1ra-296/2015 — art.326 alin.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.326 alin.1 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6,10 CPP
1ra-296/2015 — art.326 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul 1ra-296/15
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
01 aprilie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte – Petru Ursache,
judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate
de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Valentina Costaș,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 noiembrie
2014 și de avocatul Revenco Eduard în numele inculpatului Toderica Serghei,
împotriva sentinței Judecătoriei Fălești din 07 iulie 2014 și deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Bălți din 26 noiembrie 2014, în cauza penală în
privința lui
Toderica Serghei Victor,
născut la 02 august 1983, originar din r-nul Fălești,
domiciliat în mun. Chișinău, str. Vișinilor 20A, ap. 7.
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
de la 11 aprilie 2014 - pînă la 07 iulie 2014
(instanța de fond);
de la 24 iulie 2014 - pînă la 26 noiembrie 2014
(instanța de apel);
de la 11 februarie 2015 - pînă la 01 aprilie 2015
(instanța de recurs ordinar).
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură
penală legal executată.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Fălești din 07 iulie 2014, pronunțată în baza
probelor administrate la faza de urmărire penală, Toderica Serghei a fost
condamnat:
- în baza art. 326 alin.(1) Cod penal, la amendă în mărime de 500 unități
convenționale,
- în baza art. 326 alin.(1) Cod penal, la amendă în mărime de 1800 unități
convenționale.
În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin
cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de
2000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a exercita activitatea
de avocat pe un termen de 3 ani.
1
S-a dispus încasarea de la inculpat în beneficiul părții vătămate Antoci
S. a banilor în sumă de 15 000 lei.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, Toderica
Serghei, activînd în calitate de avocat în cadrul CA „Toderica Serghei”, în
prima jumătate a lunii septembrie 2013, personal, a pretins de la Antoci
Svetlana bani în sumă de 15 000 lei susținînd că are influență asupra
procurorului și judecătorului care examinează cauza penală cu privire la
învinuirea fiului acesteia Antoci Ion în săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de
art. 186 alin.(2) lit.c) și 217 alin.(2) Cod penal și, îi poate determina să adopte o
sentință favorabilă ultimului.
La data de 12 septembrie 2013, Toderica S. a primit de la Antoci S. banii
în sumă de 15 000 lei, afirmînd că banii urmează să-i transmită procurorului și
judecătorului, iar pentru a camufla acțiunile infracționale a întocmit
contractul de asistență juridică nr. C-012 din 12.09.2013.
Tot el, activînd în calitate de avocat în cadrul CA „Toderica S.”, la 28
februarie 2014, personal, a pretins de la Galiț Rodica bani în sumă de 1500
euro, susținînd că are influență asupra procurorului și judecătorului care
examinează cauza penală cu privire la învinuirea ultimei în săvîrșirea
infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.(4) Cod penal și, îi poate determina să
adopte o sentință favorabilă, adică o sentință de achitare.
La 04 martie 2014, Toderica S. a primit de la Galiț R. bani în sumă de 700
euro, insistînd ca ultima cît mai curînd să-i transmită și restul sumei afirmînd
că banii urmează să-i transmită procurorului și judecătorului, iar pentru a
camufla acțiunile infracționale a întocmit contractul de asistență juridică nr. E-
021 din 04.03.2014. La 06 martie 2014 inculpatul a primit de la Galiț R. restul
banilor în sumă de 800 euro, fiind reținut în flagrant de către colaboratorii
Centrului Național Anticorupție.
Cu apel sentința a fost atacată de acuzatorul de stat, care invocînd
blîndețea pedepsei, și anume, la stabilirea pedepsei instanța de fond n-a ținut
cont de prevederile art. 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunilor comise, care
prin acțiunile sale ilegale a atentat asupra relațiilor sociale referitoare la buna
desfășurare a activității organelor autorităților publice centrale și locale,
încrederea populației în instituțiile statului și buna funcționare a lor.
