1ra-335-2015 — Art.186 alin.2 lit.b, c, d și 187 alin.2 lit.d și f, 190 alin.2 lit.cCP

Prin sentința Judecătoriei Criuleni din 12 septembrie 2014, Morari Segriu a fost condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.b), c), d) Cod penal la 2 ani închisoare, în baza art.187 alin.(2) lit.d), f) Cod penal la 6 ani închisoare, fără amendă și în baza art.190 alin.(2) lit.c) Cod penal la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de administrarea bunurilor materiale, iar în temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa de 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de administrarea bunurilor materiale. Conform art.85 Cod penal, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată parțial pedeapsa neexecutată fixată prin sentința Judecătoriei Criuleni din 05 noiembrie 2013, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 9 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de administrarea bunurilor materiale, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis. Prin aceiași sentință au fost condamnați Loghinov Roman și Maștaler Pavel, în privința cărora hotărîrile judecătorești nu se contestă.

Potrivit sentinței s-a constatat că Morari Sergiu, la începutul lunii aprilie 2013, prin înțelegere prealabilă, împreună cu Loghinov Roman, avînd scopul sustragerii bunurilor altei persoane, au pătruns în blocul locativ din str.31 August 116, or.Criuleni, de unde au sustras pe ascuns 27 contoare de apă, cu costul de 7155 lei și piesele de conectare a acestora la conductele de apă, cu costul de 7200 lei, ce aparțineau SC „Lorinela Grup” SRL, cauzîndu-i proprietarului o daună materială în proporții considerabile în sumă totală de 14355 lei. Tot el, la începutul lunii aprilie 2013, prin înțelegere prealabilă, împreună cu Loghinov Roman, avînd scopul sustragerii bunurilor altei persoane, au pătruns în blocul locativ din str.31 August 116, or.Criuleni, de unde au sustras pe ascuns un cazan de încălzire autonomă de model „Solaris”, la prețul de 8960 lei, ce aparținea SC „Lorinela Grup” SRL, prin ce au cauzat proprietarului o daună materială în proporții considerabile. 1 Tot el, la 01 decembrie 2013, în jurul orei 17.00, aflîndu-se la intersecția străzilor Viilor și Victoria din or.Criuleni, avînd scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane a smuls geanta din mîinile cet.Terentiev Elena, care se deplasa pe str.Viilor, or.Criuleni, în care se afla o pereche de ochelari, telefonul mobil de model „Motorola”, un card bancar de la BC „Banca de Economii” SA, de pe care a extras ulterior suma de 3000 lei, buletinul de identitate și bani, cauzîndu-i părții vătămate o daună materială considerabilă, în sumă totală de 5000 lei. Tot el, la 10 februarie 2014, aproximativ la ora 03.00, avînd scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, prin spargerea geamului de la odaia nr.303 a căminului studențesc nr.2 din str.31 August, or.Criuleni, a pătruns în interiorul odăi, de unde a sustras în mod deschis un laptop de model „HP-mini-100 E” cu încărcător la prețul de 3500 lei, ce aparținea cet.Andronache Ion, un telefon mobil de model „Samsung”, la prețul de 400 lei, ce- i aparținea cet.Rotaru Alexei și un telefon mobil de model „Nokia 3110”, la prețul de 300 lei, ce aparținea cet.Covali Ion, cauzîndu-le părților vătămate o daună materială considerabilă, în sumă totală de 4200 lei. Tot el, la 03 februarie 2014, în jurul orei 01.30, pe balcoane a pătruns în odaia nr.310 a căminului studențesc nr.2 al Școlii profesionale din or.Criuleni, str.31 August 130, unde avînd scopul dobîndirii prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei persoane, sub pretextul efectuării unor apeluri telefonice, a cerut de la cet.Onufrac Oleg telefonul mobil de model „Unite U-1280”, în care se afla cartela sim cu numărul 068584713 și cartela flash cu memorie de 2 GB, după care cu bunul obținut s-a ascuns de la fața locului, plecînd într-o direcție necunoscută, cauzîndu-i părții vătămate o daună materială considerabilă, în sumă totală de 1300 lei.

