1ra-415/2015 — art. 145 alin. 2 lit. i,j CP

1ra-415/2015 — art. 145 alin. 2 lit. i,j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-415/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

01 aprilie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Gordilă Nicolae,

Judecători –Covalenco Elena, Diaconu Iurie,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

avocatul, Ciuru Igor, în numele inculpatului Ionescu Ion și avocatul, Ciocanu Aliona,

în numele inculpatului, Sîrbu Dionisie, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 03 decembrie 2014 și a sentinței Judecătoriei Edineț din

28 mai 2014, în cauza penală privindu-i pe

Ionescu Ion Alexandr, născut la 02 februarie 1975, originar din

s. Țîghira r-nul Ungheni, domiciliat s. Chirileni, r-nul Ungheni

și

Sîrbu Dionisie Veaceslav, născut la 07 decembrie 1991,

originar și domiciliat s. Cenușa, r-ul Florești

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Dionisie Veaceslav, au fost condamnați în baza art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal, la 15

ani închisoare, fiecare, cu executare în penitenciar de tip închis.

16.00, Ionescu I. împreună cu Sîrbu D., fiind ambii în stare de ebrietate alcoolică și

aflîndu-se pe cîmpul din extravilanul s. Gordineștii-Noi, r-nul Edineț, urmărind scopul

de a se răzbuna pe Mîndru Lilian, din cauza unui conflict iscat în vara anului 2013,

intenționat i-au aplicat ultimului multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste tot

corpul, apoi după ce l-au doborît la pămînt, cu o deosebită cruzime i-au aplicat

multiple lovituri cu picioarele la cap, cutia toracică - organe de importanță vitală, pînă

ce victima nu mai dădea semne viață. Apoi, Sîrbu D., a luat în spate victima și a dus-o

în căsuța paznicului de pe teritoriul SRL "Ciocănel-AGRO", situat în apropierea s.

Gordineștii-Noi, r-nul Edineț, unde a și fost ulterior depistat cadavrul lui Mîndru L.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 217 din 22 noiembrie 2013, decesul

lui Mîndru L. a survenit la data de 21 noiembrie 2013, în rezultatul vătămărilor

1

corporale grave, periculoase pentru viață și care se află în legătură cauzală directă cu

decesul părții vătămate.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima

instanță a calificat de drept fapta inculpaților, Ionescu I. și Sîrbu D., în baza art. 145 alin.

(2) lit. i), j) Cod penal și anume – omorul intenționat, săvîrșit de două persoane, cu deosebită

cruzime.

3.1 Inculpatul, Ionescu I., prin care a solicitat casarea acesteia, deoarece nu este de

acord cu sentința adoptată de către prima instanță.

3.2 Inculpatul, Sîrbu D., prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei

hotărîri de achitare în privința sa.

În motivarea apelului declarat a invocat că, nu a săvîrșit omorul lui Mîndru L.,

deoarece nu a avut motive să-l omoare, ci doar i-a aplicat vreo două lovituri. De

asemenea, menționează că instanța de judecată nu a luat în considerație circumstanțele

cauzei. Martorul, Ostaf Liliana, a chemat organele de drept abia peste 6 ore,

considerînd că anume ea ar fi putut săvîrși omorul părții vătămate.

fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către inculpați, fiind menținută

sentința.

respective s-a dat eficiență prevederilor art. 93-101, 26-27 Cod de procedură penală,

prima instanța a cercetat cauza multiaspectual, a dat aprecieri probelor prezentate prin

prisma pertinenței, concludenței, coroborării lor, în baza probelor acumulate just a

constatat starea de fapt și de drept în speță și corect a ajuns la concluzia privind

vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii - omorul intenționat, săvîrșit de două

persoane, cu deosebită cruzime.

Instanța de apel a menționat că, deși inculpații și-au negat vina în săvîrșirea

infracțiunii imputate, aceasta se confirmă prin declarațiile date în cadrul primei

instanțe și anume ale succesorului părții vătămate, Bodrug N., martorilor Ostaf L.,

Niculaevici L., Mamaliga A., Chițovan V., medicului-legist, Vremea S., precum și

materialele dosarului: procesul-verbal de cercetare la fața locului din 21.11.2013 (v. 1,

f.d. 6-8) și planșele fotografice (v. 1, f.d. 9-26); procesul-verbal de cercetare la fața

locului din 21.11.2013 cu planșele foto (v. 1, f.d. 29-31); rezultatul aparatului Drager

Alcotest 8510 RO, din care reiese că la data de 22.11.2013 ora 01.30, concentrația

vaporilor de alcool în aerul expirat la Sîrbu D., a fost de 0.45 mg/l (v. 1, f.d. 40);

rezultatul aparatului Drager Alcotest 8510 RO, din care reiese că la ta 22.11.2013, ora

01.25, concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat la Ionescu I. era de 0.42 mg/l (v.

