1ra-745/2015 — Art. 190 alin.2 Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Hîncești din 12 iunie 2014, Moraru Sergiu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități legate de gestionarea bunurilor pe un termen de 3 (trei) ani. Acțiunea civilă înaintată de Straș Ninel a fost admisă și dispusă încasarea de la inculpat în beneficiul părții vătămate suma de 3000 dolari SUA, sau echivalentul sumei respective în valută națională după cursul valutar al BNM la data executării hotărîrii.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că Moraru Sergiu, acționînd în scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul organizării plecării la muncă în Israel, în lipsa unei activități legale în domeniul dat, conștientizînd că nu poate presta serviciile pentru care și-a asumat responsabilitatea, la 19.04.2011, aproximativ la ora 11.00, a dobîndit 1 ilicit și a însușit de la Starș Ninel suma de 3000 dolari SUA, cu echivalentul conform ratei de schimb a BNM RM de 11.5676 lei, cauzînd părții vătămate daune materiale în proporții considerabile în sumă totală de 34702,8 lei, ceia ce la momentul săvîrșirii infracțiunii constituia 1735,14 unități convenționale.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, recunoscîndu-și vina parțial.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 martie 2015 a fost respins ca fiind depus peste termen. 4.1. Colegiul penal și-a motivat soluția prin faptul că, conform recipisei din dosar (f.d. 167), la data de 12.06.2014 inculpatul a primit copia sentinței Judecătoriei Hîncești din 12.06.2015, dar a refuzat să semneze dovada de primire. Potrivit art. 402 alin. (1) Cod procedură penală termenul de declarare a apelului este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) stipulează că pentru inculpatul arestat, termenul de declarare a apelului curge de la data înmînării copiei sentinței redactate. Necătînd la faptul că este indicat termenul de 15 zile pentru atac, inculpatul a declarat apelul abia la 14.01.2015 fără a invoca careva temeiuri de omitere a termenului de atac. În ședința instanței de apel inculpatul a indicat că nu a declarat apelul în termen deoarece la acel moment a hotărît să accepte situația, iar apoi s-a răzgîndit și a scris plîngere. Astfel, Colegiul a considerat că nu au fost prezentate motive pentru repunerea în termen a apelului declarant de către Moraru Sergiu și a fost respins ca depus peste termen.

Împotriva hotărîrilor menționate inculpatul a declarat recurs ordinar, solicitînd casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, deoarece își recunoaște vina parțial. 5.1. Asupra recursului declarat procurorul a depus referință prin care solicită respingerea acestuia, ca inadmisibil, deoarece inculpatul nu a folosit calea apelului pentru a ataca sentința.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Conform prevederilor art. 415 alin. (1) lit. a) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd cauza în ordine de apel, respinge apelul în cazul în care acesta a fost depus peste termen. După cum s-a menționat, instanța de apel a respins apelul inculpatului, din motiv că s-a depus peste termen. Conform art. 402 Cod de procedură penală și pct. 6.1. al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judiciară 2 despre judecarea cauzelor penale în ordine de apel”, termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale sau de la data înmînării copiei de pe sentința redactată, dacă legea nu dispune altfel. Instanța de recurs consideră, că corect instanța de apel și-a motivat soluția adoptată privind respingerea apelului inculpatului ca depus peste termen, prin faptul că inculpatul a primit copia sentinței motivate la 12 iunie 2014, necontestînd-o în termenul prevăzute de lege (f.d. 167). În acest aspect se rețin prevederile p. 6 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 9 din 30.10.2009 „Cu privire la judecarea recursului ordinar în cauza penală”, potrivită căruia, un apel declarat peste termen nu poate fi considerat un apel nedeclarat, astfel încît părții care nu a utilizat apelul în termenul prevăzut de art.402 CPP, nu i se poate îngrădi dreptul de a declara recurs împotriva deciziei instanței de apel cu privire la soluția de respingere a apelului ca fiind declarat peste termen. În cazul dat instanța de recurs este obligată să verifice dacă instanța de apel a constatat că întîrzierea a fost determinată de motive întemeiate. Dacă însă, se critică sentința care a rămas definitivă la expirarea termenului de apel, recursul este inadmisibil. Prin urmare, în speță au fost încălcate prevederile art. 402 Cod de procedură penală conform căruia, de la data pronunțării sentinței, în termen de 15 zile, atît inculpatul sau avocatul în numele acestuia au fost în drept de a declara apel, însă sentința nu a fost atacată cu apel în termenul prevăzut, demonstrînd că este de acord cu aceasta, cu calificarea faptei și cu pedeapsa aplicată, cu atît mai mult că în ședința instanței de apel inculpatul a indicat că nu a declarat apelul în termen deoarece la acel moment a hotărît să accepte situația, iar apoi s-a răzgîndit și a scris plîngere. Colegiul penal consideră că concluzia adoptată de instanța de apel este legală și întemeiată, deoarece apelul s-a depus peste termen. Alte motive care ar fi oferit temei de repunere în termen a apelului nu s-au invocat, prin urmare, recursul referitor la aspectele de procedură se consideră neîntemeiat. Avînd în vedere că instanța de apel nu s-a expus asupra circumstanțelor de fapt ale cauzei și legalității sentinței, din aceste puncte de vedere, nu există temei nici pentru instanța de recurs de a se expune asupra legalității sentinței și deciziei referitor la condamnarea lui Moraru Sergiu, la aprecierea juridică a acțiunilor lui, precum și la măsura de pedeapsă aplicată. Prin urmare, se conchide că lipsesc temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală care pot fi obiect de examinare în instanța de recurs, iar recursul ordinar declarat de inculpat este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, - 3 DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Hîncești din 12 iunie 2014 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 martie 2015, declarat de Moraru Sergiu, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 08 iulie 2015. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Liliana Catan Ion Guzun 4