1ra-290/2015 — art. 201-1 alin. 3 lit. c CP

1ra-290/2015 — art. 201-1 alin. 3 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-290/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

04 martie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Gordilă Nicolae,

Judecători –Diaconu Iurie, Catan Liliana,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul, Antoci Maria, în numele inculpatei, Aykut Ludmila, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Orhei din 31 martie 2014 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2014, în cauza penală privind-o pe

Aykut Ludmila Ivan, născută la 27 mai 1981, originară și

domiciliată or. Orhei str. Nistreană 16 ap. 9

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Aykut Ludmila Ivan, a fost

condamnată în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 5 ani închisoare cu

executare în penitenciar pentru femei.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de către succesorul părții

vătămate și s-a încasat de la Aykut Ludmila în beneficiul lui Rotari Nina, prejudiciul

material cauzat în mărime de 17 262,11 lei, pentru acordarea asistenței juridice –

2 500 lei și pentru prejudiciul moral – 10 000 lei. În rest cerințele succesorului părții

vătămate au fost respinse ca neîntemeiate.

2013, în jurul orei 15.30, fiind în relații de concubinaj cu Rotaru Semion, au fost în

vizită la Tricolici Diana, domiciliată în or. Orhei str. Eliberării 116, unde concubinii

au inițiat un conflict între ei, ulterior deplasîndu-se pe str. Eliberării or. Orhei, Aykut

L., intenționat cu un cuțit i-a aplicat lui Rotaru S., multiple lovituri peste diferite

părți ale corpului, cauzîndu-i leziuni corporale, în urma căreia victima a decedat.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța de fond a calificat de drept fapta inculpatului în baza art. 2011 alin. (3) lit. c)

Cod penal, violență în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic, comisă de un

membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat decesul victimei.

1

3.1 Avocatul, Dariev Boris, în numele succesorului părții vătămate, care a

solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatei să-i

fie stabilită o pedeapsă mai aspră și admiterea integrală a acțiunii civile, în ce

privește încasarea despăgubirilor morale în mărime de 100 000 lei.

În motivarea apelului său a invocat că, instanța de fond la stabilirea pedepsei

nu a luat în considerație gravitatea infracțiunii comise și refuzul acesteia de a achita

paguba materială și morală cauzată. La fel, instanța de judecată nu a luat în

considerație că, în acea zi victima nu numai că nu a agresat-o, dar pentru a evita

scandaluri cu inculpata, a ieșit din casă, însă aceasta l-a ajuns din urmă și l-a

înjunghiat. Succesorul părții vătămate, odată cu pierderea fiului și-a pierdut

interesul și speranța de viață, iar inculpata nici nu și-a cerut iertare și nu a încercat în

vreun mod să se justifice, ci din contra, a brutalizat-o.

3.2 Inculpata, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu adoptarea

unei noi hotărîri prin care să-i fie stabilită pedeapsă minimă de 3 ani 4 luni, conform

art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, ținînd cont și de prevederile art. 3641 Cod de

procedură penală, cu încasarea din contul ei doar a prejudiciului material, nu și a

prejudiciului moral.

În motivarea apelului inculpata a invocat că, instanța de judecată nu a dat o

apreciere corectă tuturor circumstanțelor atenuante, împrejurărilor cauzei, acțiunilor

ilegale și agresive ale părții vătămate, care au provocat-o la comiterea infracțiunii.

Inculpata și-a recunoscut vina integral, căindu-se sincer de cele comise, anterior nu a

săvîrșit infracțiuni, are loc permanent de trai, se caracterizează pozitiv, nu se află la

evidența medicului narcolog sau psihiatru. Instanța de judecată, la fel, nu a dat o

apreciere corectă acțiunilor agresive ale victimei, care pe parcursul a ultimilor 2 ani

de trai în comun, a aplicat față de inculpată violența fizică, soldată cu aplicarea de

lovituri și cauzarea de leziuni corporale. În vara anului 2012 victima, Rotaru S., din

interes material a traficat-o în Dubai, lezîndu-i astfel onoarea și demnitatea sa de

femeie.

2014, au fost respinse apelurile declarate, fiind menținută sentința.

instanță corect a stabilit circumstanțele atenuante - recunoașterea vinei și căința

sinceră, precum și circumstanța agravantă – săvîrșirea infracțiunii de către inculpată

fiind în stare de ebrietate.

Ținînd cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite și consecințele survenite, instanța

de apel a considerat justă concluzia primei instanțe despre corectarea inculpatei ca

fiind posibilă doar prin executare în penitenciar pentru femei.

La fel, în opinia instanței de apel, prima instanță just a decis în privința acțiunii

civile înaintate, deoarece din materialele cauzei rezultă că inculpata de mai multe ori

a fost agresată de victimă. Însăși inculpata este în situație vulnerabilă, fără loc de

2

muncă, fără venituri stabile, astfel posibilitățile ei financiare fiind limitate, iar suma

de 100 000 lei este una neechitabilă și imposibilă de executat.

