1ra-526/2013 — art.190 al.1 CP

Dosarul nr. 1ra-526/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 mai 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Petru Ursache,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2013, declarat de

avocatul Constantin Sîrbu, în numele inculpatului

Movila Tudor Fiodor, născut la

08 mai 1986 în r-nul Glodeni, s. Hîjdieni, domiciliat

în mun. Chișinău, str. Dacia 40/3 ap. 53, cetățean al

R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 07 septembrie - 16 noiembrie 2012,

în instanța de apel: 11 ianuarie - 22 ianuarie 2013,

în instanța de recurs: 09 aprilie - 15 mai 2013.

C O N S T A T Ă :

procesul penal privind învinuirea lui Movila Tudor de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute la art. 190 alin. (1) Cod penal a fost încetat, în legătură cu împăcarea

părților.

dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere,

cunoscând că partea vătămată Patrașco Ruslan dorește să se transfere de la facultatea

de Biologie și Pedagogie din cadrul Universității de Stat din Moldova la facultatea de

Drept din cadrul aceeași universități, în perioada de timp 2007-2010, obținînd

încrederea și acordul acestuia, sub pretextul înmatriculării lui la facultatea de Drept a

1

Universității de Stat din Moldova, susținerea examenelor de absolvire și primirea

diplomei, a primit de la ultimul 12.000 lei si 1500 euro, echivalenți cu 24.225 lei,

cauzîndu-i părții vătămate o daună considerabilă, în sumă totală de 34.225 lei.

Instanța a indicat că, în ședința de judecată, inculpatul a recunoscut vina.

Vinovăția lui este la fel dovedită pe deplin de probele și circumstanțelor expuse în

materialele dosarului penal.

Totodată instanța a concluzionat că dauna cauzată părții vătămate nu este una

considerabilă, deoarece aceasta a declarat că prejudiciul nu este unul considerabil, dat

fiind că are un salariu de 2000 euro lunar, paguba i-a fost restituită și careva pretenții

față de inculpat nu are.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost recalificate din prevederile art. 190 alin. (2)

lit. c) la cele ale art. 190 alin. (1) Cod penal, ca escrocheria, adică dobîndirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere.

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza

art. 190 alin. (2) lit. c), 90 Cod penal, la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții pe un termen de 3 ani, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probă de 3 ani.

Apelantul a invocat că partea vătămată a menționat în ședința de judecată că

suma de 34.224 lei nu este considerabilă pentru el, însă a mai declarat că nu este

angajat oficial în cîmpul muncii.

La fel, partea vătămată nu a prezentat instanței acte care să confirme că el

desfășoară careva activități comerciale, în general dacă este angajat în cîmpul muncii,

că ar fi administratorul sau directorul unor întreprinderi de transportare a pasagerilor

pe rute naționale și internaționale, cum a susținut el în ședința de judecată.

2013, apelul a fost admis, sentința casată, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărîre.

Movila Tudor a fost condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la 4

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau a exercita activități legate

de gestionarea bunurilor materiale pe un termen de 2 ani.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probă de 2 ani.

Instanța de apel a reținut că inculpatul, avînd scopul dobîndirii ilicite a

bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, cunoscând că partea

vătămată Patrașco Ruslan dorește să se transfere de la facultatea de Biologie și

Pedagogie din cadrul Universității de Stat din Moldova la facultatea de Drept din

cadrul aceeași universități, în perioada de timp 2007-2010, obținînd încrederea și

acordul acestuia, sub pretextul înmatriculării lui la facultatea de Drept a Universității

de Stat din Moldova, susținerea examenelor de absolvire și primirea diplomei, a

primit de la ultimul 12.000 lei si 1500 euro, echivalenți cu 24.225 lei, cauzîndu-i

părții vătămate o daună materială în proporții considerabile, în sumă totală de 34.225

lei.

2

Astfel, inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută la art. 190 alin. (2) lit. c)

Cod penal, ca escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

În cadrul ședinței instanței de apel inculpatul a recunoscut vina integral, iar

partea vătămată a relatat că paguba pricinuită este una considerabilă, că inculpatul i-a

restituit doar 10.000 lei, că susține apelul înaintat de procuror, că venitul lunar de

1500 – 2000 euro nu-l poate confirma prin careva acte.

Instanța a relevat că afirmațiile părții vătămate, că prin infracțiune nu i-au

cauzate daune considerabile, nu sînt dovedite. În cauza penală nu sunt date privind

veniturile nu numai a părții vătămate, dar și a altor membri maturi ai familiei lui,

starea materială și familială a acestuia, din care s-ar deduce că sumele transmise

inculpatului nu au influențat esențial starea materială a părții vătămate.

