1ra-373-2015 — art.287 alin.2 lit.b și 201-1 alin.2 lit.b CP

Dosarul nr.1ra-373/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 martie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpatul

Lazu Serghei, prin care solicită casarea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău

din 17 aprilie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18

decembrie 2014 în cauza penală privindu-l pe

Lazu Serghei Ivan, născut la 22 decembrie 1980,

originar și domiciliat în mun.Chișinău, or.Vatra,

str.Grădinilor 1.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 31.10.2013 - 17.04.2014,

Instanța de apel: 09.07.2014 - 18.12.2014,

Instanța de recurs: 23.02.2015 - 18.03.2015.

C O N S T A T Ă :

Serghei a fost condamnat în baza art.2011 alin.(2) lit.b) Cod penal la 3 ani închisoare și

în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal la 2 ani și 6 luni închisoare, iar în temeiul art.84

alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor

aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa defintivă de 4 ani închisoare.

Conform art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 3 ani, dacă nu va săvîrși o nouă infracțiune și prin

comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea acordată.

procedură penală, a constatat că Lazu Serghei, la 12 iunie 2012, aproximativ la ora

02.00, aflîndu-se în localul de seară “E.Boța” din str.I.Pelivan 22/1, mun.Chișinău,

împreună și de comun acord cu trei persoane, în privința cărora procesul penal a fost

disjuns în procedură separată, și alte trei persoane neidentificate de organul de urmărire

penală, fiind în stare de ebrietate alcoolică, acționînd cu intenție directă și încălcînd

grosolan ordinea publică, din intenții huliganice au provocat un conflict cu Cojocaru

Andrei și Caraman Eugeniu, care se aflau în fața localului, adresîndu-se în adresa lor cu

cuvinte necenzurate, după care, fără careva motiv, una din persoanele în privința căruia

procesul penal a fost disjuns în procedură separată, i-a aplicat o lovitută în regiunea

feței lui Cojocaru Andrei, după care ultimul a căzut la pămînt. Apoi, altă persoană, în

privința căreia procesul penal a fost disjuns în procedură separată, susținînd cunoscutul

său, a început a-i aplica lui Caraman Eugeniu și Cojocaru Andrei lovituri cu mîinele și

picioarele în diferite regiuni ale corpului. Ieșind din localul “E.Boța”, Lazu Serghei,

1

împreună cu persoana în privința căreia procesul penal a fost disjuns în procedură

separată, la fel i-au aplicat lovituri lui Caraman Eugeniu și Cojocaru Andrei, cauzîndu-i

acestuia din urmă, conform raportului de expertiză medico-legală nr.2255/D din

07.09.2012, vătămări corporale ușoare sub formă de fractura planșeului orbital inferior,

cu deplasarea fragmentelor pe stînga, hemosinuzită pe stînga, fractura orbital nazale, ce

a dus la deregralarea sănătății de scurtă durată.

Tot el, la 12 octombrie 2013, aproximativ la ora 12.00, aflîndu-se la domiciliul

său din str.Grădinilor 1, or.Vatra, mun.Chișinău, în urma unui conflict cu concubina sa,

Saitova Elena, care locuiește pe aceiași adresă, acționînd cu intenție directă și urmărind

scopul violenței în familie, i-a aplicat acesteia din urmă multiple lovituri cu mîinile și

picioarele în diferite părți ale corpului, cu toporul în regiunea capului și cu ciocanul

peste mîina stîngă cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.2587/D

din 17.10.2013, vătămări corporale medii sub formă de fractura falangei distal degetului

I a mîinii stîngi, care a dus la dereglarea sănătății de lungă durată.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat

în baza art.2011 alin.(2) lit.b) și art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, cu aplicarea art.84 Cod

penal, definitiv la 4 ani și 6 luni închisoare, invocînd că instanța la stabilirea pedepsei

inculpatului, neîntemeiat a dispus suspendarea condiționată a acesteia pe termen de

probă, fără a lua în considerație că pedeapsa penală are drept scop corectarea și

reeducarea vinovatului în spiritul executării stricte a legii, prevenirea de săvîrșirea de noi

infracțiuni, atît din partea inculpatului, cît și a altor persoane, reieșind din caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvîrșite, de persoana inculpatului, precum și de

circumstanțele cauzei ce atenuează ori agravează răspunderea, fiindcă infracțiunile de

huliganism și violență în familie, comparativ cu alte infracțiuni, prezintă un pericol

deosebit de grav pentru societate, și pedeapsa penală pentru astfel de categorii de

infracțiuni trebuie să fie nu numai legală, în sensul respectării cadrului legal de

individualizare judiciară, dar în același timp, trebuie să fie justă, adică să fie respectat

criteriul proporționalității, care presupune stabilirea cuantumului pedepsei în funcție de

gravitatea infracțiunilor și vinovăția autorului; pedeapsa stabilită de instanță nu va duce

la restabilirea echității sociale, cît și corectării inculpatului, deoarece numai prin

aplicarea unei pedepse cu închisoarea se vor realiza scopurile legii penale.

