1ra-334/2015 — Art. 264-1 alin. 1, 188 alin. 2 lit. b,e,f CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți din 13 noiembrie 2013, Catana Denis Gheorghi, a fost condamnat în baza: - art. 2641 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 500 unități convenționale, ce constituie 10.000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani; - art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 4 ani închisoare. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă – 4 ani închisoare și amendă în mărime de 500 unități convenționale, ce constituie 10.000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. Conform art. 90 Cod penal, i-a fost suspendată condiționat executarea pedepsei cu închisoarea, pe un termen de probă de 4 ani. 1 În baza art. 87 alin. (2) Cod penal, a fost dispusă executarea pedepselor de sine stătător. Prin aceeași sentință a fost condamnat și Fanari Dorin Valeriu, în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, la 5 ani închisoare. În baza art. 90 Cod penal, i-a fost suspendată condiționat executarea pedepsei cu închisoare, pe un termen de probă de 4 ani. A fost încasat de la Fanari Dorin în beneficiul părții vătămate, Jmurco Denis, prejudiciul material în sumă de 7.250 lei.

Potrivit sentinței s-a stabilit că, Catana D., la 15 noiembrie 2011, în jurul orei 06.45, fiind în stare de ebrietate alcoolică și fiind conștient de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și urmările lor, deplasîndu-se fiind la volanul automobilul de model „Dacia Logan” cu n/î K AO 635, pe str. Bulgară, mun. Bălți, a fost stopat de către colaboratorii de poliție ai CPM Bălți. Fiind supus testării alcoolscopice, prin metoda alcotest „Drager”, în rezultatul căruia a fost stabilit că, concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de către Catan D. a constituit 0,45 mg/l. Ulterior, fiind escortat de către colaboratorii de poliție la Serviciul narcologic al Spitalului municipal Bălți, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 241/1851 din 28.11.2011, în sîngele lui Catana D. s-a depistat alcool etilic echivalent a 1,16 g/l, cantitate care conform alin. (3) art. 13412 Cod penal, se atribuie la stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. Tot el, la data de 26 iunie 2012, în jurul orei 12.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflîndu-se în locuința lui Jmurco Denis, situată în mun. Bălți str. Sportivă 23 ap. 99, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, profitînd de faptul că nu a fost observat de nimeni, pe ascuns a sustras o geantă cu inscripția „Sport” în valoare de 150 lei, în care se afla suma de 400 lei, bunuri ce aparțineau lui Jmurco Denis, astfel cauzîndu-i părți vătămate prejudiciu material considerabil în valoare de 550 lei, după ce cu cele sustrase a părăsit locul săvîrșirii infracțiunii. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiunii au fost calificate în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, ca conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat; precum și în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal – furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Prin aceeași sentință, s-a stabilit că, Fanari D., la 26 iunie 2012, în jurul orei 12.00, aflîndu-se în locuința lui Jmurco Denis, situată în mun. Bălți str. Sportivă 23 ap. 99, unde în comun au consumat băuturi alcoolice, fiind în stare de ebrietate alcoolică acționînd cu intenție criminală unică îndreptată pentru sustragerea bunurilor altei persoane, l-a atacat pe Jmurco D., aplicînd acțiuni de violență nepericuloasă pentru viața și sănătatea persoanei agresate, manifestate prin cauzarea multiplelor lovituri, în diferite regiuni ale corpului, cu mîinile și picioarele, precum și cu o mașină manuală de conservat, provocîndu-i ca consecință vătămări corporale ușoare cu dereglare de scurtă durată a sănătății, după ce, folosindu-se de faptul, că a înfrînt posibilitatea ultimului de a opune careva rezistență, în mod deschis i-a sustras un lănțișor de aur, cu greutatea de 7 gr., în valoare de 6.250 lei, un telefon 2 mobil de model „Nokia 2610 C” în valoare de 1.000 lei, iar în total bunuri materiale în sumă de 7.250 lei, astfel cauzîndu-i părții vătămate, daună în proporții considerabile. Acțiunile, lui Fanari D., au fost calificate de către instanța de judecată, în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal – jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvîrșit cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, cu aplicarea