1ra-251/2014 — art. 244 al.1 CP

1ra-251/2014 — art. 244 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-251/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 martie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Guzun,

examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 19 mai 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 18 noiembrie 2014, declarat de avocatul Andrei Găulică, în numele inculpaților

Luca Petru Ion, născut la 27 ianuarie 1956 în

s. Dereneu, r-nul Călărași, locuitor al mun. Chișinău,

str. Ion Dumeniuc 16, ap. 41, cetățean al R. Moldova,

fără antecedente penale;

Societatea cu Răspundere Limitată „Aurion”,

înregistrată la Camera înregistrării de Stat de pe lîngă

Ministerul Justiției la 15.09.1992, cu numărul unic de

identificare și codul fiscal (IDNO) 1004600037522, cu

sediul în mun. Chișinău, str. Ion Dumeniuc 16, ap. 41.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 10 august 2012 – 19 mai 2014,

în instanța de apel: 15 iulie – 18 noiembrie 2014,

în instanța de recurs 30 ianuarie – 11 martie 2015;

C O N S T A T Ă :

procesul penal pe art. 244 alin. (1) Cod penal (redacția de pînă la modificările operate

prin Legea nr. 292 din 21.12.2007) în privința inculpaților Luca Petru și SRL ,,Aurion”

a fost încetat, cu liberarea de răspundere penală conform art. 60 alin. (1) lit. a)

Cod penal, din motivul intervenirii termenului de prescripție.

De la inculpați s-a încasat, în mod solidar, în beneficiul statului prejudiciul

material de 333.333,33 lei.

1

juridică care desfășoară activitatea de întreprinzător, înregistrată ca plătitor de

TVA, și inculpatul Luca Petru, fiind persoana care gestionează Societatea

Comercială „Aurion” SRL, urmărind scopul de eschivare de la achitarea

impozitelor în bugetul public național, prin includerea datelor vădit denaturate în

declarațiile TVA și tăinuind obiectul impozabil, în perioada anului 2007, s-au

eschivat de la achitarea în bugetul public național a taxei pe valoarea adăugată

(TVA) în sumă de 333.333,33 lei, în următoarele circumstanțe.

La 25.07.2007, în mun. Chișinău, SC „Aurion” SRL și Luca P., urmărind

scopul diminuării sumelor de TVA aferentă bugetului în proporții deosebit de mari,

apărută ca rezultat al activității de comerț, au încheiat un contract fictiv cu „Aliaris

Plus” SRL, despre care cunoștea că este fantomă, precum că, contra sumei de

2.000.000 lei, a procurat de la Societatea Comercială menționată un generator

electronic de eliminare a veninului insectelor în valoare de 1.500.000 lei și un

aparat de programare „Signal”, contra sumei de 500.000 lei, de care nu aveau

necesitate în activitatea comercială și care în realitate nu există.

La 23.08.2007, SC „Aurion” SRL și Luca P., continuînd acțiunile

infracționale, pentru a beneficia de suma TVA trecută în cont de la procurări, au

încheiat un contract fictiv, cu nr. 23, cu societatea comercială nerezidentă „Sudan

Scientific Laboratory Reseach”, cu sediul în Darfur, Sudan, conform căruia ultimii

ar fi procurat de la SC „Aurion” SRL utilajul, anterior procurat fictiv de la

întreprinderea fantomă SC „Aliaris Plus” SRL, contra sumei majorate nejustificat,

în valoare de 103.580 euro, ce conform cursului BNM constituia 1.671.781,20 lei.

Conform raportului de expertiză nr. 2800 din 27.12.2011 semnăturile din

numele directorului societății comerciale „Sudan Scientific Laboratory Reseach”,

Marco Sadic, pe contractul nr. 23 din 23.08.2012, precum și pe anexa nr. 1 la

contractul menționat, nu au fost executate de directorul Marco Sadic, dar au fost

executate de către Miheev Vladimir.