1, f.d. 41); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 22.11.2013, cu planșa

fotografică (v. 1, f.d. 62-63); raportul de expertiză medico-legală nr. 217 din 22.11.2013

(v. 1, f.d. 80-81); raportul de expertiză medico-legală nr. 915 din 22.11.2013, (v. 1, f.d.

82); raportul de expertiză medico-legală nr. 916 din 22.11.2013 (v. 1, f.d. 83); raportul de

expertiză medico-legală nr. 917 din 22.11.2013, (v. 1, f.d. 84); raportul de expertiză

medico-legală nr. 918 din 22.11.2013 (v. 1, f.d. 85); procesul-verbal de verificare a

2

declarațiilor martorului, Ostaf L., la locul infracțiunii din 22.11.2013 (v. 1, f.d. 86-91);

procesul-verbal de verificare a declarațiilor martorului, Cebaniuc A., la locul

infracțiunii din 22.11.2013 (v. 1, f.d. 92-97); procesul-verbal de verificare a declarațiilor

martorului, Niculaevici L., la locul infracțiunii din 22.11.2013 (v. 1, f.d. 98-99); procesul-

verbal de verificare a declarațiilor martorului, Mămăliga A., la locul infracțiunii din

22.11.2013 (v. 1, f.d. 100-102); procesul-verbal de verificare a declarațiilor bănuitului,

Sîrbu D., la locul infracțiunii din 23.11.2013 (v. 1, f.d. 119-120); procesul-verbal de

verificare a declarațiilor bănuitului, Ionescu I., la locul infracțiunii din 23.11.2013 (v. 1,

f.d. 122-123); raportul de constatare medico-legală nr. 2090 din 22.11.2013 (v. 1, f.d 147);

raportul de constatare medico-legală nr. 2089 din 22.11.2013 (v. 1, f.d. 148); actul nr.

12a-2014 de expertiză psihiatrico-legală efectuată în privința lui Ionescu I. (v. 1, f.d. 203-

204); actul nr. 13a-2014 de expertiză psihiatrico-legală efectuată în privința lui Sîrbu D.

(v. 1, f.d. 205-206).

A fost considerată neîntemeiată solicitarea părții apărării privind achitarea lui

Sîrbu D., din motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat. Instanța de apel a conchis din

declarațiile martorilor că, inculpatul Ionescu I., văzînd că nu se isprăvește cu partea

vătămată, l-a chemat în ajutor pe Sîrbu D. Ulterior, apropiindu-se de cei doi, Sîrbu D. a

început să-i aplice lovituri cu picioarele la cap și corp lui Mîndru L., l-a doborît la

pămînt, după care ambii inculpați i-au aplicat părții vătămate lovituri cu picioarele la

cap și la corp. Astfel, declarațiile martorilor confirmă, că ambii inculpați i-au aplicat

lovituri părții vătămate, în urma cărora acesta a decedat. Iar modul în care au acționat

inculpații, aplicînd părții vătămate lovituri cu picioarele în regiunile vitale ale corpului,

precum și multitudinea loviturilor indică la intenția unică a inculpaților de a omorî

partea vătămată, fapt confirmat și prin raportul de expertiză medico-legală nr. 217 din

22.11.2013, din care reiese că decesul lui Mîndru L. a survenit la data de 21.11.2013, în

rezultatul șocului traumatic, care s-a dezvoltat în urma traumatismului asociat craniu-

cerebral și toracal închis.

În viziunea instanței de apel, multitudinea leziunilor corporale depistate la partea

vătămată infirmă declarațiile inculpaților, precum că victima nu putea să moară de la

loviturile aplicate de ei. Declarațiile martorilor confirmă, că anume inculpații au aplicat

lovituri părții vătămate.