altor obiecte folosite în calitate de armă, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul, Catana D., să fie condamnat în baza: - art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, la 6 ani închisoare; - art. 2641 alin. (1) Cod penal, la 240 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani. Conform art. 84, 87 Cod penal, a-i stabili inculpatului, Catana D., pedeapsă definitivă – 6 ani 4 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Totodată, a solicitat și condamnarea inculpatului, Fanari D., în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea apelului procurorul a invocat că, inculpatul, Catana D., a participat la comiterea infracțiunii imputate împreună cu Fanari D., sustrăgând gentuța de la partea vătămată, cunoscînd că acolo sunt bani și conștientizînd că sustrag bunurile în prezența altor persoane, astfel săvîrșind sustragere deschisă a bunurilor. Totodată, instanța de judecată a constatat faptul aplicării loviturilor de către Fanari D., cu un obiect folosit în calitate de armă. Prin urmare, instanța de judecată incorect a recalificat acțiunile inculpatului, Fanari D., de la art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, la cele prevăzute la art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, care nu prevede semnul calificativ aplicarea obiectelor în calitate de armă. De asemenea, în ședința de judecată, partea vătămată a declarat că a fost lovit inițial de inculpatul, Fanari D., iar Catana D., se afla în fața lui și a văzut aplicarea loviturilor. Reieșind din multitudinea de lovituri aplicate, rezultă că a fost maltratat de către ambii. Iar declarațiile inculpatului, Catana D., urmează a fi apreciate critic și fiind făcute cu scopul de a se eschiva de răspundere penală. 3.1 De către procurorul, Procuraturii de nivelul Curții de Apel Bălți, Formusatii A., a fost depus apel suplimentar, prin care a menținut cerințele și motivele apelului inițial, suplimentar solicitînd, în privința inculpatului, Catana D., în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, să-i fie stabilită și pedeapsa complementară – privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, omisiune strecurată în apelul declarat inițial de către procurorul Procuraturii mun. Bălți.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 noiembrie 2014, au fost admise apelul inițial și cel declarat suplimentar de către procurori, fiind casată 3 sentința și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Catana D., a fost condamnat în baza: - art. 2641 alin. (1) Cod penal, la 200 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani; - art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, la 6 ani închisoare. În temeiul art. 84 alin. (1), 87 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 6 ani 3 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani. De asemenea, a fost condamnat și Fanari D. în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Dispozițiile sentinței referitoare la latura civilă și corpurile delicte au fost menținute.

În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, prima instanță a judecat unilateral și superficial cauza privind condamnarea inculpatului, Catana D., în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal și respectiv condamnarea inculpatului Fanari D. în baza art.187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, în lipsa unei cercetări obiective a probelor acuzării, cu aprecierea eronată a împrejurărilor de fapt, iar ca rezultat constatarea greșită a aspectelor de drept, ce au dus la o încadrare greșită a acțiunilor inculpaților. La emiterea sentinței, instanța trebuia să îndeplinească cerințele art. 394 Cod de procedură penală și să soluționeze toate chestiunile prevăzute de art. 385 Cod de procedură penală. Prima instanță, la adoptarea sentinței a ignorat respectarea prevederilor procesual penale și anume, dacă a avut loc fapta de săvîrșirea căreia sunt învinuiți inculpații, daca fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea. Astfel constatîndu-se, că soluția adoptată de către prima instanță privind reîncadrarea acțiunilor criminale a inculpaților este nemotivată prin prisma probelor administrate în cauză. Instanța de apel a conchis că hotărîrea primei instanțe privind reîncadrarea acțiunilor inculpatului, Catana D., de la art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, la art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal și a inculpatului, Fanari D., de la art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, la