Astfel fiind efectuată livrarea fictivă a mărfurilor neexistente, care conform

art. 104 al Codului fiscal al Republicii Moldova este impozitat la cota „zero”.

Totodată, SC „Aurion” SRL și Luca P., în realitate neavînd intenția de a

achita marfa procurată și nici de a primi banii de la persoana juridică nerezidentă

pînă la export, la 04.09.2007, de reprezentanții agentului economic menționat, a

fost încheiat un contract fictiv de cesiune a creanței cu SC „Aliaris Plus” SRL,

conform căruia datoria firmei ,,Sudan Scientific Laboratory Reseach” este

cesionată firmei fantome SC „Aliaris Plus” SRL, trecînd pe seama acesteia

repatrierea mijloacelor bănești ce urmează a fi primite din export.

Ca urmare a livrării fictive menționate, SC „Aurion” SRL a atins scopul său

infracțional și s-a eschivat de la achitarea impozitelor în bugetul național de Stat în

suma de 333.333,33 lei.

Instanța a reținut că inculpații nu au recunoscut vinovăția, dar aceasta este

demonstrată prin declarațiile reprezentantului părții civile C. Prisăcaru, a

martorului V. Severin, precum și prin probele scrise administrate:

2

actele de control efectuate la SRL „Aliaris Plus”, prin care se confirmă

existența la întreprinderile menționate a obligațiunilor fiscale fața de bugetul

național public, în urma tranzacțiilor cu mai mulți agenți economici inclusiv și cu

SRL „Aurion”, potrivit căruia se constată, că SRL „Aliaris Plus” a fost anulată ca

plătitor TVA la 31.07.2007. Iar la SRL „Aliaris Plus” a fost înregistrată drept

întreprindere delicventă, din numele căreia a fost practicată activitate de

antreprenoriat de către persoane neidentificate sau neîmputernicite de către

fondatori;

procesul-verbal de ridicare a actelor de la Biroul Vamal Chișinău, prin care

se atestă că documentele ridicate se confirmă faptul efectuării livrării de către

SRL”Aurion” în adresa agentului economic nerezident al Republicii Moldova a

mărfurilor procurate de la SRL ,,Aliaris Plus”. La fel se confirmă și faptul că

responsabil financiar în urma exporturilor efectuate, în baza contractelor de

cesiune, au fost întreprinderea delicventă SRL ,,Aliaris Plus”;

procesul-verbal de ridicare a actelor de la SRL ,,Dec-Trans-Grup”, prin care

se confirmă faptul exportului de către SRL ,,Aurion” a mărfurilor procurate de la

SRL ,,Aliaris Plus”;

procesul-verbal de ridicare a actelor de la SRL ,,Pro-Logistic”, prin care se

atestă că documentele ridicate confirmă faptul efectuării livrării de către SRL

,,Aurion” în adresa agentului economic nerezident al Republicii Moldova a

mărfurilor procurate de la SRL ,,Aliaris Plus”;

scrisoare de informare nr. 17-2/2-07/2 din 17.01.2009, prin care se confirmă

eliberarea facturilor fiscale de către SRL ,,Aliaris Plus” pe faptele livrărilor

efectuate inclusiv și în adresa SRL ,,Aurion”;

actul reviziei economico-financiare tematice efectuate la SRL „Aurion”, prin

care se confirmă existența relațiilor economico-financiare a întreprinderii

menționate cu întreprinderile fantome și trecerii din bugetul de stat în cont a TVA

în valoare de 333.333,33 lei RM, potrivit actului se constată, că genurile principale

de activitate ale SRL „Aurion” conform statutului nu includ procurarea și vînzarea

bunurilor nedestinate unui proces tehnologic;

contractul de vînzare-cumpărare nr. 12 din 25.07.2007, încheiat între SC

„Aliaris Plus” SRL în calitate de Vînzător și SRL „Aurion” în calitate de

Cumpărător, primul se obligă să livreze și să transmită în proprietatea

cumpărătorului generator electronic de eliminare a veninului insectelor, la prețul de

