1ra-506/15 — art.201-1 alin.3 lit.c CP

1ra-506/15 — art.201-1 alin.3 lit.c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-506/2015

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

22 aprilie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan și Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpata Fotachi Alexandra,prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie 2014, în cauza penală în

privința lui

Fotachi Alexandra Vasile, născută la de 06

decembrie 1954, originară și domiciliată în

mun. Chișinău, or. Codru, str. Schinoasa

Vale 31 A,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.03.2014-13.06.2014;

Instanța de apel: 07.10.2014-04.12.2014;

Instanța de recurs: 24.03.2015-22.04.2015.

C O N S T A T Ă :

Fotachi Alexandra a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 2011

alin. (3) lit. c) Cod penal la 6 (șase) ani închisoare cu executarea pedepsei în

penitenciar pentru femei, de tip închis.

inculpata Fotachi Alexandra la 05 decembrie 2013, aproximativ la orele 1700,

aflîndu-se la domiciliu pe str. Schinoasa Vale 31 A, or. Codru, mun. Chișinău, în

rezultatul unei cerți cu soțul său, Fotachi Grigore, a. n. 27.01.1960, pe fundalul

unor neajunsuri materiale în familie, avînd un cuțit de bucătărie în mînă și

profitînd de faptul că soțul său s-a aplecat să ridice de jos niște lemne pentru foc,

1

i-a aplicat acestuia cu intenție o lovitură cu cuțitul în regiunea gîtului, în

rezultatul căreia ultimul a decedat.

Aliona în interesele inculpatei Fotachi Alexandra și inculpata.

3.1. Avocatul Dragomir Aliona în interesele inculpatei Fotachi

Alexandra, a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei

noi hotărîri prin care să fie dispusă achitarea inculpatei.

În argumentarea apelului a invocat că:

- în instanța de judecată nimeni din martorii interogați: Staci Larisa,

Prijilevschi, Gonța, nu au declarat împotriva inculpatei, ci doar au dat

caracteristica pozitivă familiei Fotachi, nimeni nu a văzut și nu a auzit de cele

întîmplate;

- conform Raportului de expertiză nr. 1303 din 18.02.2014, pe suprafața

cuțitului ridicat în cadrul cercetării la fața locului, oarecare urme papilare de

mîni nu s-au depistat;

- expertul Grinceșin Eugen în cadrul ședinței de judecată a declarat, că în

momentul cauzării leziunii corporale Fotachi G. se putea afla în orice poziție,

zona fiind accesibilă pentru mîna proprie.

3.2. Inculpata Fotachi Alexandra, a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie dispusă

achitarea ei.

În motivarea apelului a indicat că:

- nimeni din martori nu au declarat că ea a comis această crimă, ci

dimpotrivă, că ei trăiesc modest, dar frumos și că ea avea grijă de soț. Ea nu

poate să învinuiască pe cineva de crima comisă, dar ancheta a mers pe cea mai

ușoară cale învinuind-o pe ea;

- nu s-a verificat versiunea cu martorul Motornîi, care în acea zi fără

permisiune a venit la ei ziua și cu soțul său au avut un conflict, iar hainele erau în

sînge. La poliție a fost interogat și eliberat, dar de la judecată a fugit și s-a

ascuns. Ea a declarat că soțul ei era bolnav și în ultimul timp retrăia că tot lucrul

casnic era pe seama ei și că îi este rușine și nu dorește să mai trăiască;

- în ședința de judecată expertul a comunicat, că conform localizării, rana

putea fi aplicată însăși de partea vătămată. Aceste circumstanțe de asemenea nu

au fost verificate de organele de anchetă. Ea nu a comis această crimă.

decembrie 2015 au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea

sentinței fără modificări.

4.1. La adoptarea soluției instanța de apel a conchis că, instanța de fond

a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod procedură penală

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității si coroborării și just

2

a adoptat o sentință de condamnare în privința inculpatei Fotachi Alexandra în

baza art. 201/1 alin.(3), Cod penal pe semnele: violența în familie adică acțiunea

intenționată, manifestată fizic, comisă de un membru al familiei asupra unui alt

membru al familiei, care a provocat decesul victimei.