Totodată, instanța de apel a considerat inadmisibil apelul avocatului, Dariev

Boris, în partea ce ține de casarea sentinței pe motiv de sancționare prea blîndă a

inculpatei, deoarece prima instanță a judecat cauza în conformitate cu art. 3641 Cod

de procedură penală și potrivit alin. (5) al acestei norme, în caz de admitere a cererii

privind judecarea în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, partea

vătămată devine parte civilă și parte civilmente responsabilă, iar în conformitate cu

art. 401 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală - partea civilă și civilmente

responsabilă are dreptul să atace sentința doar în ce privește latura civilă.

ordinar de către avocatul, Antoci Maria, în numele inculpatei, prin care solicită

casarea acestora, în partea ce ține de aplicarea pedepsei, ținînd cont de prevederile

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, cu stabilirea inculpatei a pedepsei

minime prevăzută de art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal.

În susținerea poziției sale, recurentul a invocat că:

- inculpatei urmează a-i stabili o pedeapsă minimă prevăzută de norma

infracțiunii imputate, ținîndu-se cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, deoarece aceasta nu are antecedente penale, nu este o persoană

agresivă, iar la baza săvîrșirii infracțiunii a fost comportamentul victimei față de

inculpată, care nu odată a fost internată în spital, în urma violenței fizice aplicate de

partea vătămată;

- anterior inculpata a înaintat sesizare la IP Orhei, pentru atragerea părții

vătămate, Rotaru S., la răspundere penală pentru faptul că a îndemnat-o să plece în

Dubai pentru a practica prostituția, fapt confirmat prin ordonanța emisă de

Procuratura Orhei din 30 octombrie 2013, de refuz în pornirea urmăririi penale,

deoarece a intervenit decesul făptuitorului;

- inculpata nu a săvîrșit infracțiunea după un plan bine determinat, totul s-a

întâmplat spontan în urma unui conflict și ea nu a dorit decesul victimei.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

considerînd că urmează a fi respins ca inadmisibil, deoarece este vădit neîntemeiat,

iar criticile formulate de recurent nu conțin indicii a careva erori de drept. La

stabilirea pedepsei, instanțele de judecată au ținut cont de prevederile art. 61, 75, 76

Cod penal, precum și de prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

3

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Recurentul își întemeiază recursul în baza pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, ce prevede că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul cînd s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Totodată, instanța de recurs atestă că apărătorul inculpatei nu contestă starea de

fapt stabilită de către instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor

acesteia, din care considerente Colegiul nu se va expune referitor la aceste aspecte.

Din conținutul recursului, Colegiul penal reține că, recurentul critică hotărîrile

judecătorești, deoarece nu au aplicat pedeapsa minimă prevăzută de sancțiunea art.

2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, ținînd cont și de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, astfel în opinia recurentului, inculpatei urma a-i fi stabilită

pedeapsa minimă de 3 ani 4 luni închisoare.

Analizînd temeiul invocat pentru recurs, în raport cu circumstanțele și lucrările

dosarului, Colegiului penal consideră, că în prezenta speța acesta nu și-a găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanțele de judecată au adoptat

hotărîri, acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatei,

stabilită conform sancțiunii articolului 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, ținînd cont și de

prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal statuează că în cazul săvîrșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis această infracțiune, avînd

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea

specială.

De asemenea, Colegiul evidențiază că, inculpata a recunoscut săvîrșirea faptelor

indicate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile

art. 3641 Cod de procedură penală, prin urmare prima instanță a admis această

solicitare și a examinat cauza în procedura simplificată în corespundere cu

prevederile legale.

În continuare, la aplicarea pedepsei inculpatului în privința căruia a fost

admisă procedura simplificată de judecare pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, instanța urmează să ia în considerare atât prevederile din alin. (8)

4

art. 3641 Cod de procedură penală, cât și prevederile art. 75-88 din Cod penal care

reglementează modalitatea individualizării pedepselor persoanelor condamnate.

În acest context, conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută

vinovată de săvîrșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile

Părții Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641

Cod de procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată va ține cont de gravitate infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvîrșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către

instanță prin încheiere, beneficiază de reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Din motiv că, legiuitorul nu a concretizat din care limite urmează a fi redusă

pedeapsa – din limita maximă sau minimă, prevăzută în sancțiune, prin Hotărîrea

Plenului CSJ nr. 13 cu privire la aplicarea prevederilor art. 3641 CPP de către

instanțele judecătorești din 16.12.2013, analizînd sintagma „limitelor de pedeapsă

prevăzută de lege”, a fost dedus că legiuitorul a avut în vedere că pedeapsa, în cazul în

care este închisoarea, se reduce cu o treime din maximul și din minimul prevăzut de

sancțiune, stabilindu-se noi limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la

stabilirea pedepsei inculpatului.

În prezenta cauză supusă judecării, instanța de recurs reține că, sancțiunea art.

2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, în baza căruia a fost condamnată inculpata, prevede

pedeapsa cu închisoare de la 5 la 15 ani.