1.500.000 lei, precum și aparat electronic măsură și control la prețul de 500.000

lei, în sumă totală de 2.000.000,00 lei, fapt ce confirmă că SRL „Aurion”, în

activitatea sa nu avea necesitate de așa aparate, fapt ce denotă faptul că persoana cu

funcție de răspundere a SRL „Aurion”, a cunoscut despre faptul, că se încheie o

tranzacție fictivă, ca urmare a acesteia urma să treacă în cont TVA ilegal. În cont

suma de 333.333,33 lei, formată în urma procurării mărfurilor de la SRL „Aliaris

Plus”;

scrisoare de informare parvenită de la Serviciul Grăniceri prin care se

confirmă faptul că administratorii întreprinderilor nerezidente nu au traversat

3

hotarele Republicii Moldova, și astfel, se confirm imposibilitatea semnării

contractului de vînzare-cumpărare;

raportul de expertiză nr. 2800 din 27.12.2011, prin care s-a constat că

contractele din numele întreprinderilor fantome SRL ,,Poianscaia Grup”, SRL

„Aliaris Plus”, SRL „Poliform Plast” și întreprinderilor nerezidente au fost

semnate de către Vladimir Miheev și nu de către administratorii acestora cum este

indicat în contracte. Semnăturile de la rubrica „Director Marco Sadic” a

contractului nr. 23 din 23.08.2007 (încheiat între SRL „Aurion” în persoana lui

Luca P. și societatea comercială nerezidentă ,,Sudan Scientific Laboratory

Reseach” cu sediul în Darfur, Sudan, conform căruia ultimii ar fi procurat de la

SRL ,,Aurion” utilajul, anterior procurat fictiv de la întreprinderea fantomă SRL

,,Aliaris Plus”, contra sumei majorate nejustificat, în valoare de 103.580 euro, ce

conform cursului BNM constituia 1.671.781,20 lei;

semnăturile de la rubrica „Director Marco Sadic” a anexei nr. 1 din

07.09.2007 la contractul de vînzare-cumpărare nr. 23 din 23.08.2007 prin care de

reprezentanții agentului economic SRL ,,Aurion” în persoana lui Luca P. a fost

încheiat un contract fictiv de cesiune a creanței cu SRL ,,Aliaris Plus”, care au fost

executate de către Vladimir Miheev, fictivitatea contractelor în cauză și faptul că

inculpatul a cunoscut despre aceasta se confirmă prin faptul, că contractul n-a fost

semnat de către Directorul ,,Sudan Scientific Laboratory Reseach”, Marco Sadic,

dar a fost semnat de către Vladimir Miheev, fapt cunoscut de inculpat;

semnăturile de la rubrica „Director Andreevici Tatiana” a contractului nr. 12

din 25.07.2007, încheiat între administratorul societății comerciale ,,Aurion” SRL,

Luca P., și întreprinderea ,,Aliaris Plus” SRL, potrivit căruia ,,Aurion” SRL a

procurat de la Societatea Comercială menționată un generator electronic de

eliminare a veninului a insectelor în valoare de 1.500.000 lei și un aparat de

programare de model „Signal” contra sumei de 500.000 lei, care au fost efectuate

de către Tatiana Andreevici și nu de administratorul firmei date, înregistrat la CÎS

MJ al RM.

Instanța a statuat că calificarea acțiunilor inculpaților la etapa de urmărire

penală în baza art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal este incorectă, deoarece în

perioada anului 2007, art. 244 Cod penal prevedea o altă redacție, cu sancțiuni

penale mai blînde decît după modificarea Codului penal prin Legea nr. 292 din

21.12.2007, prin care răspunderea penală a fost agravată.

În conformitate cu art. 10 alin. (2) Cod penal, Legea penală care înăsprește

pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni

nu are efect retroactiv.

