1ra-153/2015 — art. 220 al. 2 lit. a, c CP

Dosarul nr. 1ra-153/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Ion Guzun, Elena Covalenco, Liliana Catan și Iurie Diaconu,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2014, în cauza penală,

declarat de avocatul Adrian Istrati în numele inculpatei

Magaleas Daniela Valeriu, născută la 20 septembrie 1985,

originară din r-nul Drochia, s. Sofia, domiciliată în mun. Bălți,

str. Șolom Alehen 73, ap. 63.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 04.07.2014 pînă la 20.08.2014;

Instanța de apel de la 01.09.2014 pînă la 24.10.2014;

Instanța de recurs de la 29.12.2014 pînă la 10.02.2015.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Code de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza

actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

probelor administrate în faza de urmărire penală prin aplicarea dispozițiilor art. 364/1

alin. (8) Cod de procedură penală, Magaleas Daniela a fost condamnată în baza art. 220

alin. 2 lit. a) și c) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis pentru femei.

Conform art. 90 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei

aplicate lui Magaleas Daniela Valeriu cu fixarea unui termen de probă de 2 (doi) ani.

lunii mai 2014, aflîndu-se într-un local din str. Independenței, mun. Chișinău, acționînd

de comun acord și împreună cu alte persoane neidentificate de către organul de urmărire

penală în scopul tragerii de foloase de pe urma practicării prostituției de către alte

persoane, le-a îndemnat pe Beicu Pansela și Cătănoi Liudmila în vederea prestării de

către acestea a serviciilor sexuale contra plată în Turcia, obligîndu-se ca din mijloace

financiare proprii să le achite cheltuielile legate de perfectarea actelor necesare

deplasării, perfectarea pașapoartelor, procurarea de bilete, etc. Astfel, Magaleas Daniela

la 19 mai 2014 i-a transmis lui Beicu Pansela bani în sumă de 1 577,90 lei MDL, pentru

perfectarea pașaportului, apoi de comun acord cu alte persoane nestabilite l-au înlesnit

practicarea prostituției prin faptul că l-au procurat din banii personali bilete la avion

către or. Antalya, Turcia, iar la 22 mai 2014 le-a organizat deplasarea acestora în

Aeroportul Internațional Chișinău, achitînd serviciile de taxi, precum și le-a transmis

cîte 40 dolari SUA pentru procurarea vizei în Aeroportul din or. Antalya. În aceiași zi,

la 22 mai 2014 în momentul cînd acestea se aflau în Aeroportul Internațional Chișinău,

au fost reținute de către colaboratorii de poliție.

acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,

1

prin care Magaleas D. să fie recunoscută culpabilă de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 220 alin. (2) lit. a), c) Cod penal cu stabilirea pedepsei - 3 ani închisoare, cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis pentru femei.

În motivarea apelului, procurorul a indicat că prin stabilirea pedepsei cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, pentru comiterea unei infracțiuni grave, s-a diminuat

gradul de pericol social al infracțiunii comise, ceea ce duce la neatingerea scopului

principal și anume prevenirea de comitere a noi infracțiuni de către inculpată, precum și

de către alte persoane.

Instanța de fond nu a dat apreciere obiectivă persoanei inculpatei, aceasta anterior a

fost condamnată pentru comiterea unei infracțiuni, fiindu-i stabilită o pedeapsă non

privativă de libertate, care nu și-a atins scopul, aceasta săvârșind din nou o infracțiune

analogică cu intenție, la jumătate de an după condamnare. Astfel, Magaleas D. concluzii

respective nu și-a făcut, nu s-a reeducat și din nou a comis intenționat infracțiuni.

Pedeapsa aplicată inculpatei Magaleas D. este una prea blîndă în raport cu fapta

comisă și conseciințele acesteia, personalitatea inculpatei, deoarece careva temeiuri

pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, pe cauza dată lipsesc.

a fost admis apelul procurorului, casată sentința în partea stabilirii pedepsei și

pronunțată o nouă hotărîre, potrivit căreia Magaleas Daniela a fost condamnată art. 220

alin. (2) lit. a) și c) Cod penal la 3 ani închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis pentru femei.