Consideră, că aplicarea de către instanța de fond a unei pedepse mai blînde,
decît cea solicitată de către procuror, este una nefondată din motivul
2
neatingerii scopului prevăzut la art. 61 Cod penal și anume cauzarea
anumitor lipsuri și restricții ale drepturilor persoanei vinovate. Astfel, a
solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri
de condamnare a inculpatului conform învinuirii înaintate, în baza art. 326
alin.(1) Cod penal pe episodul cu Antoci I. la 2 ani închisoare,iar pe al doilea
capăt de învinuire în baza art. 326 alin.(1) Cod penal la 2 ani închisoare. În
temeiul art. 84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul
parțial al pedepselor aplicate, definitiv să-i fie stabilită pedeapsa de 3 ani 4
luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. Totodată să fie
admisă acțiunea civilă înaintată de Antoci S.
3.1. Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Revenco Eduard în
numele inculpatului, care a solicitat casarea parțială a sentinței și pronunțarea
unei noi hotărîri de condamnare la amendă în mărime de 1800 unități
convenționale, fără aplicarea pedepsei complementare, totodată să fie
respinsă acțiunea civilă.
În motivarea apelului a invocat că dispozițiile art. 326 alin.(1) Cod penal
nu prevede pedeapsa complementară pentru persoanele fizice, iar instanța de
judecată în baza art. 65 alin.(3) Cod penal, concomitent cu pedeapsa
principală a aplicat și pedeapsa complementară – privarea de dreptul de a
exercita activitate de avocat pe un termen de 3 ani. Cele expuse contravin
prevederilor art. 325 Cod de procedură penală, care prevede că, judecarea
cauzei în prima instanță se efectuiază numai în privința persoanei puse sub
învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Consideră că
instanța de judecată nu era în drept să-i aplice lui Toderica S. pedeapsa
complementară, în cazul în care partea acuzării nu a solicitat astfel de
categorie de pedeapsă. Totodată, profesia de avocat constituie o ocupație
potrivit căreia inculpatul se întreține și este unicul lucru pe care îl poate face
pentru asigurarea condițiilor de trai. Privarea acestui drept, va genera
consecințe nefaste în viață.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 noiembrie
2014, au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de procuror și avocatul
Revenco E. în numele inculpatului Toderica S.
Instanța de apel a constatat că prima instanță obiectiv și sub toate
aspectele, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat
probele administrate în cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui S.
3
Toderica în săvîrșirea infracțiunii imputate, corect a stabilit circumstanțele de
fapt și vinovăția inculpatului, just a încadrat în drept acțiunile lui,
circumstanțe care nici nu se contestă.
De asemenea, instanța a conchis că măsura de pedeapsă a fost aplicată
legal și corect de către instanța de fond, care nu contravine legii, ținînd cont
de prevederile art. 7,61,75, art. 84 alin.(1) Cod penal și art. 3641 alin.(8) Cod de
procedură penală, precum și de gravitatea faptei penale, urmările
prejudiciabile, motivul săvîrșirii infracțiunii, persoana inculpatului, care este
caracterizat pozitiv la locul de trai, recunoașterea vinei și căința sinceră,
considerînd că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără izolarea
lui de societate, stabilindu-i pedeapsa sub formă de amendă, pedeapsă în
limitele sancțiunii art. 326 alin.(1) Cod penal.
Instanța de apel a menționat că în circumstanțele nominalizate nu este
temei de a considera că pedeapsa stabilită inculpatului fiind aspră sau prea
blîndă, prin urmare argumentele apelanților nu pot servi drept temei pentru
schimbarea pedepsei inculpatului.
Împotriva hotărîrilor judecătorești a declarat recurs ordinar
procurorul și avocatul Revenco Eduard în numele inculpatului, care au
solicitat:
- procurorul, care invocînd prevederile art. 427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de
procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel cu remiterea
cauzei la rejudecare, invocînd că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe
care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar
prevederilor legale. Consideră, că instanțele judecătorești incorect au apreciat
circumstanțele cauzei și anume persoana inculpatului, care se caracterizează
pozitiv, fiind pentru prima dată atras la răspundere penală, atitudinea
societății față de pedeapsa penală, considerînd posibilă corectarea și
reeducarea inculpatului fără izolarea lui de societate, stabilindu-i pedeapsa
sub formă de amendă.
