1ra-376/2015 — art. 183 alin. 1 CP

1ra-376/2015 — art. 183 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-376/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

07 aprilie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Gordilă Nicolae,

Judecători – Covalenco Elena, Diaconu Iurie, Guzun Ion, Toma Nadejda,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar, declarat de către inculpatul,

Mîndru Anatolie și apărătorul său, Coptu Sergiu, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2014, în cauza

penală privindu-l pe

Mîndru Anatolie Andrei, născut la 29 februarie 1972,

originar și domiciliat mun. Chișinău bd. Dacia 60/3 ap. 22

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Mîndru A.A. a fost achitat de sub învinuirea săvîrșirii infracțiunii prevăzute de art.

183 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

că deținînd funcția de șef de sectorul de construcție montaj pe bază de contract la

Societatea pe acțiuni de construcții și amenajări "Consam", în baza ordinului

Directorului general a SA "Consam" nr. 58-c din 11 august 2010, fiind conform art.

124 Cod penal persoana căreia, în organizația comercială, i se acordă, permanent,

prin numire, anumite drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor și

acțiunilor administrative, de dispoziție și organizatorico-economice, a comis

încălcarea regulilor de protecție a muncii în următoarele circumstanțe:

La 19 martie 2011, aflîndu-se pe șantierul din str. Șoseaua Balcani 4/4, mun.

Chișinău, ce aparține SA "Consam", violînd prevederile art. 43 alin. (2) din

Constituție, care garantează dreptul salariaților la protecția muncii, acționând

contrar prevederilor art. 9 alin. (1) al Legii securității și sănătății în muncă care

stipulează că angajatorul este obligat să asigure securitatea și sănătatea lucrătorilor

1

sub toate aspectele ce țin de activitatea desfășurată și a prevederilor pct. 7 alin. 23)

al Instrucțiunii de serviciu a dirigintelui de șantier a SA "Consam", aprobată la 01

aprilie 2010 de către directorul SA 'Consam", potrivit căruia dirigintele de șantier

trebuie să asigure starea bună și exploatarea corectă a schelelor în conformitate cu

normativele în vigoare, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al inacțiunii sale,

neprevăzând posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile, deși trebuia și

putea să o prevadă, nu a asigurat prezența unei schele corespunzătoare pentru

efectuarea lucrărilor de astupare a rosturilor de pe pod, pentru lucrătorul Crîșmaru

Vladimir, angajat la SA "Consam", prin ordinul directorului SA "Consam" nr. 106-c

din 12 noiembrie 2010, care a fost atras la muncă în ziua dată, prin ordinul nr. 03/11

din 17 martie 2011, în rezultatul căror inacțiuni ultimul a căzut de pe scară, fiindu-i

astfel cauzată conform raportului de expertiză medico-legale nr. 773/D din 30

martie 2012, vătămare corporală gravă.

Conform raportului de expertiză a tehnicii securității muncii nr. 1025/12 din 26

mai 2012, conținutul lucrărilor de pregătire a locului de lucru pentru muncitorii

care urmau să efectueze și respectiv au efectuat lucrări de astupare a rosturilor de

pe podul uneia din încăperile etajului doi, pe șantierul de construcție a blocului

locativ cu două nivele de pe șos. Balcani, deservit de SC "Consam" SA și efectuate la

data de 19 martie 2011 nu corespund cerințelor tehnicii securității muncii.

Accidentul produs, soldat cu cauzarea vătămărilor corporale grave a angajatului SC

"Consam" SA, Crîșmaru V., în opinia organului de urmărire penală, reprezintă

accident de muncă grav. Între nerespectarea cerințelor pct. 7 alin. 23) al

Instrucțiunii de serviciu a dirigintelui de șantier a SA „Consam” aprobată la 01

aprilie 2010 de către directorul SA "Consam", și producerea accidentului din 19

martie 2011, există legătură cauzală directă. Prin asigurarea cu schelă

corespunzătoare pentru efectuarea lucrărilor menționate și prin supravegherea

corespunzătoare a desfășurării lucrărilor de către dirigintele de șantier Mîndru

A.A., probabilitatea producerii accidentului putea fi redusă la minim.