Sentința a fost atacată cu apel de către inculpatul S.Morari, care a solicitat casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, invocînd că instanța la aplicarea pedepsei nu a ținut cont de faptul că dînsul este de o vîrstă tînără, a recunoscut integral vina, s-a căit sincer de cele comise, a colaborat activ cu organul de urmărire penală, că la caz lipsesc circumstanțe agravante, că a fost educat și întreținut de către bunica sa, care la moment necesită ajutot material, ceea ce ar fi permis instanței de a-i fixa o pedeapsă nu atît de aspră și că instanța nu i-a redus pedeapsa cu 1/3 potrivit dispoziției art.3641 Cod de procedură penală, ori să-i fi aplicat prevederile art.79 Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2014, a fost admis apelul inculpatului S.Morari, casată sentința în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre în partea dată, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui S.Morari i-a fost stabilită pedeapsa în baza: - art.186 alin.(2) lit.b), c), d) Cod penal 1 an închisoare; - art.187 alin.(2) lit.d), f) Cod penal 5 ani închisoare, fără amendă; - art.190 alin.(2) lit.c) Cod penal 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de administrarea bunurilor materiale pe un termen de 3 ani. În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, iar conform art.85 Cod penal, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată parțial pedeapsa neexecutată fixată prin sentința Judecătoriei Criuleni din 05.11.2013, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 6 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de administrarea bunurilor materiale pe un termen de 3 ani. În rest, sentința a fost menținută. La adoptarea soluției date, instanța de apel a constatat că, prima instanță, a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele 2 cauzei, dînd probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității probelor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului S.Morari în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.186 alin.(2) lit.b), c), d), art.187 alin.(2) lit.d), f) și art.190 alin.(2) lit.c) Cod penal, făcînd o încadrare juridică justă a acțiunilor lui. Totodată, instanța a conchis că la stabilirea categoriei și termenului pedepsei acestuia, instanța nu a ținut seama în deplină măsură de criteriile generale de individualizare a pedepsei, și anume de prevederile art.75 alin.(2) Cod penal, adică de scopul pedepsei penale, de principiul proporționalității și cel al echității, deoarece pentru a-și atinge scopul, o pedeapsă penală nu trebuie să fie retributivă, intimidatoare sau vindicativă, în sens că, nu trebuie privită ca „prețul” pe care trebuie să-l plătească persoana pentru fapta prejudiciabilă, ci trebuie să reflecte un echilibru între gravitatea faptei prejudiciabile și urmările ei, prin excluderea caracterului vindicativ al pedepsei, urmărindu-se ca partea vătămată și statul să nu urmărească răzbunarea, ce ar genera altă răzbunare, prin încălcarea dreptului, ci realizarea dreptății. Astfel, instanța de apel a constatat că, deși prima instanță a reținut în seama inculpatul recunoașterea vinei și căința sinceră, însă urma să țină cont și de vîrsta tînără a acestuia, care urmează să se întoarcă în societate și să se reîncadreze în aceasta, astfel încît o pedeapsă definitivă în condițiile art.85 Cod penal, de 6 ani închisoare, va fi una rezonabilă cu faptele comise de inculpat și scopul pedepsei penale. Instanța de apel a conchis că anume această pedeapsă va fi pe măsură a-și atinge scopul său de constrîngere, reeducare, exemplaritate, fiind de natură a-l face pe inculpat să-și revizuie atitudinea față de valorile sociale și comportamentul său față de ceilalți membri ai societății.

Împotriva hotărîrii menționate a declarat recurs ordinar inculpatul S.Morari care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, neprivativă de libertate, sub formă de amendă ori cu aplicarea art.90 Cod penal, considerînd că cea stabilită este prea aspră, la care nu s-a ținut cont de faptul că dînsul a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, că bunica sa necesită ajutor material, dorește să-și întemeieze o familie, la moment se află într-o relație de concubinaj, în care concubina are doi copii minori, ce necesită de a fi întreținuți.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, care a solicitat declararea recursului ca inadmisibil fiind vădit neîntemeiat, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Conform prevederilor art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Din conținutul cererii de recurs se poate deduce temeiul prevăzut de pct.10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, avînd în vedere că recurentul critică pedeapsa stabilită, considerînd-o prea aspră, solicitînd să-i fie stabilită una mai blîndă, sub formă de amendă, ori cu suspendarea executării ei. Potrivit art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în drept să intervină în soluțiile adoptate în latura pedepsei cînd se constată că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Însă, acest temei pentru recurs nu persistă în cauza dată. Colegiul penal menționează că, instanța de apel, casînd soluția primei instanțe în partea stabilirii pedepsei lui S.Morari, a ținut seama pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei, prevăzute de art.61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei, 3 stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează răspunderea, de persoana făptuitorului, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia și i-a aplicat o pedeapsă echitabilă, în limita prevăzută de sancțiunile normelor penale în baza cărora a fost declarat vinovat, corect considerînd că inculpatul urmează să execute real pedeapsa închisorii stabilite, aceasta fiind în corespundere cu faptele săvîrșite. Astfel, temeiul invocat de recurent privind aplicarea unei pedepse sub formă de amendă, ori cu suspendarea executării ei, pe motiv că instanța nu a reținut circumstanțele atenuante prezente în cauză, enumerate în recurs și descrise la pct.5 al prezentei decizii, nu pot servi drept temei de casare a hotărîrii judecătorești, din motiv că circumstanțele invocate de recurent, precum: recunoașterea vinei, căința sinceră, vîrsta tînără, lipsa circumstanțelor agravante, au fost luate în considerație de instanță la numirea pedepsei. Mai mult, după cum rezultă din actele cauzei, inculpatul a fost anterior condamnat pentru sustragerea deschisă a bunurilor altor persoane, cu suspendarea executării pedepsei pe termen de probă, însă în acest termen dînsul a săvîrșit noi infracțiuni, prin ce a ignorat regulile executării pedepsei condiționate stabilite. Prin urmare, inculpatul nu și-a făcut concluziile necesare, nu a stat pe calea corijării, lipsind temeiuri legale de aplicare în privința lui a dispozițiilor art.90 Cod penal, astfel că instanța de apel corect i-a cumulat la pedeapsa aplicată partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința anterioară, în conformitate cu prevederile art.85 Cod penal. Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de drept la care face referință recurentul și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, pedeapsa aplicată inculpatului este individualizată conform prevederilor legale și echitabilă faptelor comise. Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat de inculpat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Morari Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2014, în propria lui cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 25 martie 2015. Președinte Nicolae Gordilă Judecător Elena Covalenco Judecător Iurie Diaconu 4