1ra-431-2015 — art.145 alin.2 lit.e, i. j, CP

1ra-431-2015 — art.145 alin.2 lit.e, i. j, CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.1ra-431/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 aprilie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

avocatul Danciuc Ghenadie în numele inculpatului Țenjalovschi Gheorghe și inculpații

Țenjalovschi Gheorghe, Țenjalovschi Piotr, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 01 august 2014 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2014 în cauza penală privindu-i pe

Țenjalovschi Gheorghe Fedosie, născut

la 20 aprilie 1957, originar din s.Dănceni,

r-nul Ialoveni, domiciliat în or.Strășeni,

str.M.Sadoveanu 10,

și

Țenjalovschi Piotr Gheorghi, născut la

30 iulie 1989, originar din or.Strășeni,

fără domiciliu înregistrat.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

condamnați în baza art.145 alin.(2) lit.e), i), j) Cod penal:

- Țenjalovschi Gheorghe la 15 ani închisoare în penitenciar de tip închis, și

Țenjalovschi Piotr la 17 ani închisoare în penitenciar de tip închis.

2013, în jurul orei 21.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflîndu-se împreună cu

fiul său Țenjalovschi Piotr în ap.14 din str.Dosoftei 130, mun.Chișinău, din motive

necunoscute, au inițiat un conflict cu cet.Șeremet Mihail și, Țenjalovschi Gheorghe

urmărind scopul omorului acestuia, acționînd prin intenție directă, dîndu-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzînd urmările lor și admițînd în mod

conștient survenirea acestora, intenționat i-a aplicat lui Șeremet Mihail multiple

lovituri cu pumnii și picioarele în diferite părți ale corpului, majoritatea fiind în

regiunea capului. Concomitent, în maltratarea lui Șeremet Mihail s-a implicat și

Țenjalovschi Piotr care, deteriorînd piciorul unui scaun din lemn, aflat în locuința

menționată, intenționat a continuat să-i aplice victimei multiple lovituri în diferite părți

ale corpului în vederea realizării intenției infracționale comune, ambii cunoscînd cu

certitudine că Șeremet Mihail (a.n.1950) este în etate și, ignorînd categoric solicitarea

1

ultimului de a înceta maltratarea sa, acționînd intenționat în vederea atingerii scopului

criminal comun și profitînd de starea de neputință a acestuia de a se apăra, au continuat

a-i aplica cu pumnii, picioarele, precum și alte obiecte, multiple lovituri în diferite părți

ale corpului, majoritatea fiind în regiunea capului cauzîndu-i suferințe fizice

insuportabile și vătămări corporale sub formă de plăgi contuze ale capului, hemoragii

difuze ale țesuturilor moi pericraniene în regiunia frontală, parietală, temporală și

occipitală, hemoragii subarahnoidiene cu conținut hemoragic în ventriculii cerebrali,

edem cerebral, traumatism a toracelui prin traumă închisă a toracelui, fracturi costale

pe dreapta, fractură oblică a oaselor membrului superior drept, plăgi, echimoze și

excoriații la cap, membre superioare și inferioare, în rezultatul cărora, Șeremet Mihail,

find dus de ambii în altă odaie, în scurt timp a decedat.

inculpatului P.Țenjalovschi și inculpat, avocatul Gh.Danciuc în numele inculpatului

Gh.Țenjalovschi și inculpat, prin care au solicitat:

- avocatul D.Chetraru, casarea sentinței și pronunțarea unei hotărîri de achitare,

invocînd că declarațiile martorilor S.Tataru, N.Palagniuc nu au legătură directă cu

evenimentul infracțiunii, întrucît ei au declarat numai unele date generale care direct

sau indirect nu confirmă sau infirmă învunuirea adusă; declarațiile martorilor L.Griza

și S.Tataru, care nu au fost prezenți în instanță, iar procurorul a renunțat la probele

date, nu puteau fi puse la baza soluției de condamnare a inculpatului, de fapt, la baza

sentinței a fost pusă doar o probă, și anume declarațiile martorului T.Nazarciuc, care

este în etate și, fiind audiată în calitate de martor în ședința de judecată, a depus

declarații diametral contraverse celor date la etapa urmării penale, pe care nu le-a scris

personal, ci au fost întocmite de către ofițerul de urmărire penală;