Prin urmare, în speța dată, în conformitate cu alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală, prin reducerea limitelor minime și maxime de pedeapsă cu o

treime, se stabilește noua limită minimă și maximă de pedeapsă sub formă de

închisoare, care este de la 3 ani 4 luni la 10 ani. Totodată, dacă în cauză sînt prezente

circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 76 Cod penal și circumstanțe agravante,

stipulate la art. 77 Cod penal, se va stabili pedeapsa în coroborare cu prevederea art.

78 alin. (4) Cod penal.

În prezenta cauză penală, prima instanță a reținut ca circumstanțe atenuante,

conform art. 76 Cod penal – căința sinceră și recunoașterea vinei, iar ca circumstanțe

agravante, conform art. 77 Cod penal, au fost stabilite – săvîrșirea infracțiunii de

către o persoană care se afla în stare de ebrietate. În același timp, Colegiul penal

relevă că, recunoașterea vinovăției care atrage incidența procedurii simplificate, nu

poate valorifica ca o circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 76 alin. (1) lit.

f) Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă

5

valență juridică (pct. 35 Hotărîrea Plenului CSJ nr. 13 cu privire la aplicarea prevederilor

art. 3641 CPP de către instanțele judecătorești din 16.12.2013). Deci în speța dată,

urmează a fi reținute ca circumstanță atenuantă –căința sinceră și ca circumstanță

agravantă - săvîrșirea infracțiunii de către o persoană care se afla în stare de

ebrietate.

Conform alin. (4) al art. 78 Cod penal, în caz de concurs al circumstanțelor

agravante și al celor atenuante, coborârea pedepsei până la minimul sau ridicarea ei

pînă la maximul prevăzut la articolul corespunzător din Partea Specială a

prezentului cod nu este obligatorie.

Instanța de recurs menționează că, mecanismul influenței circumstanțelor

atenuante și agravante a pedepsei penale se exprimă prin influența lor asupra

gradului prejudiciabil al infracțiunii și asupra pericolului social al persoanei

vinovatului, precum și prin efectele pe care aceste circumstanțe le au la stabilirea

pedepsei. Astfel, dacă într-o cauză penală sînt prezente exclusiv circumstanțe

agravante sau acestea prevalează din punct de vedere calitativ față de circumstanțele

atenuante atunci mărimea pedepsei stabilite trebuie să fie mai aproape de limita

maximă a pedepsei prevăzute de sancțiunea normei Părții Speciale a Codului penal.

La fel, dacă într-o cauză penală sînt prezente exclusiv doar circumstanțe atenuante sau

acestea prevalează din punct de vedere calitativ față de circumstanțele agravante,

acest fapt va avea efect la mărimea pedepsei stabilite și trebuie să fie mai aproape de

limita minimă prevăzută pentru pedeapsa respectivă de sancțiunea normei Părții

Speciale a Codului penal.

Subsidiar, în speța dată urmează să se țină cont și de alte împrejurări constatate

din materialele cauzei și anume: săvîrșirea de către inculpată a unei infracțiuni

deosebit de gravă și a consecințelor survenite - decesul unei persoanei, deci respectiv

au fost suportate de către rudele victimei cheltuieli pentru înmormântarea ei,

totodată fiind cauzat și o daună materială succesorului legal al victimei, însă

inculpata nu a întreprins careva acțiuni de recuperare a daunelor cauzate. De

asemenea, instanțele de judecată corect au reținut și acel fapt că inculpata era

agresată de către partea vătămată, diminuînd astfel din cuantumul prejudiciului

moral solicitat de succesorul părții vătămate. Din care motive, Colegiul penal,

consideră nefondate alegațiile părții apărării, precum că instanțele de judecată nu au

ținut cont de comportamentul victimei față de inculpată.

Avînd în vedere toate aceste împrejurări, precum și circumstanța atenuantă –

căința sinceră și cea agravantă - săvîrșirea infracțiunii de către o persoană care se afla

în stare de ebrietate, în opinia Colegiului, prima instanță, precum și cea de apel nu

erau obligate să-i aplice inculpatei limita minimă a pedepsei prevăzute cu închisoare.

Instanța de recurs consideră că, pentru săvîrșirea infracțiunii imputate prin

rechizitoriu inculpatei, pedeapsa stabilită acesteia, mai aproape de limita minimă

prevăzută de pedeapsa respectivă a infracțiunii imputate - 5 ani închisoare cu

executare în penitenciar pentru femei, este echitabilă și se încadrează în limitele

prevăzute de lege și rigorile stipulate de alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală.

6

Așadar, Colegiul statuează că, termenul pedepsei stabilit inculpatei de către

instanțele de judecată și modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina

ultimei, a fost individualizată corect și în așa fel încît persoana vinovată să se

convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor

fapte similare, iar aplicarea unei pedepse mai blînde, poate încuraja pe viitor

săvîrșirea altor infracțiuni.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Avînd ca reper cele menționate, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul, Antoci Maria, în

numele inculpatei, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul, Antoci Maria, în

numele inculpatei, Aykut Ludmila, împotriva sentinței Judecătoriei Orhei din 31

martie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie

2014, în cauza penală privind-o pe Aykut Ludmila Ivan, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 18 martie 2015.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Diaconu Iurie

Catan Liliana

7