1ra-253-15 — art.190 alin.5 CP

1ra-253-15 — art.190 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-253/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 martie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Liliana Catan,

Judecători - Iurie Diaconu, Ion Guzun, Constantin Alerguș și Nadejda Toma,

judecînd în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de

avocatul Cristina Iachimov în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 05 noiembrie 2014, în cauza penală în privința

lui:

Șolda Petru Victor, născut la 29

martie 1957, originar din or. Edineț,

domiciliat în mun. Chișinău, str. Alecu Russo

22, ap. 37;

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 21.02.2012– 20.06.2012;

- instanța de apel: 23.08.2012- 15.04.2013;

17.01.2014-05.11.2014;

- instanța de recurs: 20.08.2013- 03.12.2013;

30.01.2015-10.03.2014.

C O N S T A T Ă :

Șolda Petru a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (5) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

Șolda Petru pentru faptul că el, la începutul lunii aprilie 2002, deținînd în

proprietate 50% din apartamentul nr.73 de pe str. A. Russo 22, mun. Chișinău, care

a fost procurat la 19 octombrie 1989 în timpul căsătoriei cu Șolda Valentina, ce

constituia o proprietate comună în devălmășie, fiind în situație de conflict și divorț

cu ultima, în timp ce ea era plecată la lucru peste hotarele Republicii Moldova, în

scopul sustragerii bunurilor prin escrocherie, i-a apărut intenția de a înstrăina cota

de 50 % din apartamentul menționat ce-i aparținea lui Solda Valentina, fără a o

înștiința pe ultima, iar banii obținuți să-i însușească în scopuri personale.

1

Pentru realizarea scopului criminal indicat, în circumstanțe necunoscute de

organul de urmărire penală a falsificat semnătura soției sale Șolda Valentina din

procura autentificată și înregistrată cu nr.1655 din 03 aprilie 2002 la notarul Olga

Bușuleac, potrivit căreia Șolda Valentina ar fi dat acordul de înstrăinare sub orice

formă a apartamentului nr.73 din str. A. Russo 22, mun. Chișinău.

Ulterior, Șolda Petru prin intermediul agenției imobiliare "Gofma

Consulting", prezentînd procura și susținînd prin înșelăciune față de Corneliu

Candeba că este proprietarul apartamentului cu drepturi depline, inclusiv dreptul de

dispoziție asupra 50 % din cota ce aparține lui Șolda Valentina, 1-a convins pe

ultimul să procure apartamentul la prețul de 10 500 dolari SUA.

În continuare, în scopul camuflării intențiilor sale infracționale și pentru a

obține încrederea victimei Corneliu Candeba, la 23 aprilie 2002, aflîndu-se în

sediul notarului privat Rudco Valeriu, amplasat în mun. Chișinău, str. Șciusev 68, a

încheiat un contract de vînzare-cumpărare autentificat notarial și la înregistrat în

registru notarial cu nr. 2113, conform căruia Șolda Petru vindea, iar Candeba

Corneliu cumpăra apartamentul nr.73 de pe str. A. Russo, 22, mun. Chișinău,

transcris în Registrul cadastral teritorial Chișinău cu nr. cadastral

010031214401073 la 11 aprilie 2002, la prețul de 23 112 lei.

În aceeași zi, după întocmirea contractului de vînzare-cumpărare menționat

Șolda Petru, aflîndu-se în mun. Chișinău, în loc nestabilit cu certitudine de organul

de urmărire penală, a dobîndit ilicit de la Candeba Corneliu prin intermediul

directorului agenției imobiliare "Gofma Consulting" SRL Tărăburcă Dumitru, care

a acordat servicii de intermediere, bani în sumă de 10 500 dolari SUA, care

conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei de 13, 48 lei pentru un

dolar SUA, constituia 141 540 lei, utilizîndu-i în interes personal, prin ce a cauzat

părții vătămate Candeba Corneliu o daună în proporții deosebit de mari, ceea ce

constituie 7 077 unități convenționale, iar lui Șolda Valentina i-a fost cauzat un

prejudiciu în proporții mari în sumă de 70 770 lei, echivalent a 1/2 din costul

apartamentului, ce constituie 3 538 unități convenționale.

