1ra-380/2015 — Art.264-1 alin.1 Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Cantemir din 15 august 2014, pronunțată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Nemțanu Denis a fost condamnat în baza art. 264 1 alin.(1) Cod penal, la amendă în mărime de 375 unități convenționale, echivalentul a 7500 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani. Conform art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată total partea neexecutată a pedepsei fixate prin decizia Curții de Apel Cahul din 15 mai 2014, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 375 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, pedepsele urmînd a fi executare de sine stătător. În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa închisorii a fost suspendată 1 condiționat pe un termen de probă de 1 an 6 luni.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, Nemțanu Denis la 04 iunie 2014, aproximativ la ora 05 40, deținînd permis de conducere, a condus automobilul de model BMW-525-TDS, cu n/î TX 0133 XABG pe traseul național R-34 Leova-Cantemir, în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, prin ce a încălcat cerințele art.14 lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere, potrivit căruia: Conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere. Ulterior, după ce a fost stopat de către colaboratorii de poliție al Batalionului de Patrulare SUD al INP, pe traseul nominalizat, la ieșirea din or. Cantemir, existînd temeiuri suficiente pentru a presupune că dînsul se află în stare de ebrietate inadmisibilă produsă de alcool, fiind verificat prin metoda alcoolscopică nr. 1869, din 04.06.2014, s-a constatat că: concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat era de 0,67 mg/l, ceea ce conform art. 13412 Cod penal corespunde stării de ebrietate cu grad avansat.

Împotriva sentinței a declarat recurs procurorul care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și condamnarea lui Nemțanu D. conform învinuiriii înaintate, la 160 de ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani. Conform art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată de adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei fixate prin decizia Curții de Apel Cahul din 15 mai 2014, calculînd potrivit art. 87 Cod penal – unei zile de închisoare 2 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa de 3 ani 1 lună închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani. În motivarea recursului s-a invocat faptul că la individualizarea pedepsei nu s-a luat în considerație că inculpatul anterior a fost atras la răspundere penală și prin urmare instanța greșit i-a aplicat prevederile art. 90 Cod penal. Mai mult ca atît, în automobilul condus de inculpat se mai aflau două persoane, viața și sănătatea cărora fiind pusă în pericol.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 20 decembrie 2 2014, a fost admis recursul procurorului, casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, prin care Nemțanu Denis a fost condamnat în baza art. 2641 alin.(1) Cod penal la 160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani. Conform art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei fixate prin decizia Curții de Apel Cahul din 15 mai 2014, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa de 3 ani 1 lună închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

Instanța de apel a conchis că instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor pe dosar, a apreciat probele cauzei din punctul de vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungînd la concluzia de vinovăție a inculpatului Nemțanu D. în săvârșirea infracțiunii incriminate, însă incorect i-a fost aplicată pedeapsa penală. Astfel, instanța de fond la stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale aplicate inculpatului, urma să țină cont de categoria infracțiunii săvîrșite, care este o infracțiune intenționată, de persoana celui vinovat, care anterior a fost condamnat și a comis infracțiunea în termenul de probă, stabilit prin decizia Curții de Apel Cahul din 15.05.2014, sau acesta a comis o nouă infracțiune doar la a 27 zi de la primirea permisului de conducere, și la a 19 zi după pronunțarea deciziei Curții de Apel Cahul. Mai mult că în perioada 01 ianuarie 2014 - 30 martie 2014 Nemțanu D. a fost supus de trei ori răspunderii contravenționale pentru săvîrșirea contravențiilor din domeniul circulației rutiere. Cît privește argumentele părții apărării privind posibilitatea aplicării în privința lui Nemțanu D. a prevederilor art. 90 alin.