art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, nu este motivată, deoarece cercetînd suplimentar și multilateral probele administrate în prezenta cauză, acestea dovedesc săvîrșirea de către ambii inculpați a infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, - tîlhăria, adică atacul săvrșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei agresate, de către două persoane, cu aplicarea altui obiect în calitate de armă, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. În confirmarea acestei concluzii, instanța de apel a reținut în calitate de probe: procesul-verbal de cercetare la fața locului și fototabelul din 26.06.2012 (f.d. 8-9 vol. 1); procesul-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei nr. 1463 din 26.06.2012 prin care s-a constatat că Fanari D., era în stare de ebrietate alcoolică (f.d. 13-14 vol. 1); procesul-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de 4 consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei nr. 1462 din 26.06.2012 prin care s-a constatat că Catana D., era în stare de ebrietate alcoolică (f.d. 15-16 vol. 1); procesul-verbal de examinare corporală și fototabel din 27.06.2012 (f.d. 22-25 vol. 1); raport de expertiză medico-legală nr. 522 din 27.06.2012 (f.d.30-31 vol. 1); procesul- verbal și ordonanța de ridicare din 27.06.2012 (f.d. 47-48 vol. 1); procesul-verbal de examinare a obiectului și fototabelul din 27.06.2012 (f.d.49-50 vol. 1); procesul-verbal și ordonanța de ridicare din 29.06.2012 (f.d. 53-54 vol. 1); procesul-verbal de examinare a obiectului și fototabelul din 11.07.2012 (f.d. 58-61 vol. 1); ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 11.07.2012 (f.d. 62 vol. 1); ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 09.07.2012 (f.d. 63-64 vol. 1); procesul-verbal de examinare a obiectului și fototabelul din 10.07.2012 (f.d. 65-66 vol. 1); procesul-verbal de interogare a părții vătămate, Jmurco D. din 04.07.2013 (f.d. 155-159 vol. 2), procesul-verbal de interogare a martorului, Jmurco R., din 04.07.2013 (f.d. 160-161 vol. 2); procesul-verbal de interogare a martorului, Orlei V., din 08.07.2013 (f.d. 162-163 vol. 2). Avînd în vedere ansamblul de probe enunțat, instanța de apel a constatat că Fanari D. și Catana D., au săvîrșit acte de tîlhărie exprimate în următoarele: la data de 26 iunie 2012 în jurul orei 12.00, aflîndu-se în locuința lui Jmurco Denis, amplasată pe adresa mun. Bălți, str. Sportivă 23, ap. 99, unde în comun au consumat băuturi alcoolice, fiind în stare de ebrietate alcoolică, acționînd cu intenție criminală unică, îndreptată pentru sustragerea bunurilor altei persoane, l-au atacat pe Jmurco D., aplicînd acțiuni de violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei agresate, manifestate prin cauzarea multiplelor lovituri (nu mai puțin de 43) în diferite regiuni ale corpului, cu mîinile și picioarele, precum și de către Fanari D., cu o mașină manuală de conservat, aplicată de el în calitate de armă, provocîndu-i ca consecință vătămări corporale ușoare cu o dereglare de scurtă durată a sănătății (de la 6 la 21 zile). Ulterior, folosindu-se de faptul, că au înfrînt posibilitatea ultimului de a opune careva rezistență, în mod deschis i-au sustras o geantă bărbătească de culoare neagră cu inscripția „Sport” în valoare de 150 lei, în care se aflau bani în sumă de 400 lei, un lănțișor din aur, cu greutatea de 7 gr., în valoare de 6.250 lei, un telefon mobil de model „Nokia 2610C”, în valoare de 1.000 lei, iar în total bunuri materiale a lui Jmurco D. în sumă de 7.800 lei, cauzîndu-i părții vătămate prejudiciu în proporții considerabile, după care au părăsit locul săvîrșirii infracțiunii. Prin urmare, instanța de apel a statuat că, prima instanță contrar prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, incorect a individualizat pedepsele stabilite inculpaților și nejustificat a concluzionat despre posibilitatea corectării și reeducării acestora fără izolarea de societate, stabilindu-le suspendarea executării pedepsei. Totodată, ținînd cont de cele expuse mai sus și de faptul, că inculpații au comis o infracțiune care în temeiul art. 16 alin. (4) Cod penal face parte din categoria infracțiunilor grave, săvîrșită cu aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanei agresate, ambii fiind în stare de ebrietate, instanța de apel a conchis că, corectarea inculpaților și prevenirea săvîrșirii de către ei a altor 5 infracțiuni poate fi atinsă doar în cazul aplicării față de aceștia a pedepsei sub formă de închisoare.

