1ra-59/15 — art. 264 alin. 3 lit. a Cod penal

1ra-59/15 — art. 264 alin. 3 lit. a Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-59/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

judecînd în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 30 aprilie

2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 septembrie

2014, declarate de partea vătămată Iulian Simion, de avocatul Dorin Podlisnic în

numele părții vătămate Bădărău Gheorghe, în privința inculpatei

Moga Lilia Ion, născută la

27 septembrie 1969, originară și locuitoare a s.

Peresecina, r-nul Orhei, str. M. Ciubotaru 23,

cetățeancă a R. Moldova, fără antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 27 noiembrie 2013– 30 aprilie 2014,

în instanța de apel: 24 iunie – 24 septembrie 2014,

în instanța de recurs: 26 noiembrie 2014 – 10 februarie 2015;

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

C O N S T A T Ă :

cauza fiind judecată conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură penală,

Moga Lilia a fost condamnată în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal la 3 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 4 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 5 ani.

1

Acțiunile civile înaintate de G. Bădărău și I. Simion au fost admise în

principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța

civilă.

19.10, inculpata Moga L., conducînd automobilul de model „Opel Astra”, nr. de

înmatriculare 62 BX 14, deplasîndu-se pe str. Ceucari spre str. Socoleni, mun.

Chișinău, la intersecție, acționînd din imprudență și cu încălcarea cerințelor pct. 40

al. 1, lit. a), b), 45 al. 1) a Regulamentului Circulației Rutiere, nu a asigurat

securitatea circulației rutiere, nu a ținut cont de faptul că intenționează să efectueze

o manevră de virare la stînga și are obligația de a permite deplasarea tuturor

unităților de transport care intenționează să se deplaseze înainte sau la dreapta, nu

s-a asigurat de securitatea manevrei începute și a comis tamponarea motoretei de

model „Aprilia”, nr. de înmatriculare C AB 844, condusă de Gheorghe Bădărău,

care se deplasa pe contrasens, pe drum cu prioritate. Ca urmare a impactului,

motoreta a fost proiectată în altă unitate de transport de model „Dacia Logan”, nr.

de înmatriculare C QH 760, condusă de Vasile Borș, care se afla în intersecția dată

și se deplasa din aceeași direcție ca și motocicleta.

În consecință, lui G. Bădărău și pasagerului motoretei Iulian Simion le-au

fost cauzate vătămări corporale grave.

Instanța a reținut că inculpata a recunoscut vina și săvîrșirea faptei indicate

în rechizitoriu, solicitînd ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, fără a cerceta noi probe.

Instanța a statuat că totalitatea probelor administrate dovedesc pe deplin

vinovăția inculpatei și a încadrat acțiunile ei în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal, ca încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a

mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport,

încălcare care a provocat din imprudență vătămarea gravă a integrității corporale și

a sănătății.

La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont că infracțiunea comisă este una

gravă, că inculpata a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, întreține un

copil minor, a comis pentru prima dată o infracțiune, și a concluzionat posibil de

aplicat față de ea prevederile art. 90 Cod penal.

Totodată, instanța a statuat că pentru a determina cuantumul despăgubirilor,

precum și persoanele de la care urmează a fi încasate, este necesar atragerea în

proces și a asigurătorului CA Moldasig SA.

Părțile vătămate sînt în drept să se adreseze sinestătător asigurătorului CA

Moldasig SA pentru achitarea despăgubirilor cuvenite, iar mărimea în care nu vor

fi despăgubiți poate a fi solicitată de la inculpată, care, conform declarațiilor făcute

în ședința de judecată, este disponibilă de a compensa atît prejudiciul material cit și

moral, iar încasarea directă a despăgubirilor de la persoana asigurată-inculpata

Moga Lilia, pînă la soluționarea acestei chestiuni de către asigurătorul CA

Moldasig SA și fără participarea lui într-un eventual proces, contravine principiilor

asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, consfințite în Legea cu privire la

asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule

și reduce la net scopul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube

produse de autovehicule.

2

Părțile civile Bădărău G. și Simion I. au prezentat în ședința de judecată

bonuri fiscale de procurare a medicamentelor și de frecventare a procedurilor de

reabilitare și au solicitat încasarea sumelor indicate pe aceste bonuri, însă

neprezentînd și o prescripție medicală, care ar impune obligația de procurare

anume a acestor medicamente, precum și necesitatea utilizării acestora ca urmare a

producerii accidentului rutier.