(11) Cod penal, instanța de apel a menționat că, deși, în general, săvîrșirea unei noi infracțiuni în perioada termenului de probă atrage anularea suspendării, legea prevede o situație de excepție. Atunci cînd fapta este săvîrșită din imprudență sau cînd a fost comisă o infracțiune intenționată mai puțin gravă, problema anulării sau menținerii condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei se soluționează de către instanța de judecată. Această reglementare legislativă este la discreția instanței de judecată care decide asupra uneia dintre soluțiile prevăzute, cu motivarea obligatorie a 3 deciziei. Instanța de apel a conchis că prima instanță la pronunțarea sentinței nu a motivat în nici un fel soluția sa de menținerea condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Totodată, instanța a considerat că în privința inculpatului, nu pot fi aplicate prevederile art. 90 alin.(11) Cod penal, deoarece conform art. 61 alin.(2) Cod penal, pedeapsa aplicată lui Nemțanu D. nu își va atinge scopul, și anume, prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea lui, cît și din partea altor persoane odată ce, reieșind din caracterul și circumstanțele săvîrșirii infracțiunii, cert se atestă că, prevenirea de noi infracțiuni din partea inculpatului în ceea ce privește siguranța traficului rutier este posibilă doar prin aplicarea unei pedepse mai aspre, alta decît suspendarea condiționată a executării pedepse cu închisoare, adică cu aplicarea pedepsei reale cu închisoarea.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Bargan Grigore în numele inculpatului, care invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței. În motivarea recursului invocă, că: - instanța de apel incorect a aplicat prevederile art. 85 Cod penal, adică aplicarea pedepsei în cazul unui cumul de sentințe, - instanța nu a aplicat corect legea și a ignorat faptul că la materialele cauzei este dovada de achitare a amenzii în mărime de 7500 lei (f.d.73); - pedeapsa penală se aplică în scopul echității sociale și corectării inculpatului, iar conform art. 75 alin. (2) Cod penal, instanța de judeată este în drept să stabilească o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu-și va atinge scopul. Astfel, instanța de apel urma să aplice pedeapsa luînd în considerație motivul și scopul celor comise, gravitatea infracțiunii săvîrșite, personalitatea vinovatului, circumstanțele ce atenuiază răspunderea – recunoașterea vinovăției și examinarea cauzei în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, faptul achitării de către inculpat în termen de 5 zile a pedepsei penale – amenda, totodată ținîndu-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, care au fost ignorate de către instanța de apel la emiterea deciziei. 4 Consideră că cele nominalizate duc la încălcarea gravă a principiului “egalității armelor” consfințit în art. 6 CEDO, prin urmare fiecărei părți la proces trebuie să i se acorde o oportunitate rezonabilă pentru a-și prezenta cauza în condiții care să nu o plaseze într-un dezavantaj față de partea adversă.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, menționînd că recurentul solicită menținerea sentinței prin care i-a fost aplicată pedeapsa în baza art. 90 Cod penal, însă instanța de apel la judecarea cauzei a respectat prevederile art. 414 Cod de procedură penală, ținînd cont de normele art. 7,61,75 și 85 Cod penal.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în baza materialelor cauzei și în raport cu motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Prin sentința Judecătoriei Cantemir din 15 august 2014, pronunțată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Nemțanu Denis a fost condamnat în baza art. 2641 alin.(1) Cod penal, la amendă în mărime de 375 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani. Conform art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată total partea neexecutată a pedepsei fixate prin decizia Curții de Apel Cahul din 15 mai 2014, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 375 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, pedepsele urmînd a fi executare de sine stătător. În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa închisorii a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an 6 luni. Colegiul penal al Curții de Apel Cahul, prin decizia sa, din 05 iunie 2014, a admis, recursul acuzatorului de stat, casînd sentința contestată în partea stabilirii pedepsei, pronunțînd o nouă hotărîre, prin care Nemțanu D. a fost condamnat în baza art. 2641 alin.(1) Cod penal la 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani. Conform art. 85 Cod penal, la pedeapsa aplicată a fost adăugată parțial partea neexecutată a 5 pedepsei fixate prin decizia Curții de Apel Cahul din 15 mai 2014, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa de 3 ani 1 lună închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani. Hotărîrea nominalizată a fost contestată cu recurs de către avocatul Bargan Grigore în numele inculpatului, care a invocat drept temei pentru recursul ordinar art. 427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia: - instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde temeiurile pe care se întemeiază soluția, și; - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Nemțanu Denis a fost condamnat în baza art. 264 1 alin.