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatul să fie

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod

penal și să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 9 ani în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții de

răspundere pe un termen de 4 ani.

În motivarea apelului procurorul a indicat faptul că instanța de judecată odată

cu adoptarea sentinței de achitare a inculpatului de sub învinuirea de comitere a

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal a apreciat critic declarațiile

2

martorilor acuzării, Bușuleac Olga și Tărăburcă Dumitru și greșit a apreciat drepot

veridice declarațiile inculpatului și ale martorului Tărăburcă Larisa.

Deasemenea, instanța de judecată în sentința de achitare a apreciat greșit

declarațiile inculpatului precum că nu a fost prezent la notarul Valeriu Rudco în

momentul încheierii contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului, dar s-a

prezentat doar la SRL „Gofma Consulting", cu toate că partea vătămată Candeba

Corneliu, martorii Rudco Valeriu și Tărăburcă Larisa au indicat direct că acesta a

acționat în calitate de vînzător și a prezentat notarului procura autentificată și

înregistrată cu nr.1655 din 03 aprilie 2002 la notarul Olga Bușuleac, potrivit căreia

Șolda Valentina ar fi dat acordul de înstrăinare sub orice formă a apartamentului

nr.73 din str. A. Russo 22, mun. Chișinău.

Instanța de fond în sentință eronat a dat apreciere declarațiilor inculpatului

precum că nu a știut despre faptul că procura din numele soției este falsă, deoarece

din materialele cauzei penale, inclusiv plîngerile părții vătămate Șolda Valentina,

rezulta că ultima se afla în relații ostile cu soțul Șolda Petru și exista un conflict în

ceea ce privește partajarea bunurilor dobîndite în timpul căsătoriei, și anume acest

document inculpatul urma să-1 folosească la înstrăinarea apartamentului,or în

cadrul urmăririi penale fiind audiat inițial în calitate de învinuit Șolda Petru a

recunoscut vina în săvîrșirea infracțiunii și că a înstrăinat apartamentul fără acordul

soției.

Deasemenea, instanța neîntemeiat a motivat în sentință că Șolda Petru nu a

confecționat procura din numele lui Șolda Valentina, deoarece conform raportului

de expertiză nr.2345-2346 din 28 octombrie 2011, s-a constatat că „semnătura

mandantului" de pe procură probabil ar putea fi executată de către Tărăburcă

Dumitru, fără a lua în considerație concluziile din raportul de expertiză nr.793 din

22 decembrie 2011, potrivit cărora, nu a fost posibil de stabilit dacă a fost

executată semnătura de către Șolda Petru, Tărăburcă Dumitru sau Tărăburcă Larisa

din rubrica „semnătura mandantului" din procură din cauza transcrierii stilizate

literale.

2013 a fost respins apelul procurorului ca nefondat cu menținerea sentinței

contestate.

4.1. În motivarea deciziei instanța de apel a menționat faptul că la

pronunțarea sentinței instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept, just a concluzionat că Șolda Petru corect a fost achitat de sub învinuirea de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin. (5) Cod penal împrejurările fiind

elucidate și constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza, fiind corect

apreciate, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală din punct

de vedere al pertinenței, concludenței și veridicității, iar toate în ansamblu-din

3

punct de vedere al coroborării lor.

ordinar prin care a invocat ca temei art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală, solicitînd casarea deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei la

rejudecare.

În motivarea recursului s-a menționat faptul, că decizia instanței de apel

pronunțată în privința inculpatului este ilegală, neîntemeiată și pasibilă casării din

motiv că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Recurentul a menționat faptul că instanțele de judecată, odată cu adoptarea

hotărîrilor de achitare a inculpatului de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii

pevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal au apreciat critic declarațiile martorilor

acuzării Bușuleac Olga și Tărăburcă Dumitru și greșit au pus la baza achitării

declarațiilor inculpatului și ale martorului Tărăburcă Larisa.

