1ra-89/15 — art. 151 alin. 4 CP

Dosarul nr. lra-89/2015

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

28 ianuarie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir și Alerguș Constantin,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Mișcenco Pavel împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 03 februarie 2014, în cauza penală privindu-1 pe

Mișcenco Pavel Vladimir, născut la 21 iunie 1975,

originar din r-ul Slobozia, s. Parcani, domiciliat în mun. Bender,

str. Severnîi 31, ap. 125;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

CONSTATĂ:

condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, prin aplicarea prevederilor art. 79

Cod penal, la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

fost învinuit de faptul că la 08 martie 2006, seara, în comun cu Avramenko Mihail

și Ermakov Oleg, având intenția de cauzare a leziunilor grave corporale, aflându-se

în ap. 9, casa nr. 13 din or. Pervomaisk, r-ul Istrinsk, reg. Moscova, Federația

Rusă, apoi în stradă în apropierea casei nr. 12 și pe teritoriul grădiniței de copii,

fiind în stare de ebrietate alcoolică, acționând intenționat și coordonat, urmărind

survenirea consecințelor criminale, înțelegând, că acțiunile lor vor cauza vătămări

integrității sănătății, l-au bătut pe cet. Fadiușin Nicolai Vasile, aplicându-i multiple

lovituri cu mâinile, picioarele și un obiect nestabilit din metal în regiunea capului

și alte părți ale corpului, prin ce i-au cauzat leziuni corporale grave, în rezultatul

cărora cet. Fadiușin Nicolai a decedat la locul comiterii infracțiunii.

acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Mișcenco Pavel să fie condamnat

în baza art. 151 alin. (4) Cod penal la 12 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciare de tip închis, din motiv că prima instanță eronat a interpretat

prevederile art. 79 Cod penal, deoarece încălcarea drepturilor unei persoane nu

poate fi atribuită la categoria circumstanțelor excepționale. Mai mult, a menționat

că inculpatul nu a recunoscut vina și a avut rolul cel mai activ în săvârșirea

infracțiunii, iar după comiterea acesteia a părăsit țara, eschivându-se de la executarea

1

pedepsei și răspundere penală. De asemenea, instanța nu a motivat în nici un mod

nestabilirea circumstanței agravante - săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate.

3.1. În apelul declarat de către avocatul Cevdari Vladimir în numele

inculpatului Mișcenco P. s-a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei, cu

pronunțarea unei hotărîri de achitare, deoarece învinuirea este bazată pe

presupuneri; preluarea urmăririi penale de la organele competente ale Federație Ruse

a avut loc cu încălcarea art. 37 alin. (3) Legea cu privire la asistența juridică

internațională în materie penală, acțiunea fiind efectuată de Procurorul General

Adjunct; sentința este contrară art. 394 Cod de procedură penală, or partea

descriptivă nu cuprinde descrierea faptei considerată ca fiind dovedită; instanța de

fond nu s-a expus asupra solicitării declarării nulității probelor și a încălcării

termenului rezonabil.

2014 au fost admise apelurile declarate, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Mișcenco Pavel a

fost condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal la 8 ani închisoare.

Potrivit art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, drept recompensă pentru

încălcarea drepturilor în cadrul instrumentării cauzei penale, inculpatului i s-a

redus termenul pedepsei cu închisoare până la 6 ani, cu executarea acesteia în

penitenciar de tip închis.

Pentru a pronunța sentința, instanța de apel a constatat că Mișcenco Pavel la 08

martie 2006, seara, în comun cu Avramenko Mihail și Ermakov Oleg, condamnați

prin sentința Judecătoriei Istra, regiunea Moscova, Federația Rusă, din 19

decembrie 2006, având intenția de cauzare a leziunilor grave corporale, aflându-se

în ap. 9, casa nr. 13 din or. Pervomaisk, r. Istrinsk, reg. Moscova, Federația Rusă,

apoi în stradă în apropierea casei nr. 12 și pe teritoriul grădiniței de copii, fiind în

stare de ebrietate alcoolică, acționând intenționat și coordonat, urmând survenirea

consecințelor criminale, înțelegând, că acțiunile lor vor atrage la vătămarea

integrității sănătății, l-au supus bătăii pe cet. Fadiușin Nicolai, aplicându-i multiple

lovituri cu mâinile, picioare și un obiect nestabilit din metal în regiunea capului și

alte părți ale corpului, prin ce i-au cauzat leziuni corporale grave, în rezultatul

cărora cet. Fadiușin Nicolai a decedat la locul comiterii infracțiunii.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, analizând

declarațiile date de inculpat pe întreg procesul penal, deși acesta a avut o poziție

unică și la fiecare etapă a procesului penal și-a susținut nevinovăția,

nerecunoașterea vinovăției de către acesta nu echivalează cu achitarea lui, de vreme

ce pe întreg procesul penal există probe pertinente și concludente care, în ansamblu

cu circumstanțele cauzei dovedesc cu certitudine vinovăția în săvârșirea faptei

incriminate prin rechizitoriu.