Aceste circumstanțe sunt insuficiente pentru stabilirea pedepsei în
coraport cu împrejurările cauzei, iar aplicarea pedepsei mai blînde, nu va
restabili echitatea socială, corectarea inculpatului, prevenirea din partea
acestuia, precum și a altor persoane de noi infracțiuni și nu va constitui o
garanție și asigurare bună a funcționării întregului sistem de securitate a țării,
iar drepturile și libertățile consfințite în Constituția RM și alte legi nu vor fi
4
apărate.
- avocatul Revenco E. în numele inculpatului, care invocînd temeiul de
drept prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.10) CPP, solicită, casarea hotărîrilor
contestate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, cu excluderea
pedepsei complementare și respingerea acțiunii civile.
Consideră, că instanța de fond incorect i-a aplicat lui Toderica S.
pedeapsa complementară, în cazul în care partea acuzării nu a solicitat această
pedeapsă. Mai mult ca atît, privarea acestui drept, va genera consecințe
nefaste în viața inculpatului.
Referitor la acțiunea civilă a menționat că suma de bani în valoare de
15 000 lei a fost obținută de inculpat pe cale legală, avînd la bază contractul de
asistență juridică, însă aceasta nu poate fi calificat ca acțiune și inculpatul nu
poate fi atras la răspundere, deoarece circumstanțele cauzei nu determină un
grad prejudiciabil.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11) Cod de
procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra
recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, pe motiv că
temeiurile invocate nu se încadrează în cele prevăzute la art. 427 Cod de
procedură penală, totodată menționînd că măsura de pedeapsă stabilită lui
Toderica S. este în limitele sancțiunii.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare
declarate, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal
dispune inadmisibilitatea acestora, deoarece sunt vădit neîntemeiate, din
următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia
Potrivit textului recursurilor, procurorul și avocatul în numele
inculpatului invocă temei de casare a deciziei instanței de apel pct. 6) și 10)
alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței
de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța de apel nu s-a pronunțat
5
asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate
contrar prevederilor legale.
Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurenți nu sunt
aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de
implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.
Astfel, acuzatorul de stat nu indică nici un argument în susținerea
acestor motive, nu invocă concret, asupra căror motive nu s-a pronunțat
instanța de apel.
În acest context, instanța de recurs menționează că, instanța de apel
a respectat prevederile art. 414-418 Cod de procedură penală, în hotărîrea
adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat,
motivîndu-și soluția, care nu contrazice dispozitivul hotărîrii sale, fiind
expusă clar.
Totodată, Colegiul reține că recurenții nu sunt de acord cu pedeapsa
stabilită inculpatului, și anume - acuzatorul de stat, că s-a aplicat pedeapsa
sub formă de amendă, iar avocatul în numele inculpatului, critică pedeapsa
complementară – privarea de dreptul de a exercita activitatea de avocat.
În acest sens, instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect
legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost
constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Instanța de recurs remarcă că prin criterii de individualizare a pedepsei
se înțeleg cerințele de care instanța de judecată este obligată să se conducă în
procesul stabilirii pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate de săvîrșirea
infracțiunii.
Individualizarea pedepsei constă din obligațiunea instanței de a stabili
măsura pedepsei concrete infractorului necesară și suficientă pentru
realizarea scopurilor legii penale și pedepsei penale.
Legea penală fixează cadrul legal în limitele căruia instanța de judecată
efectuează operațiunea de stabilire și aplicare a pedepsei infractorului. Astfel,
instanța de judecată stabilește tipul sau cuantumul pedepsei în limitele
prevăzute de sancțiunea normei penale din partea specială a Codului penal în
baza căreia a fost calificată fapta ca infracțiune.
La individualizarea pedepsei, conform criteriilor generale de
individualizare a pedepsei instanța de judecată trebuie să respecte toate
6
cerințele prevăzute de legea penală ce asigură aplicarea față de inculpat a unei
pedepse echitabile, legale și individualizate.