Costul motoretei pretinsă de partea civilă Bădărău G. este neprobat, ultimul

neprezentînd prejudiciul material real suportat prin deteriorarea unității de

transport, iar partea vătămată Simion I. nu a prezentat dovada costului hainelor

deteriorate, evaluîndu-le aproximativ.

sentinței, rejudecarea cauzei și încasarea prejudiciului moral în mărime de 500.000

lei.

Apelantul a invocat că, conform art.16 alin. (l) lit. l) din Legea nr.414 din

22.12.2006, asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru sumele de recuperare a

pagubei morale rezultate din accident.

Astfel, responsabil de compensarea pagubei morale este inculpata și instanța

urma obligatoriu să se pronunțe asupra fondului cerinței de compensare a

prejudiciului moral, fiind posibilă determinarea cuantumul despăgubirilor.

Recuperarea totală este imposibilă, deoarece a suportat un stres psihologic

intens, capacitatea de muncă i s-a păstrat doar în măsură de 30%, ceea ce îi

afectează întreaga viață personală și profesională, limitîndu-i considerabil

posibilitatea de a fi un membru activ al societății și realizarea în măsură deplină a

posibilităților conferite prin însăși existența sa.

Valoarea prejudiciului moral solicitat constituie o compensare echitabilă a

suferințelor fizice suportate, a traumei psihice în legătură cu pierderea iremediabilă

a capacității de muncă și a lipsirii de posibilitatea de a duce o viață normală,

specifică vîrstei tinere care o are.

3.1 A declarat apel și avocatul Dorin Podlisnic, în numele părții vătămate, G.

Bădărău, solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care să fie exclusă aplicarea art. 90 Cod penal inculpatului, cu

încasarea prejudiciului material de 46.769,35 lei și moral de 100.000 lei.

Apelantul a indicat că inculpata a ignorat total solicitările legate de achitarea

prejudiciului material și moral, cu toate că prejudiciul material a fost argumentat

prin cecuri și informații, iar o careva satisfacție echitabilă privind repararea

prejudiciului cauzat prin infracțiune nu a fost atins.

Pedeapsa stabilită inculpatei este prea blîndă, iar aplicarea prevederilor art.

90 Cod penal este una excesiv de favorizatoare, avînd în vedere lipsa

circumstanțelor atenuante și prezența doar a circumstanțelor agravante, și a

manifestării lipsei de respect față de organele de drept și față de partea vătămată.

septembrie 2014, sentința a fost parțial casată, cauza rejudecată și pronunțată o

nouă hotărîre.

De la inculpat s-a încasat prejudiciul moral în beneficiul lui I. Simion -

15.000 lei și în favoarea lui G. Bădărău – 15.000 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

3

Instanța de apel a reținut că pedeapsa stabilită inculpatei este echitabilă, justă

și întemeiată pe prevederile art. 61,77 Cod penal, reieșind din raportul de

cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările acesteia.

Circumstanțele enunțate de pătimitul G. Bădărău au fost luate în considerație

de către instanța de fond la stabilirea pedepsei, astfel, nu este rațională aplicarea

față de inculpată a pedepsei penale privative de libertate.

Or, reieșind din raportul de cauzalitate dintre gravitatea infracțiunii și

urmările prejudiciabile survenite, aplicarea pedepsei penale sub formă de

închisoare ar fi una mult prea aspră și neproporțională faptei comise, avînd în

vedere circumstanțele comiterii infracțiunii, cît și circumstanțele atenuante pe caz

Instanța de fond legal și corect a dispus admiterea în principiu a acțiunii

civile, ținînd cont de prevederile Legii cu privire la asigurarea obligatorie de

răspundere civilă, pentru pagube produse de autovehicule, respectiv, pentru

determinarea exactă a cuantumului despăgubirilor materiale suportate de către

partea vătămată Bădărău G., urmează a fi intentat un proces civil aparte, deoarece

în cadrul procesului penal nu a fost atrasă în calitate de parte Compania de

Asigurări pentru a se expune asupra prejudiciului material, iar încasarea

prejudiciului material în lipsa părții responsabile este inadmisibilă de drept.

Totodată, solicitările părților vătămate privind încasarea prejudiciului moral

în sumă de 100.000 lei și respectiv 500.000 este mult prea mare și prea exagerat,

avînd în vedere circumstanțele comiterii infracțiunii, suferințele morale suportate

;

de către părțile vătămate și posibilitățile reale materiale ale inculpatei.

