1ra-1028/13 — art.326 alin.3 Cod penal

1ra-1028/13 — art.326 alin.3 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-1028/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 noiembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Andrei Harghel,

Judecători Iurie Diaconu, Nicolae Gordilă,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2013, declarate de

procuror și avocatul Gheorghe Avornic în numele inculpatului

Moisei Vladimir Vladimir, născut la

31 mai 1976, originar și locuitor al mun. Chișinău, str.

Aleco Russo, 18, ap. 101, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale,

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 27 decembrie 2010 – 29 noiembrie 2011,

în instanța de apel: 03 februarie – 20 martie 2012,

în instanța de recurs: 29 iunie – 06 noiembrie 2012,

în instanța de apel: 11 decembrie 2012 – 27 martie 2013,

în instanța de recurs: 10 septembrie – 13 noiembrie 2013.

C O N S T A T Ă :

Moisei Vladimir a fost condamnat în baza art. 326 alin. (3) Cod penal la 1 ani și 3

luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, începînd din

29 noiembrie 2011.

inculpatul Moisei Vladimir, aflîndu-se în blocul de studii al Universității de Stat din

Moldova, din str. Iablocikin, 2/1, mun. Chișinău, în discuțiile cu Leonid Cușnir a

susținut că are influență asupra profesorilor și conducerea universității, care îl vor

ajuta la susținerea cu succes al examenelor de promovare și lichidare a restanțelor

acumulate pe parcursul anilor de studii, pentru ce a extorcat și primit de la ultimul

bani în sumă de 600 euro, care potrivit cursului oficial a Băncii Naționale al RM

constituie 10.587,9 lei.

Vladimir Moisei, la 17 august 2010 pe la ora 18.45 min., în timpul unei

întâlniri cu Igor Cușnir și Leonid Cușnir, care s-a produs pe str. Aleco Russo, 18,

1

mun. Chișinău a restituit o parte din banii primiți de la ultimul în sumă de 100 euro,

din motivul că nu a executat promisiunea.

Analizând în cumul probele prezentate cu cele anexate la materialele cauzei,

instanța de judecată a considerat dovedită vinovăția inculpatului în primirea prin

extorcarea a unei sume de bani în valoare de 600 euro de la Leonid Cușnir pentru

sine și alte persoane, care au influență asupra unui funcționar în scopul soluționării

pozitive a problemei ultimului la Universitatea de Stat din Moldova și a calificat

acțiunile lui în baza art. 326 alin. (l) Cod penal.

Instanța nu a luat în considerare probele apărării, deoarece acestea au fost

administrate cu scopul de a induce instanța în eroare.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul este caracterizat

pozitiv, fiind tras pentru prima dată la răspundere penală pentru o infracțiune ușoară,

dar care prin natura sa face ca cetățenii să-și piardă credibilitatea în toate instituțiile

statului, inclusiv și celor de învățământ, că inculpatul prin comportamentul său

creează imaginea tinerilor juriști care recurg la soluționarea oricăror probleme, de

orice ordin, evitând procedura legal prevăzută, prin plata unor sume ilegale unor

terță, sau chiar unor funcționari responsabili.

Pentru ca pedeapsa să-și atingă scopul și pentru a curma interesul de

soluționare a problemelor eludând procedura legală, prestabilită și pentru a cultiva

simțul responsabilității tuturor cetățenilor inclusiv și celor ce recurg la astfel de

metode, pentru ca inculpatul să conștientizeze periculozitatea și gradul de

responsabilitate, instanța de judecată a concluzionat că corectarea și reeducarea în

spiritul respectării normelor legale a inculpatului este posibilă doar prin aplicarea

unei pedepse privative de libertate.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotări, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelantul a invocat că la baza sentinței au fost puse doar probele acuzării fără a

fi luate în considerare probele apărării. Dacă probele acuzării au fost dezvăluite în

totalitate, atunci majoritatea probelor apărării nici nu au fost enumerate, în special

declarațiile martorilor Moisei Eugen și Moisei Alexandru.