Instanțele de judecată au apreciat greșit declarațiile inculpatului precum că el

nu a fost prezent la notarul Rudco Valeriu în momentul încheierii contractului de

vînzare-cumpărare a apartamentului, cu toate că partea vătămată și martorii

Tărăburcă Larisa și Rudco Valeriu au indicat contrariul.

Recurentul consideră că vina inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate

pe deplin a fost dovedită prin probele prezentate de partea acuzării instanțelor de

judecată.

decembrie 2013, a fost admis recursul declarat, casată decizia recurată și dispusă

rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1. În motivarea soluției instanța de recurs a indicat că, instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul procurorului și a admis

erori procesuale, care nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs ordinar.

În această privință, se constată că la examinarea cauzei, instanța de apel

menținînd soluția primei instanțe, nu a argumentat din care motive a respins

probele acuzării și anume: declarațiile părții vătămate Candeba Corneliu, a

martorului Rudco Valeriu și, nu a apreciat aceste declarații în cumul cu cele ale

martorilor Tărăburcă Larisa, Tărăburcă Dumitru și Bușuleac Olga.

La fel, la examinarea cauzei instanța de apel urma să dea apreciere și

faptului că, ordonanțele privind scoaterea persoanei de sub urmărirea penală din 30

ianuarie 2012, emise în privința lui Tărăburcă Larisa (vol.II, f.d. 195-197),

Tărăburcă Dumitru (vol.II, f.d. 198-200) și a lui Bușuleac Olga (vol.II, f.d. 202-

204), nu au fost contestate de către inculpat, astfel Șolda Petru fiind de acord cu

ele.

Prin urmare, instanța de apel în decizia sa nu a analizat aceste probe prin

4

prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală și nu a argumentat din care

motive le-a respins, prin ce a comis eroarea de drept prevăzută de art.427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală.

noiembrie 2014 a fost admis apelul declarat, casată sentința instanței de fond și

pronunțată o nouă hotărîre prin care:

Șolda Petru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5)

Cod penal la 8 (opt) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și de a exercita activități

în domeniul gestionării bunurilor materiale.

7.1. În urma rejudecării cauzei instanța de apel în baza probelor examinate

de prima instanță și cercetate suplimentar în ședința instanței de apel, a constatat

că:

Șolda Petru la începutul lunii aprilie 2002, deținînd în proprietate 50 % din

ap. nr.73 de pe str. A. Russo 22, mun. Chișnău, care a fost procurat la 19.10.1989

în timpul căsătoriei cu Șolda Valentina, ce constituia o proprietate comuna în

devălmășie, fiind în situație de conflict și divorț cu ultima, în timp ce ea era

plecată peste hotarele Republicii Moldova, în scopul sustragerii bunurilor prin

escrocherie, i-a apărut intenția de a înstrăina cota de 50% din apartamentul

menționat ce aparținea lui Șolda Valentina, fără a o înștiința pe ultima, iar banii

obținuți să-i însușească în scopuri personale.

Pentru realizarea scopului criminal indicat, în circumstanțe necunoscute de

organul de urmărire penală, a falsificat semnătura soției sale Șolda Valentina din

procura autentificată și înregistrată cu nr.1655 din 03 aprilie 2002 la notarul Olga

Bușuleac, potrivit căreia Șolda Valentina ar fi dat acordul de înstrăinare sub orice

formă a apartamentului nr.73 din str. A. Russo 22 , mun. Chișinău.

Ulterior, Șolda Petru, prin intermediul agenției imobiliare „Gofma

Consulting" SRL, prezentînd procura și susținînd prin înșelăciune față de Corneliu

Candeba că este proprietarul apartamentului cu drepturi depline, inclusiv dreptul de

dispoziție asupra 50% din cota ce aparține lui Șolda Valentina, 1-a convins pe

ultimul să procure apartamentul la prețul de 10 500 dolari SUA.

