1ra-1219/2014 — art. 238 CP

1ra-1219/2014 — art. 238 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1219/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

29 iulie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Constantin Alerguș, Ion Guzun,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2014, de către avocatul,

Pascari Iulian, în numele inculpatului,

Țușca Valeriu Iurie, născut la 06 februarie 1986, originar și

domiciliat mun. Chișinău or. Durlești str. Dacilor, 2.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Țușca Valeriu Iurie, a fost

condamnat în baza art. 238 Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis.

Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită i-a fost suspendată pe un termen

de probă de 2 ani, dacă în acest termen nu va săvîrși o nouă infracțiune și prin

comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Totodată, Țușca V.I., fiind obligat în termenul de probă fixat să nu-și schimbe

domiciliul, fără consimțămîntul organului competent.

scopul dobîndirii unui credit în mărime de 550 000 lei, dîndu-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzînd urmările lor și admițînd în mod conștient

survenirea acestora, prin înșelăciune, a prezentat la BC „Banca Comercială Română”

SA de pe str. Tricolorului 32, mun. Chișinău, cererea de primire a creditului, cu

actele corespunzătoare, printre care și certificatul cu privire la veniturile înregistrate

pe parcursul ultimilor 12 luni, datat cu 27.02.2009, ce confirmă faptul că deține

funcția de manager vînzări al SRL „Valvert Grup”, fiind salarizat cu 19 860 lei lunar,

înregistrînd un venit pe parcursul ultimilor 12 luni, în valoare totală de 238 320 lei.

1

Prin urmare, știind cu certitudine, că deși este angajat al SRL „Valvert Grup”,

dar nu a fost salarizat cu careva mijloace financiare la societatea comercială vizată,

înregistrînd în toată perioada anului 2008 un venit în sumă totală de 1 833,33 lei, iar

pe parcursul anului 2009 neînregistrând careva venituri, Țușca V., cu bună știință a

prezentat instituției financiare informația falsă respectivă, în baza căreia, la 12 martie

2009 a primit creditul în mărime de 550 000 lei, ce constituie proporții ce depășesc

valoarea de 500 unități convenționale, astfel cauzînd BC „Banca Comercială

Română” SA daune materiale în proporții deosebit de mari.

Acțiunile lui Țușca V., au fost încadrate în baza art. 238 Cod penal, dobîndirea

creditului prin înșelăciune, adică prezentarea cu bună știință a unor informații false în

scopul obținerii unui credit sau majorării proporției acestuia, sau obținerii unui credit în

condiții avantajoase, dacă prin aceasta au fost cauzate instituției financiare daune în

proporții mari.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri noi potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 238 Cod

penal, la 3 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat că:

- sentința în partea stabilirii pedepsei penale nu corespunde personalității celui

vinovat, fiind prea blîndă;

- instanța de judecată nu a luat în considerație prevederile art. 2, 5 și art. 75 Cod

penal și prin urmare, neîntemeiat a aplicat în privința inculpatului prevederile art. 90

Cod penal, aceasta fiind o pedeapsă nemotivat de blîndă, în raport cu pericolul

social al infracțiunii comise;

- la stabilirea pedepsei, instanța de judecată urma să țină cont și de faptul, că

inculpatul a săvîrșit fapta incriminată, dîndu-și bine seama de consecințele ce urmau

să survină, de faptul că din start a știut că nu va fi în stare să restituie ratele de credit,

avînd venituri mai mici decît cele avute în realitate.

- scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate inculpatului nu va fi atins,

deoarece pedeapsa aplicată acestuia nu este proporțională în raport cu fapta

criminală săvîrșită.

fost admis apelul declarat, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care, Țușca V., a fost condamnat în baza

art. 238 Cod penal, la 2 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

fond nu a ținut cont de pericolul social al infracțiunii săvîrșite de inculpat, de

motivul și scopul comiterii acestei infracțiuni, de atitudinea conștientă a

făptuitorului de a duce în eroare instituția bancară în scopul obținerii creditului în

suma indicată.