Instanța de fond nu a luat în considerare că suma de 100 euro a fost restituită

de către fratele inculpatului, Moisei Eugen, în timpul reținerii în flagrant. Această

sumă de bani a fost restituită în legătură cu faptul că mama inculpatului, Moisei

Galina, a dorit să restituie suma de bani ce a primit-o de la Polozenco Valentina la

ziua ei de naștere, pe motivul conflictului apărut între Polozenco Valintina, familia

Cușnir pe de o parte și Moisei Galina împreună cu inculpatul pe de altă parte. Prin

urmare, restituirea sumei de 100 de euro nu constituie o circumstanță ce dovedește

primirea a 600 de euro de către inculpat.

Declarațiile părții vătămate redau că toate relațiile sale cu învinuitul Moisei

Vladimir pe timpul cît a avut acest proces de dialog în ceea ce privește transferul său

la altă universitate erau unele cu caracter prietenos. Acest fapt este confirmat și prin

depozițiile martorului și a mamei lui Cușnir Leonid - Cușnir Irina. Deci, în această

situație nu a existat o amenințare în sensul obținerii banilor prin extorcare, instanța

apreciind eronat faptele inculpatului.

Inculpatul nu a luat careva bani de la Cușnir Leonid pentru a soluționa probele

legate de universitate.

2

Suma de 600 euro nu a ajuns în mîna inculpatului, dar au fost risipiți de către

Curșnir Leonid. În declarațiile Irinei Cușnir aceasta menționează că Leonid Cușnir

era la momentul acela în datorii. Există probabilitatea că această sumă a fost folosită

pentru stingerea cărorva datorii de către Cușnir Leonid.

Din declarațiile părții vătămate, a lui Cușnir Igor și Cușnir Irina rezultă că

înțelegerea familiei Cușnir cu Moisei Vladimir a fost de a obține borderoul necesar

ca astfel Cușnir Leonid să poată susține examenele, aceasta deoarece nu cunoaște de

la cine se ridice acest borderou și cum are loc procedura. Prin urmare, înțelegerea nu

a fost în privința accesului către anumiți „factori de decizie", din considerentul că

pentru primirea borderoului nu e necesar determinarea unui funcționar de a lua o

anumită decizie, hotărîre sau de a al determina să facă alte acțiuni ce urmează a fi

determinante la primirea borderoului. Acest borderou prezintă doar o listă ce urmează

a fi suplinită, care se acordă fără a interveni careva factori de decizie.

Martorul Nicolae Slutu, fiind lector la această universitate, a menționat că

Cușnir Leonid a fost împreună cu Moisei Vladimir la dumnealui în scopul de a se

interesa de procedura privind transferul la Universitatea de Studii Europene din

Moldova. În interceptările convorbirilor telefonice Cușnir Leonid menționează că „eu

peste tot dau bani și nu mai doresc să mai dau atîțea bani pentru restanțe". Din

discuțiile lui cu Moisei Vladimir rezulta că transferul la o alte facultate era o cale

favorabilă pentru Cușnir Leonid de a scăpa situația universitară rea de la universitatea

la care se afla. Toate acțiunile lui Moisei Vladimir evidențiază că acesta i-a acordat

doar anumită informație în privința situației universitare a lui Cușnir Leonid și

posibilității de a fi transferat la o altă universitate.

Întîlnirea organizată de Moisei Vladimir părții vătămate cu șeful de catedră

Nicolae Slutu constituie doar o dovadă că acesta 1-a informat real în ceea ce privește

transferul la o altă Universitate și nu dorința de a fi influențați anumiți funcționari.

2012, apelul a fost admis, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

A fost încetat procesul penal pornit în baza art. 326 alin. (1) Cod penal în

privința lui Moisei Vladimir, conform art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, deoarece există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea

urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

Instanța de apel a reținut că potrivit ordonanței de pornire a urmăririi penale,

aceasta a fost pornită la 25.05.2010, pe când Cușnir nu mai era student, adică a fost

exmatriculat. Acesta s-a apropiat de Moisei provocându-1 la săvârșirea unei

infracțiuni ce ține de mituirea persoanelor din cadrul instituției de învățământ, de

unde a fost exmatriculat, de a fi reînmatriculat, dându-și bine seama de caracterul

penal al acțiunilor sale.

Ceea ce indică la o provocare de infracțiune și prin urmare, acțiunile

inculpatului nu pot fi considerate ca infracțiune.

Potrivit ordonanței și procesului verbal de ridicare, de la Cușnir Leonid a fost

ridicat un CD-R, cu o oarecare înregistrare, se presupune că între Cușnir L. și Moisei

VI., din data de 04.06.2010.