De asemenea, instanța de apel a respins argumentele recurenților, precum că Ostaf

L., putea săvîrși omorul părții vătămate. Versiunea dată se combate prin declarațiile

medicului-legist Vremea S. (v.2, f.d. 90), potrivit cărora decesul părții vătămate a

survenit îndată după primirea vătămărilor corporale, în urma cărora s-a dezvoltat

șocul traumatic. Mai mult, faptul cum a acționat, Ostaf L., în timpul comiterii

infracțiunii de către inculpați exclud versiunea acestora, că ea l-ar fi omorît. Aceasta

încerca să-i despartă pe Ionescu I. și Mîndru L., ulterior apărînd partea vătămată de

loviturile aplicate de către inculpați, ca rezultat a primit și multiple lovituri. Acțiunile

lui Ostaf L., exclud intenția de a omorî partea vătămată, în caz contrar aceasta putea să

manifeste indiferență și nu avea să intervină în conflict, în cele din urmă rugîndu-i pe

inculpați să-l ducă pe Mîndru L., în casa în care locuia.

3

Argumentele inculpaților, precum că Ostaf L. nu a anunțat îndată poliția despre

cele întâmplate și că aceasta l-a omorît pe Mîndru L., sunt contrare declarațiilor

martorilor Cebaniuc A., Niculaevici L., Mămăliga A., precum și tuturor circumstanțelor

cauzei, fiind o metodă a inculpaților de a se apăra și de a se eschiva de la răspundere.

Totodată, instanța de apel a menționat că, vinovăția inculpaților se confirmă și

prin procesele-verbale de verificare a declarațiilor la fața locului a bănuiților, care au

confirmat că împreună l-au maltratat pe Mîndru L. pînă ce ultimul își pierduse

cunoștința. Probele enumerate supra combat afirmațiile inculpaților precum că nu doar

ei l-au bătut pe pătimit.

Instanța de apel a statuat că la stabilirea pedepsei, prima instanță a ținut cont de

prevederile art. 61, 75 Cod penal și just a conchis că corectarea și reeducarea

inculpaților este posibilă, stabilindu-le pedeapsă cu închisoare, ce va contribui la

asigurarea scopului pedepsei penale.

ordinare de către:

6.1 Avocatul, Ciuru Igor, în numele inculpatului, Ionescu I., în temeiul art. 427

alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea acestora, cu

pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunile lui Ionescu I., să fie calificate conform

art. 151 alin. (4) Cod penal.

În motivarea recursului invocă că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și

anume că inculpatul Ionescu I., nu a primit răspuns de ce acțiunile sale nu au fost

încadrate în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, în lipsa indicării motivului infracțiunii

imputate conform art. 145 Cod penal;

- instanțele de judecată greșit au calificat fapta săvîrșită de inculpatul, Ionescu I.,

deoarece din circumstanțele cauzei este evident că ultimul nu a avut nici un motiv de a

omorî partea vătămată și fapta urma a fi calificată în baza art. 151 alin. (4) Cod penal.

6.2 Avocatul, Ciocanu Aliona, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de

procedură penală, prin care solicită casarea parțială a acestora în partea condamnării

lui Sîrbu D., cu pronunțarea în această partea a unei noi hotărîri prin carea să fie

dispusă achitarea lui Sîrbu D., pe fapta de omor intenționat prevăzută de art. 145 alin.

(2) lit. i), j) Cod penal.

În motivarea recursului invocă că:

- atît prima instanță, cît și instanța de apel incorect au stabilit circumstanțele de

fapt și de drept, încadrând acțiunile inculpatului, Sîrbu D., în baza art. 145 alin. (2) lit.

i), j) Cod penal;

- concluziile instanțelor judecătorești cu privire la vinovăția lui Sîrbu D., în

săvîrșirea infracțiunii imputate, nu se bazează pe probe ce ar dovedi cu certitudine că

fapta a fost săvîrșită cu intenție și mai cu seamă cu deosebită cruzime, iar ansamblul de

probe cercetate de prima instanță și instanța de apel nu confirmă învinuirea înaintată

inculpatului, Sîrbu D. Declarațiile martorilor, Ostaf L. și Cebaniuc A., urmează a fi

apreciate critic, deoarece poartă o apreciere negativ personalizată față de Sîrbu D., care

nu făcea companii și petreceri cu aceștia. La fel și declarațiile martorilor Niculaevici L.