Din acestea considerente și în conformitate cu solicitarea acuzatorului de

stat, acțiunile inculpaților urmează a fi încadrate în baza prevederilor art. 244 alin.

(1) Cod penal (redacția de pînă la modificările operate prin Legea nr. 292 din 21.12.2007),

ca evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor prin includerea

în documentele contabile, fiscale sau financiare a unor date vădit denaturate

privind veniturile sau cheltuielile ori prin tăinuirea altor obiecte impozabile, dacă

suma impozitului care trebuia să fie plătit depășește 500 unități convenționale.

4

Deși vinovăția inculpaților este dovedit integral, nu le urmează a fi aplicată

pedeapsa penală, deoarece infracțiunea comisă, conform art. 16 Cod penal, se

clasifică ca infracțiunea ușoară, iar potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal,

persoana se liberează de răspundere penală dacă au expirat 2 ani de la săvîrșirea

unei infracțiuni ușoare.

În conformitate cu art. 332 alin. (1) CPP, în cazurile prevăzute în art. 53-60

Codul penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza

respectivă.

Acțiunile prejudiciabile a inculpaților au fost comise în perioada 25.07.2007

- 23.08.2007 și astfel, la data parvenirii cauzei penale în instanța de judecată -

10.08.2012, prescripția tragerii la răspundere penală prevăzută de art. 60 alin. (1)

lit. a) Cod penal a expirat.

Urmare a nerecunoașterii vinovăției de către inculpați, a fost imposibilă

încetarea procesului penal la etapa începerii judecării cauzei penale, fără acordul

lor, iar în cazul judecării cauzei în fond și constatării vinovăției inculpaților,

procesul penal urmează a fi încetat din motivul intervenirii prescripției tragerii la

răspunderea penală.

Avînd în vedere că încetarea procesului penal are loc nu din motive de

reabilitare, acțiunea civilă urmează a fi admisă integral, cu încasarea solidară de la

inculpații SRL ,,Aurion” și Luca P., în bugetul de stat, prejudiciul material cauzat

statului în suma de 333.333,33 lei.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpații să fie

achitați.

Apelantul a invocat că sentința este ilegală și nefondată pe motiv că instanța

a respins probele prezentate de către partea apărării, apreciindu-le critic, punînd la

baza sentinței doar probele prezentate de partea acuzării.

noiembrie 2014, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a determinat

circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că inculpații au săvîrșit

infracțiunea imputată, acțiunile acestora corect fiind încadrate în baza 244 alin. (1)

Cod penal (redacția de pînă la modificările operate prin Legea nr. 292 din 21.12.2007), ca

evaziune fiscală a întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor prin includerea în

documentele contabile, fiscale sau financiare a unor date vădit denaturate privind

veniturile sau cheltuielile ori prin tăinuirea altor obiecte impozabile, dacă suma

impozitului care trebuia să fie plătit depășește 500 unități convenționale.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe administrate și

puse la baza sentinței de condamnare, fiind corect apreciate, cu respectarea

prevederilor art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, concludenții și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor,

și anume - declarațiile reprezentatului părții civile C. Prisăcaru, martorilor V.

Severin, V. Veștiman, I. Roșcovan, O. Coșciug, V. Rusu, A. Macar, S. Berzoi, T.

Belesnaia, O. Poianscaia, O. Popodneac, I. Popodneac, actele de control efectuate

5

la SRL „Aliaris Plus” prin care se confirmă existența la întreprinderile menționate

a obligațiunilor fiscale fața de bugetul național public, în urma tranzacțiilor cu mai

mulți agenți economici inclusiv și cu SRL „Aurion”, potrivit căruia se constată, că

SRL „Aliaris Plus” a fost anulată ca plătitor TVA la 31.07.2007. Iar la 02.08.2007

SRL „Aliaris Plus” a fost înregistrată drept întreprindere delicventă, din numele

căreia a fost practicată activitate de antreprenoriat de către persoane neidentificate

sau neîmputernicite de către fondatori; procesul-verbal de ridicare a actelor de la

Biroul Vamal Chișinău, prin care se atestă că documentele ridicate se confirmă

faptul efectuării livrării de către SRL „Aurion” în adresa agentului economic

nerezident al Republicii Moldova a mărfurilor procurate de la SRL „Aliaris Plus”.