3

Această înregistrare nu poate fi considerată ca probă, deoarece a fost obținută

cu încălcarea flagrantă a prevederilor legale și anume, deja la 04.06.2010 era pornită

urmărirea penală, fapt ce indica la obținerea obligatorie a unei autorizații de la

judecătorul de instrucție pentru efectuarea unei asemenea acțiuni de urmărire, plus la

toate, nu este indicat cu ce aparataj anume s-a efectuat înregistrarea și pe ce purtător

de informație, ca de altfel, nu a fost constatat cu certitudine, în modul stabilit, dacă

într-adevăr Moisei Vladimir a purtat discuții la 04.06.2010 cu Cușnir Leonid, și

anume la ce oră și în ce loc.

Ce ține de ordonanța și procesului verbal de ridicare de la Cușnir a CD-R-lui

cu înregistrare și a stenogramei, acestea au fost întocmite în limba rusă, fară a fi

traduse obligatoriu, în modul stabilit, în limba de stat, pe care o cunoaște inculpatul,

prin ce s-a încălcat dreptul la apărare, mai mult că, pe tot parcursul urmăririi penale

find întocmite acte în limba rusă, nefiind traduse, nu a asistat un translator.

Potrivit încheierii din 21.07.2010, s-a admis demersul procurorului și s-a

autorizat efectuarea măsurilor operative de investigație și nume a interceptării

convorbirilor cu înregistrarea de imagini, etc., astfel, acest act juridic este lovit din

start de nulitate. Or nu este clar de către cine este întocmit acest act, numele,

judecătorului de instrucție nu este în general indicat în partea introductivă a

încheierii.

Încheierea judecătorului de instrucție din 08.06.2010, unde la fel, încheierea a

fost întocmită la calculator, cu litere de tipar, iar numărul dosarului, în partea de sus a

încheierii și numele judecătorului de instrucție sunt fixate cu scris de mîină, ceea ce

demonstrează incontestabil că, actul în cauză nu a fost întocmit personal de către

judecătorul de instrucție, or care circumstanțe au împiedicat judecătorul de instrucție

la culegerea textului încheierii să indice tot prin calculator numărul dosarului, precum

și numele judecătorului, ca de altfel, actul a fost semnat și ștampilat, ceea ce

demonstrează că, actul în cauză a fost întocmit înainte de examinarea și primirea

hotărârii pe caz.

Astfel, și această încheiere este lovită de nulitate și nu poate produce efecte

juridice.

Ce ține de înzestrarea cu tehnică specială a lui Cușnir Leonid și Cușnir Igor la

25.07.2010, au fost admise încălcări a legislației.

Organul de urmărire penală urma în mod obligatoriu, să efectueze înregistrările

doar cu concursul Serviciul de Informație și Securitate al Republicii Moldova, ceea

ce nu a fost întreprins.

Procesului verbal de interceptare a înregistrării convorbirilor sunt corectări

evidente la capitolul „purtător de informație", în trei locuri sunt corectate în CD+R,

corectările respective nu au fost confirmate și deci acest act nu poate fi considerat ca

fiind legal.

În general nu a fost indicat locul efectuări înregistrărilor audio și video, adică

locul concret unde se aflau persoanele audiate și filmate, mai mult că, nu este clar

cine este pe imaginile filmate, or practic, sunt filmate părți ale corpului, în afară de

față sau imaginile nu sunt clare.

Interceptarea convorbirilor a fost efectuată cu încălcări a legislație, stenograma

în varianta limbii de stat, a fost tradusă de către inspectorul superior a DGCCE V.

4

Alexandru, fără ca acesta să fie preîntâmpinat de răspundere penală în baza art. 312

Cod penal.

Termenul urmăririi penale a fost prelungit până la 15.12.2010, însă acțiuni de

urmărire penală au fost efectuate și după această dată și anume: ordonanța de refuz în

satisfacerea demersului învinuitului și apărătorului acestuia din 17.12.2010,

rechizitoriul a fost întocmit tocmai la 21.12.2010, adică după expirarea termenelor

legale, ceea ce indică la încălcarea dreptului învinuitului la un proces echitabil.

menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Recurentul a specificat că decizia instanței de apel nu este bazată pe

prescripțiile legii procesual penale.

5.1. Adeclarat recurs ordinar și avocatul Gheorghe Avornic, în care a solicitat

casarea hotărîrilor judecătorești și pronunțarea unei hotărîri noi, prin care inculpaatul

să fie achitat.

