1ra-217/2015 — art.186 al.2 lit. d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.186 al.2 lit. d CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6,8 CPP, art. 6 CEDO
1ra-217/2015 — art.186 al.2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1ra-217/2015
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
23 martie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte –Ursache Petru,
judecători – Timofti Vladimir, Alerguș Constantin,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocata
Bînzari Liliana în numele inculpatului Mitrofan Ovidiu, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2014, în cauza penală
privindu-l pe
Mitrofan Ovidiu David, născut la 07 mai 1963,
în r-nul Florești, satul Vasilcău și domiciliat în
mun. Chișinău, or. Sîngera, str. Lăpușneanu, 2A.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
20.12. 2013 – 13.06.2014 (prima instanță).
21.07.2014 – 02.10.2014 (instanța de apel).
28.01.2015 – 23.03.2015 (instanța de recurs ordinar).
CONSTATĂ:
Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 13 iunie 2014,
Mitrofan Ovidiu a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la
pedeapsa cu amendă în mărime de 1000 unități convenționale, ce constituie 20000
lei.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat, că inculpatul
Mitrofan Ovidiu, la 02 iulie 2013, aproximativ la ora 20:20, aflîndu-se în incinta
anexei magazinului „Lupanciuc Larisa”, amplasat în mun. Chișinău, or. Sîngera,
str. Tineretului și acționînd cu scopul însușirii bunurilor altei persoane, a sustras,
pe ascuns, de pe masă, telefonul mobil de model „Sony Ericsson R800i”, cu nr. de
IME1 357302043776813, în care se afla cartela SIM 068938448, în valoare de
3000 lei. Cu bunul sustras a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzîndu-i părții
vătămate Chiperi Dorin o daună materială considerabilă.
În drept, acțiunile inculpatului Mitrofan Ovidiu au fost încadrate în baza art.
186 alin. (2) lit. d) Cod penal– furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei
persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.
Sentința menționată a fost atacată cu apel de avocata Bînzari Liliana în
numele inculpatului Mitrofan Ovidiu, care a solicitat casarea acesteia și
1
pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin
care inculpatul Mitrofan Ovidiu să fie achitat de comiterea infracțiunii imputate.
În motivarea apelului avocata a indicat că, sentința este ilegală și
neîntemeiată, iar probele puse la baza sentinței de condamnare nu dovedesc
vinovăția inclupatului, instanța de judecată a dat o apreciere greșită probelor
respective.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02
octombrie 2014 a fost respins ca nefondat apelul avocatei Bînzari Liliana în
numele inculpatului Mitrofan Ovidiu.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat, că concluzia instanței de fond
privind condamnarea lui Mitrofan Ovidiu în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal
corect a fost determinată de circumstanțele de fapt și de drept, și just a ajuns la
concluzia că acesta a săvîrșit infracțiunea imputată.
Instanța de apel, în motivarea soluției adoptate a invocat, că instanța de fond
la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului Mitrofan Ovidiu corect
a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale ale cauzei. Instanța de apel a
concluzionat, că la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului
Mitrofan Ovidiu, instanța de fond corect a ținut cont de toate circumstanțele reale
și personale privind individualizarea pedepsei, aplicîndu-i inculpatului Mitrofan
Ovidiu o pedeapsă corectă, echitabilă și legală.
Totodată, instanța de apel a menționat că nerecunoașterea vinovăției de către
inculpat nu echivalează cu achitarea, de vreme ce probele prezentate în sprijinul
învinuirii, cercetate și analizate de instanța de judecată, dovedesc cu certitudine
vinovăția acestuia în săvîrșirea infracțiunii imputate. Versiunea inculpatului nu este
obiectivă și n-are suport probatoriu, fiind urmărit scopul evitării răspunderii
penale.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de avocata Bînzari
Liliana în numele inculpatului Mitrofan Ovidiu care invocînd temeiurile prevăzute de art.
427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, și art. 6 CEDO, solicită casarea sentinței
și deciziei cu dispunerea achitării sale, deoarece nu a comis infracțiunea imputată, invocînd
că:
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel;
- procurorul nu a confirmat prin probe că Chiper Dorin într-adevăr s-a jucat la
telefonul mobil și l-a lăsat pe masă, însă nu l-a pierdut în altă parte;
- nu a fost combătută versiunea inculpatului precum că acesta a găsit telefonul
mobil jos, lîngă stație;
- nu a fost confirmat că Chiper Dorin a stat la locul de muncă pînă la sfîrșitul
programului de muncă și la ce ora exact a intrat în magazinul „Lupanciuc Larisa”;
- lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii în acțiunile inculpatului;
- nu a fost demonstrată vina inculpatului în cele imputate.