Instanța de apel indiferent de faptul că inculpata Fotachi Alexandra n-a

recunoscut vina în comiterea infracțiunii încriminate, a stabilit că vinovăția ei se

dovedește și prin probele acumulate legal în cadrul urmăririi penale, care au fost

cercetate și verificate în cadrul ședinței instanței de apel și anume:

- declarațiile succesorului pății vătămate Fotachi Iurii,ale martorilor Staci

Larisa, Prijilevschi Ala,Ganța Gheorghe, expertului Grinceșin Eugen;

Materialele cauzei, inclusiv:

- procesul verbal de cercetare la fața locului, unde sunt descrise

împrejurările comiterii infracțiunii însoțite de foto-tabel (f.d. 5-17);

- procesul verbal de audiere a martorului Motornîi Mihail (f.d. 32-33);

- explicațiile bănuitei Fotachi Alexandra prin care ultima indică

circumstanțele comiterii infracțiunii și anume: „au început să se certe de la unele

neajunsuri și soțul înainte de a pleca după lemne a început să o numească cu

cuvinte necenzurate, foarte urîte, în timp ce el se afla în verandă și s-a aplecat să

ia lemnele, ea a ieșit cu cuțitul în mînă după el și fiind enervată pe el, i-a aplicat

o lovitură cu cuțitul, după care el a căzut jos” (f.d. 34);

- procesul verbal de reținere a lui Fotachi Alexandra (f.d. 40) ;

- raportul de expertiză medico-legală nr. 6131 conform căruia careva

leziuni corporala vizibile nu au fost depistate la Fotachi Alexandra (f.d. 50);

- procesul verbal de audiere a martorului Fotachi Iurii, unde acesta a indicat

că 1-a telefonat pe Mihail și i-a zis că mama a fost reținută de către organele de

poliție, fiindcă 1-a ucis pe tata aplicîndu-i o lovitură cu cuțitul în regiunea

gîtului. Nu cunoaște de ce mama a făcut așa ceva, însă consideră că a făcut-o

fiind într-o stare de nervozitate maximă. Discutînd cu mama aceasta a început a

plînge și i-a spus că se căiește de cele comise (f.d. 57-58);

- caracteristica eliberată lui Fotachi Alexandra (f.d. 90);

- raportul de expertiză medico-legală . 1443 din 16.01.2014, potrivit căruia

în porțiunile din urmele de culoare cafeniu-brună de pe cămașa, maiou și jacheta

victimei Fotachi Grigore a fost depistat sînge de origine umană. La determinarea

apartenenței de grup în toate urmele examinate s-a stabilit antigenul „A”,

aglutininele nu au fost determinate, ce nu exclud proveniența sîngelui depistat de

la însuși Fotachi Grigore și nu putea proveni de la Fotachi Alexandra (f.d. 96-

100, 102-105);

- raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 89 a-2014 din

20.02.2014, potrivit căruia în perioada comiterii infracțiunii ce i se impută,

Fotachi Alexandra tulburări psihice tranzitorii de intensitate psihotică nu a

3

manifestat, avea capacitatea de prevedere și deliberare a acțiunilor sale păstrată,

putea acționa cu discernămînt. Deci, Fotachi Alexandra poate fi recunoscută

responsabilă de infracțiunea ce i se impută (f.d. 116-117);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 265, secția medico-criminalistică

din 15.12.2013 - plaga de pe preparatul de piele recoltată din regiunea gîtului

cadavrului a fost produsă cu un obiect înțepător-tăietor, ce avea vîrf ascuțit, tăiș

ascuțit din ambele părți, muchie sub formă de „II" și o lățime a lamei la nivelul

implantării la nivelul în jurul a 15 mm (f.d. 139-140);

- proces verbal de ridicare a hainelor în care era îmbrăcată inculpata (f.d.