- inculpatul P.Țenjalovschi, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, deoarece are la

întreținere doi copii minori și soția care nu lucrează, astfel fiind singurul întreținător al

familiei; dînsul nu a avut intenția de a-l omorî pe M.Șeremet, între ei a avut loc un

conflict și recunoaște că l-a lovit de cîteva ori cu pumnii și picioarele, după care acesta

a plecat într-o direcție necunoscută, iar a doua zi a fost trezit de tatăl său, care i-a spus

că victima se află în casă mort, imediat a chemat ambulanța, iar tatăl său a plecat de la

fața locului, fiind reținut mai tîrziu de către poliție;

- avocatul Gh.Danciuc, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărîri de achitare, pe motiv că unele probe administrate sînt doar niște constatări

nemotivate și neargumentate, care nu au importanță la stabilirea adevărului;

declarațiile martorului T.Nazarciuc examinate în prima instanță nu coincid cu cele

date la urmărirea penală și nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare, nefiind

scrise de către aceasta, ci de ofițerul de urmărire penală în limba pe care aceasta nu o

cunoaște; sentința este neîntemeiată și inechitabilă, deoarece fapta de care este

învinuit Gh.Țenjalovschi nu a fost săvîrșită de către acesta, iar toate probele

administrate nu au primit o apreciere la justa lor valoare, concluziile instanței fiind

formale, premature și care nu corespund circumstanțelor de fapt stabilite în cauză;

- inculpatul Gh.Țenjalovschi care, în apelul declarat la 08.08.2014, a indicat că

este vinovat în moartea lui M.Șeremet pe care, în timp ce fiul său dormea, l-a bătut cu

cîrja, l-a dezbrăcat de palton, apoi a luat papucii fiului său și i-a murdărit de sînge

știind că acesta se va încălța și va pleca la control, iar el a plecat la fiica sa în s.Trușeni.

Ulterior, în apelul declarat la 18.08.2014, acesta a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

2

să fie achitat, indicînd că nu există probe ce ar demonstra vinovăția sa de comiterea

infracțiunii imputate.

2014, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de avocații D.Chetraru,

Gh.Danciuc și inculpații Gh.Țenjalovschi, P.Țanjalovschi, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că, prima instanță, în baza

probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința

de judecată, cu respectarea prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-a

dat o apreciere justă în sensul art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, prin următoarele probe: declarațiile

martorilor L.Griza, S.Tataru, procesul-verbal de cercetare la fața locului și tabelul

fotografic din 20.12.2013, rapoartele de expertiză medico-legale 34/2300 din

19.03.2014, nr.1466, nr.1478, nr.1465, rapoartele de expertiză psihiatrică nr.197a-

2013 din 18.03.2014 și nr.38s-2014 din 03.06.2014, astfel ajungînd la concluzia

corectă cu privire la condamnarea inculpaților Gh.Țenjalovschi și P.Țenjalovschi în

baza art.145 alin.(2) lit.e), i), j) Cod penal.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele apelanților referitor la

faptul că prima instanță și-a întemeiat concluziile de vinovăție a inculpaților pe

declarațiile martorilor S.Tataru și N.Palagniuc, deoarece sentința contestată nu este

axată doar pe aceste declarații, ci pe cumulul de probe pertinente și concludente

administrate în cauza penală, astfel probele acumulate dovedesc indubitabil vina

inculpaților în comiterea infracțiunii imputate.

La fel, instanța de apel a respins argumentele apelanților referitor la dezacordul

acestora cu declarațiile martorului T.Nazarciuc, pe motiv că aceasta are 80 ani și din

cauza vîrstei, starea mintală și capacitatea de judecare a acesteia este scăzută, deoarece

aceste declarații au fost apreciate în raport cu alte probe, prin care se confirmă

vinovăția inculpaților, iar faptul că martorul dat nu-și putea aminti conținutul

declarațiilor date în cadrul urmăririi penale, nu denotă caracterul neveridic al acestora

și nu trezește dubii referitor la veridicitatea lor. Dimpotrivă, veridicitatea acestora se

confirmă prin însăși faptul că au fost date în scurt timp după fapta comisă de inculpați

și sînt confirmate prin celelalte probe administrate, astfel încît contradictorialitatea

invocată de apelanți nu denotă caracterul ilegal al sentinței contestate.