Decizia instanței de apel este atacată cu recursuri ordinare de către: 6.1 Inculpatul, Catana D., în care invocă că, a fost condamnat pe nedrept, fără a se lua în considerație faptul declarării de către partea vătămată că nu a fost bătut de către el, deoarece nu se afla în apartament la acel moment și a restituit prejudiciul cauzat. Mai indică că, regretă de cele întîmplate și intenționează să-și creeze o familie și să ducă un mod de viață exemplar. 6.2 Avocatul, Revenco E., în numele inculpatului Catana D., prin care solicită casarea acesteia în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, cu menținerea sentinței. În susținerea poziției sale, invocă că: - instanța de apel incorect a recalificat acțiunile inculpatului, Catana D., de la art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, la prevederile art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, deoarece nu au fost prezentate probe ce ar dovedi că inculpatul, Catana D., i-a aplicat careva lovituri părții vătămate. Mai mult ca atît, partea vătămată, martorul, Țîmbaliuc O. și inculpatul, Fanari D., au declarat că ultimul a aplicat loviturile; - consideră că prima instanță corect i-a stabilit pedeapsă în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, inculpatului Catana D., deoarece el a sustras geanta și banii fără ca să fie observat de către partea vătămată și inculpatul, Fanari D., iar prejudiciul cauzat ulterior l-a restituit anume inculpatul, Catana D. 6.3 Inculpatul, Fanari D. și avocatul său, Negru Veaceslav, prin care solicită casarea acesteia în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, cu menținerea sentinței. În susținerea poziției sale, invocă că: - în acțiunile inculpatului, Fanari D., nu se conțin elementele infracțiunii de tîlhărie, deoarece nu a atacat partea vătămată și acțiunile acestuia nu au fost însoțite de aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanei; - inculpații nu a avut un scop comun de sustragere a bunurilor ce aparțin părții vătămate și au sustras bunuri de la ultimul, separat, fără a vedea fiecare din ei ce a sustras celălalt; - inculpatul, Fanari D., i-a aplicat părții vătămate leziuni corporale în rezultatul unui conflict avut anterior și la acel moment nu a avut scopul sustragerii a careva bunuri; - leziunile corporale aplicate părții vătămate, au fost apreciate ca ușoare cu o dereglare de scurtă durată a sănătății și instanța de apel a neglijat Recomandarea Curții Supreme de Justiție nr. 51 din 20.06.2013 Cu privire la aplicarea semnului calificativ al art. 188 alin. (1) Cod penal – tîlhăria însoțită de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate, potrivit căreia se înțelege acea violență prin care s-au provocat vătămări corporale de grad mediu sau grave, iar în cazul în care vătămările corporale sînt ușoare, asemenea violență nu se consideră periculoasă pentru viață și sănătate, și urmează a fi calificate ca jaf; - nu și-a găsit confirmarea atacului, deoarece partea vătămată a fost o perioadă îndelungată, în compania inculpaților în apartamentul său, la invitația lui, fiind 6 vecini, în relații de prietenie, împreună au servit băuturi spirtoase, iar însuși conflictul a apărut ulterior, pe fundalul unui conflict mai vechi; - inculpatul, Catana D., nu i-a aplicat părții vătămate careva lovituri și în general nu a aplicat careva violență, iar partea vătămată a dat declarații care nu au redat realitatea celor întîmplate; - careva martori oculari la cele întîmplate nu au fost, martorii Orlei V. și Jmurco R., au relatat despre cele aflate din cuvintele părții vătămate, iar celelalte probe nu dovedesc direct faptul săvîrșirii infracțiunii imputate; - consideră corectă hotărîrea primei instanțe, privind calificarea acțiunilor inculpatului, Fanari D., ca jaf și individualizarea pedepsei aplicate acestuia, recunoscîndu-și vina ultimul în acest sens, căindu-se sincer de cele întîmplate, și-a cerut scuze de la partea vătămată, convenind să-i restituie prejudiciul cauzat, după revenirea ultimului în țară, astfel nefiind stabilite careva interdicții de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul, a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate prin care a solicitat respingerea acestora ca inadmisibile, deoarece criticile formulate de recurenți au fost obiect de studiu la judecarea cauzei în instanța de apel și nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală. Iar, recursul declarat de către inculpatul, Catana D., urmează a fi respins ca declarat cu încălcarea prevederilor art. 422 Cod de procedură penală.