Acțiunile lui Mîndru A.A. au fost încadrate de către organul de urmărire

penală în baza art. 183 alin. (1) Cod penal, încălcarea regulilor de protecție a muncii,

adică, încălcarea de către o persoană care gestionează o organizație comercială a tehnicii

securității muncii, dacă această încălcare a provocat accidente cu oameni.

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Mîndru A.A. să fie

recunoscut vinovat în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 183 alin. (1) Cod

Penal, cu încetarea procesului penal în temeiul art. 275 pct. 4) CPP. În motivarea

apelului, procurorul a invocat constatarea greșită a instanței de fond privind lipsa

legăturii cauzale între încălcarea regulilor de protecție a muncii și urmările care au

survenit, precum și dezacordul cu modalitatea de apreciere de către instanța de

fond a probelor administrate la dosar, care în opinia părții acuzării demonstrează

vinovăția lui Mîndru A.A. de cele imputate.

2

2014, apelul declarat a fost admis, casată sentința, pronunțată o hotărîre nouă,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Mîndru A.A. a fost

recunoscut vinovat în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 183 alin. (1) Cod

penal. În baza art. 60 alin. (1) lit. (a) Cod penal, Mîndru A.A. a fost liberat de

răspundere penală, în legătură cu expirarea termenului de prescripție. În temeiul

art. 225 alin. (4) Cod de procedură penală, a fost lăsată acțiunea civilă fără

soluționare, fapt ce nu împiedică persoana care a înaintat acțiunea civilă de a o

intenta în ordinea procedurii civile.

Instanța de apel a constatat că, Mîndru A.A. deținînd funcția de șef de sectorul

de construcție montaj pe bază de contract la Societatea pe acțiuni de construcții și

amenajări "Consam", în baza ordinului Directorului general a SA "Consam" nr. 58-c

din 11 august 2010, fiind conform art. 124 Cod penal, persoana căreia, în

organizația comercială, i se acordă, permanent, prin numire, anumite drepturi și

obligații în vederea exercitării funcțiilor și acțiunilor administrative, de dispoziție și

organizatorico-economice, a comis încălcarea regulilor de protecție a muncii în

următoarele circumstanțe:

La 19 martie 2011, aflîndu-se pe șantierul din str. Soseau Balcani 4/4, mun.

Chișinău, ce aparține SA "Consam", violînd prevederile art. 43 alin. (2) din

Constituție, care garantează dreptul salariaților la protecția muncii, acționând

contrar prevederilor art. 9 alin. (1) al Legii securității și sănătății în muncă care

stipulează că angajatorul este obligat să asigure securitatea și sănătatea lucrătorilor

sub toate aspectele ce țin de activitatea desfășurată și a prevederilor pct. 7 alin. 23)

al Instrucțiunii de serviciu a dirigintelui de șantier a SA "Consam" aprobată la 01

aprilie 2010 de către directorul SA “Consam”, potrivit căruia dirigintele de șantier

trebuie să asigure starea bună și exploatarea corectă a schelelor în conformitate cu

normativele în vigoare, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al inacțiunii sale,

neprevăzând posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile, deși trebuia și

putea să o prevadă, nu a asigurat prezența unei schele corespunzătoare pentru

efectuarea lucrărilor de astupare a rosturilor de pe pod, pentru lucrătorul Crîșmaru

V., angajat la SA "Consam", prin ordinul directorului SA "Consam" nr. 106-c din 12

noiembrie 2010, care a fost atras la muncă în ziua dată, prin ordinul nr. 03/11 din 17

martie 2011, în rezultatul căror inacțiuni ultimul a căzut de pe scară, fiindu-i astfel

cauzată, conform raportului de expertiză medico-legale nr. 773/D din 30 martie

2012, vătămare corporală gravă.