De asemenea, instanța a indicat că nu pot fi reținute nici suspiciunile invocate de

apelanți referitor la faptul că procesul-verbal de audiere a martorului T.Nazarciuc la

urmărirea penală a fost întocmit de către ofițerul de urmărire penală fără participarea

acesteia, în limba de stat, pe care ultima nu o cunoaște, deoarece acestea nu și-au găsit

confirmare în cadrul examinării cauzei, iar faptul că declarațiile martorului sînt în

contradicție cu declarațiile inculpaților, nu denotă că acestea nu sînt veridice, inclusiv

în condițiile în care anume inculpații și-au schimbat de mai multe ori declarațiile,

aceștia avînd un interes direct în acest sens, în vederea justificării pozițiilor sale,

circumstanță ce denotă că declarațiile lor nu sînt veridice, cu atît mai mult că acestea

vin în contradicție cu celelalte probe acumulate la dosar.

Instanța de apel a conchis că argumentele apelanților au doar menirea ca

inculpații să se eschiveze de la răspunderea penală pentru fapta comisă or, invocarea

obiecțiilor asupra unor probe separat de restul probatoriului acumulat, nu constituie

decît un tertip utilizat în vederea mimării lipsei de probe ce ar confirma învinuirea, în

timp ce în speță, relevanță prezintă nu probele examinate separat, ci evaluarea în

3

cumul a acestora or, la materialele cauzei au fost acumulate și alte probe, decît

declarațiile martorilor, ce confirmă comiterea de către inculpați a faptei imputate.

În acest sens, instanța de apel a conchis că declarațiile inculpaților, contradictorii

la diferite etape al procesului, sînt combătute prin probele acumulate la dosar, de unde

reiese cert că decesul victimei a survenit ca urmare a acțiunilor criminale ale acestora,

concluzie la care corect a ajuns prima instanță, iar argumentele contrare ale apelanților

sînt nefondate.

Instanța a indicat că, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, prima

instanță a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana inculpaților,

precum și de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestora, și anume că au

săvîrșit o infracțiune deosebit de gravă, cu o deosebită cruzime asupra unei persoane,

despre care cunoșteau cert că este în stare de neputință, și corect a considerat că

corijarea și reeducarea acestora poate avea loc doar în condițiile izolării lor de

societate.

Gh.Danciuc în numele inculpatului Gh.Țenjalovschi și inculpații Gh.Țenjalovschi,

P.Țenjalovschi, care au solicitat:

- avocatul Gh.Danciuc în numele inculpatului Gh.Țenjalovschi care, invocînd

temeurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, casarea

acestora și pronunțarea unei hotărîri de achitare, invocînd că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra motivelor invocate în apel; fapta inculpatului nu întrunește elementele

componenței infracțiunii de omor intenționat, deoarece fapta nu a fost săvîrșită de către

acesta; partea acuzării nu a prezentat probe referitor la existența elementelor

infracțiunii în acțiunile inculpatului; instanțele eronat au constatat fapta criminală, fără

a indica forma participației și rolul fiecărui făptuitor la săvîrșirea infracțiunii; instanța

nu a verificat toate probele administrate de prima instanță prin citirea lor în ședința de

judecată cu consemnarea lor în procesul-verbal, argumentele apărării privind

verificarea declarațiilor martorului T.Nazariuc au fost lăsate fără examinare; instanța

nu s-a expus asupra argumentului apărării referitor la pertinența urmelor de sînge

depistate pe hainele inculpatului prin raportul de expertiză biologică; probele

administrate în cauză nu au fost apreciate separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității, prin prisma art.101 Cod de procedură penală;

- inculpatul Gh.Țenjalovschi care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427

Cod de procedură penală, casarea acestora cu remiterea cauzei la rejudecare, invocînd

că nu este vinovat de comiterea infracțiunii imputate;

- inculpatul P.Țenjalovschi care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427

Cod de procedură penală, casarea acestora, rejudecarea cauzei, deoarece dînsul nu a

săvîrșit infracțiunea în care este învinuit, crima fiind comisă de tatăl său, care i-a spus

să facă curat în casă și să cheme ambulanța și poliția, iar el a pleacă la fiică.

materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în

referință, care a solicitat dispunerea inadmisibilității recursurilor ca fiind neîtemeiate,

Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente.