4

și Mămăligă A., care sunt concubini, poartă o tentă negativă și de supărare față de

Sîrbu D., care a avut anterior niște altercații cu Mămăligă A. Din declarațiile

succesorului părții vătămate, Bodrug N., nu se confirmă vina lui Sîrbu D., în cele

imputate, deoarece aceasta a declarat că nu cunoaște circumstanțele săvîrșirii crimei;

- instanța de apel greșit a menținut încadrarea juridică a faptei lui Sîrbu D. Acesta

nu a avut intenția de a-l omorî pe Mîndru L., deoarece nu îl cunoștea pe ultimul și nu

avea nici un motiv de a-l omorî, el a venit doar să-i despartă pe Ionescu I. și Mîndru L.,

care se băteau, ferindu-l pe ultimul de pe Ionescu I. și aplicîndu-i cîteva lovituri

neînsemnate pentru a-l liniști;

- lipsa intenției lui Sîrbu D., de a comite omorul lui Mîndru L., se demonstrează și

prin faptul de a-l transporta în casă pe ultimul pentru a-i fi acordat ajutor;

- nici la urmărirea penală și nici în instanța de judecată nu a fost stabilit cine a

aplicat loviturile decisive, care au cauzat moartea lui Mîndru L. Nu a fost stabilit cu

certitudine momentul survenirii morții, precum și că a survenit moartea părții

vătămate în rezultatul acțiunilor lui Sîrbu D.;

- în actele de învinuire nu a fost specificat prin ce anume s-a manifestat agravanta

infracțiunii - deosebita cruzime, în acțiunile lui Sîrbu D. Astfel, instanțele de judecată, l-

au condamnat pe Sîrbu D., în urma unor incertitudini și dubii.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de

către avocatul, Ciocanu Aliona, în numele inculpatului, Sîrbu D., solicitînd respingerea

acestuia ca inadmisibil, deoarece din textul recursului rezultă că recurentul îl

motivează prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor și nu conține indici a

unor erori de drept, iar motivele de reapreciere a probelor nu se conțin în temeiurile

prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, ca fiind

vădit neîntemeiate din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sînt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

8.1 Cu referire la recursul declarat de către avocatul, Ciuru Igor, în numele inculpatului,

Ionescu I.

Autorul își întemeiază recursul său în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală, care prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; precum și faptei

săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

5

În argumentarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, recurentul a indicat că, instanța de apel în motivarea hotărîrii sale

a invocat argumentele inculpatului Sîrbu D. și nu s-a expus referitor la argumentul

privind recalificarea acțiunilor sale de la art. 145 alin. (2) Cod penal, la cele ale art. 151

alin. (4) Cod penal.

Analizînd textul deciziei atacate, Colegiul constată că, temeiul invocat de către

recurent, prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-a găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor pe

care se întemeiază soluția adoptată. Din textul deciziei recurate se constată că instanța

de apel, a cercetat toate probele prezentate și le-a apreciat din punct de vedere al

pertinenței, concludenții și utilității acestora și care în ansamblul lor, au confirmat

corectitudinea condamnării inculpatului, Ionescu I., pentru săvîrșirea infracțiunii

imputate.

Criticile recurentului, referitor la faptul precum că instanța de apel în hotărîrea sa,

s-a expus doar la argumentele inculpatului, Sîrbu D., sînt neîntemeiate, deoarece din

cuprinsul acestei hotărîri, Colegiul constată că, doar un singur paragraf din partea

motivantă a hotărîrii se referă mai mult la unul din argumentele inculpatului, Sîrbu D.

(f.d. 200 v. 2), în rest toate argumentele invocate de către instanța de apel în susținerea

soluției adoptate se raportează la ambii inculpați.

În ce privește pretextul apărătorului, Ciuru I., precum că, instanța de apel nu s-a

expus la argumentul reîncadrării acțiunilor inculpatului, Ionescu I., de la art. 145 alin.