Recurentul a menționat că hotărîrile judecătorești sunt lipsite de orice suport

legal.

noiembrie 2012, toate recursurile au fost admise, casată decizia instanței de apel și

dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Instanța de recurs a constatat că încălcările la care se referă instanța de apel au

o altă procedura de soluționare prealabilă, adică la urmărirea penală și care pot fi

contestate în modul și termenii stabiliți de lege.

Însă, nici acțiunile de urmărire penală, nici încheierea judecătorului de

instrucție prin care s-a autorizat efectuarea acestor acțiuni nu au fost contestate.

Chiar și dacă se constată asemenea încălcări (lipsa translatorului) în procesul

penal, faptul că (nu este clar de către cine au fost întocmite încheierile privind

autorizarea acțiunilor), deoarece nu este indicat numele judecătorului de instrucție,

aceasta este un temei de aplicare a art. 385 alin. (4) Cod de procedura penală care

stipulează că daca, în cursul urmăririi penale sau judecării cauzei, constatat

încălcări ale drepturilor inculpatului, precum și s-a stabilii din vina cui au fost

comise aceste încălcări, instanța examinează posibilitatea reducerii pedepsei

inculpatului drept recompensă pentru aceste încălcări, dar nu de încetare a

procesului penal.

Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

declarat de partea apărării, care a invocat vinovăția inculpatului.

Alexandru Prisac a fost admis, casată sentința în latura pedepsei și pronunțată o nouă

hotărîre.

Inculpatului, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 326

alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de

600 unități convenționale, adică în sumă de 12.000 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a remarcat că starea de fapt reținută în sarcina inculpatului de

către prima instanță și expusă conform prevederilor legii în sentința atacată a fost

5

probată la judecarea cauzei integral inclusiv prin declarațiile părții vătămate

Leonid Cușnir, date citirii în cadrul apelului, conform cărora inculpatul la prima

întâlnire s-a prezentat ca profesor la facultatea de drept și i-a cerut matricola pentru a

identifica modalitatea de rezolvare a problemei. A doua zi s-au întâlnit din nou și

acesta i-a spus că pentru rezolvarea situației create este necesar suma de 600 euro,

astfel a transmis ultimului banii solicitați și a plecat în deplasare în Federația Rusă.

La revenire, a apelat inculpatul, care i-a spus că rezolvarea problemei este în

derulare, promisiuni cu care a fost amînat până în luna aprilie 2010. În continuare

pătimitul Leonid Cușnir a susținut că, la una din întâlnirile cu inculpatul Vladimir

Moisei, acesta a mai pretins încă o sumă de 600 euro. Fapt ce 1-a determinat să

renunțe la ajutorul acestuia și a insistat restituirea și a sumei deja transmise în luna

ianuarie 2010.

Acțiunile ulterioare au fost executate sub supravegherea organului de urmărire

penală. Astfel, la întâlnirile cu inculpatul unele discuții le-a înregistrat din proprie

inițiativă, altele sub controlul organului de urmărire penală. La unele din întîlniri au

fost aplicate și mijloacele de înregistrare video și audio.

Potrivit procesului-verbal a interceptării convorbirilor dintre Leonid, Igor

Cușnir cu Vladimir Moisei din 04 iunie 2010, inculpatul a spus că pînă la sfîrșitul

lunii el va întoarce 100 euro, mai mult nu poate.

Conform stenogramei convorbirilor efectuate între Moisei Vladimir și Igor cu

Leonid Cușnir la 25.07.2010, ei au discutat posibila reînmatriculare a ultimului la

facultatea de drept a Universității de Stat din Moldova.

Stenograma convorbirilor întreținute între Vladimir Moisei și Igor Cușnir din

27.07.2010, denotă că la insistențele lui Igor Cușnir inculpatul a promis că va restitui

banii, însă parțial deoarece i-a dat profesorilor care i-a pus examen promovat lui

Leonid Cușnir și a continuat să promită rezolvarea reînmatriculării ultimului la

Universitatea de Stat.

Potrivit stenogramei convorbirilor care au avut loc la 17.08.2010 între cet.

Moisei Vladimir și Igor Cușnir, inculpatul recunoaște despre suma de bani și anunță

că va restitui doar 100 euro, din buzunarul propriu.