La fel se confirmă și faptul că responsabil financiar în urma exporturilor efectuate,

în baza contractelor de cesiune, au fost întreprinderea delicventă SRL „Aliaris

Plus”; procesul-verbal de ridicare a actelor de la SRL „Dec-Trans-Grup”, prin care

se confirmă faptul exportului de către SRL „Aurion” a mărfurilor procurate de la

SRL „Aliaris Plus”; procesul-verbal de ridicare a actelor de la SRL „Pro-Logistic”,

prin care se atestă că documentele ridicate confirmă faptul efectuării livrării de

către SRL „Aurion” în adresa agentului economic nerezident al Republicii

Moldova a mărfurilor procurate de la SRL ,,Aliaris Plus”; scrisoare de informare

nr. 17-2/2-07/2 din 17.01.2009, prin care se confirmă eliberarea facturilor fiscale

de către SRL ,,Aliaris Plus” pe faptele livrărilor efectuate inclusiv și în adresa SRL

„Aurion”; actul reviziei economico-financiare tematice efectuate la SRL „Aurion”,

prin care se confirmă existența relațiilor economico-financiare a întreprinderii

menționate cu întreprinderile fantome și trecerii din bugetul de stat în cont a TVA

în valoare de 333.333,33 lei, potrivit actului se constată, că genurile principale de

activitate ale SRL „Aurion” conform statutului nu includ procurarea și vînzarea

bunurilor nedestinate unui proces tehnologic; prin contractul de vînzare-cumpărare

nr. 12 din 25.07.2007 încheiat între SRL „Aliaris Plus” în calitate de Vînzător și

SRL „Aurion” în calitate de Cumpărător, primul se obligă să livreze și să transmită

în proprietatea cumpărătorului generator electronic de eliminare a veninului

insectelor, la prețul de 1.500.000 lei, precum și aparat electronic măsură și control

la prețul de 500.000 lei, în sumă totală de 2.000.000,00 lei, fapt ce confirmă că

SRL „Aurion”, în activitatea sa nu avea necesitate de așa aparate, fapt ce denotă

faptul că persoana cu funcție de răspundere a SRL „Aurion”, a cunoscut despre

faptul, că se încheie o tranzacție fictivă, ca urmare a acesteia urma să treacă în cont

TVA ilegal, în suma de 333.333,33 lei RM, formată în urma procurării mărfurilor

de la SRL „Aliaris Plus”; scrisoare de informare parvenită de la Serviciul Grăniceri

prin care se confirmă faptul că administratorii întreprinderilor nerezidente nu au

traversat hotarele Republicii Moldova, și astfel, se confirmă imposibilitatea

semnării contractului de vînzare-cumparare; raportul de expertiză nr. 2800 din

27.12.2011, prin care s-a constat că contractele din numele întreprinderilor fantome

SRL ,,Poianscaia Grup”, SRL „Aliaris-Plus”, SRL „Poliform Plast” și

întreprinderilor nerezidente au fost semnate de către Vladimir Miheev și nu de

către administratorii acestora cum este indicat în contracte. Semnăturile de la

rubrica „Director Marco Sadic” a contractului nr. 23 din 23.08.2007 (încheiat între

6

SRL „Aurion” în persoana lui Luca P. și societatea comercială nerezidentă „Sudan

Scientific Laboratory Reseach” cu sediul în Darfur, Sudan, conform căruia ultimii

ar fi procurat de la SRL ,,Aurion” utilajul, anterior procurat fictiv de la

întreprinderea fantomă SRL ,,Aliaris Plus”, contra sumei majorate nejustificat, în

valoare de 103.580 euro, ce conform cursului BNM constituia 1.671.781,20 lei

RM.