În continuare, în scopul camuflării intențiilor sale infracționale și a obține

încrederea victimei Corneliu Candeba, la 23.04.2002, aflîndu-se în sediul notarului

privat Rudco Valeriu, amplasat în mun. Chișinău, str. Sciusev 68, a încheiat un

contract de vînzare- cumpărare autentificat notarial și a înregistrat în registru

notarial cu nr.2113, conform căruia Șolda Petru vindea, iar Candeba Corneliu

cumpăra apartamentul nr.73 de pe str. A.Russo 22, mun. Chișinău, transcris în

Registru cadastral teritorial Chișinău cu nr.010031214401073 la 11.04.2002, la

prețul de 23 112 lei.

5

În aceiași zi, după întocmirea contractului de vînzare-cumpărare menționat,

Șolda Petru aflîndu-se în mun. Chișinău, în loc nestabilit cu certitudine de organul

de urmărire penală, a dobîndit ilicit de la Candeba Corneliu prin intermediul

directorului agenției imobiliare „Gofma Consulting” SRL Tărăburcă Dumitru, care

a acordat servicii de intermediere, bani în sumă de 10 500 dolari SUA, care

conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei de 13,48 lei pentru un

dolar SUA, constituia 141 540 lei, utilizîndu-i în interes personal, prin ce a cauzat

părții vătămate Candeba Corneliu o daună în proporții deosebit de mari, ceea ce

constituie 7077 unități convenționale, iar lui Șolda Valentina Vasile i-a cauzat un

prejudiciu în proporții mari în sumă de 70 770 lei, echivalent a 1/2 din costul

apartamentului, ce constituie 3538 unități convenționale.

La concluzia respectivă instanța de apel a reieșit din probele administrate,

verificate și apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludentei utilității și

veridicității, luate în ansamblu - din punct de vedere a coroborării lor, acestea fiind:

- declarațiile inculpatul Șolda Petru; declarațiile părții vătămate Candeba C.;

declarațiile martorilor Tărăburcă D.,Tărăbuca L., Rudco V. și Bușuleac O.;

- plângerea cet.Șolda Valentina,(vol. I, f.d.62);

- procesul-verbal de ridicare de la notarul Rudco Valeriu a procurii

înregistrată cu nr.1655 la notarul Olga Bușuleac la 03.04.2002 prin care Șolda

Valentina încredințează lui Șolda Petru să înstrăineze apartamentul 73 din str.A.

Russo 22 mun. Chișinău (vol.I, f.d.37);

- procura înregistrată cu nr.1655 la notarul Olga Bușuleac la 03.04.2002

prin care Șolda Valentina încredințează lui Șolda Petru să înstrăineze

apartamentul 73 din str.A. Russo 22 mun. Chișinău (vol.I, f.d.38);

- raportul de expertiză grafologică nr.2740 din 25.09.2007 conform căruia

semnătura din numele lui Șolda Valentina din procura înregistrată cu nr.1655 la

notarul Olga Bușuleac la 03.04.2002 prin care Șolda Valentina încredințează lui

Șolda Petru să înstrăineze apartamentul 73 din str.A. Russo 22 mun. Chișinău, nu

este executată de către Șolda Valentina, dar este executată de altă persoană (vol.2,

f.d.l4-18);

- contractul de vînzare cumpărare a apartamentului 73 din str.A. Russo ,22

mun. Chișinău autentificat la 23.04.2002 de notarul Valeriu Rudco cu nr. De

înregistrare 2113 (vol.II, f.d.100);

- contractul de arvună încheiat la 03.04.2002 între cet.Candeba Cornel și

SRL „Gofma Consulting" (voi. I, f.d.77-78);

- plîngerea cet.Candeba Corneliu (vol.I, f.d.128);

