1ra-126/2015 — art.190 alin.2 CP

Dosarul nr. 1ra- 126/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

04 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Nadejda Toma, Ghenadie Nicolaev,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat

de inculpat, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 25 septembrie 2014, în cauza penală în privința lui

Movila Tudor Fiodor, născut la

08.05.1986, originar din s. Hîjdieni, r-nul

Glodeni, domiciliat în mun. Chișinău, bd.

Dacia, 40/3, ap.53.

Datele referitoare la termenul de

examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

Movila T. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (2)

lit. c) Cod penal la 3 ani 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate în domeniul de

administrare publică și privată pe un termen de 2 (doi) ani.

În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoare, pe un termen de probă de 2 (doi) ani,

obligîndu-l să nu-și schimbe domiciliul fără consimțămîntul organului

competent.

A fost admisă acțiunea civilă, dispunîndu-se încasarea din contul lui

Movila T. în beneficiul părții vătămate Gamureac A. prejudiciul material în

mărime de 31 563 lei (treizeci și unu mii cinci sute șaizeci și trei).

1

acționând cu scop cupidant în vederea dobândirii și însușirii ilicite a

bunurilor prin înșelăciune și abuz de încredere, l-a convins pe cet.

Gamureac A., care în perioada 2009-2010 era înmatriculat la Universitatea

de Stat facultatea de drept, anul V, că are cunoștințe profesori la

Universitatea de Stat din Moldova și l-a asigurat pe acesta despre

posibilitatea obținerii în absența sa a notelor pozitive la examenele din

cadrul sesiunilor de iarnă, primăvară a anilor de studii 2009-2010

petrecute în cadrul Facultății de drept a Universității de Stat din Republica

Moldova și despre posibilitatea obținerii pe numele său a diplomei de studii

juridice superioare.

În continuare, Movila T. urmărind scopul său, sub pretextul de a

organiza susținerea în lipsa lui Gamureac A. a opt examene din sesiunea de

iarnă în perioada octombrie-noiembrie 2009 a primit de la acesta bani în

sumă de 400 euro, care conform cursului BNM constituie 6512 lei, apoi în

perioada noiembrie - aprilie 2009, invocînd necesitatea achitării sumelor

suplimentare pentru susținerea examenelor, prin intermediul rețelei de

transferuri bănești „Western Union" a primit de la ultimul bani în sumă de

380 euro, care conform cursului BNM constituie 6342 lei.

Ulterior, urmărind același scop de însușire prin înșelăciune a

bunurilor, Movila T. sub pretextul obținerii diplomei de absolvire a studiilor

superioare a primit de la Gamureac A., aproximativ în luna mai 2010, bani

în sumă de 500 euro, care conform cursului BNM constituie 8335 lei și în

luna iunie 2010 Movila T., din nou invocînd necesitatea achitării sumelor

suplimentare pentru diploma de studii superioare, a cerut și a primit de la

Gamureac A. prin intermediul sistemului de transferuri bănești „Western

Union,, bani în sumă de 150 euro, care conform cursului BNM constituie

2374 lei, iar banii dobândiți ilicit, prin abuz de încredere i-a însușit,

folosindu-i pentru necesități personale.

Tot el, Movila T., urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere sub pretextul asigurării cet.

Gamureac A. că va achita costul contractului pentru studii la Universitatea

de Stat din Moldova, facultatea de drept, aproximativ în luna octombrie

2009 a primit de la Gamureac A. bani în sumă de 8000 lei, pe care i-a însușit

și i-a folosit pentru necesități personale.

Astfel, în urma realizării intențiilor sale criminale Movila T., profitând

și abuzând de încrederea părții vătămate, fără a acționa în scopul

îndeplinirii angajamentelor asumate, prin înșelăciune, a sustras bunuri sub

formă bănească de la partea vătămată Gamureac A. în sumă totală de

2

31 563 lei, pe care i-a însușit și i-a folosit pentru necesități personale, astfel,

cauzându-i părții vătămate o daună materială în proporții considerabile.

Instanța de fond a concluzionat că prin acțiunile sale inculpatul Movila

T. a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal -

escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altor persoane, prin

înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

în numele inculpatului, solicitînd casarea acesteia cu adoptarea unei noi

hotărîri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care să fie

dispusă achitarea lui Movila T. pe art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal din lipsa

în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii.

În motivarea apelului avocatul a indicat că, învinuirea înaintată lui

Movila T. nu și-a găsit confirmarea în cadrul cercetării judecătorești în

starea de fapt constatată de instanța de fond, iar probele administrate de

către instanța de judecată au fost apreciate în mod greșit, existînd în cazul

dat probe suficiente care stabilesc cu certitudine lipsa în acțiunile

inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c)

Cod penal.

A considerat că sentința instanței de fond este ilegală și neîntemeiată,

din motivul că nu au fost apreciate probele din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, astfel că instanța de fond

a ajuns la concluzia greșită că Movila T. a săvîrșit infracțiunea prevăzută de

art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal.

septembrie 2014, apelul a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței

fără modificări.

instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept,

analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și

coroborării lor, corect concluzionînd asupra vinovăției inculpatului Movila

T. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(2) lit. c) Cod penal.

