1ra-271/2015 — art.264 alin.1 Cod penal
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.264 alin.1 Cod penal
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.5 CPP
1ra-271/2015 — art.264 alin.1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul 1ra-271/15
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
31 martie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președinte - Petru Ursache,
Judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Ghenadie Nicolaev,
Nadejda Toma,
a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de partea
vătămată Boțan Iurie, împotriva sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău
din 06 iunie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05
noiembrie 2014, în cauza penală în privința lui
Perepelița Tatiana Evghenii,
născută la 22 aprilie 1975, originară din or. Cahul,
domiciliată în mun. Chișinău, str. Trandafirilor 15, ap.
26.
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
de la 28 noiembrie 2013 - pînă la 06 iunie 2014
(instanța de fond);
de la 31 iulie 2014 - pînă la 05 noiembrie 2014
(instanța de apel);
de la 04 februarie 2015 - pînă la 31 martie 2015
(instanța de recurs ordinar).
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură
penală legal executată.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 06 iunie 2014,
pronunțată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală
Perepelița Tatiana a fost condamnată în baza art. 264 alin.(1) Cod penal, la
amendă în mărime de 200 unități convenționale, echivalentul a 4000 lei.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Perepelița
Tatiana la 17 august 2013, aproximativ la ora 1430, conducînd automobilul de
model „BMW X6”, cu n/î C XE 777, pe str. Bulgară din direcția str.
Kogălniceanu spre str. A. Mateevici, mun. Chișinău, ajungînd la intersecția
străzilor Bulgară și Bernardazzi, nu a manifestat prudență sporită la trafic,
precum și nu a ținut cont de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile
1
rutiere, de care trebuie să țină cont fiecare conducător la determinarea vitezei,
benzii de circulație și modalității de conducere a vehiculului, prin ce a încălcat
cerințele indicatorului rutier nr 2.1 al Regulamentului Circulației Rutiere
„cedează trecerea” și prevederile pct. 59 alin. (2) a RCR care prevede că „La
intersecția drumurilor de semnificație neechivalentă, conducătorul vehiculului care se
deplasează pe drum fără prioritate trebuie să cedeze trecerea vehiculelor ce se apropie
de intersecție pe drumul cu prioritate” și ca urmare intrînd în intersecție a comis
tamponarea cu autoturismul de model „Mercedes” cu n/î CPI 022, condus de
cet. Boțan Iurie.
În rezultatul impactului unitățile de transport au fost avariate, iar lui
Boțan Iurie, i-au fost cauzate conform raportului de expertiză medico - legală
nr. 2431/D din 22 octombrie 2013, vătămări corporale medii.
Nefiind deacord cu sentința în cauză, procurorul și partea vătămată
Boțan Iu. au atacat-o cu apeluri, care au solicitat:
- acuzatorul de stat, casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărîri
potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Perepelița T. să fie
condamnată conform învinuirii înaintate la amendă în mărime de 200 unități
convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe
un termen de 2 ani. În argumentarea soluției solicitate apelantul a invocat că,
la stabilirea pedepsei fără aplicarea pedepsei complementare - privarea de
dreptul de a conduce mijloace de transport, instanța de judecată nu a ținut cont de
scopul pedepsei penale stipulat la art. 61 alin.(2) Cod penal, or, inculpata a
admis o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului Circulației Rutiere,
prin ce a pus în pericol nu doar viața și sănătatea sa, dar și altor participanți la
trafic;
- partea vătămată, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri
potrivit modului stabilit pentru prima instanță cu stabilirea unei pedepse mai
aspre și aplicarea pedepsei complementare sub formă de privarea de dreptul
de-a conduce mijloace de transport în limitele prevăzute de norma penală în
baza căreia Perepelița T. a fost condamnată. În motivarea celor invocate
apelantul a specificat că, instanța de fond eronat a interpretat faptul că
privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă
la 2 ani urmează a fi aplicat doar în cazul în care sancțiunea principală va fi
sub formă de închisoare.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05
noiembrie 2014, apelurile declarate au fost respinse și menținută fără
2
modificări sentința contestată.