În argumentarea soluției adoptate, instanța a menționat că, anterior, prin sentința

Judecătoriei Bălți din 26 noiembrie 2013, Magaleas D. a fost condamnată pentru

săvîrșirea infracțiunii de proxenetism, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de amendă.

Asatfel, Magaleas D. a avut posibilitatea să conștientizeze gradul prejudiciabil al

acțiunilor sale, însă nu și-a făcut concluziile necesare, nu și-a încetat activitatea

infracțională, nu a dat dovadă că pedeapsa sub formă de amendă ar fi motivat-o să se

reeduce și să se corecteze în sensul respectării legii, ca să nu mai comită infracțiuni.

Instanța de apel a constatat că instanța de fond i-a stabilit inculpatei Magaleas

Daniela o pedeapsă prea blîndă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal, care

nu este în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a acestui act normativ.

inculpatei Magaleas D., a declarat recursul ordinar, în care se solicită casarea acesteia cu

menținerea sentinței, pe motiv că, s-au apreciat eronat probele; inculpata se

caracterizează pozitiv, nu a fost inclus în decizia instanței de apel termenul arestului la

domiciliu, în dispozitivul deciziei instanței de apel au fost incorect reîncadrate acțiunile

inculpatei, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, instanța de apel nu a luat în considerație

că la momentul comiterii infracțiunii incriminate inculpatei, antecedentul penal era

stins.

În drept, recursul ordinar este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8),

10), 12) Cod de procedură penală.

5.1. Pe cauză a fost depusă referință de către procuror, care consideră că recursul

înaintat de avocatul Adrian Istrati în numele inculpatei Magaleas Daniela, urmează a fi

declarat inadmisibil din motiv că se critică modalitatea de apreciere a probelor, iar

aceasta nu constituie temei de declarare a recursului.

2

Colegiul penal lărgit concluzionează că, acesta urmează a fi admis din următoarele

considerente.

Potrivit art. 435 alin. (2) lit. a) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța admite recursul, casează, parțial sau total, hotărârea atacată și menține hotărârea

primei instanțe, când apelul a fost greșit admis.

Conform art. 424 alin. (2) Cod procedură penală, instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care

în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din conținutul recursului declarat de către avocatul A.Istarati în numele inculpatei

Magales D., rezultă că acesta critică decizia instanței de apel sub aspectul temeiului

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10), 12) Cod de procedură penală – hotărîrea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de

instanța de apel în cazul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția sau instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel; nu au fost întrunite elementele infracțiunii; s-au aplicat pedepse

individualizate contrat prevederilor legale, faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

Referitor la esența cauzei, Colegiul penal reține faptul că instanțele de fond corect

au constatat vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (2)

lit. a) și c) Cod penal.

Astfel, Colegiul va respinge criticile recurentului privind încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatei cît și vinovăția, ori cauza a fost examinată în procedura prevăzută

de art. 3641 Cod de procedură penală, în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală pe care inculpata le-a recunoscut și care dovedesc cu certitudine vinovăția în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal.

În speță, chestiunea litigiului privind modificarea sentinței în partea stabilirii

pedepsei, constituie obiectul procesului prezent.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța

de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Potrivit pct.14.7 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.22 din

12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, cu

modificările ulterioare, una din chestiunile de drept pe care trebuie să le soluționeze

instanța de apel este: dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just.

În acest aspect, motivele invocate de recurent la pct. 5 al prezentei decizii, referitor

la individualizarea pedepsei, instanța de recurs le consideră întemeiate, deoarece

instanța de apel nu a respectat criteriile generale de individualizare a pedepsei, ceea ce

denotă ineficiența condamnării inculpatei la închisoare.

Astfel spus, instanța de apel, casând sentința în partea stabilirii pedepsei, și

aplicînd în privința condamnatei a unei noi pedepse privative de libertate cu închisoarea,

a apreciat din nou circumstanțele atenuante și agravante ale cauzei stabilite de instanța

3

de fond, însă, fără a stabili altele noi, nu a ținut pe deplin cont de regulile de

individualizare a pedepsei și nu s-a expus argumentat asupra circumstanțelor cauzei,

care ar da posibilitatea de a agrava pedeapsa.