2
5.1. În referința depusă de către procuror la recurs, s-a solicitat respingerea
recursului ordinar declarat de avocata Bînzari Liliana în numlele inculpatului
Mitrofan Ovidiu, ca inadmisibil, pe motiv că aprecierea probelor tine de
soluționarea fondului cauzei de către instanțele de fond și apel și nu poate constitui
temei pentru recurs.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat în raport cu
materialele cauzei, Colegiului penal consideră că acesta urmează a fi declarat
inadmisibil din următoarele considerente.
Conform art. 432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care constată, că este vădit neîntemeiat.
Potrivit dispoziției art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, cererea de recurs
trebuie să conțină motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate
și solicitările recurentului, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de
procedură penală invocate în recurs și explicarea problemei de drept de importanță
generală abordată în cauza dată.
Articolul 427 Cod de procedură penală prevede expres și limitativ toate
temeiurile în baza cărora pot fi supuse recursului hotărîrile instanței de apel. În
recursul ordinar declarat sunt criticate hotărîrile instanțelor ierarhic inferioare,
exprimîndu-se dezacordul cu pedeapsa stabilită.
Din conținutul recursului declarat de avocata Bînzari Liliana în numele
inculpatului Mitrofan Ovidiu, rezultă că aceasta critică decizia instanței de apel
indicînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct.6), 8) Cod de procedură
penală, sub aspectul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apel și nu au fost întrunite elementele infracțiunii.
Verificînd legalitatea hotărîrilor atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal
reține că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmarea în cauza dată.
Avocata Bînzari Liliana în recursul ordinar declarat critică aprecierea
probelor administrate de instanțele de judecată, astfel Colegiul penal menționează
că conform art. 101 alin. (2) Cod de procedură penală, la faza judecării cauzei
judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri formate în urma
examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de
lege.
În opinia Colegiului penal, instanța de apel întemeiat și argumentat a pus la
baza deciziei de condamnare a lui Mitrofan Ovidiu cumulul de probe descris în
decizia atacată (f. d. 142-144), anume:
„- declarațiile părții vătămate Chiperi Dorin (f.d. 120-121);
- declarațiile martorului Lopanciuc Larisa (f.d. 123);
- procesul-verbal de consemnare a plîngerii lui Chiperi Dorin din 03.07.2013
(f.d.18);
3
- procesul-verbal de examinare din 05.08.2013 (f.d. 36-37), din care se
conchide că la 02.07.2013, ora 17:48:27 a fost efectuat ultimul apel de pe numărul
de SIM 068938448 către numărul de SIM 060055955, cu durata de 40 secunde;
- procesul-verbal de examinare din 30.08.2013 (f.d.42-49), din care rezultă
că de pe numărul de telefon 068938448, cu nr. de IMEI 33517102141132 s-a
efectuat un apel telefonic la 23.08.2013, la ora 09:57 cu celula de acoperire
SÎNGERA BAZA, totodată la aceeași dată, începînd cu ora 08:43 de pe telefonul
mobil cu nr. de IMEI 35730204377681 au fost efectuate apeluri telefonice fiind
activă cartela SIM 060133493;
- procesul-verbal de ridicare din 13.11.2013 (f.d. 52), potrivit căruia de la
Mitrofan Ovidiu a fost ridicat telefonul mobil de model ,Sony Ericsson” cu nr. de
;
IMEI 357302043776813;
- procesul-verbal de examinare din 13.11.2013 (f.d. 53-54), conform căruia a
fost examinat telefonul mobil de model „Sony Ericsson” cu nr. de IMEI
357302043776813.”
Instanța de recurs respinge ca neîntemeiată versiunea inculpatului și motivele
apărătorului din recurs precum că telefonul mobil Mitrofan Ovidiu l-a găsit lîngă
ușa magazinului. Inculpatul a invocat că la 02.04.2013, aproximativ la ora 13:00 -
14:00, a venit la magazinul „Lupanciuc Larisa”, unde s-a aflat aproximativ 30
minute. Ulterior, ieșind din magazin a găsit telefonul pe care l-a ridicat și a plecat
acasă, unde a ajuns în jurul orelor 16:00-16:30.
