1ra-365/2015 — art. 248 alin. 5 lit. b, 362 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-365/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 martie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

președinte – Ghenadie Nicolaev,

judecătorii – Nadejda Toma și Petru Moraru,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2014,

în cauza penală în privința lui

Țuțui Veaceslav Iachim, născut la 15 iunie

1975, originar și domiciliat în s. Buțeni, r-nul

Hîncești;

Barcaru Ghenadie Ion, născut la 17 martie

1986, originar și domiciliat în s. Buțeni, r-nul

Hîncești;

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

ordinar)

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă:

și Barcaru Ghenadie Ion au fost recunoscuți vinovați în comiterea infracțiunilor

prevăzute la art. 248 alin. (5) lit. b) și art. 362 alin. (1) Cod penal.

Pe capătul de învinuire înaintat în baza art. 248 alin. (5) lit. b) Cod penal li s-a

stabilit o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, pentru

fiecare.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat, fiindu-i stabilit lui Țuțui Veaceslav Iachim un termen de probă de 4

(patru) ani, iar lui Barcaru Ghenadie Ion un termen de probă de 3 (trei) ani.

1

Pe capătul de învinuire înaintat în baza art. 362 alin. (1) Cod penal, inculpații

au fost liberați de răspundere penală, pe motivul expirării prescripției tragerii la

răspundere penală.

Iachim împreună și prin înțelegere prealabilă cu Lopatinschi Dumitru Gheorghe,

Barcaru Ghenadie Ion, o persoană în privința căreia materialele cauzei penale au fost

disjunse într-o procedură separată și o persoană neidentificată de către organul de

urmărire penală, acționând cu intenție directă și urmărind scopul trecerii peste

frontiera vamală a Republicii Moldova a obiectelor în proporții mari, intenționat

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor

prejudiciabile și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, la data

10.06.2011, aproximativ la orele 1900, s-a deplasat cu automobilul de model "WV

Golf cu n/î C KS 939 la brigada de tractoare, unde împreună cu Barcaru Ghenadie

Ion, o persoană în privința căreia materialele cauzei penale au fost disjunse într-o

procedură separată și o persoană neidentificată de organul de urmărire penală au

încărcat în căruța ce aparține lui Dumitru Lopatinschi nouă saci de polietilenă cu 16

885 pachete de țigări de marca "Plugarul" la preț de 3,14 lei/un pachet, în valoare

totală de 53 018,90 lei pe care le-a transportat pe malul rîului Prut, în apropierea

semnului de frontieră 1142 amonte 300 metri, de pe raza localității Sărăteni, raionul

Hîncești de unde sacii cu țigări au fost trecuți ilegal peste râu pe malul românesc,

unde au fost încărcați în microbuz de model "Mercedes Sprinter", n/î B31VZV,

condus de cetățeanul Ruslan Cojocaru, care ulterior a fost reținut în flagrant de către

reprezentanții autorităților de drept ale României.

Tot el, la data de 10.06.2011, aproximativ la ora 2000, pe direcția segmentului

de frontieră 1142 amonte 300 metri, de pe raza localității satului Sărăteni, r-nul

Hâncești, acționând împreună și prin înțelegere prealabilă cu Barcaru Ghenadie Ion, o

persoană în privința căreia materialele cauzei penale au fost disjunse într-o procedură

separată și o persoană neidentificată de organul de urmărire penală, având intenția de

a trece prin contrabandă articole de tutungerie, eludând controlul de frontieră, ilegal a

trecut frontiera de stat, traversând râul Prut, pe direcția satului Ghermănești, România.

acesteia, pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care, Țuțui Veaceslav să fie recunoscut în comiterea infracțiunii prevăzute la art.