Conform raportului de expertiză a tehnicii securității muncii nr. 1025/12 din 26

mai 2012, conținutul lucrărilor de pregătire a locului de lucru pentru muncitorii

care urmau să efectueze și respectiv au efectuat lucrări de astupare a rosturilor de

pe podul uneia din încăperile etajului doi pe șantierul de construcție a blocului

locativ cu două nivele de pe șos. Balcani, deservit de SC "Consam" SA și efectuate la

data de 19 martie 2011 nu corespund cerințelor tehnicii securității muncii.

Accidentul produs, soldat cu cauzarea vătămărilor corporale grave a angajatului SC

"Consam" SA, Crîșmaru V., reprezintă accident de muncă grav. Între nerespectarea

3

cerințelor pct. 7 alin. 23) al Instrucțiunii de serviciu a dirigintelui de șantier a SA

„Consam" aprobată la 01 aprilie 2010 de către directorul SA "Consam", și

producerea incidentului din 19 martie 2011, există legătură cauzală directă. Prin

asigurarea cu schelă corespunzătoare pentru efectuarea lucrărilor menționate și

prin supravegherea corespunzătoare a desfășurării lucrărilor de către dirigintele de

șantier Mîndru A.A., probabilitatea producerii accidentului putea fi redusă la

minim.

Fapta constatată și reținută în sarcina inculpatului Mîndru A.A. a fost calificată

de către instanța de apel, în baza art. 183 alin. (1) Cod penal, încălcarea regulilor de

protecție a muncii, adică încălcarea de către o persoană care gestionează o

organizație comercială a tehnicii securității muncii, dacă această încălcare a

provocat accidente cu oameni.

Instanța de apel, a stabilit că procesul-verbal nr. 15 din 14.04.2011 privind

cercetarea accidentului de muncă, întocmit de Inspecția Muncii și pus la baza

achitării inculpatului, nu corespunde circumstanțelor de fapt petrecute la 19 martie

2011.

Astfel că, potrivit acestui proces-verbal, partea vătămată Crîșmaru V., ar fi

rezemat o scară de peretele odăii, unde el efectua lucrările de curățenie și a urcat pe

ea, treapta II-III, probabil să taie fire sub podul odăii, de unde a căzut jos pe podea,

primind traume.

Aceste circumstanțe sunt lipsite de suport probatoriu, or potrivit declarațiilor

părții vătămate și a martorului Antohi Vasile, colegul părții vătămate care se afla la

2 m distanță de partea vătămată în momentul producerii incidentului, au

comunicat că „la data de 19.03.2011, Băbălău Igor care era brigadirul lor de

dimineață le-a dat indicații ca ultimul împreună cu Crișmaru Vladimir să astupe

rosturile de la etajul doi, să tăie firele din metal și să facă curățenie. Ei au primit

indicația să astupe rosturile într-o odaie. Crișmaru Vladimir și-a pus o capră din

metal de aproximativ un metru înălțime și a pus pe aceasta un panou din scânduri

care un capăt l-a pus pe geam, iar al doilea capăt pe capra din metal. Crișmaru

Vladimir avea două capre din metal, însă din cauza că era aproape de geam a luat

panoul de pe o capră și 1-a pus pe geam. Antohi Vasile, i-a adus două capre din alte

odăi și a făcut ca și Crișmaru Vladimir, adică a pus două capre din metal și le-a pus

scânduri pe acestea ca să poată ajunge la pod și să poată astupa rosturile. Crișmaru

Vladimir lucra, astupa rosturile și la un moment dat a auzit că a icnit și s-a întors și

1-a observat jos la podea. Era cu fața în jos iar casca de culoare orange i-a sărit de pe

cap. Văzînd aceasta a mers repede la șeful de șantier Anatol Mîndru și i-a

comunicat, iar acelae a chemat ambulanța. Antohi Vasile după aproximativ 02 min.,

s-a întors înapoi în odaia în care se afla Crișmaru Vladimir și a dus schele ca să nu

vadă ambulanța în altă odaie și a pus foarfecele acestuia și cineva din lucrători a

adus o scară nu ține minte probabil și ultimul. Aceasta a făcut la indicația șefului de

șantier Anatol Mîndru."