Instanța de recurs, analizînd descifrările convorbirilor telefonice de pe nr. de
IMEI 35730204377681 și nr. SIM 068938448 (f.d. 32, vol. I), prin care s-a
constatat că ultimul apel, cu durata de 40 secunde a fost efectuat la 02.07.2013, ora
17:48:27, reține ca false declarațiile inculpatului. Or, Mitrofan Ovidiu nu putea să
găsească telefonul mobil aproximativ la ora 15:00, deoarece la ora 17:48 de pe
numărul SIM 068938448, care era introdus în acest telefon, s-a efectuat un apel cu
durata de 40 secunde. În situația în care inculpatul invocă că cartela a fost scoasă și
aruncată, rezultă că sunetul a fost efectuat de partea vătămată pînă ca telefonul să
fie sustras.
Totodată, instanța de recurs reține că Mitrofan Ovidiu, fiind ex-polițist, nu-și
poate justifica acțiunile, prin faptul că fiica sa a aruncat cartela, și în aceste condiții
nu putea să găsească proprietarul telefonului. Or, coroborînd competențele unui
colaborator de poliție, cu circumstanțele speței, cînd circa două luni de zile un
telefon mobil găsit este păstrat deconectat, instanța apreciază critic justificările
inculpatului, susținute și de apărătorul acestuia.
Mai mult ca atît, fiind audiat în calitate de bănuit, inculpatul a declarat că după
o săptămînă a procurat bloc pentru încărcarea telefonului mobil găsit, iar ulterior,
în ședința de judecată, a indicat că blocul a fost procurat în luna iulie de către soția
sa.
4
Declarațiile părții vătămate referitor la faptul că telefonul a fost sustras seara
sunt confirmate și prin declarațiile martorului Lopanciuc Larisa, care a susținut că
Chiperi Dorin, după ora 18:00 s-a apropiat și a întrebat dacă nu a văzut pe cineva
cu un telefon în mînă, și cine a fost în intervalul de aproximativ 10 minute în
magazin.
Argumentele expuse în recurs sunt neîntemeiate și se resping, deoarece
instanțele de judecată, dînd o apreciere cuvenită probelor, just au considerat că
acestea sunt suficiente, și că cu certitudine dovedesc vinovăția lui Mitrofan Ovidiu
în comiterea infracțiunii imputate și anume: art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal,
furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune
în proporții considerabile.
Colegiul penal menționează, că instanța de apel la individualizarea pedepsei a
ținut cont de gravitatea infracțiunii, de persoana celui vinovat (nu se află la
evidența medicului narcolog sau psihiatru, anterior nu a fost judecat), de existența
circumstanțelor atenuante (comiterea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin
grave, are la întreținere un copil minor) și lipsa circumstanțelor agravante.
Colegiul penal nu acceptă motivele invocate în recursul ordinar cu privire la
încălcarea prevederilor art. 6 CEDO cu privire la existența erorilor grave de fapt
care au afectat soluția, considerîndu-le declarative, instanțele de judecată nu au
depășit limitele învinuirii, iar fapta descrisă în învinuire este suficientă pentru
condamnarea inculpatului Mitrofan Ovidiu pentru comiterea infracțiunilor
incriminate.
Astfel, hotărîrea atacată nu este afectată de erori de drept și lipsesc careva
motive ce ar servi drept temei pentru rejudecarea cauzei în ordine de recurs.
De asemenea, Colegiul penal reține că criticile formulate de recurent în
recursul declarat, au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în privința
sa în instanța de fond și apel și lor instanțele de judecată ierarhic inferioare le-au
dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în sentință și
decizie, soluțiile cărora instanța de recurs le consideră corecte pe deplin și
repetarea motivării nu se mai impune, avînd în vedere și faptul că verificînd
hotărîrea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,
temeiuri de casare a hotărîrii atacate, nu s-au stabilit.
Pentru aceste motive, Colegiul penal consideră că temeiurile pentru recurs
invocate de recurent, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură
penală și art. 6 CEDO nu și-au găsit confirmarea în instanța de recurs, în concluzie
recursul ordinar este inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Bînzari Liliana în
numele inculpatului Mitrofan Ovidiu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
5
de Apel Chișinău din 02 octombrie 2014, în cauza penală privindu-l pe
Mitrofan Ovidiu David, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 aprilie 2015.
Președinte Ursache Petru
Judecători Timofti Vladimir
Alerguș Constantin
6