Instanța de apel a considerat că inculpatul poate fi reeducat prin sancționare cu

pedeapsă penală reală, deoarece acesta a acționat cu intenție și a cauzat instituției

2

bancare daune în proporții deosebit de mari, a săvîrșit o infracțiune din categoria

celor grave, iar pedeapsa inculpatului potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, nu poate fi mai mare de 4 ani închisoare.

În opinia instanței de apel, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, în speța

dată contravine acestei norme.

Pascari Iulian, în numele inculpatului în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, prin care solicită casarea acesteia și menținerea sentinței. În

motivarea recursului său invocă, că:

- decizia instanței de apel o consideră ilegală, deoarece nu s-a luat în

considerație că inculpatul are la întreținere 2 copii minori și este unicul întreținător al

familiei, a recunoscut săvîrșirea infracțiunii, se caracterizează pozitiv și a solicitat

examinarea cauzei în procedura simplificată potrivit art. 3641 Cod de procedură

penală;

- dezacordul părții acuzării cu soluția instanței de fond nu poate servi drept

temei de casare a acesteia, fără a concretiza motivele de drept a cerințelor sale și fără

a prezenta probe cu privire la lezarea drepturilor acuzării de către prima instanță;

penală, au depus referință privind opinia asupra recursului declarat:

7.1 Procurorul, prin care solicită respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece

nu se conformează pct. 5) al art. 430 Cod de procedură penală, iar la stabilirea

pedepsei instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală.

7.2 Reprezentantul părții vătămate, BC „Banca Comercială Română” SA,

Negruș Ion, prin care a considerat recursul ordinar declarat, ca neîntemeiat și pasibil

de respingere integrală, menționînd că și pedeapsa reală de 2 ani închisoare este prea

blîndă pentru o asemenea faptă, însă în opinia acestuia soluția instanței de apel

rămîne a fi una acceptabilă și susținută.

lărgit al Curții Supreme de Justiție concluzionează că acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

Din conținutul recursului rezultă că recurentul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, însă critică decizia instanței de apel, prin care s-a casat sentința în

partea pedepsei și anume excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal,

considerînd-o ilegală și neîntemeiată îndeosebi sub aspectul individualizării

pedepsei.

Analizînd hotărîrea instanței de apel, reiese că deoarece inculpatul a acționat cu

intenție și a cauzat instituției bancare daune în proporții deosebit de mari și

infracțiunea săvîrșită de acesta se atribuie la categoria celor grave, din care motiv

prevederile art. 90 Cod penal, nu pot fi aplicate și inculpatul poate fi reeducat cu

pedeapsă penală reală.

3

În opinia Colegiului, la stabilirea pedepsei instanța de apel nu și-a argumentat

suficient soluția sa și nu a ținut cont în deplină măsură de dispozițiile art. 75 Cod

penal, care prevăd că persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i

se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod

și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal.

Criteriile generale de individualizare a pedepsei sînt acele reguli, principii,

prevăzute de Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să țină seama la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de

individualizare a acesteia.

Astfel, Colegiul menționează că persoanei declarate vinovate trebuie să i se

aplice o pedeapsă, echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza căreia

persoana a fost condamnată. În același rînd, după caz, instanța este în drept de a

aplica și prevederile Părții Generale a Codului penal, în special art. 90 Cod penal, în

cazul în care nu sunt impedimente.

Potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrîngere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică

persoanelor care au săvîrșit infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, avînd drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia,

precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea condamnaților, cît și

din partea altor persoane.

Mai mult, Colegiul remarcă că pedeapsa este echitabilă cînd ea impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvîrșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci cînd este capabilă de a contribui

la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît de către condamnat, precum și de alte

persoane. Ori, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează

apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt

ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit. De asemenea, o pedeapsă prea

blîndă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea

infractorului și nici pentru prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni.