42 alin. (2), (3) și art. 248 alin. (5) lit. b) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub

formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis; Barcaru Ghenadie să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 42 alin. (3) și art. 248 alin. (5) lit. b) Cod penal, cu stabilirea unei

pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

În susținerea apelului, procurorul a invocat faptul că instanța de fond a stabilit

inculpaților o pedeapsă blîndă, care nu concordă cu circumstanțele cauzei și scopul

urmărit de legea penală, mai mult de atît, nu a fost argumentată necesitatea stabilirii

prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpaților.

2014 apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței.

jurisprudenței CtEDO, în situația în care instanța de fond și-a motivat decizia luată,

arătînd în mod concret împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală,

2

pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs, o curte de apel

poate, în principiu, să preia motivele expuse de prima instanță.

În aceeași continuitate de idei, instanța de apel a conchis că, instanța de fond și-

a făcut just concluzia de evaluare a gradului de pericol social al inculpaților, cît și de

categoria și mărimea pedepsei necesare pentru reeducarea și corectarea acestora, cît și

modalitatea de executare a pedepsei stabilite, cu suspendarea executării ei, nefiind

atestate circumstanțe întemeiate în vederea casării sentinței și stabilirii unei pedepse

noi, în sensul agravării acesteia.

nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu, care invocînd temei pentru recurs

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială

a acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi decizii prin care să fie

excluse prevederile art. 90 Cod penal în privința inculpaților, motivînd că la stabilirea

pedepsei ambilor inculpați, instanțele de fond nu au respectat criteriul

proporționalității, care presupune stabilirea mărimii pedepsei în funcție de gravitatea

infracțiunii și vinovăția autorilor. În cauza dată, inculpații au comis o infracțiune

gravă, iar vina în comiterea acesteia nu au recunoscut-o, ceea ce face inoportun

stabilirea unei pedepse nonprivative de libertate.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind

vădit neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În corespundere cu prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Sub acest aspect se atestă că, împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărîrilor contestate, relevă în mod concludent că instanțele de fond corect au

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată

inculpaților, fiind în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală

și prescripțiilor de drept material, ținînd cont de prescripțiile din art. 61, 75, 90 Cod

penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i

se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile

legii, iar la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont

de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului.

Reieșind din faptul că recursul declarat este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele de fond au dispus executarea pedepsei inculpaților, la acest capitol

instanța de recurs reamintește că ulterior stabilirii pedepsei potrivit tuturor criteriilor

generale de individualizare a pedepsei (art. 75 Cod penal), ținînd cont de

3

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată poate dispune

neexecutarea pedepsei aplicate vinovatului.

Suspendarea condiționată (art. 90 Cod penal), ca mijloc de individualizare a

pedepsei, conferă instanței de judecată posibilitatea, ca pe lîngă stabilirea mărimii

pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.

O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 din Cod penal, constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi

atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de

judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în

vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea

faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea

infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării

judecătorești.

În acest context, instanța de recurs notează, că chiar și în cazul îndeplinirii

condițiilor prevăzute de prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, nu se creează un drept

pentru inculpat, ci doar se întrunesc circumstanțele necesare care constituie temei de

drept pentru instanța de judecată de a decide, potrivit propriei convingeri, asupra

oportunității suspendării executării pedepsei închisorii.

La caz, Colegiul penal menționează că instanța de apel just a remarcat faptul că

nerecunoașterea vinovăției este un drept al inculpaților și nu poate fi reținut în

detrimentul acestora, cu atît mai mult nu poate constitui temei prioritar în operațiunea

de individualizare a pedepsei și stabilirii modului de executare a acesteia.

Din considerentele enunțate, Colegiul, constată că pedeapsa individualizată de

instanța de apel, răspunde atît principiului proporționalității, cît și scopului prevăzut

de art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea inculpaților,

precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea inculpaților, cît și a

altor persoane.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2014, în cauza penală în privința

lui Țuțui Veaceslav Iachim și Barcaru Ghenadie Ion, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 aprilie 2015.

Președinte Judecător Judecător

Ghenadie Nicolaev Nadejda Toma Petru Moraru

4