La stabilirea cuantumului despăgubirilor morale, instanța de apel a ținut

cont de caracterul leziunilor corporale suportate de către pătimiți, care după

accidentul rutier au avut nevoie de îngrijiri și tratament medical și intervenții

chirurgicale, urmînd să mai suporte tratament medical, de recuperarea psihologică

a părților vătămate în atare circumstanțe, de posibilitățile materiale reale ale

inculpatei și de faptul că însuși condamnarea acesteia constituie pentru pătimiți o

satisfacție morală, concluzionînd ca fiind oportun, corect și echitabil de a încasa în

contul părților vătămate prejudiciul moral în mărime de a cîte de 15.000 lei.

parțială a hotărîrilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie

dispusă încasarea de la inculpată a prejudiciului moral în mărime de 500.000 lei.

Recurentul a menționat că accidentul i-a afectat cursul normal al studiilor,

capacitatea de muncă i s-a redus în urma leziunilor suportate, păstrîndu-se doar în

măsură de 30% (invalid gradul II ), fapt probat prin Certificatul de dezabilitare și

capacitate de muncă Seria CN, nr. 011701, eliberat de Comisia Națională pentru

Determinarea Dezabilității și Capacității de Muncă Rîșcani.

Această circumstanță îi afectează întreaga viață personală și profesională,

limitîndu-i considerabil posibilitatea de a fi un membru activ al societății și a-și

realiza în măsură deplină posibilitățile conferite prin însăși existența sa.

Recuperarea totală este imposibilă, a suportat un stres psihologic intens,

necesită o intervenție chirurgicală, ce îi va crea suplimentar trăiri morale negative.

Este nevoit să urmeze cursuri de profilaxie și periodic să fie monitorizat

medical, ceea ce îi răpește din timpul personal, prejudiciindu-i activitatea

desfășurată și creîndu-i permanent o stare de stres și neputință.

4

Starea fizică de după accident îi cauzează un sentiment permanent de

neliniște, disconfort și incertitudine cu privire la viitor, pierderea speranței în viață,

fiind de mai mult timp într-o stare de depresie clinică profundă.

Instanța de apel a folosit o formulare generală și formală, fără a da o

apreciere reală tuturor circumstanțelor obiective ale speței, fapt care a determinat

admiterea parțială a acțiunii civile, nu a luat în considerație impactul fiziologic al

accidentului și trăirile psihologice profunde suportate.

După accident a fost internat în Secția Reanimare a Spitalului de Urgență,

unde s-a aflat timp de 20 zile. Perioada totală de aflare în spital a constituit 32 zile.

A suferit o intervenție chirurgicală la picior, urmînd să mai suporte încă una.

Durata tratamentului prescris a constituit 120 zile, iar la moment încă este nevoit

să-și administreze medicamente în vederea atenuării urmărilor leziunilor suferite la

cap și a preîntîmpinării complicațiilor generate de traumă.

Instanța de apel neîntemeiat a lăsat fără apreciere trăirile psihice extreme în

legătură cu faptul că în urma accidentului, avînd la acel moment vîrsta de 18 ani, a

devenit invalid de gradul II, păstrînd doar 30 % din capacitatea de muncă. Această

circumstanță este una din cele esențiale, care urmează să influențeze cuantumul

prejudiciului moral adjudecat.

În drept, recursul este bazat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

5.1 A declarat recurs ordinar și avocatul Dorin Podlisnic, în numele părții

vătămate Gh. Bădărău, solicitînd casarea parțială a hotărîrilor adoptate și

pronunțarea unei noi hotărîri, cu excluderea aplicării față de inculpată a

prevederilor art. 90 Cod penal.

Recurentul a indicat că aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal este una

excesiv de favorizatoare, avînd în vedere lipsa circumstanțelor atenuante și

prezența doar a circumstanțelor agravante, și a manifestării lipsei de respect față de

organele de drept și față de partea vătămată.

La stabilirea pedepsei inculpatei, nu s-au respectat criteriile generale de

individualizare a pedepsei, ceea ce denotă ineficiența condamnării cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

Condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei poate fi

dispusă în cazul în care prejudiciile au fost integral reparate până la pronunțarea

hotărârii judecătorești, fapt care nu a fost realizat.

În drept, recursul este bazat pe art. 420, 421, 422, 427, 429, 430, 431 Cod de

procedură penală.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că recursul avocatului D.

Podlisnic este pasibil respingerii, iar cel al părții vătămate I. Simion admiterii, din

următoarele considerente.

În primul rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

5

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect și cu referire la recursul avocatului D. Podlisnic se atestă

că, împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărîrilor contestate, inclusiv

cele reproduse în pct. 2 și 4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanțele de fond și de apel corect au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și

de drept privind pedeapsa aplicată inculpatei în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținînd cont că

inculpata a săvîrșit o infracțiune gravă, dar a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele

comise, este caracterizată pozitiv, întreține doi copii minori, a comis pentru prima

dată o infracțiune din imprudență, cît și de stipulările din art. 61, 75, 90 Cod penal

și 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror persoanei recunoscute

vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și

în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Inculpatul

care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu închisoare. Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de

judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va

ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatei (care a achitat prejudiciul moral de 15.000 lei părții vătămate G. Bădărău -

f.d.255), în corespundere cu prevederile legale.