Așadar, Colegiul penal consideră, că instanța de apel la individualizarea

pedepsei inculpatului nu a ținut cont în măsură deplină de principiile generale de

individualizare a pedepsei.

Conform părții descriptive a sentinței, prima instanță a menționat că la

stabilirea pedepsei ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, ce se clasifică ca

gravă, de persoana inculpatului, de circumstanțele atenuante prezente în cauză –

recunoașterea vinei și căința sinceră, faptul solicitării examinării cauzei penale în

procedura simplificată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

precum și lipsa circumstanțelor agravante.

4

Totodată, din materialele cauzei se atestă că inculpatul anterior nu a fost

condamnat, fiind la prima atingere cu legea penală (f.d. 146) și are la întreținere 2

copii minori.

Reieșind din conglomeratul împrejurărilor menționate, prima instanță a conchis

că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără izolarea reală de societate

și aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe termen de probă, luînd în considerație prevederile art. 3641 Cod de

procedură penală, care stabilesc că pedeapsa pentru infracțiunea imputată se reduce

cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare

pentru această infracțiune, în cazul recunoașterii probelor administrate în faza

urmăririi penale.

În acest context, conform art. 90 alin. (1) Cod penal, care prevede că dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite

cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de

judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în

hotărîre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul

de probă, iar aceste prevederi potrivit dispoziției alin. (4) al aceleiași norme nu

împiedică de a fi aplicate și în cazul persoanelor care au săvîrșit infracțiuni grave.

Referitor la argumentarea instanței de apel precum că cauzarea instituției

bancare a unei daune în proporții deosebit de mari, constituie un motiv de a stabili

pedeapsa penală cu executare reală, Colegiul penal, îl consideră insuficient de a

exclude aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal la fixarea pedepsei inculpatului.

Mai mult ca atît, prejudiciul pretins de instituția bancară a fost asigurat prin

contractele de gaj (ipotecă) nr. 1394, 1396 din 12 martie 2009 (f.d. 17-22, 23-28), ce au

fost autentificate notarial și înregistrate la Oficiul Cadastral Călărași.

În continuare, circumstanțe ce ar demonstra că inculpatul nu poate fi corectat

prin aplicarea art. 90 alin. (1) Cod penal, nu au fost stabilite.

Instanța de recurs, avînd ca reper cele enunțate mai sus consideră că pedeapsa

stabilită lui Țușca V., de instanța de fond corespunde prevederilor art. 7, 61, 75 Cod

penal, fiind motivată, individualizată și aplicată în limitele prevăzute de lege,

hotărîrea dată fiind legală și întemeiată.

Astfel, instanța de apel, în situația în care nu a dispus de alte circumstanțe decît

cele stabilite de prima instanță, greșit a admis apelul procurorului și prin

pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare a inculpatului la o pedeapsă penală cu

închisoare și executare reală, a comis o eroare prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6),

10) Cod de procedură penală, aplicînd o pedeapsă mai gravă decît cea stabilită de

prima instanță, în lipsa a cereva motive clare și legale pe care se întemeiază soluția.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2 lit. a) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs, este în drept de a admite recursul, de a casa

parțial sau total hotărîrea atacată, cu menținerea hotărîrii primei instanțe, cînd apelul

a fost greșit admis.

5

În astfel de condiții, Colegiul conchide că, temeiurile la care se referă autorul

recursului, sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, fapt ce

determină de a admite recursul, casînd decizia instanței de apel, cu menținerea

sentințe primei instanțe.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul, Pascari Iulian, în numele

inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31

martie 2014, în cauza penală în privința lui Țușca Valeriu Iurie, cu menținerea

sentinței Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 05 decembrie 2013, prin care

acesta a fost condamnat în baza art. 238 Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, iar conform art. 90 Cod penal, pedeapsa

stabilită i-a fost suspendată pe un termen de probă de 2 (doi) ani, dacă în termenul

de probă fixat nu va săvîrși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară, și

muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat, fiind obligat să nu-și

schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 august 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Constantin Alerguș

Ion Guzun

6