Colegiul penal și-a argumentat soluția prin aceea că instanța de fond
corect a apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, ajungînd la o
concluzie justă privind vinovăția inculpatei în săvîrșirea infracțiunii
prevăzute de art. 264 alin.(1) Cod penal.
Referitor la pedeapsa aplicată lui Perepelița T., instanța de apel
a menționat că la stabilirea acesteia, instanța de fond a ținut cont de
prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și just a conchis că, scopul pedepsei
penale poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii sub formă de amendă.
Cu referire la solicitarea apelanților privind aplicarea pedepsei
complementare - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport
Colegiul penal a relevat că, inculpata poate fi sancționată cu amendă, fără
aplicarea pedepsei complementare, deoarece fraza „(cu sau fără) privarea de
dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani” se referă doar la
pedeapsa cu închisoarea. Or, în cazul în care, pedeapsa complementară este
prevăzută pentru mai multe categorii de pedepse principale din sancțiunea
articolului, legiuitorul indică expres că pedeapsa complementară se aplică „în
toate cazurile”.
Împotriva hotărîrilor nominalizate a declarat recurs ordinar partea
vătămată Boțan I. care invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de
procedură penală solicită, casarea hotărîrilor contestate cu pronunțarea unei
noi hotărîri de condamnare a lui Perepelița Tatiana în baza art. 264 alin. (1)
Cod penal, cu aplicarea unei sancțiuni mai aspre, cu privarea de dreptul de a
conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani, invocînd repetat aceleași
argumente care anterior au fost menționate în cererea de apel.
Judecînd recursul ordinar declarat în raport cu materialele cauzei și
motivele invocate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
consideră că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.
În recursul declarat de recurent se invocă ca temei de drept prevederile
art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală și anume: hotărîrile instanței
de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
această instanță cînd cauza a fost judecată în apel fără citarea legală a unei
părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a
înștiința instanța despre această imposibilitate.
Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de
apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrilor atacate în
3
baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și
oricăror probe noi prezentate instanței de apel, fiind obligată să se pronunțe
asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Potrivit art. 417 alin.(1) pct.7) și 8) CPP, decizia instanței de apel trebuie
să cuprindă fondul apelului, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după
caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării
soluției date.
Colegiul penal menționează că, hotărîrile pronunțate de instanțele
ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atît în fapt, cît și în drept, în
corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței
superioare de a verifica corespunderea hotărîrii pronunțate cu legea. Necesită
de avut în vedere că nu numai nemotivarea hotărîrii, dar și motivarea
insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de
casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de
procedură.
Astfel, instanța de recurs conchide că în cauza dată instanța de apel nu a
îndeplinit aceste stricte prevederi ale legii, din sensul cărora rezultă că
nerespectarea acestor cerințe echivalează cu nerezolvarea fondului apelului,
fapt ce atrage după sine casarea deciziei instanței de apel.
În conformitate cu prevederile art.412 alin.(2) Cod de procedură penală,
judecarea apelului se face cu citarea părților și înmînarea copiilor de pe apel.
Din materialele dosarului rezultă că împotriva sentinței instanței de
fond a depus apel acuzatorul de stat și partea vătămată Boțan I., cu invocarea
motivelor menționate la pct. 3 al prezentei hotărîri, în susținerea cerințelor
privind casarea hotărîrii primei instanțe.
Colegiul atestă că, în conformitate cu prevederile art. 60 alin. (1) pct. 15)
Cod de procedură penală, partea vătămată are dreptul să participe la
judecarea cauzei pe cale ordinară de atac, precum are și alte drepturi și
obligații prevăzute de prezentul cod, iar conform art. 364 Cod de procedură
penală, părțile pot prezenta și cere administrarea probelor și în cursul
cercetării judecătorești.
Conform art. 315 Cod de procedură penală, procurorul, partea
vătămată, apărătorul, inculpatul beneficiază de drepturi egale în fața instanței
de judecată în ce privește administrarea probelor, participarea la cercetarea
acestora și formularea cererilor și demersurilor.
Articolul 24 Cod de procedură penală garantează părților dreptul la un
4
proces contradictoriu și prevede că părțile participante la judecarea cauzei au
drepturi egale, fiind investite de legea procesuală penală cu posibilități egale
pentru susținerea pozițiilor lor.