(2) lit. i), j) Cod penal, la prevederile art. 151 alin. (4) Cod penal, Colegiul penal, îl

consideră nefondat. Acest argument nu a fost invocat exhaustiv în apelul declarat de

către inculpatul, Ionescu I., iar potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată în

instanța de apel (f.d. 176, 188 v. 2) inculpatul, Ionescu I., și-a exprimat doar dezacordul

cu încadrarea juridică a acțiunilor sale, solicitînd reîncadrarea acțiunilor sale la altă

normă, fără a o specifica concret, iar apărătorul său a solicitat reîncadrarea acțiunilor

lui de la art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal, la art. 151 Cod penal, fără a specifica la

care aliniat al acestei norme solicită reîncadrarea faptei clientului său și fără a oferi

argumente și probe verosimile în acest sens. Însă, indiferent de acest fapt, în viziunea

Colegiului, instanța de apel motivîndu-și soluția adoptată în modul expus în textul

deciziei și anume făcînd analiza cumulului de probe administrat și respingînd motivat

argumentele apelanților a accentuat că, acțiunile inculpaților pe deplin se încadrează în

prevederile art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal. Astfel, în consecință se prezumă

excluderea reîncadrării acțiunilor inculpatului, Ionescu I., la alte componențe ale

infracțiunilor prevăzute în Partea Specială a Codului penal.

La capitolul temeiului pentru recurs invocat de apărător și prevăzut la pct. 12)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, instanța de recurs menționează că, este

necesar să se țină cont de fapta săvîrșită, cum a fost stabilită aceasta de către instanțele

de fond, precum și să se stabilească, dacă această faptă a fost încadrată în norma penală

corectă, corespunzătoare faptei constatate, și numai în cazul cînd fapta a fost încadrată

6

în baza unei alte norme penale, este posibil de conchis că aceasta a fost încadrată juridic

greșit.

În prezenta speță, inculpații au fost învinuiți de către organul de urmărire penală

și condamnați pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod

penal. Din conținutul deciziei instanței de apel, concluzia privind vinovăția inculpaților

în comiterea faptei imputate, rezultă din totalitatea probelor administrate la caz și

reproduse la pct. 5 al prezentei decizii, care au fost nemijlocit verificate suplimentar în

ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și, totodată

au fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală.

Recurentul, în susținerea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 12) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, invocă că inculpatul, Ionescu I., nu a avut nici un motiv

de a omorî partea vătămată și respectiv acțiunile sale urmează a fi calificată în baza art.

151 alin. (4) Cod penal.

Așadar, Colegiul penal menționează că, potrivit doctrinei penale, la delimitarea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal de omorul intenționat, trebuie

luate în calcul toate circumstanțele cazului cum ar fi –caracterul mijloacelor aplicate,

localizarea vătămărilor, numărul loviturilor aplicate etc.

Prin urmare, luînd în considerație declarațiile martorilor Ostaf L., Niculaevici L.,

Mamaliga A., rezultă că inculpații l-au bătut pe Mîndru L., cu pumnii și picioarele la

cap și corp, bătaia a durat în jur de 20 minute, pînă ce ultimul și-a pierdut cunoștința.

Totodată, martorul Mamaliga A., a specificat că la momentul cînd a venit să verifice

dacă victima e moartă, acesta avea și un ochi scos. De asemenea, potrivit raportului de

expertiză medico-legală nr. 217 din 23.11.2013 (f.d. 80-81 v.1), decesul victimei a

survenit la 21.11.2013, adică în ziua comiterii crimei, în rezultatul șocului traumatic,

care s-a dezvoltat în urma traumatismului asociat cranio-cerebral și toracal închis,

manifestat prin hemoragie subarahnodiană, hemarogii în țesuturile moi pericraniene,

fractura coastelor 3,4,5,6,7,8,9,10 pe dreapta cu deplasarea fragmentelor, contuzia

plămînilor ș.a., adică în zonele unde a fost indicat de către martori că a fost lovită

victima. Totodată, din declarațiile medicului-legist, Vremea S., rezultă că decesul

victimei a survenit imediat și intervenția medicală nu putea să-l ajute (f.d. 90 v. 2).

Potrivit considerentelor teoretice, este semnificativ că moartea victimei, supuse

unei cruzimi deosebite, survine de cele mai multe ori în urma unui șoc traumatic și

hemoragic, fapt ce a fost constatat și în prezenta speță.

Deci, luînd în considerație circumstanțele cauzei, conținutul probelor supra

menționate și celorlalte probe specificate în textul hotărîrilor judecătorești atacate,

analizate prin prisma coroborării lor, Colegiul consideră juste concluziile instanțelor

judecătorești inferioare, privind încadrarea acțiunilor inculpatului, Ionescu I., în baza

art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal.

Respectiv, temeiul pentru recurs - faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită,

în prezenta cauză supusă examinării în privința inculpatului, Ionescu I., nu și-a găsit

confirmarea.

7

8.2 Cu referire la recursul declarat de către avocatul, Ciocanu Aliona, în numele

inculpatului, Sîrbu D.