- ordonanța de recunoaștere în calitate de corp delict a procurii înregistrată

cu nr.1655 la notarul Olga Bușuleac la 03.04.2002 (vol.II, f.d.20);

6

- procesul-verbal de confruntare efectuare între partea vătămată Candeba

Corneliu și învinuitul Șolda Petru (vol.II, f.d.57-58);

- procesul-verbal de confruntare efectuare între martorul Tărăburcă Larisa

și învinuitul Șolda Petru (vol.II, f.d.59-60);

- procesul-verbal de confruntare efectuare între martorul Tărăburcă Dumitru

și învinuitul Șolda Petru (vol.II, f.d.61-62, 65-66);

- procesul-verbal de confruntare efectuare între martorul Tărăburcă

Dumitru și partea vătămată Candeba Corneliu (vol.II, f.d.63-64);

- procesul-verbal de ridicare din 29.11.2011 de la notarul Rudco Valeriu a

contractului de vânzare cumpărare a apartamentului 73 din str. A. Russo ,22.

certificat cu privire la valoarea imobilului și extras din registrul bunurilor imobile

(vol.II, f.d.97-101);

- procesul-verbal de ridicare din 08.12.2011 de la OCT Chișinău a actelor

care au servit la înstrăinarea apartamentului (vol.II, f.d. 103-110);

- procesul-verbal de confruntare efectuare între martorul Rudco Valeriu și

învinuitul Șolda Petru (vol.II, f.d. 121-122);

- raportul de expertiză grafologică nr.793 din 22.12.2011 a răspunde la

întrebarea dacă au fost executate de către numiții Șolda Petru Victor. Tărăburcă

Dumitru Eugeniu sau Tărăburcă Larisa Veaceslav semnăturile din rubrica

„Semnătura mandatului" din procura în litigiu AAA 345929 nr.1655 din

03.04.2002 și din rubrica „Semnătura solicitantului" din cererea în litigiu

nr.3227/B din 19.04.2002 către OCT Chișinău nu este posibil din cauza

transcrierii stilizate literale și volumului limitat de material grafoscopic, ce se

conține în semnăturile în litigiu.

Deasemenea, instanța de apel a menționat, că vinovăția inculpatului în

săvîrșirea infracțiunii imputate se dovedește și prin:

- declarațiile părții vătămate Candeba C. prezentate în cadrul urmăririi

penale și în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond (f.d.49, vol. III) din care

rezultă, că: „la momentul cînd Tărăburcă Larisa i-a arătat cartea de imobil a

apartamentului, a observat că în aceasta mai are viza de reședință și Șolda

Valentina, care din spusele lui Tărăburcă Larisa, la acel moment era peste hotarele

Republicii Moldova; la 23 aprilie 2002 s-a întîlnit cu Tărăburcă Larisa, care era

împreună cu Șolda Petru, care acționa din numele doamnei Șolda Valentina, în

baza procurii nr. 1655 din 03 aprilie 2002, autentificată de notarul Olga Bușuleac";

- declarațiile martorului Rudco Valeriu, din care rezultă, că „activînd în

calitate de notar, la 23 aprilie 2002 s-a prezentat în biroul său Șolda Petru, în

calitate de vînzător și Candeba Corneliu în calitate de cumpărător pentru

autentificarea contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului; Șolda Petru a

prezentat procura din numele soției sale cu împuternicirile de a înstrăina

7

apartamentul dat, afirmînd că soția nu este în țară dar l-a împuternicit cu procura

dată să vîndă apartamentul”.

Declarațiile menționate fiind în coroborare cu declarațiile martorilor

Tărăburcă L., Tărăburcă D. și Bușuleac O., precum și cu celelalte probe prezentate

în sprijinul învinuirii, relevate mai sus.

În atare situație s-a constatat cu certitudine, că probele enumerate supra,

demonstrează incontestabil că fapta inculpatului conține elementele constitutive ale

escrocheriei și anume:

- latura subiectivă a infracțiunii imputate, s-a manifestat prin faptul că,

urmărind scopul de cupiditate, la momentul primirii banilor de la partea vătămată,

asumîndu-și un angajament declarativ și fictiv, inculpatul avea intenția să-i

sustragă ilicit.