Colegiul remarcă că potrivit prevederilor art. 323 alin.(2) și (3) Cod de
procedură penală, judecarea cauzei în prima instanță și în instanța de apel se
desfășoară cu participarea părții vătămate, iar în caz de neprezentare motivată a
acesteia, instanța, consultînd opiniile părților, decide judecarea cauzei sau amînarea ei
în funcție de faptul dacă cauza poate fi judecată în lipsa părții vătămate fără a-i leza
drepturile și interesele.
Potrivit materialelor cauzei rezultă că, la 05 noiembrie 2014, partea
vătămată Boțan Iurie prin intermediul faxului a expediat o cerere de amînare
a examinării cauzei, din motiv de sănătate, prezentînd în acest sens - copia
certificatului de concediu medical seria 01 cu nr. 1512112 (f.d.144).
Din procesului-verbal al ședinței de judecată se vede că instanța de apel,
a decis examinarea apelurilor înaintate în lipsa părții vătămate, însă, în
situația cînd partea vătămată a prezentat probe, care, în opinia lui, dovedesc
imposibilitatea lui de a se prezenta în ședința de judecată motivat dar
nicidecum neprezentarea nemotivată în instanță, instanța de apel urmează să
argumenteze soluția asupra acestui argument (f.d.147-148).
Prin urmare, instanța de apel a încălcat prevederile normelor enunțate
prin ce a admis o eroare de drept.
Astfel, la judecarea apelului, cauza a fost examinată în lipsa părții
vătămate, care, legal citată, a fost în imposibilitatea de a se prezenta, iar
nerespectarea acestei reguli constituie o eroare de drept, care se încadrează în
prevederile art. 427 alin.(1) pct.5) Cod de procedură penală.
Din prevederile art. 17 alin. (2) Cod de procedură penală rezultă că
instanța judecătorească este obligată să asigure participanților la procesul
penal deplină exercitare a drepturilor lor procesuale.
Dispoziția normei date nu a fost respectată de către instanța de apel, dat
fiind că judecarea cauzei respective, inclusiv și în baza apelului declarat de
partea vătămată, s-a desfășurat în absența acesteia, necătînd că lipsa părții
vătămate în instanță a fost motivată.
Prin urmare, Colegiul conchide că prin neargumentarea examinării
cauzei în lipsa părții vătămate, instanța de apel a încălcat dreptul acestuia la
apărare și dreptul la judecare în mod echitabil.
5
Astfel, se constată că cauza penală a fost judecată atît în instanța de
fond, cît și cea de apel în lipsa părții vătămate.
Această eroare nu poate fi corectată de instanța de recurs, deoarece
soluționarea chestiunii respective și anume - privind participarea părților la
proces în instanța de apel ține de desfășurarea legală a procedurii de judecată
în instanța de apel, care este de competența acestei instanțe, de aceea decizia
instanței de apel urmează a fi casată cu trimiterea cauzei la rejudecare.
Rejudecînd cauza, instanța de apel urmează să ia în considerație cele
expuse în prezenta decizie, să înlăture încălcările de lege menționate, să
respecte procedura de judecare a cauzei în instanța de apel, cu înștiințarea
părților, iar în caz de imposibilitate a acestora de a se prezenta să respecte
procedura procesual penală în această parte, se va pronunța asupra tuturor
motivelor invocate în apelurile declarate, va verifica minuțios, sub toate
aspectele, complet și obiectiv toate probele în strictă conformitate cu
prevederile art. 101 Cod de procedură penală și va adopta o hotărîre legală și
întemeiată, în conformitate cu prevederile art.417 Cod de procedură penală.
În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit.c) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E:
Admite recursul ordinar declarat de partea vătămată Boțan Iurie,
casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05
noiembrie 2014, în cauza penală în privința lui Perepelița Tatiana Evghenii și
dispune rejudecarea cauzei în ordine de apel în aceeși instanță, în alt complet
de judecată.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac, publicată integral la 21 aprilie
2015.
Președinte Petru Ursache
Judecătorii Constantin Alerguș
Vladimir Timofti
Ghenadie Nicolaev
Nadejda Toma
6