că recurenții invocă în

recursurile sale argumente suplimentare, care nu au fost invocate nici în

cererile de apel și nici în ședința instanței de apel, și anume: partea

vătămată Secrieru N. era vorbitoare de limba rusă și nu cunoștea limba

română/moldovenească și a semnat declarațiile sale fără a fi asistat de un

traducător; referitor la recalificarea acțiunilor inculpaților în baza art.187

alin.(2) lit. e) Cod penal și stabilirea pedepsei în cazul participației la

săvîrșirea infracțiunii.

Colegiul penal menționează că potrivit art.427 alin.(2) Cod de

procedură penală, temeiurile menționate la alin.(1), pot fi invocate în recurs

10

doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în

instanța de apel.

Astfel, instanța de recurs nu se va expune asupra acestor argumente

suplimentare.

8.4. Avocatul Leșanu A. în numele inculpatului Luca Gh. mai invocă ca

temei de recurs și pct. 15) alin.(2) al art.427 Cod de procedură penală –

„instanța de judecată internațională, prin hotărîre pe un alt caz, a constatat o

încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi

reparată și în această cauză”, care indicînd mai multe cauze din

jurisprudența CEDO, a concluzionat că inculpaților le-au fost încălcate

exigențele prevăzute în art.6 CEDO – dreptul la un proces echitabil și

principiul prezumției nevinovăției, dat fiind faptul că instanța de apel

trebuia să aprecieze în complexitate credibilitatea martorilor acuzării

(adică a părților vătămate Secrieru S.), care, de obicei, nu poate fi realizată

printr-o simplă citire a declarațiilor acestuia, și urma să se expună asupra

alibiul recurentului, confirmat prin declarațiile martorilor apărării, și

anume că în timpul săvîrșirii infracțiunii recurentul se afla acasă.

Referitor la acest temei, Colegiul penal consideră că instanța de apel a

respectat întocmai prevederile legale prevăzute de art.413-414 Cod de

procedură penală, întrucît au fost audiați inculpații și partea vătămată

Secrieru S., a căror declarații au fost date citirii și consemnate în procesul -

verbal al ședinței de judecată (f. d. 124-126;129;130;132-133).

Totodată, se menționează faptul că instanța de apel s-a expus asupra

vinovăției inculpaților și declarațiilor martorilor apărării, și anume,

apreciindu-le critic și considerîndu-le ca fiind date cu scopul de a-i apăra pe

inculpați cu care sunt în relații de rudenie, deoarece aceste declarații nu

concordă cu celelalte probe.

Mai mult ca atît, instanța de apel a indicat în decizia sa că „La

examinarea cauzei în instanța de apel, că părțile nu au prezentat probe noi,

dar după cum rezultă din materialele dosarului, ele au avut acces în egală

măsură la cercetarea probelor în cadrul ședințelor judiciare a instanței de

fond, respectându-se prevederile art. 101 alin. (4) CPP, nesolicitându-se și

reaudierea martorilor” (f. d. 138, Vol.II).

În această ordine de idei, Colegiul penal concluzionează că exigențele

art. 6 CEDO au fost respectate de către instanțele judecătorești inferioare la

examinarea prezentei cauze penale.

Instanța de recurs conchide că, temeiurile invocate de recurenți

prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 15) Cod de procedură penală, nu și-

au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în

11

speța examinată nu s-au comis, prin urmare hotărîrea atacată este legală și

întemeiată.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. 414-419 CPP, de aceea recursurile ordinare declarate de

avocatul Gușan Z. în numele inculpatului Luca A., de avocatul Leșanu A. în

numele inculpatului Luca Gh. și de partea vătămată Secrieru S. se declară

inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Gușan

Zinaida în numele inculpatului Luca Andrei, avocatul Leșanu Andrei în

numele inculpatului Luca Gheorghii și de partea vătămată Secrieru Semion,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01

decembrie 2014, în cauza penală în privința lui Luca Andrei Gheorghii și

Luca Gheorghii Gheorghii, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 13 mai 2015.

Președinte (semnătura) Ursache Petru

Judecători (semnătura) Toma Nadejda

(semnătura) Nicolaev Ghenadie

12