- latura obiectivă a infracțiunii imputate, s-a manifestat prin înșelăciunea și

abuzul de încredere prin faptul că, inculpatul în relațiile cu părțile vătămate a

prezentat vădit fals realitatea, a ascuns faptele și circumstanțele care trebuiau

comunicate în cazul săvîrșirii cu bună-credință și în conformitate cu legea a

tranzacției patrimoniale, astfel fiind transmise sumele de bani benevol inculpatului

de către victimă. Inculpatul încă pînă la momentul întrării în posesia acestor bunuri

avea scopul însușirii lor și nu avea de gînd să îndeplinească angajamentul asumat,

așa după cum a și procedat, avînd posibilitate reală de a folosi banii sau a dispune

de ei la dorința sa, fără acordul victimei.

Instanța a menționat, că suma de bani în valoare totală de 70 770 lei,

dobîndită ilicit conform art. 126 Cod penal reprezintă proporții deosebit de mari.

În susținerea concluziei privind vinovăția inculpatului în săvîrșirea

infracțiunii imputate, instanța de apel s-a referit și la ordonanțele privind scoaterea

de sub urmărire penală a lui Tărăburcă L., Tărăburcă D. și Bușuleac O. din 30

ianuarie 2012, care nu au fost contestate de inculpat, astfel fiind deacord cu ele.

Versiunea inculpatului instanța de apel a apreciat-o critic, că una ce nu

corespunde adevărului, ultimul urmărind scopul de a evita răspunderea penală.

Motivele invocate de către inculpat au fost combătute prin probele prezentate de

procuror în sprijinul învinuirii, cercetate și analizate mai sus.

Astfel, cu privire la vinovăția inculpatului în săvîrșirea faptei inciminate

prin determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma

penală specială, instanța de apel a calificat fapta reținută în sarcina inculpatului

Șolda Petru în baza art. 190 alin. (5) Cod penal - escrocheria, adică dobîndirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune, acțiuni săvîrșite în proporții

deosebit de mari.

Referitor la pedeapsă, instanța de apel a luat în considerație prevederile art.

8

7, 61, 75 Cod penal precum și cele ale art. 394 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură

penală luînd în considerație faptul, că inculpatul anterior nu a fost tras la

răspundere penală, se caracterizează satisfăcător, circumstanțe agravante nu s-au

constatat în cauză.

Ținînd cont de circumstanțele cauzei enunțate, de persoana inculpatului, de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării inculpaților, de scopul de prevenire a fenomenului infracțional în

societate, instanța de apel a considerat că este rațional și rezonabil ca inculpatului

să-i fie aplicată pedeapsa cu închisoare, la limita minimă prevăzute de sancțiunea

art. 190 alin. (5) Cod penal.

Cristina Iachimov în numele inculpatului, invocînd prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie menținută sentința de achitare a

instanței de fond.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că:

- instanța de apel a conchis despre vinovăția inculpatului doar în baza

declarațiilor incerte ale părții vătămate, fapt care a încălcat principiul prezumției

nevinovăției unei persoane;

- acuzatorul de stat nu a prezentat în cadrul ședinței de judecată probe

pertinente și admisibile care ar confirma vinovăția inculpatului Șolda Pteru în

comiterea infracțiunii imputate.

Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins din următoarele

considerente.

Drept temei pentru declararea recursului, recurentul a indicat prevederile art.

427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală care stipulează că, hotărîrea instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanța de apel în cazurile cînd în acțiunile inculpatului nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține, că temeiul invocat nu și-a găsit confirmarea în cauza dată. Starea de

fapt reținută și de drept apreciată de către instanța de apel, concordă cu

circumstanțele stabilite și probele administrate, relatate și examinate în cuprinsul

hotărîrii atacate.

Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel. Alin. (4) și (5) ale aceleași norme prevăd că

9

în vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor și instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu,

dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

Astfel, se relevă că, respectînd prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecînd apelul înaintat, a verificat minuțios legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar, fiind cercetate suplimentar probele administrate, astfel

ajungînd la concluzia corectă enunțată supra la pct. 7 – 7.1. al prezentei decizii.

Instanța de apel corect a examinat cauza sub toate aspectele, complet și

obiectiv, făcînd o apreciere probelor în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, just încadrînd acțiunile inculpatului Șolda Petru în baza art. 190

alin. (5) Cod penal – escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune , acțiuni săvîrșite în proporții deosebit e mari.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis careva erori de drept, care ar impune casarea

deciziei adoptate.

Analizînd textul recursului declarat, Colegiul constată că, recurentul de fapt

a plagiat sentința de achitare, neinvocînd concret care eroare de fapt a comis

instanța de apel la examinarea cauzei, fiind invocat unicul argument de bază -

aprecierea eronată a probelor administrate la caz de către instanța de apel, avînd

drept consecință pronunțarea unei hotărîri greșite de condamnare.

Se reține, că eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit de

legislator în art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală și anume stabilirea eronată a

faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor

care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt

nu reprezintă o apreciere greșită a probelor. Eroarea gravă de fapt trebuie să rezulte

din situația dosarului, privită ca o stare de fapt.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică,

pe de o parte, să fie influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie

vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții de cît cea pe care materialul probator o susține.

10

Verificînd probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei apărării, în

sensul că inculpatul nu este vinovat de comiterea infracțiunii imputate, Colegiul o

consideră ca neîntemeiată.

La acest capitol se remarcă că, sub aspectul situației de “neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea

persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura

obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Instanța de apel corect a reiterat că, în acțiunile inculpatului Șolda Pentu sunt

prezente elementele constitutive ale infracțiunii încriminate.

Potrivit doctrinei juridice, latura subiectivă a infracțiunii de escrocherie se

manifestă, în primul rînd sub formă de intenție directă. De asemenea, la calificarea

faptei este obligatorie stabilirea scopului special - a scopului de cupiditate.

Astfel, Colegiul consideră că, instanța de apel corect a concluzionat că, la

momentul primirii banilor de la partea vătămată, inculpatul și-a asumat un

angajament declarativ și fictiv, avînd intenția de a sustrage suma totală de 70 770

lei ilicit, în urma vînzării apartamentului

La fel, fapta inculpatului conține latura obiectivă a infracțiunii imputate,

adică se constată cu desăvîrșire înșelăciunea și abuzul de încredere prin faptul, că

inculpatul în relațiile cu părțile vătămate a prezentat vădit fals realitatea, a ascuns

faptele și circumstanțele care trebuiau comunicate în cazul săvîrșirii cu bună-

credință și în conformitate cu legea a tranzacției patrimoniale, astfel fiind transmise

sumele de bani benevol inculpatului de către victimă.

Prin urmare, s-a dovedit cu certitudine faptul că inculpatul a falsificat

semnătura soției sale Șolda Valentina din procura autentificată și înregistrată cu

nr.1655 din 03 aprilie 2002 la notarul Olga Bușuleac, potrivit căreia Șolda

Valentina ar fi dat acordul de înstrăinare sub orice formă a apartamentului nr.73

din str. A. Russo 22, mun. Chișinău, prezentînd procura și susținînd prin

înșelăciune față de partea vătămată Corneliu Candeba că este proprietarul

apartamentului cu drepturi depline, inclusiv dreptul de dispoziție asupra 50 % din

cota ce aparține lui Șolda Valentina, 1-a convins pe ultimul să procure

apartamentul la prețul de 10 500 dolari SUA.