Instanța a remarcat că nu sunt relevante și urmează a fi respinse ca nefondate

motivele apelului despre nevinovăția inculpatului, fiindcă declarațiile părții vătămate

Cușnir Leonid despre transmiterea sumei de 600 euro inculpatului în scopul de ai

soluționa problemele privind susținerea cu succes a examenelor de promovare și

lichidare a restanțelor acumulate pe parcursul anilor de studii se confirmă prin

probele cercetate și verificate la judecarea cauzei ce sunt utile, coroborează între ele

și în ansamblul confirmă vinovăția inculpatului, în sentință se regăsește și aprecierea

instanței de fond dată declarațiilor martorilor Moisei Eugeniu, Moisei Alexandru,

asupra cărora instanța de fond conchide că sunt identice cu declarațiile inculpatului,

dar totodată acestea confirmă implicarea lui Moisei V. în soluționarea problemei

apărute la partea vătămată cu restanțele la examene.

Totodată, prima instanță, contrar prevederilor art. 394 alin. (2) pct. 1) Cod de

procedură penală, nu a motivat în sentință necesitatea aplicării anume a pedepsei cu

închisoare în situația în care legea penală incriminată inculpatului prevede și

pedeapsa cu amendă.

6

Ansamblul circumstanțelor stabilite, datele despre persoana inculpatului

demonstrează evident netemeinicia și iraționalitatea aplicării pedepsei cu închisoare

inculpatului.

menționate și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul a indicat că instanța de apel n-a luat în considerare că inculpatul

prin comiterea infracțiunii de trafic de influență i-a adus pății vătămate un prejudiciu

material în sumă de 10.587 lei și 8 bani, fiindu-i restituit ultimului doar sumă de 100

euro și i-a stabilit inculpatului pedeapsa sub formă de 12.000 lei. Această măsură de

pedeapsă, practic fiind echivalentă cu suma prejudiciului cauzat lui Cușnir.

Astfel, instanța de apel a ignorat prevederile art. 75 Cod penal, conform cărora

persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în partea specială a Cod penal și în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a acestui cod.

Conform materialelor cauzei penale inculpatul nu are un loc permanent de

muncă, nu a recunoscut vina, respectiv nu a conștientizat fapta comisă precum și

consecințele grave ale acesteia, nu a recuperat integral prejudiciul cauzat prin

infracțiune, a comis o infracțiune mai puțin gravă, a avut și are o atitudine indiferentă

față de urmările rezultate din infracțiune, iar pedeapsa stabilită este una prea blîndă în

raport cu faptele prejudiciabile comise.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii.

8.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Gheorghe Avornic, in care solicită

casarea hotărîrilor judecătorești, rejudecarea cauzei și pronunțarea uni noi hotărîri,

prin care inculpatul să fie achitat.

Recurentul a invocat că au rămas fără nici o apreciere argumentele părții

apărării, formulate atît în cererea de apel, cît și în cererea de recurs împotriva deciziei

din 20.03.2012, legate de modul de stabilire a faptului infracțiunii de trafic de

influență, modului de documentare a unei asemenea infracțiuni de către organul de

urmărire penală, existența unei provocări din partea părții vătămate, faptului că partea

vătămată, în perioada menționată în ordonanța de pornire a urmăririi penale a

efectuat stagiu de practică la organul de urmărire penală al fostului CCCEC al RM și

a acționat la insistența și la îndrumarea respectivului organ de stat, instanța de apel în

nici un mod nu a justificat credibilitatea declarațiilor lui Cușnir Leonid, atît timp, cît

acesta este dat în căutare generală de organele de resort din RM, dînsul, fiind fugar

de pe teritoriul RM.

Organul de urmărire penală a ales să documenteze restituirea a 100 euro din

tranșa de 600 euro, dată, chipurile, lui Moisei Vladimir, în luna ianuarie 2010, fapt

care în viziunea apărării reprezintă o modalitate intrusă de a investiga asemenea

infracțiuni.

Instanțele de fond și apel, au admis în calitate de mijloace de probă dovezi care

nu puteau fi reținute la dosar.

7

Instanța de apel și cea de fond, au și admis o eroare gravă de fapt, deoarece,

partea acuzării nu a demonstrat lipsa unei provocări din partea lui Cușnir Leonid.