2014, a fost admis apelul procurorului, casată sentința, în partea stabilirii pedepsei lui

Lazu Serghei și pronunțată în partea dată o nouă hotărîre, prin care acestuia i-a fost

stabilită pedeapsa în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal de 2 ani închisoare și în baza

art.2011 alin.(2) lit.b) Cod penal de 3 ani închisoare, iar în temeiul art.84 alin.(1) Cod

penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip

semiînchis.

Instanța de apel a constatat că prima instanță a respectat normele procesuale, a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat

probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, corect

ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor prevăzute

de art.2011 alin.(2) lit.b) și art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, făcînd o încadrare juridică

justă a acțiunilor lui.

2

Referitor la pedeapsa stabilită inculpatului de prima instanță cu suspendarea

executării ei pe termen de probă, instanța de apel a constatat că aceasta este una

inechitabilă, la care instanța dispunînd aplicarea art.90 Cod penal, nu a ținut cont de

prevederile art.6, 7, 61, 75, 76 Cod penal, că inculpatul anterior a fost condamnat, că a

comis un cumul de infracțiuni, dintre care infracțiunea de huliganism a fost comisă în

stare de ebrietate, cu calificativul grup de persoane, că echitatea socială a pedepsei poate

fi realizată doar atunci cînd față de persoana care a încălcat legea penală se aplică

sancțiunea penală ce corespunde gradului prejudiciabil al infracțiunii comise,

circumstanțelor acesteia și persoanei vinovate, că prin aplicarea pedepsei se urmărește

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea inculpatului, cît și a altor persoane.

Astfel, reieșind din circumstanțele stabilite, instanța de apel a conchis că măsura

de pedeapsă sub formă de închisoare fără aplicarea dispozițiilor art.90 Cod penal

inculpatului S.Lazu, va fi una corectă și echitabilă, ce va corespunde întocmai faptelor

săvîrșite de inculpat.

fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia, cu pronunțarea unei hotărîri echitabile, considerînd că pedeapsa de 4 ani

închisoare stabilită de instanța de apel este prea aspră pentru faptele comise; pe

învinuirea adusă lui în baza art.2011 Cod penal, nu au fost administrate probe ce ar fi

dovedit vinovăția sa; la urmărirea penală nu a fost efectuată confruntarea cu partea

vătămată, prin ce au fost încălcate dispozițiile art.113 Cod de procedură penală; de către

organul de urmărire penală nu au fost aduse probe certe ce ar fi demonstrat că anume

dînsul i-a aplicat concubinei lovituri cu toporul și ciocanul, nefiind efectuată expertiza

dactiloscopică, pentru a confirma că pe obiectele date au fost depistate amprentele sale

degitale.

materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în

referință, care a solicitat declararea inadmisibilității recursului ca fiind vădit neîntemeiat,

Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Conform prevederilor art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel.

Din conținutul cererii de recurs se poate deduce, avînd în vedere că recurentul

critică pedeapsa stabilită considerînd-o prea aspră, solicitînd să-i fie stabilită una mai

blîndă, neprivativă de libertate, temeiul prevăzut de pct.10) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în

drept să intervină în soluțiile adoptate în latura pedepsei cînd se constată că s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal menționează că acest temei pentru recurs nu persistă în cauza dată.

La acest capitol, Colegiul penal constată că instanța de apel just a admis apelul

procurorului în latura stabilirii pedepsei inculpatului S.Lazu, concluzionînd că la

soluționarea chestiunii cu privire la stabilirea pedepsei, prima instanță nu a acordat

deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal.

Astfel, conform prevederilor art.61, 75 Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

3

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Pedeapsa penală este o

măsură de constrîngere statală și un mijloc de corijare și reeducare a inculpatului, și are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea vinovatului, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea acestuia, cît și a altor persoane.

Colegiul menționează că, instanța de apel întemeiat a constatat că prima instanță,

la numirea pedepsei, nu a ținut seama de persoana inculpatului S.Lazu, de circumstanțele

cauzei și de caracterul social periculos al infracțiunilor săvîrșite de către acesta. Or,

prima instanță urma să țină cont de dispozițiile normelor penale menționate supra.

În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală concluzia

instanței de apel referitor la excluderea dispozițiilor art.90 Cod penal, deoarece pedeapsa

stabilită de prima instanță, cu suspendarea executării acesteia pe termen de probă, nu

este proporțională faptelor comise de către inculpat.