72) ;

Instanța de apel a concluzionat că:

*fapta săvîrșită de inculpata Fotachi Alexandra a fost dovedită prin

declarațiile martorilor Staci Larisa care a indicat că a văzut mînele inculpatei de

sînge, i-a comunicat că soțului îi este rău, dar nu i-a spus motivul, prin

declarațiile martorului Prijilevschi Ala care a indicat că a venit la ea ambii erau

speriați, ceva straniu nu a observat, iar soțul inculpatei făcea probleme din cauza

chiriașului Mihai, prin declarațiile martorului Gonța care de asemenea a declarat

că careva certuri în familia Fotachi nu a auzit;

*expertul Grinceșin Eugen a declarat că în momentul cauzării leziunii

corporale Fotachi G. se putea afla în orice poziție cu excluderea celeia culcate pe

partea dreaptă, zona în care a fost lovitura este accesibilă pentru mîna proprie,

însă instanța de fond corect a pus la dubii declarațiile depuse de către succesorul

victimei Fotachi Iurie care în cadrul urmăririi penale fiind audiat, ultimul a

declarat că erau conflicte în familie între mama și tata, deoarece tata fiind

invalid întrebuința băuturi alcoolice și nu putea întreține financiar familia, iar

din discuțiile cu mama lui deseori apăreau incidente deoarece era numită cu

cuvinte necenzurate devenind din ce în ce mai agresiv. A mai indicat ...că 1-a

telefonat pe Mihail și i-a zis că mama a fost reținută de către organele de poliție,

fiindcă 1-a ucis pe tata aplicîndu-i o lovitură cu cuțitul în regiunea gîtului. Nu

cunoaște de ce mama a făcut așa ceva, însă consideră că a făcut-o fiind într-o

stare de nervozitate maximă. Discutînd cu mama aceasta a început a plînge și i-a

spus că se căiește de cele comise;

* fiind luată cu titlu de informare chiar explicația de la f. d. 34 expusă de

inculpată, ultima recunoaște că au început să se certe cu soțul ei de la unele

neajunsuri și soțul înainte de a pleca după lemne a început să o numească cu

cuvinte necenzurate, foarte urîte, în timp ce el se afla în verandă și s-a aplecat să

ia lemnele, ea a ieșit cu cuțitul în mînă după el și fiind enervată pe el, i-a aplicat

o lovitură cu cuțitul, după care el a căzut jos;

*instanța de fond de asemenea a exclus poziția invocată de către inculpată

precum că ultimul s-ar fi sinucis, deoarece cuțitul cu care s-a comis crima nu a

4

fost depistate careva urme papilare atît a victimei cît și a inculpatei, faptul dat cu

certitudine exclude că ultimul și-ar fi putut pune capăt zilelor.

Instanța de apel a considerat că pedeapsa numită este una legală, în limitele

legii și corespunde personalității inculpatei. La aplicarea pedepsei instanța de

fond a ținut cont de multiple date privind personalitatea inculpatei, de

circumstanțele care agravează și atenuează pedeapsa, efectele lor prevăzute de

art. art. 7, 61, 76-78 Cod penal.

declarat recurs ordinar, fără a invoca vreun temei de drept prevăzut la art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceiași instanță, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a indicat:

- cu soțul se împăca bine;

- declarațiile martorilor date în instanța de fond nu corespund realității, au

fost apreciate incorect de către instanțele de judecată, fiind înaintat un

demers în ședința instanței de apel de a fi audiați repetat martorii, care a

fost respins de către instanța de apel, în acest caz fiind încălcatart.414

alin. (6) Cod de procedură penală;

- nu sunt careva probe care demonstrează nemijlocit vinovăția sa în

comiterea infracțiunii, mai mult ca atît, conform raportului de expertiză

nr.1303 din 18.02.2014, nu s-au depistat urmele papilare a inculpatei, în

ședința de judecată expertul a comunicat, că conform localizării, rana

putea fi aplicată însăși de partea vătămată;