(1) Cod penal, pentru comiterea unei infracțiuni ușoare în circumstanțele menționate mai sus, sancțiunea căreia prevede pedeapsa amendă sau muncă neremunerată în folosul comunității, adică o pedeapsă nonprivativă de libertate. În această situație, în care persoana a fost condamnată pentru săvîrșirea unei infracțiuni ușoare, iar sancțiunea acesteia prevede în exclusivitate pedeapsa nonprivativă de libertate, sentința adoptată se contestă în instanța de apel cu recurs, însă recurentul a trecut cu vedere faptul că, conform textului deciziei instanței de recurs, cauza penală a fost examinată în procedura de recurs în condițiile art. 447 - 449 Cod de procedură penală (f.d.107-110) – decizia fiind irevocabilă. Respectiv, pentru hotărîrile irevocabile, este prevăzută calea extraordinară de atac – recursul în anulare – art. 452 Cod de procedură penală, și nu a recursului ordinar, după cum a procedat recurentul. Deoarece condamnatul a utilizat calea ordinară a recursului, cererea de recurs declarată va fi examinată în procedura recursului în anulare. Potrivit art. 453 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. 6 Din textul recursului, Colegiul remarcă că recurentul critică doar aplicarea pedepsei în cazul unui cumul de sentințe (art. 85 Cod penal) stabilită de către instanța de apel, menționînd că la stabilirea pedepsei nu s-a ținut cont de principiile de individualizare a pedepsei, nu a fost luat în considerație că Nemțanu D. a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, iar cauza a fost examinată în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală. Astfel, avocatul Bargan Gr. în numele inculpatului își exprimă dezacordul referitor la stabilirea pedepsei închisorii cu executare reală, optînd pentru menținerea sancțiunii aplicate de prima instanță. Instanța de recurs consideră că acest temei nu și-a găsit confirmare în speța dată, iar instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordînd deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestuia și ținînd cont de prevederile art. 85 și 90 alin.(10) Cod penal. În corespundere cu criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal, instanța de judecată îi stabilește persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în articolul corespunzător din partea specială a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. Așadar, sancțiunea infracțiunii imputate lui Nemțanu D. în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, prevede pedeapsă cu amendă în mărime de la 400 la 500 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani. Prin urmare, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit opera de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd deplina libertate de acțiune în vederea realizării acestei operațiuni, ținînd seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia. Prin decizia instanței de apel, lui Nemțanu Denis în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa 160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, iar conform art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa 7 stabilită i-a fost adăugată partea neexecutată prin decizia Curții de Apel Cahul din 15 mai 2014, fiindu-i definitiv stabilit pedeapsă de 3 ani și 1 lună închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Colegiul reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale a avut loc pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și cu respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, iar inculpatul potrivit alin. (8) al aceleiași norme a beneficiat de reducere a limitelor de pedeapsă. Potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de alin. (1) art. 75 Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luînd în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținîndu-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. După cum se observă din sancțiunea infracțiunii imputate inculpatului, aceasta prevede pedepsă alternativă pentru fapta săvîrșită și anume amenda, sau munca neremunerată în folosul comunității. Conform alin. (2) art. 75 Cod penal, instanța de judecată este în drept să stabilească o pedeapsă mai aspră din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura scopul acesteia. Colegiul penal consideră justă concluzia instanței de apel precum că scopul educativ și preventiv al pedepsei în privința inculpatului nu poate fi atins, decît prin aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de 3 ani 1 lună (în temeiul art. 85 Cod penal). La baza acestei concluzii, corect a fost reținut faptul că, deși infracțiunea săvîrșită de inculpat se clasifică potrivit alin. (2) art. 16 Cod penal, ca una ușoară, și sînt prezente circumstanțele atenuante – recunoașterea vinei și căința sinceră, însă nu poate fi neglijat prezența condamnării inculpatului prin decizia Curții de Apel Cahul din 15.05.2014, în baza art. 287 alin. (2) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 1 an și 6 luni, conform art.90 Cod penal. De unde rezultă, că inculpatul nu și-a făcut concluzii necesare și în termenul de probă stabilit, săvîrșește din nou o infracțiune cu intenție, chiar dacă ar fi una 8 ușoară, însă putea genera urmări prejudiciabile societății, chiar și pentru persoana inculpatului. În viziunea instanței de recurs, semnificativ este și acel fapt că inculpatul fiind anterior condamnat prin sentința Judecătoriei Cantemir din 21.12.2007 în baza art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal și decizia Curții de Apel Cahul din 15.05.2014 în baza art. 287 alin.