Nici unul din martori, nu a confirmat că a văzut personal, pretinsa transmitere a

primei sume de 600 euro, în luna ianuarie 2010 de către victimă recurentului.

Tot dosarul penal, în realitate, se bazează pe faptul documentării pretinsei

restituiri a sumei de 100 euro din data de 17.08.2010 cînd a și fost reținut recurentul.

Din înregistrarea video din data de 17.08.2010, se vede clar că această sută de

euro, se transmite victimei de către fratele lui Moisei Vladimir.

Aceasta încă odată denotă absurditatea învinuirii formulate în adresa lui Moisei

Vladimir, devreme ce banii nu au fost marcați corespunzător, iar transmiterea lor s-a

făcut de o altă persoană, ca pînă la urmă să fim în prezența unui caz banal de

întoarcere a cadoului lui Polozenco Valentina, făcut lui Moisei Galina.

Totodată, în nici una din convorbirile recurentului, avute cu Cușnir Igor și

Cușnir Leonid (din zilele de 04.06.2010, din 26.07.2010. din 27.07.2010. din

17.08.2010), nu rezultă că primul a primit o sumă de bani de la aceștea din urmă, în

scopurile, indicate de victimă în plîngerea sa.

Instanțele de judecată au conchis în lipsă de probe că Moisei Vladimir a comis

infracțiunea dată.

Și mai grav este faptul că instanțele judecătorești ierarhic inferioare, atunci

cînd au apreciat probele acuzării, au recurs doar la analiza unor frînturi din

convorbirile dintre Moisei Vladimir și Cușnir Leonid, Cușnir Igor, fără a le raporta la

tot conținutul; au dat o credibilitate mai mare declarațiilor lui Cușnir Irina și

Polozenco Valentina în raport cu cele ale lui Moisei Galina și Moisei Alexandru, deși

nimeni din aceștea, obiectiv nu au văzut presupusul moment de transmitere a banilor

lui Moisei Vladimir, iar în instanța de apel, aceste declarații nici nu au fost citite

contrar la ceea ce se spune în decizia din 27.03.2013.

În prezenta cauză penală, există situația din care rezultă că cet.

Cușnir Leonid, sub îndrumarea OUP al fostului CCCEC al RM, a provocat pretinsa

comitere a infracțiunii de trafic de influență.

Drept indici ai existenței unei provocări, servesc și următoarele argumente

suplimentare:

- Cușnir Leonid în această perioadă de timp (vara anului 2010), a efectuat un

stagiu de practică la OUP al fostului CCCEC al RM;

- Conducătorului practicii sale, a fost ofițerul de urmărire penală, Cuciuc

Anatolie, care a și pornit cauza penală;

- La dosar, în volumul I, sunt anexate descifrările apelurilor telefonice de la

numărul de telefon a lui Cușnir Leonid către 2 numere de telefon, care aparțin lui

Moisei Vladimir. Din acestea, rezultă că victima, în permanență și cu o insistență

deosebită suna pe numerele de telefon ale recurentului și ale mamei sale, Moisei

Galina;

- În descifrările înregistrărilor audio, pretinse a fi din 04 iunie 2010, din 26

iulie 2010 și din 17 august 2010, se observă cum Cușnir Igor, tatăl victimei, insistă cu

o intensitate sporită ca recurentul să recunoască că a primit suma de 600 de euro de la

fiul său Cușnir Leonid.

8

Inițierea cauzei penale, a fost viciată, pentru că a lipsit un veritabil act de

sesizare a organului de urmărire penală.

Pe de altă parte, înregistrarea din 04 iunie 2010, nicidecum nu poate fi admisă

ca probă, pentru că a fost făcută fără a se respecta procedura stabilită de Codul de

procedură penală.

Ori la această dată deja era pornită urmărirea penală, ceea ce înseamnă că

înregistrarea trebuia făcută cu autorizarea judecătorului de instrucție.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427. alin. (1) pct. 6 ) și 8)

din Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, acesta este

expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,

nu au fost întrunite elementele infracțiunii, instanța a pronunțat o hotărîre de

condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi

mai blînde.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În primul rînd, conform art. 424 alin. (2), 429 alin. (1), 430 alin. (5), 434 Cod

de procedură penală, cererea de recurs trebuie să fie motivată, să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest

sens. Instanța de recurs, se pronunță doar în limitele motivelor invocate în recurs.