In aceste circumstanțe este ilegală constatarea instanței de fond referitoare la

circumstanțele cauzei și anume că partea vătămată s-a urcat pe scară și nu pe

4

schele, precum și faptul că ei urmau să efectueze lucrări de curățenie și nu de

astupare a rosturilor de pe pod.

Instanța de apel a apreciat că situația de fapt a fost temeinic stabilită în baza

unei analize atente și obiective a întregului ansamblu probator administrat atât în

faza de urmărire penală, cât și în mod direct și nemijlocit de către instanța de apel,

faptele reținute în sarcina inculpatului fiind just încadrate juridic, încadrare ce

corespunde situației de fapt reținute, fiind întrunite elementele tragerii la

răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracțiunii ce i se reține în sarcină.

Instanța de apel a mai conchis că inculpatul atît la urmărirea penală cît și în

instanța de judecată a înaintat o versiune inventată în scopul evitării răspunderii

meritate și ducerii instanței în eroare. Însă este demonstrat cu certitudine prin

probele expuse supra că anume el era responsabilul de calitatea lucrărilor efectuate

pe șantierul nominalizat și în ziua de 19.03.2011 zidarul Crișmaru V. a fost scos la

lucru nu pentru a face curățenie pe teritoriu de rînd cu ceilalți angajați, ci pentru a

astupa rosturile în încăpere. Anume Mîndru A.A. a dat indicațiile privind

efectuarea acestor lucrări și anume Mîndru A.A. a fost anunțat primul de comiterea

accidentului și el a invitat ambulanța, tot el a schimbat schela improvizată de partea

vătămată cu o scară, urmărind scopul evitării consecințelor de răspundere pentru

încălcările comise și de care era conștient de la bun început.

Argumentul inculpatului precum că el nu a semnat obligațiile de serviciu a

șefului de sector și că aceste obligații le-a prezentat pentru semnare după

producerea accidentului, de asemenea nu au servit drept temei pentru menținerea

sentinței de achitare, de către instanța de apel.

La momentul angajării lui Mîndru A.A. acesta avea semnată instrucțiunea

responsabilului de lucrări pe șantierul dat (f.d. 96 v.l ), din care rezultă că el trebuia

să răspundă atît de calitatea lucrului muncitorilor, cît și de asigurarea lor cu schele,

scări și alte mijloace și totodată de exploatarea lor corectă.

Totodată, instanța de apel a constatat, că în cauză a intervenit termenul de

prescripție prevăzut la articolul 60 alin.(l) lit. a) Cod penal, dat fiind, că infracțiunea

a fost săvârșită la 19 martie 2011, adică din ziua săvîrșirii infracțiunii și pînă la ziua

pronunțării prezentei decizii au expirat 2 ani.

Conform prevederilor din articolul 60 alin. (1) lit.a) Cod penal, inculpatul

necesită a fi liberat de răspundere penală, deoarece din ziua săvârșirii infracțiunii

prevăzută la articolul 183 alin.(l) Cod penal, clasificată conform articolului 16 Cod

penal, ca fiind ușoară, au expirat 2 ani.

Conform articolului 332 alin.(l) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe

parcursul judecării cauzei se constată temeiul prevăzut în art.275 pct.4), 285 alin.(l)

Cod de procedură penală - a intervenit termenul de prescripție, instanța, prin

sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

Astfel, instanța de apel, a adoptat soluția prevăzută la art. 391 alin.(l) pct.6)

Cod de procedură penală: încetarea procesului penal din motivul că există

circumstanța care exclude tragerea la răspundere penală - prescripția tragerii la

răspundere penală.