Acest recurs, autorul, îl întemeiază în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de

procedură penală, invocînd că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite

elementele infracțiunii; precum și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Din textul recursului declarat, Colegiul reține că, la baza acestuia sînt invocate

argumente privind aprecierea critică a probelor administrate la caz și anume a

declarațiilor martorilor Ostaf L., Cebaniuc A., Niculaevici L. și Mămăligă A., care

urmau a fi verificate în complex cu celelalte probe, ceea ce a dus la admiterea unei

erorii grave de fapt și pronunțarea unei hotărîri greșite de condamnare în privința

inculpatului, Sîrbu D., fapt ce în opinia apărătorului este incident temeiului pentru

recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

La acest capitol, instanța de recurs menționează că, eroarea gravă de fapt trebuie

înțeleasă în sensul atribuit de legislator în art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, și

anume stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Subsidiar, Colegiul precizează că, eroarea gravă de fapt trebuie să rezulte din

situația dosarului, privită ca o stare de fapt.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o

parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită,

neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța

între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte

evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care

materialul probator o susține.

Verificînd probatoriul administrat în cauză prin prisma criticii formulate, în

sensul că inculpatul, Sîrbu D., nu este vinovat de săvîrșirea infracțiunii de omor, cu

deosebită cruzime a lui Mîndru L. și că a fost comisă o gravă eroare de fapt, Colegiul o

apreciază ca neîntemeiată.

Astfel, Colegiul consideră că, instanța de apel corect a concluzionat că, deși,

inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea faptei imputate, însă vinovăția lui și-a

găsit deplină confirmare prin cumulul de probe administrat la caz. Instanța de apel a

cercetat toate probele prezentate de părți, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod

de procedură penală, le-a dat o apreciere obiectivă din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității probelor adunate în cauză și care în ansamblul lor

au confirmat vinovăția inculpatului, Sîrbu D. Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea

și veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit.

În opinia instanței de recurs, declarațiile date de către martorii, Ostaf L., Cebaniuc

A., Niculaevici L. și Mămăligă A., și-au găsit confirmarea în coroborare cu alte probe

cercetate în cadrul ședinței primei instanțe și instanței de apel. După cum rezultă din

8

textul hotărîrilor judecătorești, instanțele au descris conținutul acestor probe în modul

în care martorii sus menționați au relatat informațiile cunoscute de ei, referitor la faptul

omorului lui Mîndru L., săvîrșit de către inculpați, inclusiv și Sîrbu D. și le-au fost date

o apreciere obiectivă și corectă. Prin urmare, Colegiul statuează că, temeiul pentru

recurs invocat și prevăzut de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu este

incident în prezenta speță.

Relevante în susținerea ipotezelor supra menționate sînt și prevederile art. 27, 414

alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, care stipulează că, judecătorul apreciază

probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor

probelor administrate. Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel,

și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și

de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decît

cel pe care îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestor

instanțe și care nu este temei de drept, separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod

de procedură penală. Deci, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, este lipsită

de orice suport legal.

În continuare, instanța de recurs reține că, autorul recursului invocă în prezenta

speță simultan temeiurile pentru recurs prevăzute la pct. 8) și 12) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală. Însă, din conținutul recursului declarat, Colegiul atestă că,

recurentul critică stabilirea vinovăției inculpatului, Sîrbu S., în săvîrșirea infracțiunii

imputate și solicită achitarea lui, deoarece în opinia sa, probele administrate la caz sînt

dubioase și nu sunt suficiente pentru condamnarea inculpatului. Deci, în astfel de

împrejurări, instanța de recurs consideră că, de fapt apărătorul, Ciocanu A., în recursul

său semnalează temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, prin prisma neîntrunirii elementelor infracțiunii în acțiunile

inculpatului, Sîrbu D. Respectiv, este alogică invocarea concomitentă și a temeiului

pentru recurs stipulat la pct. 12) al aceleiași norme, precum că, faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, deoarece în asemenea abordare, se subînțelege că totuși

inculpatul a săvîrșit o careva infracțiune, însă aceasta nu a fost încadrată juridic corect.

Pe această linie de considerente, Colegiul penal va examina recursul prin prisma

incidenței temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală.