Așa, potrivit sentinței, prima instanță, făcînd trimitere la prevederile art. 61, 75

Cod penal, a indicat în hotărîre mai multe circumstanțe atenuante, care au permis a-i

numi inculpatei o pedeapsă la închisoare cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu un termen de probă.

Prevederile art. 75 alin. (1) Cod penal cer ca pedeapsa aplicată să fie nu numai

echitabilă și legală, ci și individualizată. Individualizarea pedepsei constă în obligația

instanței de a stabili măsura pedepsei concrete infractorului, necesară și suficientă

pentru realizarea scopurilor legii penale și pedepsei penale.

Sancțiunea art. 220 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal, în baza căruia a fost recunoscută

vinovată inculpata prevede pedeapsa cu închisoare de la 4 la 7 ani.

În acest sens, Colegiul penal reține, că instanța de fond la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (1) Cod penal, a ținut

cont de toate circumstanțele cauzei, atît atenuante cît și agravante, numind inculpatei o

pedeapsă legală și echitabilă, capabilă să atingă scopul restabilirii echității sociale,

corectarea inculpatei, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea

inculpatei, cît și a altor persoane.

Instanța de apel casînd hotărîrea instanței de fond în sensul agravării pedepsei

stabilite condamnatei și-a argumentat decizia prin faptul că instanța de fond nu a acordat

deplină eficiență circumstanței agravante – anterior a mai comis infracțiune similară.

O asemenea argumentare nu poate servi temei de înăsprire a pedepsei, ori, această

circumstanță a fost luată în considerație la individualizarea pedepsei de către instanța de

fond, iar alte circumstanțe ce ar servi temei de înăsprire a pedepsei nu au fost stabilite.

Tot odată, instanța de apel în pct. 5.5 al deciziei invocă „ … la stabilirea categoriei

și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite

în rezultatul căruia a decedat victima, de motivul acesteia ..” , pe cînd în speță nu este

nici o victimă. Mai mult, ulterior în pct. 5.6 ultimul abzaț, instanța invocă „ … faptul că

în prezentul dosar nu există părți vătămate nu reduce gradul de vinovăție…”.

Astfel, Colegiul penal reține că motivarea deciziei instanței de apel este

contradictorie, instanța invocând niște temeiuri inexistente ce a dus la agravarea

pedepsei.

Colegiul remarcă și asupra următoarelor aspecte, ce au însemnătate asupra cazului

în speță:

- dosarul a fost examinat prin prisma prevederilor art. 3641 Cod de procedură

penală;

- inculpata a recunoscut vinovăția, se căiește în cele comise;

- prejudiciu material lipsește;

- careva consecințe grave în legătură cu incidentul în cauză n-au survenit;

- inculpata se caracterizează pozitiv;

- executarea pedepsei de 3 ani închisoare poate fi suspendată condiționat, deoarece

nu contravine prevederilor art. 90 Cod penal.

Cele menționate în ansamblul lor esențial reduc gradul de pericol social al

infracțiunii comise.

Astfel, la individualizarea pedepsei, conform criteriilor generale de individualizare

a pedepsei, instanța de apel nu a respectat toate cerințele prevăzute de legea penală ce

4

asigură aplicarea față de condamnați a unei pedepse echitabile, legale și individualizate,

fapt ce constituie temei de casare a deciziei.

În consecință, conform art.435 alin.(1) pct.2) lit.a) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul și stabilind prezența temeiului prevăzut de

art.427alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, urmează să caseze hotărîrea instanței

de apel, cu menținerea hotărîrii primei instanțe.

procedură penală, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Adrian Istrati în numele inculpatei

Magaleas Daniela, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24

octombrie 2014 și menține sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 20 august

2014, conform căreia:

Magaleas Daniela Valeriu, se recunoaște vinovată în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 220 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis pentru femei.

Conform art. 90 Cod penal, se suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate

lui Magaleas Daniela cu fixarea unui termen de probă de 2 (doi) ani.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 03 martie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Ion Guzun

Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

5