Semnăturile de la rubrica „Director Marco Sadic” a anexei nr. 1 din

07.09.2007 la contractul de vînzare-cumpărare nr. 23 din 23.08.2007 prin care de

reprezentanții agentului economic SRL ,,Aurion” în persoana lui Luca P. a fost

încheiat un contract fictiv de cesiune a creanței cu SRL ,,Aliaris Plus” au fost

executate de către Vladimir Miheev. Activitatea contractelor în cauză și faptul că

inculpatul a cunoscut despre aceasta se confirmă prin faptul, că contractul n-a fost

semnat de către Directorul ,,Sudan Scientific Laboratory Reseach”, Marco Sadic,

dar a fost semnat de către Vladimir Miheev, fapt cunoscut de inculpat.

Semnăturile de la rubrica „Director Andreevici Tatiana” a contractului nr. 12

din 25.07.2007 încheiat între administratorul societății comerciale SRL,,Aurion”,

Luca P., și întreprinderea SRL ,,Aliaris Plus”, potrivit căruia SRL ,,Aurion” a

procurat de la Societatea Comercială menționată un generator electronic de

eliminare a veninului insectelor în valoare de 1.500.000 lei RM și un aparat de

programare de model „Signal” contra sumei de 500.000 lei RM, a fost efectuată de

către Andreevici Tatiana și nu de administratorul firmei date, înregistrat la CIS MJ

al RM.

Instanța de fond just a apreciat critic declarațiile inculpaților de

nerecunoaștere a vinovăției, deoarece se combat prin cumulul de probe

administrate în cadrul urmării penale, cercetate în instanța de judecată și verificate

în instanța de apel.

Prin probele enunțate se combat declarațiile inculpatului și argumentele

invocate în apel că instanța nemotivat a respins probele apărării, apreciindu-le

critic, punînd la baza sentinței doar probele acuzării.

Totodată, cererea de apel înaintată nu corespunde cerințelor art. 405 CPP, nu

conține motivele cerințelor apelantului, fiind indicat doar la general printr-o frază

că instanța nemotivat a respins probele apărării, apreciindu-le critic, punînd la baza

sentinței doar probele acuzării.

Instanța de apel a conchis că argumentele instanței de fond sunt întemeiate,

astfel s-a constatat cu certitudine faptul că SC „Aurion” SRL și Luca P., ca urmare

a livrărilor fictive, atingîndu-și scopul său infracțional prin eschivarea de la

achitarea impozitelor au prejudiciat bugetul național de Stat în suma de 333.333,33

lei, fapt confirmat prin declarațiile reprezentantului părții civile, a martorilor și a

materialelor cauzei, cercetate în cadrul ședinței instanței de fond, verificate în

instanța de apel.

Astfel, instanța de apel a respins ca nefondate argumentele apelantului

despre nevinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii încriminate pe motiv că

acestea sunt combătute prin probele concludente și pertinente menționate mai sus,

concluzionînd că instanța de fond just și întemeiat nu a aplicat pedeapsa penală

7

inculpaților, deși vinovăția lor este dovedită integral, deoarece conform art. 60 alin.

(1) lit. a) Cod penal, persoana se liberează de răspundere penală dacă au expirat 2

ani de la săvârșirea unei infracțiuni ușoare.

La fel a menționat că, instanța de fond corect a decis că acțiunea civilă

înaintată în cadrul procesului penal urmează a fi admisă, integral, și de la inculpați,

în mod solidar, urmează a fi încasată în bugetul de stat suma prejudiciului material

cauzat statului în suma de 333.333,33 lei, avînd în vedere că, încetarea procesului

penal are loc nu din motive de reabilitare.

acestei decizii și dispunerea achitării inculpaților.