5

apărătorul său, Coptu Sergiu, care solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței,

invocînd argumente identice cu cele menționate în susținerile verbale depuse în

instanța de apel: dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor administrate la

caz de către instanța de apel, ca urmare fiind eronat recunoscut vinovat Mîndru

A.A. de cele incriminate, precum și: necercetarea și neverificarea probelor de către

instanța de apel, lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor componente, instanța

de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel.

penală, procurorul, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat

prin care a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil. Din textul recursului

declarat se evidențiază că, recurentul își motivează recursul prin dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor, temei ce nu se conține în cele prevăzute la alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală.

lărgit al Curții Supreme de Justiție concluzionează, că acesta urmează a fi respins

din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd

recursul, instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea

hotărîrii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu

respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal

(este nefondat). Recursul este nefondat atunci cînd hotărîrea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

Conform art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în baza temeiurilor stipulate în acest articol.

7.1. Din textul recursului declarat, se constată că recurenții invocă drept

temeiuri de declarare a acestuia prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de

procedură penală, și anume, menționînd că: „instanța de apel nu s-a expus asupra

tuturor motivelor invocate în apel și atît instanța de fond cît și instanța de apel au neglijat

faptul că în acțiunile inculpatului lipsesc elementele componenței de infracțiune”.

Colegiul lărgit, verificînd argumentele recursului, în raport cu actele cauzei și

decizia instanței de apel care este recurată, constată că instanța de apel și-a motivat

decizia în conformitate cu exigențele stipulate exhaustiv în art. 417 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept

care au dus, la caz, la admiterea apelului declarat de procuror.

Așadar, conform art. 410 alin. (1), 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, este obligată să verifice

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, iar rejudecarea cauzei de către instanța de

apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima

instanță. Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept

6

care au dus la admiterea sau respingerea apelului, precum și motivele adoptării

soluției respective.

La fel, Colegiul lărgit reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, a verificat legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și

conform materialelor din dosar, ajungînd la concluzia corectă că sentința urmează a

fi casată, cu pronunțarea unei noi soluții în acest aspect, care este expusă desfășurat

și argumentat în pct. 4 din prezenta decizie.

Or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, iar instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele invocate

de procuror în apel, precum și de partea apărării în susținerile verbale depuse în

scris în instanța de apel (f.d. 45-57, v.III), specificînd motivele pe care și-a întemeiat

soluția adoptată, la caz, de admitere a apelului declarat de procuror, pronunțînd o

nouă soluție.

Reieșind din cele expuse, instanța de recurs apreciază drept vădit neîntemeiate

criticile recurenților privitor la cele invocate precum că instanța de apel a adoptat o

decizie ilegală în privința lui Mîndru A.A. Totodată, menționîndu-se că Colegiul

penal al instanței de apel a ajuns la concluzia corectă că probele cercetate,

coroborînd între ele, formează un ansamblu probatoriu prin care evident se

dovedește vinovăția inculpatului Mîndru A.A. de săvîrșirea infracțiunii imputate.

Asupra celor constatate se impune și mențiunea că, chestiunea de apreciere a

probelor dată de instanța de apel, invocată de recurenți în cererea de recurs, ține de

starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența instanței de fond și

apel. Prin urmare, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de judecare a recursului

ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază

sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

7.2. În continuare, instanța de recurs se va expune punctat asupra alegațiilor

recurenților prin prisma erorilor invocate de ultimii, reglementate de art. 427 Cod

de procedură penală.

Din textul recursului declarat, se constată că recurenții critică decizia instanței

de apel pentru că: „instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în

apel”, eroarea respectivă de drept fiind prevăzută de pct. 6) din alin. (1) al art. 427

Cod de procedură penală.

Pornind de la acest temei și analizîndu-l în raport cu textul deciziei atacate,

Colegiul lărgit constată că instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu

prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia

cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la admiterea apelului

declarat de procuror și adoptarea soluției expuse în pct. 4 din prezenta decizie.