În aceiași ordine de idei Colegiul reține că, reieșind din materialele cauzei și

anume plîngerea părții vătămate Șolda Valentina, a rezultat că ultima se afla în

relații ostile cu soțul Șolda Petru și anume exista un conflict în ceia ce privește

partajarea bunurilor dobîndite în timpul căsătoriei și prin urmare această procură

falsă a fost folosită la înstrăinarea apartamentului și a denaturat informația despre

împuternicirile care le avea la vînzarea apartamentului față de victimă, mai mult ca

atît, în cadrul urmării penale fiind audiat inițial în calitate de învinuit Șolda Petru a

11

recunoscut vina în săvîrșirea infracțiunii și că a înstrăinat apartamentul fără acordul

soției (f.d.186 v.2). Deasemnea, se reține și faptul că înainte de a pleca peste

hotarele RM Șolda Valentina a depus la Uniunea Notarilor din RM o cerere în care

a solicitat ca în lipsa sa să nu fie făcută nici o acțiune notarială asupra

apartamentului nr.73 din str. Alecu Russo 22, mun. Chișinău (f.d.25, v.I)

În opinia instanței de recurs, cele menționate mai sus sunt în coroborare cu

declarațiile martorului Tarăbucă L. date în cadrul instanței de fond, care a declarat

„…la imobilul dat exista o problemă juridică și anume clientul nu avea acordul

soției sale la vînzarea bunului imobil…. Inculpatul știa că urma să fie prezentată

din parte soției o procură falsă….” (f.d.21-24, v. III)

Prin urmare, deși inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea faptelor

imputate, Colegiul apreciază că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de

apel, în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator administrat,

încadrarea juridică dată faptelor este justă și corespunde situației de fapt reținute, în

mod corect apreciind că sunt îndeplinite în cauză condițiile tragerii la răspundere

penală a inculpatului sub aspectul infracțiunii ce i se reține în sarcină.

Astfel, argumentele recurentului precum că inculpatul nu a comis

infracțiunea incriminată sunt neîntemeiate și contravin materialelor cauzei, iar

nerecunoașterea vinovăției nu poate servi temei de achitare a acestuia, de vreme ce

în procesul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe, care confirmă cu

certitudine vinovăția acestuia de cele incriminate.

În consecință Colegiul constată, că în prezenta cauză nu se întrevăd erori de

drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și ca urmare

hotărîrea atacată este legală și întemeiată, instanța de apel dînd o apreciere

corectă probelor administrate, examinîndu-le multilateral, iar motivarea soluției

fiind bazată respectiv pe ele, argumentele indicate în cererea de recurs în asemenea

situație devenind strict declarative și lipsite de suport juridic.

Rezumînd cele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit conchide că, la

judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise la art. 414-419 Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărîre legală și

întemeiată, în cauză nu s-a comis eroarea de drept la care se face referință și prin

urmare nu există temei pentru casarea soluției adoptate, Colegiul considerînd

decizia instanței de apel legală și întemeiată, recursul urmînd a fi respins ca

inadmisibil, cu menținerea hotărîrii contestate.

În altă ordine de idei, Colegiul remarcă omisiunea admisă de către instanța

de apel la formularea dispozitivului deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 05 noiembrie 2014 potrivit căreia, a fost admis apelul declarat, casată

sentința instanței de fond și pronunțată o nouă hotărîre prin care:

12

„Șolda Petru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin.

(5) Cod penal la 8 (opt) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și de a exercita

activități în domeniul gestionării bunurilor materiale”, fără a fi indicat termenul

privării de drepturi. Însă, datorită faptului, că prezenta decizie nu este atacată cu

recurs ordinar de către procuror, Colegiul, potrivit art. 441 alin. (2) Cod de

procedură penală nu poate agrava situația inculpatului în favoarea căruia s-a

declarat recursul.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Cristina

Iachimov în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 05 noiembrie 2014, pe cauza penală în privința lui Șolda Petru,

cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 07 aprilie 2015.

Președinte: Liliana Catan

Judecători: Iurie Diaconu

Ion Guzun

Constantin Alerguș

Nadejda Toma

13