Recurentul a indicat că nu au fost respectate dispozițiile privind competența

după calitatea persoanei – art. 427 alin. (1) pct. 1). Instanțele nu au luat în seamă

faptul declarat verbal de inculpat și de apărătorul său că reprezentantul SRL

,,Aurion”, I. Luca, nu are nici un act de împuternicire pentru a reprezenta SRL

,,Aurion”, precum și că acesta nu a activat în cadrul SRL ,,Aurion” nici o zi.

Instanța de apel nu a examinat și nu s-a pronunțat referitor la cererile apărării

depuse în cadrul urmăririi penale, care au fost declinate după competența de

judecătorul de instrucție în favoarea judecătorului de drept comun.

Nu a luat în considerație și nu a motivat cu nimic temeiurile indicate în

cererile apărării privind practica CEDO ce are referința directa la acest caz;

Nu a luat în considerație și nu a motivat circumstanțele cauzei examinate în

referire cu materialele prezentate de partea apărării și anume: decizia CSJ din 16

iunie 2010, dosarul nr. 2re-294/2010 prin care cererea Inspectoratului Fiscal de

Stat mun. Chișinău către SRL ,,Slavena Lux”, SRL ,,Poianscaia Grup” cu privire la

declararea nulă a tranzacției încheiate între SRL ,,Slavena Lux” și SRL

,,Poianscaia Grup” conform facturii fiscale, a respins-o ca neîntemeiată. Ordonanța

de scoatere a persoanei de sub urmărire penală din 21 iunie 2011 a SRL ,,Slavena

Lux” din cauza că în acțiunile administratorului SRL „Slavena Lux” lipsește latura

obiectivă și cea subiectivă infracțiunii prevăzute de art. 244 Cod penal.

Instanțele nu au luat în considerație nici hotărîrea nr. 03-5/5211 asupra

cazului de încălcare fiscală din 06.02.2009 comisă de SRL ,,Aliaris Plus”.

Din cuprinsul sentinței și a deciziei se vede că concluzia de vinovăție a

bazat-o pe declarațiile martorilor V. Severin, V. Veștman, I. Roșcovan, O.

Coșciug, V. Rusu, A. Macar, S. Berzoi, T. Belesnaia, A. Poianscaia, persoane care

au dat explicații cu privire la alte activități ce nu au avut și nici nu au careva

legătură cu învinuirea formulată inculpaților.

Ambele instanțe au încălcat prevederile privind soluționarea acțiunii civile,

deoarece conform art. 225 alin. (4), 387 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală,

în cazul încetării prin sentință a procedurii penale acțiunea civilă urma a fi lăsată

pentru soluționare într-un proces separat civil. O asemenea eroare de drept cade

sub pct. 6) art. 427 Cod de procedură penală, din punctul de vedere că instanțele au

dat o motivare greșită, contrară legii.

Nu în ultimul rînd este ilegală acumularea tuturor probelor care stau la baza

învinuirii inculpaților prin acțiunile de urmărire penale, petrecute după expirarea

8

termenului de prescripție de 2 ani din momentul consumării acțiunilor inculpatului,

efectuate contrar prevederilor 255 Cod procedură penală, care prevede că

urrmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată,

și v-a fi încetată în cazurile în care a intervenit termenul de prescripție sau

amnistia.

Există o cauză de înlăturare a răspunderii penale. Organul de urmărire

penală, deși încă la faza urmăririi penale, avînd în vedere termenul de prescripție

expirat în cazul infracțiunii prevăzute de art. 244 Cod penal (redacția veche), urma

să adopte o soluție de refuz în pornirea urmăririi penale. Soluția de încetare a

urmăririi penale a fost o obligație a procurorului în faza de punere sub învinuire a

persoanei juridice precum și a conducătorului ei, fapt solicitat ulterior de ultimii,

dar care a fost vădit neglijat de procuror, fiind încălcat un drept constituțional -

dreptul de-a nu derula un proces penal atunci cînd legea nu mai permite.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 1), 6),

8), 11) Cod de procedură penală - nu au fost respectate dispozițiile privind

competența după calitatea persoanei, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, acesta

este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, instanța a pronunțat o hotărîre

de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei

legi mai blînde, există o cauză de înlăturare a răspunderii penale. Există o cauză de

înlăturare a răspunderii penale.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rînd, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii

atacate în acest sens. Conform art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, eroare

gravă de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor,

prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor.