Astfel, instanța menționează că, primul episod de trafic de influență a
fost comis de Toderica S. în luna septembrie 2013, iar sancțiunea normei art.
326 alin.(1) Cod penal, la acel moment prevedea amendă de la 500 la 1500
unități convenționale sau închisoare de pînă la 5 ani.
Al doilea episod comis de inculpat a avut loc în luna martie 2014, iar la
25 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 326 din 23.12.2013 pentru
modificarea și completarea unor acte legislative, potrivit căreia sancțiunea art.
326 Cod penal a fost modificată, și anume prevede amendă de la 2000 la 3000
unități convenționale sau închisoare de pînă la 5 ani.
Colegiul reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale a avut loc
pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și
cu respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, și potrivit alin.
(8) al acestui articol, inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate
în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor
administrate la faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a
limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii, muncii
neremunerate în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a limitelor de
pedeapsă prevăzute de lege în cazul amenzii.
Lui Toderica S. în baza art. 326 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea
prevederilor art. 84 alin.(1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 2000
unități convenționale, cu privarea de dreptul de a exercita activitatea de
avocat pe un termen de 3 ani, soluție care a fost menținută de către instanța de
apel.
Colegiul penal consideră corectă constatarea instanței de apel precum că
prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod
penal, ținînd cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de
persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează
răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului.
În argumentarea pedepsei stabilite instanța de apel a stabilit că,
inculpatul anterior nu a fost judecat, fiind caracterizat pozitiv la locul de trai,
a recunoscut vina integral, fiind de acord să fie examinată cauza în procedura
7
prevăzută de art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, căindu-se sincer de
cele săvîrșite.
În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul consideră necesar de
specificat faptul că, sancțiunea art. 326 alin. (1) Cod penal, prevede
următoarele pedepse alternative: amendă și închisoare.
În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei,
prevăzute de art. 75 alin. (2) Cod penal, o pedeapsă mai aspră, din numărul
celor alternative, prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai
în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va
asigura atingerea scopului pedepsei. Concluzia instanței cu privire la
aplicarea unei pedepse mai aspre urmează a fi motivată.
Potrivit Hotărîrii explicative a Plenului CSJ din 11.11.2013, nr. 8 „Cu
privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale” în pct. 17 se
precizează că, instanțele trebuie să asigure aplicarea măsurilor aspre de
pedeapsă față de persoanele adulte care au săvîrșit infracțiuni grave, deosebit
de grave și excepțional de grave.
O atenție sporită trebuie să se acorde în cazurile stabilirii pedepsei
persoanelor declarate vinovate de săvîrșirea infracțiunilor contra bunei
desfășurări a activității în sfera publică, a coruperii pasive ori active, sau dării
ori luării de mită, care, în afară de pericolul social sporit, afectează grav
autoritatea și imaginea instituțiilor, organizațiilor publice. Același principiu
urmează a fi aplicat și la stabilirea pedepsei pentru infracțiunile de tortură,
tratamentul inuman sau degradant, trafic de ființe umane, violență în familie.
Analizînd hotărîrile instanțelor de fond și de apel Colegiul constată că,
deși sancțiunea infracțiunii incriminate inculpatului prevede pedepse
alternative sub formă de amendă și închisoare, însă în contextul
circumstanțelor constatate, instanțele just au considerat că scopul pedepsei
poate fi atins și prin aplicarea celei mai blînde pedepse - amenda.
În privința argumentului invocat de avocatul Revenco E. în numele
inculpatului referitor la excluderea pedepsei complementare, deoarece
sancțiunea art.326 alin.(1) Cod penal nu prevede pedeapsa complementară
pentru persoanele fizice, Colegiul penal menționează următoarele.
Conform art. 65 alin.(3) Cod penal, privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcții sau de a exercita o anumită activitate poate fi aplicată ca pedeapsă
complementară și în cazurile cînd nu este prevăzută în calitate de pedeapsă
8
pentru infracțiunile din Partea specială a prezentului cod, dacă, ținînd cont de
caracterul infracțiunii săvîrșite de cel vinovat în timpul îndeplinirii
obligațiilor de serviciu sau în timpul exercitării unei anumite activități,
instanța de judecată va considera imposibilă păstrarea de către acesta a
dreptului de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate.