Mai mult, recursul declarat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele au apreciat circumstanțele cauzei privind pedeapsa aplicată.

Însă, în acest sens se reține că, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1)

și (2) Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate

cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel

privind doar aprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens

decît cel pe care îl propune partea vătămată este o competență și prerogativă legală

a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar este lipsită de orice suport legal.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și

de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

6

instanțele au aplicat inculpatei o pedeapsă individualizată conform prevederilor

legale, că recursul ordinar declarat de avocatul D. Podlisnic este unul neîntemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd

recursul, instanța îl respinge ca inadmisibil, în cazul în care se constată că el este

neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul nominalizat este neîntemeiat, el urmează a fi

respins ca inadmisibil.

În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv și în temeiul cînd instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, cînd hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Sub acest aspect se atestă că instanța de apel a comis următoarele erori de

drept.

Conform art. 414 alin. (1), (2) și (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecînd apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Probele materiale examinate de prima instanță se

verifică prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal.

Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu

nerezolvarea fondului apelului, iar decizia urmează a fi casată cu rejudecarea

cauzei în apel cum cere art. 435 Cod de procedură penală, întrucît asemenea eroare

judiciară nu poate fi corectată în instanța de recurs. Decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Potrivit art. 219 alin. (4) Cod

de procedură penală, la evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale

prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale

victimei, pierderea speranței în viață, etc. În corespundere cu art. 220 Cod de

procedură penală și art. 1423 Cod civil, mărimea compensației pentru prejudiciu

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și

de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de

judecată, luînd în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul,

precum și statutul social al persoanei vătămate. În corespundere cu art. 101 alin. (1)

Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor (Hotărîrea Plenului CSJ a RM din

12.12.2005, nr.22 - Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Aceste prescripții legale nu au fost respectate de instanța de apel.

Or, potrivit procesului – verbal al ședinței de judecată și a descriptivului

deciziei contestate, instanța de apel:

7

a) nu a cercetat și consemnat în procesul verbal probele scrise, administrate

pe caz și cele invocate de partea vătămată I. Simion, în aspectul justificării mărimii

prejudiciului moral suportat, în special rapoartele de expertiză medico-legale și

actele privind tratamentele și gradul de invaliditate, acestea nefiind apreciate de

instanță separat și în coroborarea lor (f.d. 224 – 232, pct. 4 din decizie).

b) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat de

partea vătămată I. Simion, inclusiv cele reproduse în pct. 3 din prezenta decizie și a

dispus despăgubiri morale acestei părți vătămate în mărimi inadecvate și

disproporționale faptelor comise de inculpată și consecințelor infracțiunii săvîrșite

de ea (f.d. 228 – 232, pct. 3-5 din decizie);

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat

apelul părții vătămate I. Simion în condițiile legii, nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în acest apel și a adoptat o hotărîre care nu cuprind motive

legale pe care se întemeiază soluția în acest sens.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de

recurs casează parțial hotărîrea atacată, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre,

dacă nu se agravează situația condamnatului, sau dispune rejudecarea de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, deoarece

ar agrava situația inculpatei, se impune soluția admiterii recursului părții vătămate

I. Simion, casării parțiale a deciziei contestate și dispunerea rejudecării cauzei în

aspectul vizat de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărîre legală și întemeiată.

7.În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 1), 2) lit. c), alin. (3) Cod de

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Dorin

Podlisnic în numele părții vătămate Gheorghe Bădărău, împotriva sentinței

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 30 aprilie 2014 și deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 24 septembrie 2014, în privința inculpatei Moga

Lilia Ion.

Admite recursul ordinar declarat de partea vătămată Iulian Simion, casează

parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 septembrie 2014,

în privința inculpatei Moga Lilia Ion, în partea privind soluționarea cererii părții

vătămate Iulian Simion despre încasarea prejudiciului moral, și dispune

rejudecarea cauzei în aspectul vizat de către aceiași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

În rest, hotărîrile contestate se mențin.

8

Decizia, fiind pronunțată integral la 24 februarie 2015, este irevocabilă în

partea privind respingerea recursul ordinar declarat de avocatul Dorin Podlisnic în

numele părții vătămate Gheorghe Bădărău și nu este susceptibilă de a fi atacată în

partea privind dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

9