În această consecutivitate se reține că, în recursul ordinar apărarea a invocat

în drept temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 1), 6), 8), 11) Cod de

procedură penală, cum ar fi că nu au fost respectate dispozițiile privind competența

după calitatea persoanei, instanța de apelnu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

9

invocate în apel, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, acesta este

expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît

cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor

reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blînde (pct. 5 din prezenta

decizie)

.

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat asupra căror motive concrete din apelul apărării nu s-ar fi pronunțat

instanța de apel și care ar fi esența circumstanței că, nu au fost respectate

dispozițiile privind competența după calitatea persoanei, că motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărîrii, că acesta este expus neclar, că instanța a admis o

eroare gravă de fapt, raportată la exigențile art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură

penală, care a afectat soluția instanței, că instanța a pronunțat o hotărîre de

condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei

legi mai blînde, omițîndu-se totalmente motivarea ilegalității deciziei contestate în

acest sens, cu indicarea unor concrete erori în aspectul vizat.

Rezultă, că recursul de pe rol nu întrunește condițiile legale de conținut, iar

instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al

avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care ar justifica acest recurs.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În al doilea rînd, conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în

recurs pot fi invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel.

În sensul vizat se reține că motivele specificate în recursul ordinar și

reproduse la pct. 5 din prezenta decizie, nu au fost invocate și în apel (vol. III, f.d.

228, pct. 3, 4, 5 din decizie).

Rezultă, că recursul ordinar în aspectul vizat nu are niciun suport legal.

În al treilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură

penală hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărîrilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2 și 4 din prezenta decizie,

relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și

încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale ale acestuia în baza art. 244 alin.

(1) Cod penal, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală

și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar,

10

inclusiv declarațiile reprezentatului părții civile C. Prisăcaru, martorilor V. Severin,

V. Veștiman, I. Roșcovan, O. Coșciug, V. Rusu, A. Macar, S. Berzoi, T. Belesnaia,

O. Poianscaia, O. Popodneac, I. Popodneac, actele de control efectuate la SRL

„Aliaris Plus”, procesul-verbal de ridicare a actelor de la Biroul Vamal Chișinău,

procesul-verbal de ridicare a actelor de la SRL „Dec-Trans-Grup”, procesul-verbal

de ridicare a actelor de la SRL „Pro-Logistic”, scrisoare de informare nr. 17-2/2-

07/2 din 17.01.2009, actul reviziei economico-financiare tematice efectuate la SRL

„Aurion”, contractul de vînzare-cumpărare nr. 12 din 25.07.2007 încheiat între

SRL „Aliaris Plus” în calitate de Vînzător și SRL „Aurion”, scrisoare de informare

parvenită de la Serviciul Grăniceri, raportul de expertiză nr. 2800 din 27.12.2011,

toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității,

veridicității și coroborării lor.

Mai mult, recursul dat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5

din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de apel

a apreciat circumstanțele cauzei și probele administrate.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe

noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în alt sens decît cel pe care îl propune apărarea este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu este temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel este lipsită de orice suport

legal.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărîrile atacate cuprind motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că în

acțiunile inculpaților au fost întrunite elementele infracțiunii, și că recursul ordinar

este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul ordinar este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

11

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Andrei Găulică în

numele inculpaților Luca Petru Ion și Societatea cu Răspundere Limitată ,,Aurion”,

împotriva sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 19 mai 2014 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2014, pe

motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 aprilie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Ion Guzun

12