Cu referire la cele invocate de recurent precum că, instanța de apel nu s-a

expus asupra tuturor motivelor invocate în apel, Colegiul lărgit menționează că

7

motivarea hotărârii este un proces de analiza și sinteză a actelor și lucrărilor

dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor

amânunîit, atât timp cît sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de

vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a

hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o

situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării recercetării judecătorești, a

expus situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și a concluzionat

corect ca aceasta se circumscrie încadrării juridice în baza art. 183 alin. (1) Cod

penal, potrivit căreia Mîndru A.A. a fost recunoscut vinovat.

Mai mult, din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel la examinarea

cauzei, a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101 Cod de

procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat

minuțios, dându-le o reapreciere proprie, justă, prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, care în ansamblul lor au confirmat

vinovăția inculpatului Mîndru A.A. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 183

alin. (1) Cod penal, și anume, încălcarea regulilor de protecție a muncii, adică, încălcarea

de către o persoană care gestionează o organizație comercială a tehnicii securității muncii,

dacă această încălcare a provocat accidente cu oameni.

La fel, Colegiul lărgit reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor administrate la caz, ajungînd la

concluzia că sentința atacată urmează a fi casată, cu încadrarea acțiunilor

inculpatului în baza art. 183 alin. (1) Cod penal.

Or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, instanța de apel a dat răspuns la

toate argumentele invocate de procuror, inculpat și apărătorul acestuia, specificând

motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată, la caz, de admitere a apelului,

casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Mîndru A.A. a fost

recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 183 alin. (1) Cod

penal, și în baza art. 60 alin. (1) lit. (a) Cod penal a fost liberat de răspundere

penală, în legătură cu expirarea termenului de prescripție.

7.3. În continuare, Colegiul penal privitor la pretinsa încălcare a pct. 8) din

alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, invocată de recurenți relevă că potrivit

dispoziției punctului respectiv: „hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept

atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii”.

Nici acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea cauzei, nefiind stabilite

presupusele erori de drept invocate de către recurenți.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele

cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al

acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală

dintre acestea).

8

La caz, se constată că instanța de apel a cercetat toate probele administrate în

cauză și le-a dat o apreciere obiectivă, care în ansamblul, au confirmat vinovăția

inculpatului de cele imputate. Conținutul probelor și valoarea lor probatore a fost

analizată minuțios în textul prezentei decizii și temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea acestor probe, instanța de recurs nu a stabilit.

Deși inculpatul pe întreg procesul penal a avut o poziție unică de

nerecunoaștere a vinei în cele incriminate lui, însă instanța de apel întemeiat a

conchis că aceasta nu generează achitarea lui Mîndru A.A., or în cursul judecării

cauzei în apel au fost prezentate probe care înlătură dubiul judiciar și dovedesc cu

certitudine vinovăția lui în cele imputate. Versiunea inculpatului este combătută

prin probe pertinente, concludente, utile și veridice. Pe parcursul examinării cauzei

în instanțele de judecată au fost stabilite cu certitudine că în acțiunile inculpatului

se întrunesc elementele constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de

art. 183 alin. (1) Cod penal, încălcarea regulilor de protecție a muncii, adică, încălcarea

de către o persoană care gestionează o organizație comercială a tehnicii securității muncii,

dacă această încălcare a provocat accidente cu oameni.

Astfel, în opinia Colegiului, instanța de apel contrar concluziei instanței de

fond, întemeiat a constatat că, inculpatul întrunește elementele subiectului special

prevăzut la art. 124 Cod penal și anume, persoana care gestionează o organizație

comercială, obștească sau altă organizație nestatală, or prin persoană care

gestionează o organizație comercială, obștească sau altă organizație nestatală se

înțelege persoana căreia, în organizația indicată sau într-o subdiviziune a acesteia, i

se acordă, permanent sau provizoriu, prin numire, alegere sau în virtutea unei

însărcinări, anumite drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor sau

pionilor administrative de dispoziție ori organizatorico-economice.

Or, dirijarea procesului de construcție de pe șantierul din str. Șoseau Balcani

4/4, mun. Chișinău, ce aparține SA „Consam", constituie exercitarea unor acțiuni

administrative, de dispoziție și organizatorice.