Drept temei pentru recurs avocatul Gh.Danciuc în numele inculpatului

Gh.Țenjalovschi, invocă prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură

penală, iar inculpații Gh.Țenjalovschi și P.Țenjalovschi, deși nu au invocat vreun temei

4

prevăzut în art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, dar avînd în vedere că ambii se

consideră nevinovați de fapta pentru care au fost recunoscuți vinovați, se subînțelege

temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, sau cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursurile declarate,

Colegiul penal constată că nici unul din ele nu și-a găsit confirmare la examinarea

recursurilor, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării

hotărîrilor judecătorești.

După cum rezultă din conținutul recursurilor, autorii acestora nu sînt de acord cu

condamnarea lui Gh.Țenjalovschi și P.Țenjalovschi în baza art.145 alin.(2) lit.e), i), j)

Cod penal, considerînd că fapta nu a fost săvîrșită de ultimii și că lipsesc probe certe ce

ar confirma vinovăția lor în săvîrșirea infracțiunii imputate.

La acest capitol, Colegiul constată că prima instanță, conform prevederilor

art.314 Cod de procedură penală, judecînd cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate

aspectele probele prezentate de părți, a audiat inculpații Gh.Țenjalovschi și

P.Țenjalovschi, martorii T.Nazarciuc, N.Palagniuc, a cercetat declarațiile acestora date

la urmărirea penală, actele cauzei, inclusiv, procesul-verbal de cercetare la fața locului

și planșa fotografică din 20.12.2013, prin care s-a stabilit locul comiterii infracțiunii de

către inculpați; raportul de expertiză medico-legală nr.34/2300/D din 19.03.2014, prin

care s-a constatat cauza decesului victimei M.Șeremet; rapoartele de expertiză medico-

legală (biologică) nr.1466, 1465 și 1478 din 20.01.2014, potrivit cărora pe hainele,

încălțămintea și bastonul ridicate de la Gh.Țenjalovschi, pe hainele, încălțămintea

ridicate de la P.Țenjalovschi și pe scaunul din lemn ridicat de la fața locului, au fost

depistate urme de sînge ce aparține victimei M.Șeremet; rapoartele de expertiză

psihiatrică legală ambulatorie nr.197/A -2013 din 18.03.2014 și staționară nr.38s-2014

din 03.06.2014, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ce au format convingerea

instanței că vinovăția inculpaților în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(2)

lit.e), i), j) Cod penal integral a fost dovedită.

Instanța de apel, respectînd prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus

unei verificări minuțioase toate probele administrate și a conchis asupra temeiniciei

soluției pronunțate de prima instanță, expusă mai sus, deoarece argumentele apărării nu

și-au găsit confirmare în ședința de judecată.

Din conținutul deciziei rezultă că această concluzie s-a tras avînd în vedere

depozițiile inculpaților P.Țenjalovschi și Gh.Țenjalovschi, a martorului T.Nazarciuc,

N.Palagniuc, L.Griza, S.Tataru și actele cauzei – procesul-verbal de cercetare la fața

locului și planșa fotografică din 20.12.2013, rapoartele de expertiză medico-legală

nr.34/2300/D din 19.03.2014, medico-legală (biologică) nr.1466, 1465 și 1478 din

20.01.2014, psihiatrică ambulatorie nr.197/A -2013 din 18.03.2014 și staționară nr.38s-

2014 din 03.06.2014, care sînt descrise detaliat în descriptivul deciziei instanței de apel

(f.d.77-82 v.3), probe care corect au fost apreciate de instanță și nu trezesc careva

dubii.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii imputate lui P.Țenjalovschi și Gh.Țenjalovschi, inclusiv vinovăția acestora,

după cum rezultă din sentința primei instanțe și decizia instanței de apel, care s-au

5

pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-au motivat concluzia prin cumulul de

probe pertinente, concludente și utile, administrate pe parcursul judecării cauzei și

ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, în

mod obiectiv.

Colegiul penal atestă că, conform art.27 și art.414 alin.(2) Cod de procedură

penală, aprecierea probelor și circumstanțelor de fapt ale cauzei ține de competența

instanțelor de fond și de apel.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și

s-o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de

starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească devenită definitivă.