Astfel, instanța corect a conchis că inculpatul a săvîrșit o infracțiune
contra bunei desfășurări a activității în sfera publică, descreditînd domeniul
serviciilor publice, avînd calitate de subiect special, cu responsabilități mai
deosebite, prin urmare just a considerat despre imposibilitatea păstrării în
continuare de către inculpat a dreptului de a desfășura activitatea de avocat.
Pedeapsa stabilită inculpatului de către instanța de fond (2000 unități
convenționale, cu privarea de dreptul de a exercita activitatea de avocat pe un termen
de 3 ani, în temeiul art. 84 alin.(1) CP) și menținută de cea de apel, este stabilită
corespunzător gravității faptei, în raport cu pericolul social, atitudinea
inculpatului față de cele comise, precum și luînd în considerație
circumstanțele atenuante stabilite.
Cît privește argumentul avocatului în numele inculpatului referitor la
respingerea acțiunii civile prin care s-a dispus încasarea din contul lui
Toderica S. în beneficiul lui Antoci Sv. a sumei de 15 000 lei, sumă care a fost
obținută pe cale legală, avînd la bază contractul de asistență juridică, instanța
de recurs îl consideră ca neîntemeiat, din următoarele considerente.
Potrivit declarațiilor martorului Antoci Sv., în primele zile ale lunii
septembrie 2013 dînsa întîlnindu-se cu Toderica S., acesta i-a cerut suma de
800 lei pentru consultații juridice. Ulterior, după ce ultimul a făcut cunoștință
cu materialele cauzei i-a spus că mai este necesar să-i achite suma de 15 000
lei, bani care i-a transmis la 12.09.2013, în rezultatul căreia a fost încheiat
contractul de prestare a serviciilor juridice (nr. C-012). Careva bon de plată
nu a primit. Mai mult ca atît, Toderica S. i-a spus să nu arăte nimănui acest
contract. Totodată, din cuvintele inculpatului a înțeles că banii în sumă de
15 000 lei sunt destinați pentru a fi mituit procurorul și judecătorul în scopul
soluționării pozitive a cazului în privința feciorului său. Peste un timp a
hotărît să rezilieze contractul încheiat între ea și Toderica S., la ce ultimul a
promis că îi va restitui banii. Astfel, la 27 noiembrie 2013 Toderica S. i-a spus
să semneze două bonuri de plată și anume – blancuri curate, iar Antoci S. a
semnat considerînd că inculpatul îi va achita banii, însă, după aceasta el i-a
9
spus că nu are posibilitatea să-i restituie banii. Suplimentar a mai declarat că
după ce i-a achitat suma de 15 000 lei, Toderica S. a mai cerut bani în mărime
de 10 000 lei.
Astfel, Toderica S. nu și-a executat obligațiunile asumate potrivit
contractului încheiat, iar cele nominalizate de avocat sunt declarative și
inadmisibile, deoarece nu au nici un suport legal și contravin materialelor
cauzei.
Prin urmare, Colegiul penal conchide că pedeapsa aplicată inculpatului
este în limitele prevăzute de lege, astfel că nu există temei legal pentru
admiterea recursurilor ordinare declarate de procuror și avocat în numele
inculpatului și, potrivit legii, decide inadmisibilitatea acestora, fiind vădit
neîntemeiate.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Valentina Costaș, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 noiembrie 2014 și de
avocatul Revenco Eduard în numele inculpatului Toderica Serghei, împotriva
sentinței Judecătoriei Fălești din 07 iulie 2014 și deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Bălți din 26 noiembrie 2014, în cauza penală în privința lui
Toderica Serghei Victor, ca fiind vădit neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă, publicată integral la 23 aprilie 2015.
Președinte Petru Ursache
Judecătorii Constantin Alerguș
Vladimir Timofti
10