Această concluzie rezultă din obligațiunile inculpatului (f.d. 56-58, v.I), funcția

căruia deși se numea șef de sector de șantier, reieșind din atribuțiile funcționale

numite, de facto el exercita atribuțiile dirigintelui de șantier, fiind direct responsabil

de asigurarea și exploatarea corectă a schelelor în conformitate cu normativele în

vigoare, neglijarea cărora au dus la cauzarea vătămărilor corporale grave părții

vătămate Crîșmaru V.

Instanța de fond a motivat achitarea lui Mîndru A.A., prin aceea că fapta sa nu

întrunește elementele infracțiunii, întrucât nu a fost stabilită legătura cauzală între

încălcarea regulilor de protecție a muncii și urmările care au survenit.

Insă Colegiul consideră că, instanța de apel în mod just a considerat temeiul

indicat de către instanța de fond întru achitarea inculpatului ca neîntemeiat și

neconform circumstanțelor stabilite în cadrul cercetării judecătorești, deoarece

potrivit concluziilor raportului de expertiză a tehnicii securității muncii nr. 1025/12

(f.d. 131-139, v.I), conținutul lucrărilor de pregătire a locului de lucru pentru

muncitorii care urmau să efectueze și respectiv au efectuat lucrări de astupare a

9

rosturilor de pe podul uneia din încăperile etajului doi pe șantierul de construcție a

blocului locativ cu două nivele de pe șos. Balcani, deservit de SA „Consam" și

efectuate la data de 19.03.2011 nu corespundeau cerințelor tehnicii securității

muncii.

Astfel, accidentul produs, soldat cu cauzarea vătămărilor corporale grave a

angajatului SA „Consam", Crîșmaru V. reprezintă accident de muncă grav. Între

nerespectarea cerințelor pct. 7 alin. 23) al Instrucțiunii de serviciu a dirigintelui de

șantier a SA „Consam" aprobată la 01 aprilie 2010 de către directorul SA „Consam",

și producerea accidentului din 19 martie 2011, există legătură cauzală directă.

Mai mult ca atît, potrivit acelorași concluzii, prin asigurarea cu schelă

corespunzătoare pentru efectuarea lucrărilor menționate și prin supravegherea

corespunzătoare a desfășurării lucrărilor de către dirigintele de șantier Mîndru

A.A., probabilitatea producerii accidentului putea fi redusă la minim.

De asemenea, Colegiul evidențiază corectitudinea concluziei instanței de apel,

precum instanța de fond eronat a stabilit că aprovizionarea tuturor suporterilor de

desfășurare a lucrului nu ținea de competența șefului de sector, adică a

inculpatului, constatare ce vine în contradicție cu prevederile pct. 7 alin. 23) al

Instrucțiunii de serviciu a dirigintelui de șantier a SA „Consam", aprobată la 01

aprilie 2010 de către directorul SA „Consam", și semnată de către inculpat, potrivit

căruia dirigintele de șantier sau șeful de sector, trebuie să asigure starea bună și

exploatarea corectă a schelelor în conformitate cu normativele în vigoare. Ca

rezultat al neîndeplinirii acestor atribuții și au survenit urmărire prejudiciabile.

Analizînd conținutul deciziei, Colegiul consideră că, instanța de apel în mod

just a considerat că există temei pentru a da o nouă apreciere probelor și ca urmare

constatînd corect că, starea de fapt stabilită de prima instanță nu concordă cu

circumstanțele stabilite și probele administrate, relevate în cuprinsul sentinței.

Colegiul constată că instanța de apel corect a concluzionat precum la caz este

prezentă o discordanță între cele reținute de instanța de fond și conținutul real al

probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții de cît cea pe care materialul probator o susține.

Instanța de apel a soluționat cazul, examinînd toate probele în ansamblu, unele

probe fiind motivat respinse, altele acceptate. La aprecierea probelor judecătorii

sunt independenți, nefiind legați de opinia altor persoane, iar dezacordul unei

părți, în acest sens, nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei

hotărâri de condamnare sau de achitare.