Instanța de recurs apreciază că, față de natura și gravitatea faptelor comise, a

circumstanțelor reale privind săvîrșirea acestora și a celor personale ale inculpatului,

pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executarea ei reală, este aptă să conducă la realizarea

scopurilor sancțiunii, contribuind la corijarea și reeducarea inculpatului, la formarea unei

atitudini pozitive a acestuia față de faptele comise.

Mai mult, Colegiul penal conchide că la stabilirea pedepsei cu închisoarea instanța

de apel, după cum rezultă din partea descriptivă a deciziei, și-a motivat soluția adoptată

indicînd din care motive a ajuns la concluzia că corijarea și reeducarea inculpatului

S.Lazu pentru faptele comise este posibilă doar cu aplicarea pedepsei închisorii reale,

astfel că instanța și-a motivat soluția referitor la iraționalitatea numirii pedepsei

inculpatului cu suspendarea executării ei pe termen de probă.

Totodată, legiuitorul acordă dreptul instanței, ținînd cont de circumstanțele cauzei

și de persoana celui vinovat, de a decide de la caz la caz, posibilitatea aplicării pedepsei

vinovatului cu suspendarea condiționată a executării ei și nicidecum nu o obligă în acest

sens. În speța dată, rezultă că instanța de apel, reieșind din circumstanțele sus-

menționate, a considerat rațional ca inculpatul să execute real pedeapsa stabilită.

La numirea pedepsei inculpatului instanța de apel a ținut cont de prevederile

art.3641 Cod de procedură penală, acesta beneficiind de o reducere cu o treime din

limitele de pedeapsă prevăzută de lege, adică din maximul și din minimul prevăzut de

sancțiunile normelor penale în baza cărora a fost condamnat.

Afirmația recurentului, precum că la stabilirea pedepsei instanța de apel nu a ținut

cont de circumstanțele atenuante prezente în cauză, nu poate fi reținut, deoarece

recunoașterea vinei care atrage incidența procedurii simplificate, nu poate valorifica ca o

circumstanță atenuantă judiciară, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept să i se

acorde o dublă valență juridică.

Prin urmare, Colegiul conchide că lui S.Lazu i s-au aplicat pedepse individualizate

conform prevederilor legale ce reglementează acest aspect.

Totodată, după cum rezultă din textul recursului, recurentul solicită casarea

hotărîrilor și în partea condamnării sale în baza art.2011 Cod penal, considerînd că nu a

fost demonstrată vinovăția sa în săvîrșirea infracțiunii imputate, dosarul fiind fabricat; au

fost încălcate dispozițiile art.113 Cod de procedură penală; în cauză nu a fost numită

expertiza dactiloscopică, pentru a demonstra că pe obiectele cu care părții vătămate i-au

fost cauzate vătămările corporale, sînt amprentele sale digitale.

4

Însă, instanța de recurs reține că, împotriva sentinței primei instanțe, după cum

rezultă din pct.3 al prezentei decizii, a declarat apel doar procurorul în partea stabilirii

pedepsei. Prin decizia instanței de apel din 18.12.2014, a fost admis apelul procurorului

și casată sentința doar în partea stabilirii pedepsei inculpatului.

Prin urmare, sentința primei instanțe nu a fost contestată de către inculpat cu apel,

prin care dînsul să-și fi expus dezacordul cu hotărîrea dată pe învinuirea adusă în baza

art.2011 Cod penal, rezumîndu-se, deci, că dînsul a fost de acord cu toate concluziile

instanței privind vinovăția sa în săvîrșirea infracțiunii imputate și cu încadrarea juridică

a faptei comise.

Astfel, ținînd cont de faptul că instanța de apel a casat soluția primei instanțe doar

în partea stabilirii pedepsei, iar cauza a fost examinată în procedura prevăzută de

art.364-1 Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide că motivele invocate de

către inculpat privind nevinovăția sa pe învinuirea adusă în baza art.2011 Cod penal, nu

pot servi drept temei de judecare a cauzei în procedura recursului ordinar, inculpatul

avînd dreptul de a contesta hotărîrile judecătorești doar în latura stabilirii pedepsei, drept

de care dînsul s-a folosit, deoarece odată cu solicitarea de a fi judecată cauza în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, inculpatul renunță neechivoc la dreptul

de a interoga martori în fața instanței.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va

decide inadmisibilitatea recursului ordinat înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

În circumstanțele stabilite, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

recursului declarat de inculpat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Lazu Serghei, împotriva

sentinței Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 17 aprilie 2014 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2014, în propria lui cauză penală, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 25 martie 2015.

Președinte Elena Covalenco

Judecător Iurie Diaconu

Judecător Liliana Catan

5