(2) Cod penal, de fiecare dată fiindu- i stabilite pedepse cu aplicarea art. 90 Cod penal, acesta săvîrșește a treia oară o infracțiune cu intenție, ceea ce denotă că pedepsele neprivative de libertate nu-și ating scopul de corectare și reeducare a inculpatului, iar comiterea infracțiunilor, deși diverse, capătă caracter sistematic pentru inculpat, ceea ce nu este tolerant în societate. Mai mult că atît, Nemțanu D. pe perioada 01 ianuarie 2014 – 30 martie 2014 a fost supus de trei ori răspunderii contravenționale pentru săvîrșirea contravențiilor din domeniul circulației rutiere. Împrejurările sus menționate, indică și la justa aplicare de către instanța de apel, în speța dată, a prevederilor art. 85 alin. (1) Cod penal, fiindcă acestea se aplică potrivit art. 90 alin. (10) Cod penal, în cazul în care cel condamnat cu suspendare condiționată a executării pedepsei săvîrșește în termenul de probă o nouă infracțiune intenționată, fapt ce este incident și în cazul dat. Referitor la argumentul avocatului Bargan Gr., precum că instanța de apel pripit a conchis aplicarea unei pedepse mai aspre și nu a ținut cont de dispozițiile art. 90 alin. (11) Cod penal, Colegiul penal le consideră nefondate, deoarece în opinia instanței circumstanțele privind personalitatea inculpatului nu permit a convinge despre posibilitatea aplicării acestor prevederi. În acest context, instanța de recurs notează, că chiar și în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de prevederile art. 90 alin. (11) Cod penal, nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această măsură de individualizare judiciară a pedepsei. Astfel, Colegiul penal statuează că pedeapsa închisorii și modalitatea de executare a acesteia aplicată lui Nemțanu D. de către instanța de apel (3 ani 1 lună închisoare, în temeiul art. 85 Cod penal), a fost stabilită și individualizată corect, în așa fel încît acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare, iar aplicarea unei pedepse mai blînde, poate încuraja pe viitor săvîrșirea altor infracțiuni. În continuare, autorul recursului invocă încălcarea principiului egalității 9 armelor în procesul penal, consfințit prin prisma art. 6 CEDO, însă Colegiul menționează că, potrivit prevederilor Codului de procedură penală, și anume a art. 24, care reglementează principiul contradictorialității în procesul penal, părțile participante la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor, își aleg poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind independente de instanță, de alte organe ori persoane. Instanța de judecată acordă ajutor oricărei părți, la solicitarea acesteia, în condițiile prezentului cod, pentru administrarea probelor necesare. Or, potrivit jurisprudenței CEDO, exigențele dreptului la un proces echitabil constau și în asigurarea desfășurării judecății în condiții de contradictorialitate, în sensul de a oferi procurorului și părților posibilitatea de a lua cunoștință și de a dezbate probele, cererile ori excepțiile invocate de adversari, atît în materie civilă cît și în materie penală. În speța dată, se evidențiază faptul că, atît apărătorul cît și procurorul au avut drepturi egale la judecarea cauzei penale în privința lui Nemțanu D., au avut acces la materialele dosarului, fiind la curent cu toate actele procesuale penale emise în faza de urmărire penală, cît și pe parcursul judecării cauzei. Prin urmare, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept ce ar genera casarea hotărîrii atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă aplicată inculpatului, este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu persoana acestuia și pericolul social al infracțiunii săvîrșite. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4), 456 Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Rezumînd cele expuse, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept ce ar afecta hotărîrea atacată sub aspectele invocate, astfel ajunge la concluzia că recursul este inadmisibil, deoarece este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4), 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție 10 DECIDE: Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Bargan Grigore în numele inculpatului Nemțanu Denis, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 20 decembrie 2014, în cauza penală în privința lui Nemțanu Denis Vasile, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 23 aprilie 2015. Președinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguș Vladimir Timofti 11