Astfel, Colegiul menționează că instanța de apel, uzând de dreptul de a

verifica legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin efectuarea atât a unei

aprecieri proprii asupra veracității fiecărui mijloc de probă în parte, cât și a unei

aprecieri de ansamblu a concluziei finale dedusă din totalitatea probelor

administrate, și-a format o convingere intimă, proprie cu privire la starea de fapt,

contrară cu cea constatată de prima instanță, deducînd oportunitatea unei soluții de

recunoaștere a lui Mîndru A.A. vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.

183 alin. (1) Cod penal.

10

Cu referire la argumentul recurentului, privind modalitatea de apreciere a

probelor, instanța de recurs constată că instanța de apel, ținînd cont de prevederile

art. 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele

prezentate de către părți, a audiat inculpatul, partea vătămată, a cercetat probele

administrate la dosar, dînd citire materialelor cauzei, verificîndu-le și apreciindu-le

just prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, ca urmare corect a stabilit starea

de fapt. Ca rezultat pentru considerentele de fapt și de drept expuse, Colegiul va

menține soluția instanței de apel în privința lui Mîndru A.A., ca o consecință

directă a prezenței probelor în sensul învinuirii înaintate.

În concluzie, Colegiul atestă că, criticele recurenților referitoare la greșita

condamnare a inculpatului, sub aspectul săvîrșirii infracțiunii prevăzute de art. 183

alin. (1) Cod penal, nu sunt întemeiate și nu pot determina adoptarea unei soluții

contrare celei adoptate de instanța de apel.

Colegiul penal apreciază că situația de fapt a fost stabilită de instanța de apel

în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator administrat și ca

urmare anume instanța de apel este cea care a procedat la o corectă încadrare

juridică, fiind stabilită o corectă determinare și constatare juridică a corespunderii

exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite de inculpat și semnele

componenței de infracțiune prevăzute de art. 183 alin. (1) Cod penal.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii, inclusiv și subiectul special, și legătura cauzală dintre acțiunile

inculpatului și urmările prejudiciabile cauzate părții vătămate.

Ca urmare, Colegiul penal consideră că nu este incident cazul de casare

prevăzut de dispoziția art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, apreciind

ca fiind neîntemeiate criticile formulate sub acest aspect de către recurenți.

7.4. Privitor la criticele recurenților că instanța de apel contrar prevederilor art.

414 alin. (6) Cod de procedură penală, nu a cercetat și verificat în ședința de

judecată probele, dar s-a bazat pe acestea la adoptarea hotărîrii instanța de recurs

relevă următoarele.

Potrivit procesului verbal al ședinței de judecată din data de 31 octombrie 2014

(f.d. 63-73, v.III), au fost verificate și cercetare toate probele solicitate cît de procuror

și avocatul Railean A., atît și de inculpat și avocatul Coptu S.

Instanța de apel a cercetat toate probele administrate de prima instanță, dîndu-

le citire, la care apărarea nu a intervenit cu nici o obiecție.

Prin urmare, Colegiul lărgit apreciază criticile recurenților sub acest aspect, ca

fiind vădit neîntemeiate, dat fiind că instanța de apel, a respectat exigențele

prevăzute de art. 414 Cod de procedură penală și a judecat, conform legii, cauza

penală în privința lui Mîndru A.A., în fapt și în drept.

7.5. În acest context, Colegiul penal concluzionează că argumentele invocate

de către recurenți în recurs sunt neîntemeiate, fapt ce determină incontestabil

concluzia de respingere a recursului ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

contestate.

11

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către inculpatul,

Mîndru Anatolie și apărătorul său, Coptu Sergiu, cu menținerea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2014, în cauza penală privindu-l

pe Mîndru Anatolie Andrei.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 28 aprilie 2015.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

Guzun Ion

Toma Nadejda

12