Astfel, instanța constată că decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelurilor, precum și motivele

adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură

penală.

Afirmațiile recurenților, precum că instanțele de judecată incorect au apreciat

probele cauzei punîndu-le la baza sentinței de condamnare, nu pot fi reținute ca temei

de admitere a recursurilor, deoarece, ca probe, acestea sînt adunate cu respectarea

procedurii penale, verificate și apreciate de instanțe conform legislației în vigoare. Mai

mult că, critica referitor la procedura de apreciere a probelor ține de starea de fapt a

cauzei și care deja a fost efectuată de două instanțe de judecată.

Totodată, Colegiul penal ține să enunțe că argumentele invocate de avocatul

Gh.Danciuc privind adoptarea unei hotărîri de achitare a lui Gh.Țenjalovschi, pe motiv

că fapta nu întrunește elementele infracțiunii ori că fapta nu a fost săvîrșită de acesta,

constituie în sine un dezacord cu modul de apreciere a probelor administrate în dosar și

nu poate servi drept temei de rejudecare a cauzei și casare a unei hotărîri judecătorești

definitive. Mai mult, temeiurile invocate de recurent cu referire la lipsa elementelor

constitutive ale infracțiunii în acțiunile lui Gh.Țenjalovschi și a motivelor pe care se

întemeiază soluția, se combat prin materialele cauzei și nu se semnalizează în esență

presupusele erori de drept, astfel încît, hotărîrea atacată cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, fiind descrise detaliat și argumentat în decizia instanței de apel,

acceptate și de către instanța de recurs, care în totalitatea lor resping argumentele

apărării că inculpatul Gh.Țenjalovschi nu ar fi săvîrșit infracțiunea imputată.

De asemenea, lipsit de temei este și argumentul recurentului, precum că instanța

de apel la examinarea cauzei a încălcat prevederile art.414 alin.(3) Cod de procedură

penală, și nu a audiat pe viu martorul T.Nazarciuc, deoarece dispoziția acestei norme

clar prevede că persoanele care au fost audiate în prima instanță pot fi audiate în

instanța de apel doar în cazul în care declarațiile acestora se contestă de către părți, la

solicitarea acestora. Din procesul-verbal al ședinței instanței de apel rezultă că

inculpatul și apărătorul acestuia la etapa cererilor și demersurilor nu a înaitat cerere de

audierea a martorului T.Nazarciuc, iar la faza cercetării probelor, au declarat că careva

probe noi sau completări la cele existente nu sînt. Doar după ce au fost verificate

probele materiale examinate de prima instanță, prin citirea lor în ședința de judecată și

consemnate în procesul-verbal, avocatul inculpatului P.Țenjalovschi a solicitat

audierea martorului sus menționat, fără a indicat temeiul de audiere repetată a acestuia

(f.d.68 v.3). Mai mult, instanța de apel în partea descriptivă a deciziei s-a expus clar

din care motiv declarțiile martorului T.Nazarciuc, pot fi reținute ca probă ce

demonstrează vinovăția ambilor inculpați și din care motiv acestea nu urmează a fi

6

respinse, nefiind necesară reluarea ori completarea argumentelor deja expuse în decizia

recurată (f.d.82 v.3).

La fel, neîntemeiate sînt și argumentele recurenților, precum că instanța de apel

nu s-a expus asupra motivului privind aprecierea rapoartelor de expertiză biologică în

coraport cu declarațiile inculpatului Gh.Țenjalovschi, care a negat faptul că s-ar fi aflat

la fața locului și ar fi aplicat careva lovituri victimei.