Judecând recursurile declarate în raport cu materialele cauzei, Colegiul lărgit concluzionează că acestea urmează a fi respinse, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs, judecînd recursul, îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate. Recurenții, invocă ca temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală și anume că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept, deoarece faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Totodată, instanța de recurs remarcă că, inculpatul, Catana D., precum și apărătorul său, nu contestă vinovăția sau încadrarea juridică a infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, pentru care a fost condamnat. Prin urmare, Colegiul penal nu se va expune asupra acestui capăt de condamnare, obiect al analizei la judecarea recursurilor va constitui corectitudinea încadrării juridice a acțiunilor inculpaților în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal. La verificarea incidenței temeiului pentru recurs, invocat de recurenți și prevăzut la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, instanța de recurs menționează că, este necesar să se țină cont de fapta săvîrșită, cum a fost stabilită aceasta de către instanțele de fond, precum și să se stabilească, dacă această faptă a fost încadrată în norma penală corectă, corespunzătoare faptei constatate, și numai în cazul cînd fapta a fost încadrată în baza unei alte norme penale, este posibil de conchis că aceasta a fost încadrată juridic greșit. Colegiul penal lărgit, analizînd hotărîrea atacată, în raport cu lucrările dosarului consideră totuși, că temeiul invocat de recurenți nu este incident în prezenta speță. 7 Pentru a susține poziția sa, instanța de recurs remarcă prevederile art. 414 alin. (1), (5) Cod de procedură penală, unde este prevăzut că instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. De asemenea, Colegiul menționează că, fiecare probă, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, urmează a fi apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor. Din conținutul apelurilor declarate de către procurori împotriva hotărîrii primei instanțe rezultă că aceștia au contestat-o, nefiind de acord cu reîncadrarea acțiunilor inculpaților Catana D. și Fanari D., din prevederile art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, precum au fost învinuiți, în cele ale art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal și respectiv art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, considerînd că inculpații au comis infracțiunea de tîlhărie, fapt confirmat prin cumulul de probe administrate în prezenta cauză. Prin urmare, în opinia Colegiului, instanța de apel, examinînd apelurile declarate de procurori, cercetînd suplimentar probele administrate la prezenta cauză, cu respectarea prevederile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, apreciindu-le just în corespundere cu cerințele art. 101 al aceluiași Cod, învederând pertinența, concludența, utilitatea și veridicitatea și coroborarea reciprocă, astfel, corect a concluzionat că învinuirea înaintată inculpaților în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal și-a găsit confirmarea, iar prima instanță eronat a apreciat împrejurările de fapt și în consecință greșit a încadrat în drept acțiunile inculpaților. Subsidiar la concluziile instanței de apel, Colegiul relevă considerentele doctrinale care specifică că, infracțiunea de tîlhărie constă în atacul săvîrșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violența periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe. Victimă a infracțiunii de tîlhărie este persoana agresată. Latura obiectivă a tîlhăriei constă în fapta prejudiciabilă alcătuită din următoarele două acțiuni: 1) acțiunea principală, care se exprimă în sustragere; 2) acțiunea adiacentă, care constă din atacul săvîrșit asupra unei persoane, însoțit în mod alternativ de: a) violența periculoasă sau sănătatea persoanei agresate; b) amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe. În continuare, teoria penală relevă că, componenta indispensabilă a acțiunii adiacente este atacul asupra unei persoane. Prin atac se înțelege acțiunea agresivă