Referitor la pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de apel a menționat că,

instanța de fond a numit pedeapsa inculpatului în baza art. 151 alin. (4) Cod penal,

cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, însă nu a motivat suficient aplicarea

acestei norme, apreciind că încălcarea drepturilor unei persoane poate fi atribuită la

categoria circumstanțelor excepționale, însă această concluzie se consideră una

eronată deoarece ca excepționale, pot fi considerate circumstanțele care sânt ieșite

2

din comun și țin de personalitatea vinovatului, de starea sănătății, a familiei

acestuia ori aflate în strânsă legătură cu circumstanțele cauzei, legate de scopul,

motivele, rolul vinovatului și comportamentul acestuia până la săvârșirea

infracțiunii, în timpul și după săvârșirea infracțiunii. Asemenea circumstanțe nu

pot fi reținute, ele neavând nici o justificare în cauză dată, or nu s-a stabilit că la

comiterea infracțiunii, Mișcenco Pavel ar fi fost determinat să săvîrșească

infracțiunea în împrejurări ce nu ar fi depins de voința sa; inculpatul nu a

recunoscut vina și a avut rolul cel mai activ în săvârșirea infracțiunii, iar după

comiterea acesteia a părăsit țara, eschivându-se de la executarea pedepsei și

răspundere penală și nu a întreprins nici o acțiune în vederea descoperirii

infracțiuni.

Totodată, instanța de apel, ținând cont de aflarea inculpatului Mișcenco Pavel

în arest ilegal de la 30 septembrie 2012, ora 15:40 până la 01 octombrie 2012, ora

09:00 (Vol. V, f.d. 10), prin prisma art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, a

indicat că drept recompensă pentru încălcarea drepturilor în cadrul instrumentării

cauzei penale, este necesar de redus termenul pedepsei cu închisoare până la 6 ani,

pe care acesta urmează să o execute în penitenciare de tip închis.

către inculpatul Mișcenco Pavel, prin care, fără a invoca vreun temei prevăzut de

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, rejudecarea

cauzei cu pronunțarea unei hotărîri legale, invocînd că urmărirea penală a fost

efectuată cu grave încălcări de procedură. Concomitent, recurentul a indicat că nu a

comis infracțiunea incriminată, fapt confirmat prin declarațiile martorilor Ermacov

Oleg, Ermacov Ivan, Voronin Marina, Horohorin Irina, Avramenco Mihail,

Marcov Mihail, precum și faptul că pentru justa soluționare a cauzei, urma a fi

efectuată confruntarea între el, Avramenco Mihail și Ermacov Oleg. La fel,

consideră că pe cauza dată nu a fost efectuată o urmărire penală efectivă de către

organul de urmărire penală al Federației Ruse, țară pe al cărei teritoriu a fost

săvîrșită infracțiunea, din motiv că el este cetățean al Republicii Moldova.

consideră că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Instanța de recurs ordinar verifică legalitatea hotărîrilor atacate în limitele

motivelor invocate de recurent în baza temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, iar dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor nu constituie

o eroare de drept și nu poate servi drept temei pentru casarea hotărîrii legal

adoptate de către instanțele judecătorești.

Referitor la textul recursului, Colegiul penal reține că, deși recurentul nu

face trimitere la vreun temei de drept, acesta invocînd că nu este vinovat de

comiterea infracțiunii incriminate, în recursul declarat se semnalizează temeiul

prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, și anume, nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

3

Însă, la examinarea cauzei menționate în instanța de recurs, acest temei nu și-

a găsit confirmare.

De asemenea, Colegiul reține că în recursul declarat este criticată aprecierea

de către instanța de apel a probelor administrate pe caz, însă argumentul invocat nu

este prevăzut de lege ca temei pentru a judeca cauza în ordine de recurs.

Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de

fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu excepția cazurilor cînd

instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis încălcarea anumitor

prevederi ale legii procesuale penale, ce a condiționat comiterea unor erori grave

de drept, iar dezacordul unei părți cu aprecierea probelor de către instanțe nu

echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau

de achitare.