Colegiul penal reține că toate probele au fost verificate sub aspectul pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității de către instanțele de fond, inclusiv și raportul de

expertiză medico-legală (biologică) nr.1466 din 20.01.2014, potrivit căruia pe hainele,

încălțămintea și bastonul ridicate de la Gh.Țenjalovschi, au fost depistate urme

biologice de sînge ce aparțineau victimei M.Șeremet, astfel se exclude versiunea

inculpatului că aceste urme puteau să apară în momentul cînd dînsul a intrat în

locuință, unde a depistat cadavrul. La fel, această versiune vine în contrazicere cu

declarațiile inculpatului P.Țenjalovschi care, recunsocîndu-și vina în cele comise, a

afirmat că dînsul împreună cu tatăl său au aplicat victimei lovituri, în urma cărora a

survenit decestul acesteia. Din acest motiv, inclusiv reținînd și faptul că, potrivit

raportului de expertiză medico-legală (biologică) nr.1465 din 20.01.2014, pe hainele și

încălțămintea ridicate de la P.Țenjalovschi au fost depistate urme biologice de sînge ce

aparțineau victimei M.Șeremet, argumentele acestuia, precum că nu a comis

infracțiunea imputată, nu pot fi reținute. Mai mult că acesta, a contestat sentința doar în

latura stabilirii pedepsei, solicitînd aplicarea unei pedepse mai blînde decît cea stabilită

de instanță.

Astfel că, din totalitatea probelor administrate, s-a constatat faptul săvîrșirii de

către Gh.Țenjalovschi împreună cu P.Țenjalovschi a omorului victimei M.Șeremet,

prin urmare concluzia privind condamnarea acestora este justă și întemeiată.

Neîntemeiate sînt afirmațiile părții apărării, precum că instanța nu a cercetat

actele cauzei, deoarece, potrivit procesului-verbal a ședinței instanței de apel, probele

care au fost cercetate de instanță au fost consemnate în procesul-verbal, acesta fiind

întocmit în corespundere cu prevederile art.336 Cod de procedură penală (f.d.68-69,

v.3), fiind respectate întocmai prevederile art.414 alin.(6) Cod de procedură penală.

Lipsit de temei este și afirmația părții apărării, precum că instanțele de fond

eronat au constatat fapta criminală, fără a indica forma participației și rolul fiecărui

făptuitor la săvîrșirea infracțiunii, deoarece după cum rezultă atît din actul de învinuire,

cît și din fapta constatată de instanțele de fond și încadrearea juridică a acțiunilor

inculpaților, acestora nu li s-a incriminat comiterea faptei prin participație, ci doar

indicile calificativ ,,omorul săvîrșit de două sau mai multe persoane”, dat fiind că

ambii inculpați au participat în comun la comitrea faptei ca coautori, fiecare a acționat

cu intenție directă de a lipsi victima de viață, fiecare aplicîndu-i lovituri, adică ambii au

voit să participe la săvîrșirea omorului în mod direct, material, deci să execute latura

obiectivă a acestei infracțiuni.

Reținînd cele relatate, Colegiul penal constată că, criticile aduse de partea

apărării, precum că în cauză a fost încălcat art.6 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, inculpatului fiindu-i încălcat

dreptul la un proces echitabil, invocînd că hotărîrea instanței nu a fost motivată din

punct de vedere al legalității și temeinicii acesteia, nu pot fi reținute, deoarece instanța

de apel, respectînd prevederile art.414 alin.(21) Cod de procedură penală, a examinat

cauza penală fără careva abateri de la normele materiale și procedurale, corect

7

apreciind circumstanțele de fapt și de drept sub toate aspectele, argumentîndu-și

hotărîrea, care cuprinde motivele ce au stat la baza soluției adoptate, încadrînd corect

acțiunile inculpaților, concluzie ce este susținută și de instanța de recurs.

Pedeapsa este stabilită inculpaților cu respectarea prevederilor art.7, 61, 75 Cod

penal, în limita sancțiunii normei penale în baza căreia aceștia au fost declarați

vinovați, ținîndu-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de

gradul pericolului social al infracțiunii comise, de persoana acestora și de toate

circumstanțele atenuante prezente în cauză și lipsa celor agravante, fiindu-le aplicată o

pedeapsă echitabilă în limitele sancțiunii normei penale în baza căreia au fost declarați

vinovați.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței

de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursurilor

ordinare declarate de avocatul Gh.Danciuc în numele inculpatului Gh.Țenjalovschi și

inculpații Gh.Țenjalovschi și P.Țenjalovschi, fiind vădit neîntemeiate.

penală Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Danciuc Ghenadie

în numele inculpatului Țenjalovschi Gheorghe și de inculpații Țenjalovschi Piotr și

Țenjalovschi Gheorghe, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 03 decembrie 2014, în cauză penală în privința acestora, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 06 mai 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

8