Sub acest aspect se reține că, în recursurile ordinare au fost invocate în drept de

procuror și avocatul Gheorghe Avornic temeiurile pentru recurs stipulate în art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, cum ar fi că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii, că acesta este expus neclar, că instanța a pronunțat o hotărîre de

condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi

mai blînde (pct. 8. și 8.1 din decizie).

Totodată, în recursurile respective, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat asupra căror motive concrete din apelul avocatului, or procurorul nici nu a

declarat apel în cauza dată, nu s-ar fi pronunțat instanța de apel, care sunt erorile de

drept concrete și esența faptului că motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărîrii, că acesta este expus neclar, că instanța a pronunțat o hotărîre de

condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi

mai blînde, omițîndu-se totalmente motivarea ilegalității deciziei contestate în acest

sens.

Astfel, aceste recursuri nu întrunesc condițiile legale de conținut în partea

nominalizată, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursurile ordinare ale procurorului și avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept,

care le-ar justifica.

9

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în recurs

pot fi invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel.

Se atestă, însă, că argumentele specificate în recursul avocatului Gheorghe

Avornic, reproduse în pct. 8.1. din prezenta decizie, nu au fost invocate și în apel (pct.

3 și 8.1 din decizie).

În aspectul vizat rezultă că acest recurs nu are suport legal, adică este vădit

neîntemeiate, în raport cu motivele invocate.

În al treilea rînd, conform art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură

penală hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, cînd instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și cînd nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect se reține că, împrejurările menționate în partea descriptivă a

sentinței instanței de fond și deciziei instanței de apel, inclusiv cele reproduse în pct.

și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului

și încadrarea juridică a acțiunilor infracționale ale lui, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, pronunțîndu-se argumentat asupra

tuturor motivelor invocate în apel. Pedeapsa a fost individualizată și aplicată

inculpatului de către instanța de apel în limitele prevederilor legale.

Pe lîngă aceasta, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 8. și 8.1.

din prezenta decizie, recursurile ordinare sunt întemeiate doar pe critica modului în

care instanțele de judecată au estimat circumstanțele cauzei.

În acest sens este de menționat că, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin.

(1) și (2) Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate

cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de instanța de fond, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel doar privind aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în alt sens decît cel pe care îl propun avocatul și procurorul,

este o competență legală a acestei instanțe care, nefiind temei de drept din numărul

celor incluse în art. 427 Cod de procedură, nici nu poate fi supusă criticii prin

intermediul recursului ordinar.

Prin urmare, instanțele de fond și de apel, în raport cu motivele invocate în

recursul ordinar, nu au comis erori de drept și de fapt, decizia instanței de apel

10

conține motive clare și legale pe care se întemeiază, că în acțiunile inculpatului sunt

întrunite elementele infracțiunii imputate, iar recursurile ordinare sunt și vădit

neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) și 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursurilor înaintate în cazul în care se constată că

acestea nu îndeplinesc condițiile legale de conținut și sunt vădit neîntemeiate.

Astfel, odată ce recursurile de pe rol nu îndeplinesc condițiile legale de conținut

și sunt vădit neîntemeiate, ele urmează a fi declarate inadmisibile.

Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procuror și de avocatul

Gheorghe Avornic, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 27 martie 2013, în cauza penală în privința inculpatului Moisei Vladimir

Vladimir, deoarece nu îndeplinesc condițiile legale de conținut și sunt vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 11 decembrie 2013.

Președinte Andrei Harghel

Judecători Iurie Diaconu

Nicolae Gordilă

11

Dosarul nr. 1ra- 1028/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

DISPOZITIV

13 noiembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Andrei Harghel,

Judecători Iurie Diaconu, Nicolae Gordilă,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2013, declarate de

procuror și avocatul Gheorghe Avornic în numele inculpatului

Moisei Vladimir Vladimir, născut la

31 mai 1976, originar și locuitor al mun. Chișinău, str.

Aleco Russo, 18, ap. 101, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale,

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 1) și 4), alin. (3) Cod

de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procuror și de avocatul

Gheorghe Avornic, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 27 martie 2013, în cauza penală în privința inculpatului Moisei Vladimir

Vladimir, deoarece nu îndeplinesc condițiile legale de conținut și sunt vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 11 decembrie 2013.

Președinte Andrei Harghel

Judecători Iurie Diaconu

Nicolae Gordilă

12