De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci cînd nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele

de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori cînd nu au

fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Din textul recursului rezultă că, în viziunea recurentului probele administrate nu

confirmă vina inculpatului, Sîrbu D., în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 145

alin. (2) lit. i), j) Cod penal, declarațiile martorilor urmează a fi apreciate critic, deoarece

sunt bazate pe subiectivisme și relații ostile, raportul de expertiză medico-legală nu

indică direct la aplicarea loviturilor de către Sîrbu D., precum și lipsește motivul

9

săvîrșirii infracțiunii imputate și nu e specificat prin ce anume se manifestă agravanta

acestei infracțiuni – deosebita cruzime.

Reieșind din materialelor dosarului se constată, că inculpatul, Sîrbu D., a fost

învinuit, recunoscut vinovat și condamnat de instanțele judecătorești ierarhic inferioare

în baza art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal și anume - omorul intenționat, săvîrșit de două

persoane, cu deosebită cruzime.

În prezenta speță, instanța de recurs consideră că prima instanță și cea de apel

corect au stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de

probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel corect ajungînd la concluzia

privind vinovăția inculpatului, Sîrbu D., în săvîrșirea infracțiunii imputate.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

Potrivit teoriei penale, latura obiectivă a infracțiunii contra vieții se manifestă prin

acțiune sau inacțiune. În această ipoteză, la calificarea faptei este obligatorie stabilirea

legăturii de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Infracțiunea de omor intenționat săvîrșit cu deosebită cruzime, este caracterizată prin

metoda săvîrșirii omorului: cu deosebită cruzime exercitată asupra victimei, cînd

suferințele acesteia sînt inutil prelungite în timp.

În alt plan, despre săvîrșirea cu deosebită cruzime a infracțiunii de omor

intenționat poate mărturisi nu doar metoda comiterii infracțiunii. În acest sens, unul

dintre cele mai răspîndite cazuri de omor săvîrșit cu deosebită cruzime, reieșind din

ambianța executării lui, este omorul săvîrșit în prezența persoanelor apropiate victimei.

Deci raportînd, considerațiunile teoretice, la circumstanțele cauzei și cumulul de

probe, Colegiul constată că, inculpații inclusiv și Sîrbu D., i-au aplicat lovituri cu

pumnii și picioarele la cap și corp, mai exact cutia toracică, părții vătămate, Mîndru L.,

toți fiind în stare de ebrietate și precum indică martorii oculari, Ostaf L. și Mămăligă

A., inculpații au bătut victima care se afla doborîtă la pămînt în jur de 20 minute pînă

acesta nu mai dădea semne de conștiință. Din raportul de expertiză medico-legală nr.

217 din 23.11.2013, victimei i-a fost cauzat șoc traumatic și hemoragic, ceea ce indică

subsidiar la intenția inculpaților de a cauza victimei suferințe. Totodată, din declarațiile

medicului-legist, Vremea S., rezultă că decesul victimei a survenit imediat și intervenția

medicală nu putea să-l ajute, iar faptul că victima răsufla, medical se califică ca stare de

agonie (f.d. 90 v. 2). Așadar, rezultă că victima a fost maltratată o perioadă oarecare de

timp, fiindu-i prelungită agonia. De asemenea s-a constatat că, victima era maltratată în

prezența persoanei apropiate, adică concubinei sale, care la acel moment încerca să-l

apere de lovituri și ruga inculpații să înceteze aplicarea loviturilor.

În ce privește latura subiectivă a omorului, aceasta se caracterizează prin intenție

directă sau indirectă față de moartea victimei, precum și prin conștientizarea faptului

că victimei sau persoanelor apropiate acesteia i se cauzează suferințe deosebit de

chinuitoare. Latura subiectivă a infracțiunii de omor intenționat mai este caracterizat

de motiv și scop. De menționat este că, motivația săvîrșirii omorului cu deosebită

10

cruzime este neuniformă. Sub acest aspect unul din tipurile de cruzime deosebită

descrise în teoria juridică și care, în opinia Colegiului, este valabilă în prezenta speță și

anume cruzimea impulsivă (adică, cea care presupune o reacție nemijlocită în raport cu

situația legată de irascibilitatea emoțională). Cruzimea de acest tip apare situativ și,

într-o măsură considerabilă, este condiționată de perceperea subiectivă de către

făptuitor a faptelor și evenimentelor. În astfel de cazuri, făptuitorul denotă un risc

sporit de comportare agresivă chiar și în legătură cu pretexte nesemnificative,

comportare care, în condițiile unei contrareacții din partea victimei, se transformă în

cruzime impulsivă.