Totodată, faptul că părții vătămate i-au fost cauzate prin infracțiunea comisă de

inculpat daune materiale considerabile se dovedește și prin exmatricularea lui de la

facultatea de biologie, din motivul că nu a achitat contractul. Mai mult, partea

vătămată a declarat instanței de fond că inculpatul i-ar fi recuperat dauna materială

pînă la împăcarea lor, de fapt el a fost dus în eroare de către inculpat în sensul vizat.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont că inculpatul a comis o

infracțiune gravă, dar a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, întreține un

copil minor.

în care solicită casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței instanței de

fond.

Recurentul a specificat că instanța de apel eronat și fără a se baza pe probe a

apreciat și calificat acțiunile inculpatului în baza art.190 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Partea vătămată, în cadrul urmăririi penale nu a declarat că i-a fost cauzată o

daună materială în proporții considerabile, iar în prima instanță și în instanța de apel

a declarat că prejudiciul nu este considerabil, deoarece are un venit lunar de

aproximativ 2000 euro.

În materialele cauzei penale nu există nici o probă care ar dovedi cauzarea părții

vătămate a unei daune în proporții considerabile.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod

de procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului, pentru a corecta erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția și cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Sub acest aspect, în baza împrejurărilor constatate în partea descriptivă a

deciziei contestate și reproduse în pct. 4 din prezenta decizie, se atestă că în raport cu

3

motivele invocate în recursul ordinar, care nici nu conțin referiri la niște erori de

drept concrete, instanța de apel a soluționat apelurile de pe rol în strictă conformitate

cu prevederile normelor de procedură penală și de drept material, determinînd corect

și întemeiat vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a acțiunilor infracționale ale

ultimului.

Instanța de apel just și-a întemeiat soluția pe art. 126 alin. (2) Cod penal, 414

alin. (4) Cod de procedură penală, care prevăd că caracterul considerabil al daunei

cauzate se stabilește luîndu-se în considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea

bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, existența persoanelor

întreținute, alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a

victimei. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor.

Mai mult, concluziile instanței de apel coroborează și cu următoarele

circumstanțe.

Astfel, potrivit părții descriptive a sentinței, instanța de fond a constatat în fapt

că inculpatul i-a cauzat părții vătămate daune considerabile și că vinovăția

inculpatului, în raport cu faptele constatate, este dovedită pe deplin. Totodată, prima

instanța a concluzionat, în contradictoriu, că acțiunile inculpatului se cuprind în baza

prevederilor art. 190 alin. (1) Cod penal, dar fără a constata fapta în acest sens (pct. 2

din prezenta decizie).

Inculpatul și avocatul său nu au atacat sentința în aspectul vizat, adică au fost de

acord cu faptele constatate de instanța de fond.

Pe lîngă aceasta, recurentul nu a invocat prin care declarații concrete partea

vătămată nu a indicat la urmărirea penală asupra naturii considerabile a pagubei

pricinuite prin infracțiune, acest argument fiind combătut chiar de plîngerea părții

vătămate depuse la organul de poliție la 11 iunie 2012, în care el a specificat clar că

inculpatul i-a cauzat o pagubă materială considerabilă (f.d. 4).

Mai mult, argumentul recurentului că partea vătămată în ședința instanței de

apel ar fi afirmat că paguba cauzată nu este considerabilă este denegată de procesul -

verbal al audierii acestuia, în care este consemnat fără echivoc că partea vătămată a

susținut apelul declarat de procuror (f.d. 120).

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărîrea atacată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel a dat

faptei săvîrșite de inculpat o încadrare juridică corectă și că recursul nominalizat este

vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs va

decide inadmisibilitatea recursului înaintat, în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol, în raport cu motivele invocate, este

vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

4

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Constantin Sîrbu

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2013,

în privința inculpatului Movila Tudor Fiodor, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 29 mai 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

5

Dosarul nr. 1ra-526/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

DISPOZITIV

15 mai 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Petru Ursache,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2013, declarat de

avocatul Constantin Sîrbu, în numele inculpatului

Movila Tudor Fiodor, născut la

08 mai 1986 în s. Hîjdieni, r-nul Glodeni, domiciliat

în mun. Chișinău, str. Dacia 40/3 ap. 53, cetățean al

R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 07 septembrie - 16 noiembrie 2012,

în instanța de apel: 11 ianuarie - 22 ianuarie 2013,

în instanța de recurs: 09 aprilie - 15 mai 2013.

Conform art. 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Constantin Sîrbu

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2013,

în privința inculpatului Movila Tudor Fiodor, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 29 mai 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

6