- nu s-a verificat versiunea cu martorul Motornîi, care a ajutat-o pe

inculpată să-l mute pe soțul său pe pat, care, ea la acel moment nu știa

că victima avea o lovitură de cuțit, ce a fost depistat de către medicii de

la salvare. Însăîn acea zi, martorul Motornîi Mihail, fără permisiune a

venit la ei ziua și cu soțul său au avut un conflict, iar hainele erau în

sînge. La poliție a fost interogat și eliberat, dar de la judecată a fugit și

s-a ascuns;

- instanța de apel în decizie s-a referit la explicațiile inculpatei date la

momentul reținerii, cu încălcarea prevederilor art. 94 alin.1) pct.9) Cod

de procedură penală.

procurorul a depus referință asupra recursului declarat, solicitînd respingerea

acestuia ca inadmisibil, deoarecenu există temei pentru a da o nouă apreciere

probelor.

materialelor cauzei, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

5

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Raportînd aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal lecturînd

textul recursului reține că, de către recurent nu s-a invocat nici un temei de

casare prevăzut la art.427 Cod de procedură penală, însă din textul acestuia se

statuează că inculpata pledează nevinovată exprimînd dezacordul cu neîntrunirea

elementelor infracțiunilor imputate, temei ce se încadrează în pct. 8) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele

de fond ori de apel, atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Totodată, Colegiul remarcă că, din textul recursului declarat rezultă de fapt

dezacordul cu aprecierea probelor care denotă nevinovăția inculpatei în

comiterea infracțiunii imputate.

Se reține, că eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit de

legislator în art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală și anume stabilirea eronată

a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor

care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de

fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor. Eroarea gravă de fapt trebuie să

rezulte din situația dosarului, privită ca o stare de fapt.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică,

pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie

vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții de cît cea pe care materialul probator o susține.

Verificînd probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului,

în sensul că nu se consideră vinovată de comiterea infracțiunilor imputate,

Colegiul o consideră ca neîntemeiată.

La acest capitol se remarcă că, sub aspectul situației de “neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea

6

persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește

latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul penal reține, că instanțele de fond judecînd cauza și verificînd

probele în ședința de judecată cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod

de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură

penală din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și

coroborării lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel

ajungînd la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatei în comiterea

infracțiunii imputate.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată desfășurat și

minuțios în textul deciziei invocate în pct. 4.1 al prezentei decizii.

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,

referirilor la nevinovăția sa, au fost obiect de dispută atît în cadrul instanței de

fond cît și cea de apel, asupra cărora instanțele au formulat și au punctat

minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, invocate

la 4.1 al prezentei decizii, pe care Colegiul le însușește, iar instanțele de fond

corect au apreciat critic argumentele inculpatei, precum că nu ea a comis

infracțiunea.

Prin recursul declarat inculpata pledează nevinovată,ultima referindu-se la

raportulde expertiză nr.1303 din 18.02.2014, conform căreia nu s-au depistat

urmele papilare ale ei, și declarațiile expertului Grinceșen audiat în instanța de

fond, care a comunicat, că conform localizării, rana putea fi aplicată însăși de

partea vătămată. La acest capitol, Colegiul atestă că, instanțele de fond corect au

respins versiunea inculpatei referitor la sinuciderea părții vătămate, justificat

excluzînd această versiunea prin faptul că, pe suprafața cuțitului cu care s-a

comis crima, oarecare urme papilare de mîni nu s-au depistat, astfel dacă s-ar fi

sinucis partea vătămată, pe cuțit s-ar fi depistat urmele papilare de mîni ale

acestuia, iar expertul audiat în cadrul instanței de fond a declarat că:”.... zona în

care a fost lovitura este accesibilă pentru mîna proprie....”(f.d.107, v.1), însă nu

declară că lovitura cu cuțitul a fost efectuată nemijlocit de către partea vătămată.