a făptuitorului, surprinzătoare pentru victimă, care este însoțită de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe. Reieșind din declarațiile părții vătămate, Jmurco D. (f.d. 155-159 v. 2), acesta se afla la domiciliul său și consuma băuturi spirtoase cu inculpații, stînd la masă a fost lovit după cap și a căzut jos, a fost lovit de nenumărate ori, îndeosebi de către inculpatul, Fanari D., după care i-au fost sustrase bunuri cu valoare considerabilă. În 8 asemene împrejurări, instanța de recurs constată că, partea vătămată a fost agresată, fiind săvșit asupra acesteia, atac, cu scopul de a-i fi sustrase bunurile. La acest capitol, instanța de recurs consideră neîntemeiate alegațiile recurenților precum că, nu sunt probe directe ce ar dovedi săvîrșirea tîlhăriei, iar martorii Orlei V. și Jmurco R., nu au fost oculari. Declarațiile părții vătămate, coroborează cu declarațiile acestor martori, care au venit la fața locului după săvîrșirea infracțiunii fiind somate de către victimă și au redat despre cele întîmplate descriind împrejurările reale depistate și descrise de către partea vătămată, declarațiile fiind consecvente pe tot parcursul procesului penal și care nu trezesc careva dubii. Nu în ultimul rînd, rezultînd din procesul-verbal de cercetare la fața locului din 26.06.2012 și fototabela (f.d. 8-9 v. 1); procesul-verbal de examinare corporală din 27.06.2012 și fototabela (f.d. 22-25 v. 1); raportul de expertiză medico-legală nr. 522 din 29.06.2012, se constată că, părții vătămate i-au fost aplicate multiple lovituri și la care s-au depistat comoție cerebrală, multiple echimoze și excoriații a feții, membrelor și cutiei toracice, hemarogie la ochiul stîng, edem a țesuturilor moi a feții. Leziunile au fost produse prin acțiune de nenumărate ori (minim de 43 ori), iar echimozele în formă de semilună depistate pe membrele superioare și pe cutia toracică sunt urme a aplicării loviturilor cu mașina manuală de conservat ce are una din suprafețe rotunde. Deci, cu toate că leziunile corporale depistate la partea vătămată au fost apreciate ca ușoare, Colegiul penal luînd în considerație intensitatea loviturilor aplicate victimei, localizarea lor, obiectul loviturilor, metoda de operare, în cumul au constituit un pericol real pentru viața și sănătatea părții vătămate și apreciază acțiunile inculpaților, la săvîrșirea atacului asupra părții vătămate, ca violență periculoasă pentru viața și sănătatea părții vătămate, mai ales că în cadrul ședinței în prima instanță (mai mult de un an de la săvîrșirea infracțiunii) aceasta a declarat că, încă resimte consecințele acelui atac și are dureri de cap, ceea ce nu a avut anterior. Așadar, aplicarea vătămării intenționate ușoare a integrității corporale nu constituie un obstacol de a fi incidente art. 188 Cod penal, fapt prevăzut și în Hotărîrea Plenului CSJ nr. 12 din 22 decembrie 2014 pentru modificarea și completarea Hotărîrii Plenului CSJ nr. 23 din 28.06.2004 „Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor”, din care motiv sînt respinse ca neîntemeiate argumentele inculpatului, Fanari D. și a apărătorului său, ce se referă la neglijarea Recomandării CSJ nr. 51 din 20.06.2013 Cu privire la aplicarea semnului calificativ al art. 188 alin. (1) Cod penal – tîlhăria însoțită de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate, mai mult ca atît, urmare a Hotărîrii Plenului supra menționată, această recomandare a fost abrogată. Cu privire la argumentele recurenților precum că inculpatul, Catana D., nu a aplicat careva lovituri sau violență, Colegiul consideră că nu au nici o relevanță în speță, deoarece chiar și în cazul cînd acțiunile violente au fost aplicate doar de către inculpatul, Fanari D., iar inculpatul, Catana D., asistîndu-l, fără a-i opune careva impedimente esențiale ultimului, conștientizînd caracterul ilicit al acțiunilor primului și anume că atacul asupra părții vătămate, îi va facilita realizarea scopului acțiunii principale a laturii obiective al tîlhăriei și anume sustragerea bunurilor, la fel 9 și că poate fi observat de victimă cînd îi sustrage bunurile, și-a realizat scopul cupid și a sustras geanta sportivă cu bani, în urma atacului săvîrșit