Totodată, Colegiul penal menționează, că sub aspectul situației „neîntrunire a

elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea

persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura

obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre fapta infracțională și

consecințe).

În opinia Colegiului penal, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art.

101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate

la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe cele obținute

în procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât ale apărării

atât și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția inculpatului

Mișcenco Pavel privind săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod

penal, să fie întemeiată și legală.

Astfel, instanța de recurs, respinge argumentele recurentului, precum că nu a

fost dovedită vinovăția sa, deoarece instanța de apel, dînd o apreciere cuvenită

cumulului de probe, just a considerat că există suficiente probe care cu certitudine

dovedesc vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii incriminate, și anume:

declarațiile martorilor Fadiușin Nadejda (Vol. IV, f.d. 16-17), Fadiușin Vladimir

(Vol. IV, f.d. 17-18), Mișcenco Nadejda (Vol. IV, f.d. 190-191), declarațiile date

de către Ermacov Oleg în calitate de bănuit (Vol. I, f.d. 48-52, Vol. II, f.d. 48-54),

procesul verbal de recunoaștere prin fotografie din 26 octombrie 2009 (Vol. II, f.d.

59-62); procesul verbal de cercetare la fața locului și a cadavrului din 21 martie

2006 (f.d. 11-14, vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 155 din 24 martie

2006 a cadavrului lui Fadiușin Nicolai (Vol. I, f.d. 30-38).

Tot aici, Colegiul penal menționează cu nu poate fi acceptat argumentul

inculpatului Mișcenco Pavel precum că pentru justa soluționare a cauzei, urma a fi

efectuată confruntarea între el, Avramenco Mihail și Ermacov Oleg, întrucît

conform prevederilor art. 113 Cod de procedură penală, care este o normă

imperativă, nu este stipulată obligativitate efectuării confruntării între bănuiți,

învinuiți, organul de urmărire penală nu a considerat necesar efectuarea

confruntării, iar din materialele cauzei rezultă că Mișcenco Pavel nici nu a solicitat

efectuarea respectivei acțiuni, eschivîndu-se de la urmărirea penală pe teritoriul

Federației Ruse.

4

Neîntemeiat instanța de recurs ordinar consideră și argumentul recurentului

prin care invocă că urmărirea penală a fost efectuată cu grave încălcări de

procedură, din motiv că nu au fost prezentate probe veridice ce confirma încălcarea

normelor procesuale penale, adică o abatere de la lege ce afectează drepturile și

interesele legitime ale părților, aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, care

nu pot fi înlăturate decât prin anularea actului, în conformitate cu prevederile art.

251 alin. (1) Cod de procedură penală.

La fel, argumentul recurentului, că pe cauza dată nu a fost efectuată o urmărire

penală efectivă de către organul de urmărire penală al Federației Ruse, țară pe al

cărei teritoriu a fost săvîrșită infracțiunea, din motiv că el este cetățean al

Republicii Moldova, Colegiul penal în consideră declarativ, deoarece urmărirea

penală a fost efectuată în strictă conformitate cu normele procesual penale cît și a

celor de asistență juridică internațională în materie penală.

Nu este acceptat de instanța de recurs nici motivul invocat de recurent cu

referire la faptul că în traducerea deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău din 03 februarie 2014 în limba rusă (Vol. V, f.d. 97) este greșit indicată

data - „27 decembrie 2014”, ce evident că este o eroare materială a traducătorului

Crasnoiarova Natalia, care a întocmit traducerea deciziei, această eroare materială

nu poate fi recunoscută ca o eroare esențială de drept care ar duce la casarea

deciziei atacate, în original este corect indicată data – 03 februarie 2014 (Vol. V,

f.d. 87)

Tot în acest sens, Colegiul penal susține ca fiind veridice concluziile instanței

de apel, prin care a aplicat prevederile art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală la

stabilirea pedepsei inculpatului Mișcenco Pavel pentru infracțiunea comisă, dat

fiind faptul că a fost ținut ilegal sub arest de la 30 septembrie 2012, ora 15:40, până

la 01 octombrie 2012, ora 09:00 (Vol. V, f.d. 10), fiindu-i redus termenul pedepsei

cu închisoare până la 6 ani, cu executarea acesteia în penitenciare de tip închis.

Reieșind din cele enunțate, instanța de recurs, conchide că instanța de apel a

adoptat o hotărîre legală și întemeiată, astfel se impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar declarat de către inculpatul Mișcenco Pavel, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Mișcenco

Pavel împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03

februarie 2014, în cauza penală privindu-1 pe Mișcenco Pavel Vladimir, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 februarie 2015.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

5