1re-50/2015 — Încheierea judecătorului de instrucție

Prin încheierea din 04 august 2014, judecătorul de instrucție al Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău a dispus admiterea demersului instituției penitenciare nr.10 – Goian, mun. Chișinău și schimbarea condamnatului Bacal M. din penitenciar pentru minori în penitenciar de tip închis. În partea privind deținerea în continuare a condamnatului în instituția penitenciară nr.10 Goian, mun. Chișinău, demersul a fost respins.

În fapt, instanța a constatat că Bacal Mircea a fost condamnat prin sentința judecătoriei Ialoveni din 14 decembrie 2012, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2013 și decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 05 noiembrie 2013, în baza art.171 alin. (3) lit. b), 70 alin. (3), 79 Cod penal la 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar pentru minori. Administrația instituției penitenciare nr.10 - Goian, mun. Chișinău a înaintat un demers privind stabilirea tipului penitenciarului și menținerea continuării executării pedepsei condamnatului în penitenciar pentru minori, pe motiv că el are 1 18 ani, un comportament satisfăcător, este încadrat în programe socio-educative, la munci de îngrijire și amenajare a penitenciarului, a absolvit studii gimnaziale, frecventează orele de instruire profesionale. Însă, Bacal M. a fost condamnat pentru infracțiune deosebit de gravă, a împlinit vîrsta de 18 ani și urmează a fi transferat în penitenciar de tip închis.

Avocatul Valeriu Batîr și condamnatul au declarat recursuri ordinare, solicitînd casarea acestei încheierii și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie admis demersul înaintat de instituția penitenciară. Recurenții au indicat că încheierea instanței de fond contravine circumstanțelor cauzei.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2014, recursurile au fost respinse ca nefondate. Instanța de recurs a reținut că instanța de fond a adoptat o încheiere legală și întemeiată și că lipsesc temeiurile menținerii în continuare a condamnatului în penitenciar pentru minori. Or, circumstanțele comiterii infracțiunii, precum și gravitatea acesteia, prevalează circumstanțele favorabile condamnatului, indicate de recurenți.

În virtutea prevederilor art. 466 Cod de procedură penală, hotărîrile judecătorești au devenit irevocabile.

La 02 februarie 2015, avocatul Valeriu Batîr și condamnatul au declarat recurs în anulare, în care solicită casarea hotărîrilor nominalizate și dispunerea rejudecării cauzei în instanța de fond. Recurenții au invocat că instanțele de judecată au adoptat hotărîri neîntemeiate și ilegale.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, poate fi declarat la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Însă, conform art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. În corespundere cu art. 455 alin. (2) pct. 3) – 5) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a pronunțat sentința, data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței, data deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului, data adoptării deciziei în recurs și argumentele admiterii sau respingerii recursului. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. Circumstanțele enunțate atestă, astfel, că celelalte categorii de hotărîri judecătorești irevocabile, inclusiv cele adoptate în temeiul art. 469-472 Cod de 2 procedură penală, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare. Rezultă că recursul de pe rol, fiind declarat împotriva unei hotărîri judecătorești irevocabile, dar prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, nu are suport legal, adică este vădit neîntemeiat. Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Dat fiind că recursul în anulare este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Valeriu Batîr și condamnatul Bacal Mircea Andrei, împotriva încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Rîșani, mun. Chișinău din 04 august 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2014, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 3