Mai mult ca atît, inițial, inculpata în cadrul urmăririi penale fiind asistată de

avocatul Ina Pucas, conform procesului verbal de audiere a învinuitei (f.d.64),

recunoaște în întregime vina, însă careva declarații detaliate nu a dat referitor la

cele comise. Ulterior, inculpata prin cererea depusă (f.d.93), refuză de serviciile

avocatului Ina Pucas, încheind contract de asistență juridică cu avocatul

Razdorojnaia Tatiana (f.d.92, V.1), î-și schimbă poziția, și pînă la depunerea

recursului ordinar nu recunoaște vina în cele comise, înaintînd diferite versiuni

întru liberarea sa de răspunderea penală, inclusiv și versiunea că de cele comise

ar fi vinovat martorul Motornîi Mihail, a căror declarații date la urmărirea

7

penală (f.d.32-33, V.1) au fost verificate în cadrul instanței de apel și care

infirmă cele declarate de către recurent în adresa acestuia.

Totodată, Colegiul reține că, conform procesului verbal al ședinței de

judecată a instanței de fond (f.d.236-244, V.1), audierea martorului Motornîi

Mihaila fost solicitată în rînduri repetate, fiind dispusă și aducerea silită a

acestuia, însă a fost imposibilă audierea acestuia din motivul nestabilirii locului

aflării acestuia conform rapoartelor IP Centru (f.d.217,218, V.1), iar conform

procesului verbal al ședinței de judecată a instanței de apel, inculpata cît și

avocatul acestuia nu solicită audierea martorului menționat.

Cît privește motivul invocat de către recurent referitor la respingerea

demersului înaintat în cadrul apelului de a fi audiați repetat martorii Stici Larisa,

Prijelevschi Ala și expertul, fiind încălcat și prevederile art.414 alin. (6) Cod de

procedură penală, instanța de recurs menționează că, cercetarea judecătorească

în apel, constă în administrarea probelor noi sau cercetarea suplimentară a

probelor administrate de prima instanță.

Cercetarea judecătorească în apel, ca etapă procesuală, este una facultativă,

mai mult ca atît, în instanța de fond au fost audiați toți martorii în prezența

inculpatei și a apărătorului ales de ea, care a participat și la examinarea cauzei în

instanța de apel și a avut posibilitatea să elucideze toate circumstanțele cauzei în

instanța de fond, or conform art.414 alin. (2) și (6) Cod de procedură penală,

instanța de apel a verificat declarațiile și probele materiale examinate de prima

instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul –

verbal al ședinței de judecată (f.d.13-14,V.2), prin urmare corect a susținut

poziția instanței de fond referitor la declarațiile acestor martori.

Tot la acest capitol Colegiul reține, că nu și-a găsit confirmare nici

argumentul recurentului precum că instanța de apel în decizie s-a referit la

explicațiile inculpatei date la momentul reținerii (f.d.34), cu încălcarea

prevederilor art. 94 alin.1) pct.9) Cod de procedură penală, adică, fără a fi

cercetate, în modul stabilit, în ședința de judecată, deoarece aceste explicații,

deasemenea au fost verificate în cadrul ședinței de judecată a instanței de apel,

cu consemnarea în procesul verbal al ședinței de judecată (f.d. 13, V.2).

În același context Colegiul mai menționează că, audierea suplimentară a

martorilor este o procedură obligatorie prin prisma prevederilor art. 6 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale doar

în cazul în care instanța de apel dispune condamnarea persoanei după o sentință

de achitare, or, în speță, inculpatul nu a fost achitat, fiind menținută sentința de

condamnare de către instanța de apel.

Prin urmare, argumentele recurentului, precum că nu a comis infracțiunea

incriminată sînt neîntemeiate și contravin materialelor cauzei, de vreme ce în

cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe care confirmă cu

8

certitudine vinovăția acestuia și este apreciată de către instanța de recurs drept o

modalitate de exercitare a dreptului la apărare, urmărind scopul evitării

răspunderii penale.

Argumentele invocate de recurent nu au suport probatoriu și contravin

probelor administrate. Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de

recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că

acesta este vădit neîntemeiat.

8.În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de

procedură penală, Colegiul penal, -

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpata Fotachi

Alexandra, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04

decembrie 2014, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia publicată integral la 13 mai 2015.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzunt

9