Așadar, instanța de recurs admite, reieșind din circumstanțele cauzei că inculpații

inițial nu au avut nici unul din ei motiv sau scop de a săvîrși omorul intenționat al

victimei, însă acesta a evoluat considerabil în timp, datorită faptului că victima fiind

fizic mai dezvoltat, în raport cu inculpații, în timpul așa spusei bătăi banale opunea

rezistență dură inițial, la început în privința inculpatului, Ionescu I., care a chemat în

ajutor pentru că nu se isprăvea în încăierarea inițiată, ulterior și în privința

inculpatului, Sîrbu D. Astfel, Colegiul conchide că, datorită faptului estompării

suferințelor victimei din cauza stării de ebrietate, inculpații au aplicat lovituri continui

victimei, mărind intensitatea lor, fiind ghidați de a-și demonstra fermitatea în raport cu

victima ce opunea rezistență. În consecință, argumentele recurentului, precum că

inculpatul, Sîrbu D., nu a avut nici un motiv de a omorî partea vătămată, Colegiul

penal, le consideră neîntemeiate, fapt valabil și în cazul inculpatului, Ionescu I.

De asemenea, în opinia instanței de recurs, nu au nici o relevanță argumentele

recurentului privind faptul transportării victimei după bătaie, în căsuța unde locuia cu

concubina sa, deoarece deosebita cruzime a fost deja exercitată, victima aflîndu-se în

stare de agonie, practic deja era mort și precum a declarat medicul-legist, Vremea S.,

ajutorul medical era inutil în situația dată.

Cît privește argumentele recurentului precum că, nu a fost stabilit cine a aplicat

loviturile decisive, ce au cauzat moartea lui Mîndru L. și nu a fost stabilit momentul

survenirii morții, instanța de recurs, de asemenea le apreciază ca neîntemeiate. Colegiul

remarcă că, în cazul cînd două sau mai multe persoane acționînd cu intenția de a lipsi

de viață victima, aplică numeroase loviturii victimei, chiar dacă numai una din aceste

lovituri s-a dovedit a fi mortală, toți făptuitorii trebuie considerați coautori la

infracțiunea de omor. Fiecare din cei care au aplicat loviturile, au voit să participe la

săvîrșirea faptei de omor în mod direct, material, deci să execute latura obiectivă a

acestei infracțiuni și prin urmare trebuie să răspundă în calitate de coautori, ipoteze ce

se regăsesc și în considerentele doctrinale.

Referitor la momentul survenirii morții victimei, faptul dat a fost constatat prin

raportul de expertiză medico-legală nr. 217 din 23.11.2013, fiind menționat în concluzii

că, decesul lui Mîndru L. a survenit la data de 21.11.2013. Totodată, medicul-legist,

Vremea S. fiind audiat în cadrul ședinței primei instanțe a concretizat că, decesul părții

vătămate a survenit îndată după primirea vătămărilor corporale, în urma cărora a

survenit șocul traumatic și a considerat că traumatismele primite au fost incompatibile

cu viața.

11

Rezumînd în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează că, nu se

constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului, Sîrbu D., în săvîrșirea

infracțiunii imputate, iar acțiunile acestuia sînt incidente elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i), j) Cod penal, în cele din urmă temeiul de recurs

invocat și stipulat la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit

confirmarea.

În virtutea considerentelor expuse supra, constatînd că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de prima

instanță și instanța de apel în privința inculpaților, Ionescu I. și Sîrbu D., nefiind

identificată de instanța de recurs vreunei erori judiciare, care ar putea servi drept temei

de casare a hotărîrilor judecătorești atacate, Colegiul penal consideră ca fiind vădit

neîntemeiate criticile formulate de către recurenți în recursurile ordinare deferite spre

examinare.

Astfel, odată ce recursurile de pe rol sînt vădit neîntemeiate, acestea urmează a fi

declarate inadmisibile.

penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul, Ciuru Igor, în

numele inculpatului Ionescu Ion și avocatul, Ciocanu Aliona, în numele inculpatului,

Sîrbu Dionisie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03

decembrie 2014 și a sentinței Judecătoriei Edineț din 28 mai 2014, în cauza penală

privindu-i pe Ionescu Ion Alexandr și Sîrbu Dionisie Veaceslav, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 22 aprilie 2015.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

12