asupra victimei. La fel, în viziunea Colegiului, argumentul precum că confirmarea atacului se exclude din motiv că inculpații sînt în relații de vecinătate și prietenie cu partea vătămată, care i-a invitat pentru a servi băuturi spirtoase, nu are nici o importanță în cazul dat, deoarece intenția săvîrșirii sustragerii bunurilor de la partea vătămată, profitînd de starea de ebrietate a ultimei, rezultă că a apărut nemijloct, în prezența scopului de cupiditate. Mai ales pe fundalul unei pretenții materiale invocate din trecut, precum a declarat inculpatul, Fanari D. (f.d. 164-165 v. 1), că partea vătămată i-a furat în copilărie un „plăier”, fapt ce a și avut un aspect deghizat pentru a iniția atacul asupra acestuia, întru răzbunarea și realizarea scopului de cupiditate, de a sustrage și el bunuri de la victimă. Elocvent, pe această linie de idei este și acel fapt că realizînd atacul asupra victimei, care a încercat să opună rezistență, precum au indicat și inculpații în declarațiile sale, a fost folosit de către inculpați un obiect în calitate de armă și anume, o mașina manuală de conservat (fototabela f.d. 60 v. 1), cu care i-au cauzat victimei vătămări periculoase pentru viață și sănătate, sub formă de multiple echimoze (fototabelă f.d. 23-25 v. 1). Aceste împrejurări, reprezentînd și agravanta infracțiunii de tilhărie, prevăzută de lit. e) alin. (2) art. 188 Cod penal. Iar în cazul prezenței unei astfel de agravante, în opinia Colegiului penal, sunt nefondate argumentele recurenților privind corectitudinea calificării acțiunilor inculpatului Fanari D., în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal și respectiv a inculpatului Catana D., în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, deoarece în latura obiectivă a componențelor de infracțiuni menționate, nu este prevăzut calificativul „alte obiecte folosite în calitate de armă”. Ceea ce denotă suplimentar, că sunt juste concluziile instanței de apel, privind aprecierea eronată a împrejurărilor de fapt, de către prima instanță, ce a dus la o încadrare juridică greșită a acțiunilor inculpaților. Generalizînd cele expuse mai sus, Colegiul lărgit, apreciază ca juste concluziile instanței de apel, privind încadrarea juridică a acțiunilor inculpaților în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, și anume - tîlhăria, adică atacul săvrșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei agresate, de către două persoane, cu aplicarea altui obiect în calitate de armă, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Instanța de recurs, în consecință consideră că, instanța de apel, a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 61, 75 Cod penal și toate împrejurările săvîrșirii infracțiunii și personalitatea inculpaților, stabilindu-le pe bună dreptate, categoria și termenele pedepselor acestora, mai ales că tîlhăria este considerată cea mai periculoasă infracțiune săvîrșită prin sustragere și una dintre cele mai periculoase infracțiuni, în genere. De menționat este și acel fapt că, din conținutul recursurilor declarate, Colegiul atestă critici privind aprecierea eronată a probelor de către instanța de apel, însă aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept, de către instanțele de fond, iar dezacordul părților în acest sens nu constituie temei pentru desființarea 10 unei hotărîri judecătorești și temei pentru recurs, deoarece nu este prevăzut în alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Din considerentele expuse, Colegiul lărgit concluzionează că recursurile declarate sînt neîntemeiate și urmează a fi respinse ca inadmisibile.

În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, DECIDE: Se resping ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către inculpatul Catana Denis, avocatul Revenco Eduard în numele inculpatului Catana Denis, inculpatul Fanari Dorin și avocatul său, Negru Veaceslav, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 noiembrie 2014, în cauza penală privindu-i pe Catana Denis Gheorghi și Fanari Dorin Valeriu. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la data de 28 aprilie 2015. Președinte Gordilă Nicolae Judecători Covalenco Elena Diaconu Iurie Guzun Ion Toma Nadejda 11