Deși inculpatul vina n-a recunoscut-o, instanța de apel a conchis că în

acțiunile acestuia sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art.

190 alin.(2) lit. c) Cod penal - escrocherie, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altor persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită cu

cauzarea de daune în proporții considerabile, și vina lui în săvîrșirea

infracțiunii imputate a fost dovedită integral prin declarațiile părții

3

vătămate Gamureac A. (audiat și în cadrul instanței de apel), martorului

Vrabie A., precum și de probele administrate la urmărirea penală și

examinate în cadrul cercetării judecătorești, cum ar fi:

 procesul-verbal de ridicare din 20.06.2014, potrivit căruia de la

Gamureac A. au fost ridicate în original chitanțe ce confirmă

transferul mijloacelor bănești prin sistemul „Wester Union” ( f. d. 68);

 procesul – verbal de examinare a documentelor din 22.06.2012, unde

examinării sunt supuse chitanțele ce confirmă transferul mijloacelor

bănești prin sistemul „Wester Union”, ridicate de la Gamureac A., prin

care se confirmă că la 14.12.2009 a fost transferată suma de 30 euro

de la Gamureac Lidia către cet. Nicorici Sergiu; la 01.04.2010 a fost

transferată suma de 350 euro de la cet. Mirto Zaccaria către cet.

Movila T.; la 14.06.2010 a fost transferată suma de 150 euro de la cet.

Mirto Zaccaria către cet. Movila T. ( f. d. 69);

 certificatul din 14.01.2013 eliberat de Universitatea de Stat din

Moldova, prin care se confirmă că Gamureac A. a fost înmatriculat în

anul 2005 la Universitatea de Stat din Moldova prin ordinul nr.319-st

din 05.08.2005, facultatea de drept, specialitatea „Drept,, în bază de

contract cu plată, învățămînt cu frecvență la zi. În anul 2009, în baza

ordinului nr.131-st din 07.04.2009 Gamureac A. a fost exmatriculat

din anul 4 pentru lipse nemotivate. Taxa de studii pentru această

perioadă a fost achitată integral ( f. d. 96-97).

Verificînd legalitatea pedepsei stabilite instanța de apel a concluzionat

că instanța de fond a ținut cont de principiul individualizării răspunderii

penale și pedepsei penale în corespundere cu prevederile art. 7, 61, 75, 76

Cod penal, reținînd faptul săvîrșirii de către inculpat a unei infracțiuni

grave, din interes material, vina nu și-a recunoscut-o, nu este încadrat în

cîmpul muncii, prejudiciul material nu a fost restituit părții vătămate, astfel,

ajungînd la concluzia corectă privind stabilirea pedepsei cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

Referitor la acțiunea civilă de încasare a prejudiciului material

înaintată de partea vătămată Gamureac A., instanța de apel a conchis că

instanța de fond corect a considerat-o întemeiată, dispunîndu-se încasarea

sumei prejudiciului cauzat.

inculpat, care solicită casarea acesteia, precum și a sentinței instanței de

fond, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie

achitat, pe motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii

prevăzute de art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal, invocînd aceleași motive care

au fost indicate și în cererea de apel.

4

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, cu

menținerea hotărîrii atacate ca fiind una legală și întemeiată.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Recurentul nu invocă careva temei prescris în art. 427 Cod de

procedură penală, însă din textul recursului declarat, Colegiul penal

constată că se invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, potrivit căruia hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului

pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel,

atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii

prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține că, acest temei include cazurile cînd nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele

constitutive, ori cînd nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele

atenuante și agravante ale infracțiunii.

În conformitate cu materialele cauzei inculpatul Movila T. a fost pus

sub învinuire, recunoscut vinovat și condamnat de instanțele judecătorești

inferioare în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal în prezența

calificativelor „escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altor

persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită cu cauzarea de

daune în proporții considerabile".

Instanța de recurs consideră că instanța de fond și instanța de apel

corect au stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv

cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect

ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului Movila T. în săvîrșirea

infracțiunii imputate.

Analizînd decizia atacată, Colegiul constată că temeiul invocat de către

recurent, prevăzut în pct. 8) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-

5

a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că,

instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin.

(1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărîrea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta

cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Instanța de

apel n-a admis o eroare gravă de fapt, care ar afectat soluția acesteia.

În aceste condiții instanța de recurs consideră că n-a fost constatată

prezența în speța examinată a unei erori de drept, care ar servi drept temei

de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Colegiul penal reține faptul că, argumentele invocate de recurent au

fost obiect de studiu la judecarea cauzei în instanța de fond și în instanța de

apel, deoarece sunt identic formulate în cererea de apel și în cererea de

recurs.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul

ordinar declarat de inculpatul Movila T. se declară inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Movila

Tudor Fiodor împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 25 septembrie 2014, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 04 martie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nadejda Toma

Ghenadie Nicolaev

6